Ludvic van Beethoven (1770-1827) 05/04/2021

S-a nascut in Germania la Bonn, si isi arata talentul iesit din común inca din copilarie,
fiind obligat de tatal sau sa studieze pana la epuizare. Sub indrumarea profesorului sau
care era organist pe nume Christian Neffe care era organist, Beethoven studiaza
volumele intitulate clavecinul bine temperat ale lui Bach, care erau scrise doar in
manuscris si anume creatia lui Haendel si Karl Philippe Emmanuel Bach.

1783-1784, Neffe profesorul sau il prezinta public ca pe un al doilea Mozart, este

angajat ca acompaniator al capelei imperiale, acumuland noi cunostinte muzicale.
Tot in acest an devine al doi.lea organist al curtii din Bonn, si violonist in orchestra.
Ia contact cu opera bufa italiana si franceza si in genral cu opera lui Mozart.

1787, pleaca in prima sa calatorie la Viena unde il cunoaste pe Mozart.

Intre 1792-1796, la recomandarea profesorului sau obtine o bursa de studii, studiaza cu
Haydn si cu Antonio Salieri (Bethoveen isi Doreste sa studieze cu Mozart, dar pana
ajunge acesta se stinge din viata).
In lucrarile sale din aceasta perioada se observa influenta muzicii Manheineze,
personalitatea lui Beethoven marcand totodata un stil coponistitc propriu. Isi castiga
existente dand propriile concerté si dand lectii de pian.

1800 apar primele semne de surzenie, are o faima deja consacrata, fiind considerat unul
dintre cei mai buni pianisti germani. Compune o parte din lucrarile clasice de maturitate
Eroica, pastorala, sonata pentru pian apasionatata s.m.d.
In 1818 devine complet surd, singura modalitate de a comunica cu interlocutorii, fiind
asa numitele caiete de conversatii. Tota cum face cunostinta cu Franz Schubert si tot
acum incepe perioada capodoperelor finale.

1820-1827 scrie ultímele sonate pentru pian si ultímele cvartete de coarde. Prezinta
prima versiune a misei ‘Solemnis’, scrie simfonia a 9ª, primele schite ale acesteia
datand din anul 1818, voia sa aduca ceva nou in muzica (‘Corul si solistii’)
Pe 7 mai Viena 1827, are loc prima auditie a simfoniei a 9 care a avut un succes
resunator, Beethoven fiind surd chiar el a dirijat simfonia.

Etapele creatiei Beethoveniene 3

1) 1783-1802:
Perioada in care Beethoven parcurge influentele inaintasilor clasici. Este
perioada prelucrarii si continuorii creatoare a marilor traditii muzicale germane.

2) 1803-1814:
Etapa conturarii stiluilui personal a inovatiilor, a extinderii discursului musical
la dimensiuni monumentale si totodata este etapa aparitiei trasaturilor romantice
din creatia lui Beethoven, in aceasta etapa aduce o maturizare si individualizare
a continutului muzicalaprofundare a polifoniei si de asemenea are tendinta spre
programatism.

3) 1815-1827:
Este apogeul creatiei Beethoveniene cu deschideri spre romantism, dar si cu
unele reveniri spre simplitatea clásica. In aceasta etapa se aaccentueaza latura
subiectiva, diversitatea formelor si diversitatea armonica.
 Caracteristice ale stilului Beethovenian:
- Melodia:
Este pregnanta si expresiva, construita din elemente simple, adesea din
fragmente de game, sau din acorduri arpegiate, cate o data reduse la cateva
note repetate sau secventate. Ex. Simfonia destinului. Melodia este simpla in
alcatuirea ei, cu putine broderii si ornamente foarte nuantata utiliznad
intreaga scara de valori (piano, forte…)

- Ritmul:
Are un pronuntat carácter ritmic, dat de ritmurile de mars si de dans, de jocul
sincopelor, contratimpilor si al pauzelor. Se observa preferinta pentru
saisprezecimilor grupate cate patru pe timp, repartizate, un doar in registrul
grav, ci si in cel acut.

- Armonia:
Beethoven a preluat tehnicile si practicile clasice, bitematismul puternic
contrastant, genereaza conflicte armonice tensionate date de utilizarea
cromatismelor si a modulatiilor rapide.

CREATIA:

1- LIEDURI
Peste 65 "Cantec eligiac","Catre iubita din depărtare"(capodopera prototip pt
stilul clasic al genului,primul ciclu de lieduri din ist muzicii); toate liedurile sunt
legate între ele printr-o singura idee ,in aceeași atmosferă,și toate aceste 6
cântece se succed fara întrerupere.

2- SIMFONIILE:
9 Simfonii care se păstrează tiparul fix cvadri-partit,in succesiunea
- alegero- andante- alegretto- alegro, excepție făcând Simf 9 in care părțile
interioare sunt inversate (scherzoul precede andante-le)
In simfoniile 1,2,4,7,9 se păstrează introducerile lente.
-1 și 2 sunt scrise sub influența lui Haydn și Moz,considerate ca fiind apogeul
stilului clasic
-simf 3 ,,Eroica"in Mi b M: integrează pentru prima oară în partea 2 un marș
funebru.
-5,,Destinului": cea mai unitară Simfonie din punct de vedere tematic și ar putea
fi numită "Simfonie pe o temă și un ritm". Titlul e datorat faimosului motiv de la
început ce evocă bătăile destinului la ușă.
-6,,Pastorala"(Fa M)sau "Amintire a vieții de la țară": simfonie cu un program
declarat în 5 părți ,singura in acest fel din creația clasică . Titlul e original ,scris
de compozitor in manuscris; lucrarea e o simfonie romantica in care
compozitorul reda trăirile sale sufletești din mijlocul naturii,cu melodii de
inspirație folclorică ;
-1 parte " Trezirea unor senzații",partea 2 "Scena la pârâu", Partea 3 "
Vesela întrunire a țăranilor ",partea 4 ,,Furtuna", partea 5 ,,Cantec de păstor"

-Simfonia 7 La M,"Apoteoza dansului": titlul e dat de Richard Wagner ,datorita

ritmului cu caracter dansant ,accentuat în toate părțile lucrării
 -Simfonia 8 Fa M "Mica Pastorală": Beethoven revine la genul primelor 2
simfonii ,atât prin formația orchestrală cât și prin structura părților în partea
3,aducând din nou menuetul.
-Simfonia 9 re m: e o apoteoza vocal-simfonica a clasicismului ; scrisă după o
perioadă de 10 ani de la simf a 8 a ,o perioada de intense căutări spre innoirea
conceputului simfonic ; in cele din urmă recurge la vocalitate in finalul
simfoniei, pe celebrele versuri ale lui Frederich Schiller , "Oda Bucuriei" ;
lucrarea e scrisa pentru orch,cor și 4 soliști vocali. E dedicata regelui Frederich 3
al Prusiei ; Simfonia 9a reprezinta un moment de răscruce in evoluția viitoare a
muzicii.

3- CREAȚIA VOCAL-SIMFONICA:
-Missa in Do M pentru orchestra,cor și cvartet vocal ,comandată de prințul
Eszterhazy; lucrarea afirmă umilința credinciosului in fața unui Dumnezeu
căruia îi proslăvește gloria atotputernică.

-"Missa Solemnis" re minor pentru orchestra,2 coruri,cvartet vocal și orga. E

mai mult o drama umană decât o lucrare liturgică; se păstrează nealterate
textul,părțile și structura missei catolice, elementele noi ținând de alcătuirea
ansamblului și de expresia clasica beethoveniana.

-Oratoriul " Isus pe muntele Maslinilor": e o parafraza după Evanghelie unde 2

scene rămân esențiale: agonia lui Isus și arestarea Sa.

-Fantezia pentru pian,cor și orchestră ,un unicat al creației beethoveniene,in care

sunt reunite multiple genuri(simfonic,concertant,coral)

4- CREAȚIA DE SCENA:
1 opera,, Fidelio",in care limbajul armonic,melodic,ritmic și arhitectural e cel
clasic,are 2 acte,cu acțiunea în Sevillia la sfarsitul sec 18; lucrarea aparține
genului de opere revoluționare (ceva nou).

5- UVERTURILE:
Pentru singura sa opera Fidelio au fost concepute succesiv trei uverturi, mai inai
Leonora 1 (o lucrare tripartita, scrisa intr.-un stil improvizatoric liber,
considerata mult prea simpla), Leonora 2, a dou-a varianta in care Beethoven
pune accentul tematic pe marea arie a lui Floresta, imaginea eroului victorios, si
cea de-a trei-a varianta Leonora 3, este uvertura propriu zisa a operei Fidelio
care un contine insa niciuna din temele operei, fiind mai degraba o introducere
simfonica in lumea sonora a dramaturgiei respective, in afara de cele trei
variante Beethoven mai are alte doua, uvertura Coriolan si Egmond, ultima insa
este o introducere orchestrala la muzica de scena pentru drama Egmond de
Goethe, lucrarea este una dintre cele mai celebre uverturi a le lui Beethoven.

6- CONCERTELE INSTRUMENTALE:
5 concerte pentru pian si orchestra in care dialogul dintre solist si orchestra
capata noi coordonate simfonice si dramatice obsérvate inca din primele doua
concerté. In primele doua concerté este vizibila o innoire a ansamblului
orchestral in sensul adaugirii constante, a clarinetului, trompete, timpanilor si tot
odata o preluare structurala a tipologiei clasice tripartite.
 Ultimul concert, al 5lea ‘Imperialul’ si este considerat a fi cel mai popular,
datorita caracterului sau eroic.
A mai scris un concert pentru vioara si orchestra si de asemena un triplu concert
pentru pian, vioara, violoncel si orchestra, ce incheie simbolic,o traditie baroca a
concertelor brandemburgice a tipului de colaborare in concertó grosso cu grup
solistic.

7- CVARTETELE DE COARDE:
17 cvartete, cand Haydn compunea ultímele sale cvartete, Beethoven compunea
primul sau ciclu de 6 cvartete op.18, ilustrand continuitatea in traditia clásica,
urmeaza apoi 3 cvartete op 59, intitulate ‘Razumovski’ sunt dedícate acestui
conte rus in care Beethoven utilizeaza asa numitele teme ruse.
Apoi cvartetele op.74 harpelor, op 95 seriozo, ce deschid o noua perspectiva prin
dimensiunile simfonice prin idea melodiei infinite si prin insistenta procedeelor
variationale.
In ultímele 6 opusuri finale Beethoven parcurge o diversitate a structurilor si
pieselor de gen avand succesiuni de pana la 7 parti.

8- SONATELE PENTRU PIAN:

32 de sonate pentru pian, fiecare reprezentand un univers autonom, primele 12
sunt scise pana in anul 1800, si releva asimilarea lucrarilor Haydniene si
Mozartiene. Urmatoarele scrise in 1800-1816, reflecta maturitatea
compozitorului la varsta de 30 de ani, introducand pentru prima data intr.-o
sonata marsul funebru. Una dintre cele mai cunoscute sonate pentru pian a lui
Beethoven este sonata lunii denumita de compositor sonata Fantezie, si a fost
compusa dupa o noapte cu luna plina pentrecuta pe malul lacului Lucerna in
Elvetia, de asemenea printre sonatele pentru pian este cunoscuta Apassionata,
Whlstein

Ultima etapa componistica Beethoveiana, reprezinta o directie cu totul originala

prin cinci mari capodopere pianistice scrise intre 1816-1882, fiecare dintre
aceste sonate reprezentand cate ceva individual departanduse de forma de sonata
clásica típica pentru acea vreme . Marea sonata in SIb op 106, cunoscuta sub
denumirea de Hammerklavier sau simfonia pentru pian depre care Beethoven,
spunea ca este o sonata care va da mult de lucru pianistilor, In aceasta sonata
pianul este tratat simfonic, in sensul masivitatii sonoritatilor, si al timbratitatii de
o mare diversitate, de asemena Beethoven a scris si sonate pentru Pian si vioara
si au aceeasi evolutie stilistica subliniata la celelalte genuri, pornind de la
clasicismul vienez si ajungand la caracterul romantic.