MINISTERUL EDUCAȚIEI REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Studiu individual
Disciplina: Psihologie
Tema: „Perceptia ”

A realizat: Dragancea Marin

Anul I, gr.7.
A verificat: Toma Natalia

Chișinău, 2020
 Cuprins
Introducere
1. Definiție:

2.Generalități
3.Eseu
Încheiere
1. Concluzie

2
 1.Definitie:
PERCEPȚIA • Percepția este procesul psihic senzorial prin care cunoaștem
obiectul, în totalitatea însușirilor concrete, când acestea acționează asupra
organelor de simț.

2.Fazele procesului perceptiv • Detecția. Se sesizează prezența obiectului în

câmpul perceptiv. Pentru a fi detectat obiectul, este necesar să se depășească
pragul minim absolut. • Discriminarea. Obiectul este diferențiat de altele din
câmpul perceptiv. Pentru discriminarea obiectului, condiția este de a fi depășit
pragul diferențial minim. • Identificarea consta în recunoașterea obiectului. În
această fază, au importanță mare experiența trecută de cunoaștere și limbajul.
• Interpretarea. Se dă semnificație obiectului. • Percepția ne oferă cunoștințe
verificabile, iar noile experiențe perceptive se integrează în cele trecute. Ea
trebuie sa fie adevărată, dar nu este o reflectare ca în oglindă, ci răspunde
trebuințelor fiecărui individ.

Legi ale percepției

• Legea selectivității procesului perceptive

• Legea integralității imaginii perceptive

• Legea constanței perceptive

• Legea proiectivității imaginii perceptive

• Legea semnificației

• Legea structuralității imaginii perceptive

• 1.Legea integralitatii perceptiei(se refera la faptul ca imaginea obiectului

este unitara si integrala,cuprinzand atat insusirile principale, cat si pe cele de
detaliu si de context) • 2.Legea structuralitatii perceptive(-consta in faptul ca
imaginea perceptiva este organizata ierarhic,iar explorarea eficienta a unui
obiect se face urmarindu-se punctele de maxima comcentrare
informationala.Astfel, insusirile cele mai importante ocupa primul plan,iar
celelalte un plan secund.) • 3.Legea selectivitatii perceptive(asupra omului
actioneaza o multitudine de stimuli externi, foarte variati, fiind o fiinta
activa,acesta selecteaza din realitate exterioara acei stimuli care sunt in
legatura cu activitatea sa. • 4.Legea constantei perceptive(-constanta marimii,
constanta formei,constanta culorii) • 5.Legea semnificatiei(se refera la faptul
ca tot ceea ce are semnificatie deosebita pt subiect este selectat cu mai mare
usurinta din campul sau perceptiv) • 6.Legea proiectivitatii imaginii

3
perceptive( se refera la faptul ca neurofunctional imaginea se proiecteaza la
nivel cortical, iar psihologic proiectia se realizeaza la nivelul obiectului.)

Forme complexe ale percepției

• Percepția spațiului

• Percepția timpului

• Percepția mișcării

• Percepția interpersonală

• Observația și spiritul de observație

• Observația • Spiritul de observație

• Învățarea perceptive

4
 Referat:
Tema:Perceptia in contextul psihologic

Am aratat ca la omul adult nu mai gasim senzatii pure. Orice senzatie

evoca altele, inclusiv variate impresii anterioare, rezultand un
fenomen complex denumit perceptie. Perceptia consta intr-o
cunoastere a obiectelor si fenomenelor in integritatea lor si in
momentul cand ele actioneaza asupra organelor senzoriale. Spre
deosebire de senzatie, care reda o insusire izolata a unui obiect,
perceptia realizeaza o impresie globala, o cunoastere a obiectelor in
intregime, in unitatea lor reala. Desi ne furnizeaza o imagine sintetica,
perceptia efectueaza o mare selectie. De exemplu, nervul optic are o
enorma capacitate de transmisie : 400 milioane de biti pe secunda (or,
o carte de 500 pagini contine cam 100 milioane de biti!). Dar creierul
nu poate asimila mai mult de 100 biti pe secunda. Deci perceptia nu
constituie o reflectare fotografica fidela, ea selecteaza informatiile si le
prelucreaza. Nu e vorba atat de o reducere, cat de un fel de rezumare
a lor. Creierul nostru are o capacitate de rezumare si prelucrare care
intrece cu mult posibilitatile tehnicii contemporane. Perceptia
constituie un act de sesizare a realitatii concrete. Se pot descrie doua
conduite principale: identificarea si discriminarea. Unii adauga si o a
treia, „detectia". Uitandu-ne pe fereastra trenului in miscare,
observam in departare „ceva" care se misca. Aceasta ar fi detectia.
Apropiindu-ne de locul respectiv, identificam un cal care paste, iar
ajungand mai aproape, distingem o serie de amanunte: e legat cu o
franghie, e slab, e suparat de muste ; asemenea detalii implica o
discriminare. 1. Complexitatea perceptiei Identificarea si
discriminarea sunt posibile numai datorita interventiei unor
numeroase procese psihice. Sa incepem cu un exemplu. intr-o poiana
zarim un stejar masiv. De la el primim o serie de senzatii de culoare,
miros, sunetele provocate de fosnetul frunzelor; daca ne apropiem si
punem mana pe trunchi, sesizam o scoarta aspra, brazdata. Totusi
perceptia nu se reduce la suma acestor senzatii. Mai intai, arborele ne
apare ca un tot unitar, pe care-1 recunosc ca fiind un stejar, apoi, desi
imaginea lui se produce pe retina, eu il vad departe de mine, la 20 sau
30 de metri. Sunt sigur ca exista in mod real si nu-1 visez. in fine, desi
imaginea sa pe retina este rasturnata, il vad asa cum este, cu radacina
in jos si coroana in sus. Aceste caracteristici sunt posibile in primul
rand datorita unei sinteze senzoriale care se produce in campurile
asociative situate in jurul zonelor de proiectie aflate in cortex. Asa
cum am mentionat mai sus, senzatiile interactioneaza. Mai mult, unii
psihologi au formulat o lege: legea fuziunii senzoriale (senzatiile
5
 produse simultan tind sa se contopeasca). Lor li se adauga multe
reprezentari formate in experienta noastra anterioara. Ele contribuie
la imbogatirea perceptiei, la multiplicarea detaliilor si la claritatea ei.
Cand coboram prima oara din tren in piata unui orasel necunoscut,
nu observam prea multe lucruri. Dar daca stam acolo mai multa
vreme si trecem frecvent prin acel loc, inainte de plecare, uitandu-ne
in urma, vedem in piata multe detalii: in colt se afla o cofetarie, in
dreapta e drumul ce duce la rau etc

Omul trăieşte într-o lume diversă de obiecte şi fenomene, care există

în spaţiu şise desfăşoară în timp. Pentru a stabili relaţii
informaţionale cu ele şi a se adapta lor, el dispune de capacităţi
perceptive, cu mult mai complexe decât a animalelor.P e r c e p ţ i a e s t e o
f u n cţ i e d e a d a p t a r e a i nf o r m a ţ i i l o r d e s p r e e v e n i m e nt e l e
d i n mediul exterior sau interior pe calea mecanismelor senzoriale
Activităţile perceptive stau la baza tuturor comportamentelor. Fără percepţie
prealabilă nu va fi posibil de a învăţa, vorbi, memoriza, comunica [ ...].
Percepţia permite de a lua cunoştinţă de mediu şi de interacţiune cu el sau de
a acţiona asupra lui. „ Percepţia este punctul de plecare al oricărei activităţi
umane, inclusiv al construcţiei unei civilizaţii.

perceptia se prezinta intotdeauna ca o sinteza in care elementele

servesc o semnificatie unica, adica acelasi inteles logic. Caracterul
unitar al imaginii obtinute in perceptie reflecta de fapt unitatea
obiectului insusi care este perceput. Altfel spus, modul in care diferite
elemente ale imaginii percepute (tonuri, mirosuri, forme etc) sunt
distribuite si ordonate reproduc distributia si ordinea obiectului real.
In determinarea semnificatiei unice a perceptiei, rolul principal il
au relatiile, raporturile obiective dintre elementele componente ale
stimulului reflectat si nu valoarea absoluta a componentelor; adica,
insusirile obiectului perceput sunt semnalate nu separat, ci in
integralitati complexe, proprii configuratiei, structurii acelui obiect,
astfel ca daca un obiect cunoscut este vazut la un moment dat de
cineva numai partial, individul in cauza, in virtutea unitatii structurii
obiectului se comporta ca si cum l-ar fi vazut in intregime. De
exemplu, daca la un moment dat vedem pe fereastra capul si umerii
unui trecator, noi avem in perceptia noastra si pozitia mainilor,
picioarelor si chiar putem identifica particularitatile mersului
persoanei in cauza. Gradul de claritate a imaginii perceptive depinde
de posibilitatea anticiparii si evocarii a acelor parti ale obiectului care

6
lipsesc in momentul dat (se evidentiaza astfel rolul relatiilor dintre
elementele componente ale unui stimul complex in determinarea
semnificatiei unice a perceptiei

7
 Concluzii
Omul traieste in universul fascinant al lucrurilor; el poate vedea, de
aproape sau de la distanta, unul sau mai multe obiecte, poate asculta o
melodie, poate intinde mana si apuca un obiect pe care apoi il exploreaza etc.
Perceptia creaza omului certitudinea existentei si fiintarii lui printre celelalte
obiecte. Fara perceptie, viata omului ar fi practic de neconceput. Iar acest
lucru poate fi usor demonstrat prin evocarea tulburarii diferitelor forme ale
perceptiei. Daca se tulbura perceptia spatiului, orientarea individului in casa,
pe strada devine aprope imposibila.

Perceptiile sunt elementele componente ale operatiilor si actiunilor, ale

activitatilor si gandurilor. Nici o actiune, nici un gand nu s-ar putea realiza si
finaliza fara perceptii. Cand perceptiile se organizeaza si se structureaza,
cand devin predominante, atunci se convertesc in aptitudini sau in
comportamente esentiale ale aptitudinilor, fapt care explica diferentele dintre
parformantele oamenilor. Datorita prezentei unor asemenea componente
perceptive convertite in aptitudini, unii oameni pot depista extrem de usor o
serie de obiecte dupa indici vizuali sau auditivi nevazuti si neauziti de altii, la
care asemea capacitati perceptive nu sunt dezvoltate. Tocmai de aceea, testele
de aptitudini cuprind si probe de diagnoza a unor particularitati ale
mecanismelor perceptive sau ale diverselor forme ale perceptiei.

Nu exista forma de activitate umana, simpla sau complexa, care sa nu

implice unele sau altele dintre formele perceptiei. Intr-o activitate banala de
joc, insuficienta dezvoltare a unor forme ale perceptiei, face ca jocul sa nu se
poata desfasura normal . Un prescolar care are dificultati de apareciere a
marimii obiectelor, deoarece perceptia marimii nu s-a elaborat inca, in jocul
de-a v-ati ascunselea, se va ascunde in spatele unui obiect mic, ramanand
practic in campul vizual al colegilor. Copilul nu se naste cu anumite capacitati
perceptive, el trebuie sa le invete in decursul existentei. Invatarea perceptiva
este semnificativa nu numai la omul normal, ci mai ales la cei cu handicap.
Studiile efectuate pe orbi au aratat ca acestia pot sa se orienteze relativ usor
intr-un spatiu necunoscut, datorita posedarii unui tip special de perceptie care
poarta denumirea de "vedere faciala". Cercetarile ulterioare (Catzim,
Dallenbach, 1994) au precizat ca este vorba de o capacitate auditiva
numita eco -localizare , care este un fel de ecou sonor pe care orbul il
detecteaza chiar si de la distansa. Datorita capacitatii de depistare a
obstacolelor, unii orbi se pot deplasa cu bicicleta sau pot parcurge trasee
dificile.Peceptia este prezenta cel mai mult in activitatea de munca a omului.
Anumite profesiuni nici n-ar putea fi imaginate in afara dezvoltarii anumitor
abilitati perceptive.

8
9