Caracterizarea lui Sobieski

Personaj complex realizat în antiteză cu bătrânul plăieș moldovean, Sobieski, regele Poloniei,
este caracterizat prin două planuri:

 primul plan reliefează trăsăturile de caracter

 al doilea plan releveu sufletești
Încă din primul episod cea mai importantă trăsătură de caracter se vădește ar fi trufia, mânată de
orgoliu. Astfel acest rege în floarea vârstei mâhnit de înfrângerea suferită se considera a fi
mântuitorul Vienei.

Din această trufie se naște ideea de a

cuceri Cetatea Neamțului ideea alimentată de lingușeală lui Pototki care era sigură că va cuceri
cetatea. Din dorința de a cuceri ceva se naște superficialitatea în aprecierea ajusta situației el va
hotărî pe negândite să înceapă o operațiune riscantă deși hatmanul Iablonovski îl sfătuiește să își
urmeze mai departe drumul.

Același orgoliu nesăbuit îl împinge pe Sobieski să nu renunțe la luptă cu toate pierderile suferite.
Incapabil să stăpânească mînia la vederea celor 6 Ploiești și rămași în viață regele de un ordin
necugetat spânzurați decizia executării plăieșilor va fi revocată în final la sfaturile aceluiași
hatman iablonovski pentru a nu știrbi imaginea viitoare.

Sobieski omul trece printr-o serie de stări sufletești care i se citesc pe chip. Mai întâi este
posomorât, gânditor necăjit apoi supărat și necăjit, iar fața i se înseninează la gândul că va cuceri
cetatea. La vederea numărului mic de plăieși, devine turbat de mânie apoi posomorât și mânios
ajunge să se însenineze atunci când se hotărăște să îi cruțe pe plăieși gândindu-se  la imaginea sa.
Caracterizarea plăieșilor – Sobieski și românii
Nuvela istorică Sobieski și românii, din ciclul Fragmente de istorie, evocă în stil romantic o
imagine vie a faptelor strămoșilor noștri.
Caracterizarea personajelor se realizează prin procedeu romantic antiteză. Pe de-o parte se află
regele Poloniei, mândru, asupritor, prezentat de autor sumar, în câteva rânduri. El este rănit în
orgoliul său de cuceritor și se întoarce spre casă cu o oaste sleită fizic și moral. El este însoțit de
doi hatmani, Iablonovski, om cinstit și înțelept, și Potoțki, lingușitor și necugetat. Zărind Cetatea
Neamțului, regele polon hotărăște să o cucerească, fără a ține seama de sfatul hatmanului
Iablonovski. Însă această hotărâre se dovedește a fi o altă înfrângere, mult mai rușinoasă decât
cea de la care se întorcea.
Plaiesii, din randul carora se distinge batranul ca purtator de cuvant, sunt prezentati ca un personaj cu

trasaturi colective. Ei isi fac datoria pana la capat, din adanca si fireasca simtire patriotica, aparandu-

si cetatea chiar cu pretul vietii.

Pe de altă parte o mână de români, mai curajoși și bun strategi decât regele leșesc. Patriotismul
plăieșilor se dovedește superior oastei leșești. Ei sunt prezentați de autor bravi, cu dragoste de
țară și dorința de a apăra cetatea cu prețul vieții, spre deosebire de oastea polonă care, obosită, nu
mai are niciun chef de luptă.

În final pentru un moment de luciditate regele polon însuși recunoaște curajul, bărbăția, și
patriotismul plăieșilor în români. Voinicilor zise sunteți slobozi mergeți în pace și spuneți
copiilor și fraților voștri că ați avut cinstea de a vă împotrivi 5 zile regelui de Polonia.
De remarcat faptul că, în final, plăieșii urcă simbolic către munți în timp ce oastea leșească
coboară drumul la vale. Cele două forțe sunt și aici în antiteză într-un gest ce marchează două
atitudini două destine.