Predica de la Krefeld

(Rămâneți cumpătați în căsnicie

și pe calea credinței – 1 Cor. 7)

Sâmbătă, 2 ianuarie 1988, ora 1500

Ewald Frank

Se cântă: „Eu trebuie să cânt spre cinstea lui Isus, El este mândria mea ..”..
Aşa este. Acesta este Adevărul curat. Lăudat să fie Dumnezeul nostru. Ştiţi ce a
spus Domnul nostru? „Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea
lumina vieţii” (Ioan 8.12). Și mai este scris că cine spune că umblă în lumină şi nu-l
iubeşte pe fratele său, acela se înşeală pe sine însuşi şi adevărul nu este în el. Oh, dacă
toate cuvintele Scripturii ar putea deveni realitate în noi! Cine dintre noi are dorinţa de
a deveni o Biblie vie? Voi ştiţi ce vreau să spun. Pavel a spus: „Voi sunteţi o epistolă a
lui Hristos, citită de toți oamenii, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul lui Dumnezeu” (2
Cor. 3:2). Cine dintre noi doreşte să devină o asemenea epistolă vie şi frumoasă, cum o
doreşte Domnul nostru? Aţi observat cât de bine se potriveşte această cântare cu toate
cele spuse până acum?
„Siguranță binecuvântată, Isus e al meu.
O, ce pregustare a slavei divine.
Moștenitor al mântuirii, cumpărat de Dumnezeu,
Născut din Duhul Său, spălat în sângele Său”.

În 1 Ioan 3:2 scrie: „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce

vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru
că Îl vom vedea aşa cum este”.
În strofa a doua, textul german spune: „La picioarele Tale, oh glorie, eu văd
cerul deschis”. Ce a spus Isus în Ioan 1:51? „... de acum încolo, veţi vedea cerul
deschis..”.. A spus acest lucru? Este corect? Amin! Da, cerul este deschis. Amin!
Pentru toţi aceia cărora li s-a deschis cerul, iadul a fost închis. Pe noi nu ne aşteaptă
nimeni acolo jos, noi suntem aşteptați acolo sus. Amin, amin! Cetăţenia noastră este
acolo în cer.
Strofa a treia: „Veghind şi aşteptând, mă uit în Sus..”.. Vă rog să nu vă mai
uitaţi în jos, în stânga sau în dreapta, ci doar în sus. „Veghind şi aşteptând mă uit în
sus, până ce sufletul meu se pierde în El”. Să fii mântuit şi să fi devenit un copil al lui
Dumnezeu, apoi să creşti în harul lui Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru – cine
dintre noi doreşte să trăiască o astfel de fericire, deja aici, pe pământ? Acest lucru
există! Există cu adevărat: oameni care sunt pe pământ, pot să fie, deja, în Duhul. Da,
acest lucru există.
Mai departe scrie: „Umplut cu Fiinţa Lui, sunt schimbat total în asemănarea
Lui”. Şi acest lucru este conform Scripturii. Noi suntem schimbaţi şi mergem din
claritate în claritate şi din slavă în slavă.
1
 Să ne rugăm. Credincios Domn şi Dumnezeu, este scris: „Cine doreşte să se
laude, să se laude în Domnul”. Toată gloria, toată închinarea şi toate mulţumirile Ţi se
cuvin numai Ţie. Doamne scump, Te rugăm pentru călăuzirea directă a Duhului Tău.
Noi ne-am adunat aici în Faţa Ta, iar această Biblie este plină cu Cuvântul lui
Dumnezeu. Permite-ne să avem parte de Cuvântul Tău prin care doreşti să ne vorbeşti
astăzi.
Scumpul nostru Domn, Te rugăm din inimă, fiindcă ştim despre ce este vorba
acum: despre chemarea afară şi pregătirea Miresei Tale. Tu, ca Mirele sufletelor
noastre, să fii în mijlocul nostru. Eu Te rog azi, aşa cum am auzit ieri de la vasul Tău
ales, robul şi prorocul Tău, William Branham: „Te rog, pune-mă deoparte în aşa fel ca
nimeni să nu se uite la un om care stă aici, ci toţi să se uite la Isus”. Pe Isus să-L
asculte, pe Isus să-L trăiască. Doamne, eu nu spun în mod ușuratic acest lucru, ci este
convingerea mea. Pune-mă deoparte, ca nimeni altul să nu fie văzut sau ascultat, decât
Tu singur.
Tu ai fost Acela care ai umblat între cele şapte sfeşnice de aur, fără niciun
proroc sau apostol. Tu, azi, încă mai eşti acelaşi. Tu ne vorbeşti şi ne descoperi ceea ce
este deja scris pentru noi și trebuie să ne fie spus. În credinţă deplină, fiind deplin
conştienţi de ceea ce facem, punem această adunare divină sub acoperirea Sângelui
Mielului lui Dumnezeu și declarăm duşmanului: „Satană, tu ai pierdut orice drept
asupra turmei răscumpărate prin Sânge. Înapoia noastră, părăseşte această clădire, în
Numele lui Isus!”
Doamne, vino Tu în mijlocul nostru şi fă-ne bine, după făgăduinţa Ta. Tu
cunoşti întrebările, nevoile şi tot ce mai este nevoie. Venim la Tine şi Te rugăm fii
fiecăruia totul, fiindcă Tu ai devenit totul pentru noi. Noi dorim să Te trăim în felul
acesta. Bolnavii să Te trăiască ca pe Medicul lor. Cei pierduţi să Te trăiască ca pe
Salvatorul lor. Cei legaţi să Te trăiască ca pe Eliberatorul lor. Iar toţi cei ce doresc să
fie botezaţi în Duh să-L trăiască pe Acela care botează cu Duh şi cu foc.
Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule Atotputernic, pentru că Tu Te-ai descoperit
nouă, ca să ştim în Cine credem şi Cine ne vorbeşte. Îţi mai mulţumim pentru că ne-ai
descoperit toate tainele Cuvântului. Iar acum, Te rugăm să ne dăruieşti har ca să trăim
totul, să devenim împlinitori ai Cuvântului, ca Tu să poți face, prin noi, aceleaşi lucrări
pe care le-ai făcut atunci. Noi avem făgăduinţa şi ne bazăm pe ea. Iar acum Te rugăm
ca Tu să faci ordine în casa Ta, să dărâmi ceea ce nu aparţine înăuntru, să arunci afară
ceea ce n-are voie să fie înăuntru. Tu să-Ţi pregăteşti un locaş în care să Te simţi bine.
Aici suntem, primește-ne şi binecuvântează-ne pe toţi din harul Tău cel bogat, în
Numele sfânt al lui Isus. Amin!”
Aş dori să spun un bun venit tuturor celor care au venit pentru prima dată şi vă
urez, din inimă, binecuvântarea lui Dumnezeu. Eu cred că putem spune: cine nu a trăit
cu noi zilele trecute, acela a pierdut ceva deosebit. Aşa este? Da, da. Se pare că fiecare
mai poate reasculta ceea ce a făcut Domnul în acest loc. Și suntem foarte mulţumitori
pentru aceste lucruri.
Fratele nostru din Norvegia înregistrează video pentru prima dată, iar noi nu
ştim ce are de gând să facă Dumnezeu. Pe inima mea este ca acest mesaj al lui
Dumnezeu să fie adus întregii lumi – cu adevărat întregii lumi. Voi ştiţi foarte bine că

2
acest lucru este biblic. Noi aşteptăm doar momentul pe care îl va stabili Dumnezeu.
Încredeţi-vă în aceasta, să nu vă neliniştiți şi să nu vă gândiţi că „nu cumva fraţii să
facă ceva de la ei”. Noi am învăţat deja acest lucru: cu lucrarea noastră personală nu
este nimic făcut; nimic nu este făcut. Noi am învăţat să aşteptăm semnul Domnului
nostru şi instrucţiunile pe care le va da El. El le va da. Nu vă îngrijoraţi. Şi eu,
câteodată, sunt puţin îngrijorat, ca să nu spun puţin neliniştit, dar după aceea ceva îmi
vorbeşte în inima mea: „Fii liniştit, totul va fi bine! Domnul va face ca totul să se
împlinească!”
Chiar dacă avem o anumită răspundere, Dumnezeul cel Atotputernic a preluat
asupra Lui toată răspunderea pentru lucrarea Lui. Aşa este? El este cel Atotputernic. El
va avea grijă ca totul să fie bine. Aşa cum este scris în Geneza 2:2: „În ziua a şaptea
Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de
toată lucrarea Lui pe care o făcuse”. Tot aşa, acum, la sfârşitul celei de-a şaptea epoci
a Adunării, El Își va încheia lucrarea, iar noi vom fi totdeauna cu El. Lăudat să fie
Numele Lui.
Fratele Russ tocmai mi-a spus: „Frate Frank, eu trebuia să spun ceea ce am spus
azi dimineaţă”. Eu i-am putut răspunde doar: „A fost de la Domnul”. Am nevoie de un
„Amin” de la voi toţi. Amin! Amin!
Voi ştiţi foarte bine, noi am mai spus-o în acest loc de repetate ori: tot ce este
făcut şi vestit în acest loc trebuie să fie pus pe o temelie biblică. De aceea, eu vă citesc
versetele biblice ca să ştiţi că nu este doar ceva făcut, ci că a fost biblic. A fost nevoie
şi ferice de acela care a luat-o în serios şi devine un împlinitor, nu un ascultător uituc.
Câteodată avem impresia că Domnul trebuie să ne vorbească cu o voce de tunet, în aşa
fel ca mădularele noastre să se împrăştie în toate direcţiile, înainte de a înţelege ce vrea
să ne spună. Înţelegeţi astăzi că Dumnezeu încă ne vorbește cu o voce blândă. Nu
trebuie să fie întotdeauna cu o voce de tunet, dar ceea ce a fost spus azi dimineață a
fost de la Domnul, a fost scriptural. Doar aşa poate să înceapă o trezire, dacă absolut
tot ce există între fraţi şi surori a fost pus deoparte şi a fost rezolvat. „Să crească iarbă
peste asemenea lucruri”, cum spune o zicală, aceasta o pot face oamenii din lume. În
casa lui Dumnezeu nu are voie să crească iarbă peste probleme, ci acolo trebuie să vină
„Sângele Mielului” deasupra lor. Și înainte de a se putea întâmpla aceasta, trebuie să fi
recunoscut lucrurile ca greşite în faţa lui Dumnezeu. Nimeni n-are dreptul să se înalțe
şi să spună cu mândrie în inima lui: „Frate, nu te supăra pe mine!”. Așa ceva nu e de
niciun folos. Trebuie să fie și o pocăință lucrată de Duhul. Dacă nu este, atunci ne
putem abține de la a o face. Atunci încă n-a sosit ceasul pentru noi. Este clar acest
lucru? Nouă trebuie să ne pară rău pentru asemenea lucruri, iar apoi, prin aceasta, noi
recunoaștem că am fost vinovaţi.
Ceea ce voi citi acum, ar fi trântit la pământ pe oricine nu stă pe scaun. Acum Îi
putem mulţumi lui Dumnezeu şi pentru aceste scaune pe care le avem ca să putem sta
pe ele. Citesc cuvintele serioase ale Domnului nostru din predica de pe munte, care ar
trebui să fie cunoscută tuturor. Oamenii nu cunosc nimic altceva mai bine decât
predica de pe munte. Întrebarea este dacă şi facem ceea ce scrie acolo.
Matei 5:21-24: „Aţi auzit că s-a poruncit celor din vechime: «Să nu ucizi;
oricine va ucide, va cădea supt pedeapsa judecăţii»”.

3
 Cui îi este cunoscut acest Cuvânt din Vechiul Testament? Amin! Tuturor. Bine,
acum voi citi mai departe.
Vers. 22a: „Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub
pedeapsa judecăţii”.
Am mai citit noi acest cuvânt? Cunoaştem locul din Efeseni 4:26: „Mâniaţi-vă,
şi nu păcătuiţi („Dacă vă mâniaţi, să nu păcătuiţi – lb. germ.)”? Cunoaştem Biblia aşa
cum ar trebui s-o cunoaştem? Sau cunoaştem doar acele locuri care se potrivesc altora
şi situaţiei lor? Există oameni în poporul lui Dumnezeu care au un ochi potrivit pentru
aşa ceva. Ei găsesc întotdeauna locul potrivit pe care-l pot folosi pentru alţii. De azi
încolo, să nu mai fie aşa! Astăzi ne-a fost adusă mântuirea. Astăzi Dumnezeu ne-a
dăruit har să facem un nou început cu Dumnezeu, un început corect, adică pe temelie
biblică.
Vers. 22: „Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea supt
pedeapsa judecăţii”. Acum ascultaţi cu atenţie: „şi oricine va zice fratelui său:
«Prostule!» va cădea supt pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: «Nebunule!», va
cădea supt pedeapsa focului gheenei”.
De câte ori am rostit noi cuvinte care n-au fost biblice, care nu pot rezista în
Faţa lui Dumnezeu? Ne-am lăsat duși de val cu anumite lucruri, de care astăzi ne pare
foarte rău, sincer. Și spunem: „Doamne, iartă-ne!” La fel o spunem fratelui sau sorei.
Acum urmează versetul care slujeşte ca temelie la ceea ce s-a întâmplat astăzi
aici în locul acesta şi la ceea ce se va mai întâmpla în continuare.
Vers. 23-24: „Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că
fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de
împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul”.
Oprește-te în faţa altarului cu darul tău, cercetează-te, iar când îți dai seama de
greșeală, lasă darul acolo și du-te şi împacă-te cu fratele tău. După aceea, vino şi adu-ţi
darul la altar. Suntem de acord cu Cuvântul lui Dumnezeu? S-o facem în felul acesta
de acum încolo! Cel mai bine ar fi ca noi să nu dăm vrăjmaşului (calomniatorului –
n.tr.) niciun fel de şansă. Vom ajunge și la acel punct – de fiecare dată se procedează la
fel și apoi se spune: „Ah, te rog iartă-mă! Te rog iartă-mă!” Acest lucru îl poţi face
când mai ești un copil, dar nu la o vârstă de om mare în Hristos. La statura de om mare
în Hristos, noi trebuie să vedem lucrarea lui Satan, să-l recunoaştem pe pârâşul fraţilor
şi să spunem: „Înapoia mea Satană, eu nu am nimic de a face cu tine!”
Un alt cuvânt a mai fost amintit şi anume din Iacov 5, despre îndelunga răbdare.
Eu aş dori să-l aduc acum, cât timp mai este în mintea mea; aparţine de tema:
„revenirea lui Isus Hristos”.
Iacov 5:7-9: „Fiţi, dar, îndelung răbdători (așteptați cu statornicie – lb.
germană), fraţilor, până la venirea Domnului”.
Fratele Russ a vorbit, deja, despre îndelunga răbdare. „Fiţi, dar, îndelung
răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului. Apoi este vorba de ploaia timpurie şi
târzie. Iar în versetul 8 spune: „Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci
venirea Domnului este aproape”.

4
 Dacă citesc acest verset, atunci aş putea spune: „Pavele, acest lucru l-ai scris
noaptea trecută”. Este aşa de actual, de prezent, aici în Sfânta Scriptură şi, totuşi, a fost
scris acum aproape două mii de ani. Dar Duhul lui Dumnezeu a ştiut acum două mii de
ani în ce situaţie se va afla Adunarea înainte de revenirea Domnului. De aceea El i-a
îndemnat pe oamenii lui Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt, care au scris lucrurile pe
care le-au scris. Aș putea eu s-o scriu altfel, azi? Nicidecum. Ar putea un apostol să
scrie altfel? Nu. Eu vă spun adevărul. Pavel ar scrie azi acelaşi lucru pe care l-a scris
atunci. La fel Petru, ar scrie azi ce a scris atunci. Domnul ar spune astăzi aceleaşi
lucruri pe care le-a spus atunci. Cuvântul lui Dumnezeu stă deasupra tuturor
timpurilor, dar noi recunoaştem că anumite scripturi se referă la anumite întâmplări.
Dacă noi vorbim despre revenirea Domnului, atunci trebuie să căutăm și să găsim
scripturile care se referă la acest lucru și să ne adâncim în ele. Eu mai citesc încă o
dată versetul 8 şi voi continua cu versetul 9:
Iacov 5:8-9: „Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, căci venirea
Domnului este aproape. Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, („Nu oftaţi unii
împotriva altora” – lb. germ.) ca să nu fiţi judecaţi”.
Nu doar să nu avem ceva împotriva unuia sau altuia, ci nici nu este îngăduit să
oftăm împotriva cuiva. Şi în acest caz, fiecare dintre noi trebuie să ne punem mâna pe
inimă şi să recunoaştem că şi în noi a mai existat câte-un oftat sau mai este. Dar acum
la sfârşit, dacă acesta este sfârşitul, atunci şi în acest caz trebuie făcut curăţenie. Cine
dintre noi este dispus să meargă cu Dumnezeu tot drumul, să respecte tot Cuvântul lui
Dumnezeu şi să facă tot ce ne porunceşte Dumnezeu în el? Amin! Doar aşa vom
ajunge la destinație! În primul rând Dumnezeu pune în noi voința de a face, iar apoi ne
dăruieşte înfăptuirea prin harul Lui.
Acum vom citi din Efeseni 4. Aici li se vorbește oamenilor care au fost deja
născuţi din nou, ba chiar au fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt. Și, totuşi, îndemnul este dat
tuturor.
Efeseni 4:17: „Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: („Iată, dar, ce
vă spun și vă dau un avertisment serios în Domnul” – lb. germ.). Nu doar un
avertisment, ci „în Domnul”, „un îndemn prin Duhul Sfânt, fiind conştient că Domnul
vorbeşte prin mine. El spune prin gura mea ceea ce doreşte să spună poporului Său”.
Am înţeles acest lucru? Nu a fost Cuvântul prorocilor şi apostolilor, ci este Cuvântul
Domnului.
Vers. 17-18: „Iată, dar, ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai
trăiţi cum trăiesc păgânii în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată,
fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma
împietririi inimii lor”.
Apoi enumeră tot ce există în acest registru, în urma împietririi inimii lor.
Vers. 19: „Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare şi
săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie”. Aceasta este descrierea necredincioşilor.
Dar acum urmează îndemnul adresat credincioşilor.
Vers. 20-21: „Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi
ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus..”. Există cel puţin două feluri de
5
învăţături: una corectă şi una falsă; poate că multe sunt false şi doar câteva sunt
corecte. Și învăţătura corectă în Hristos este învăţătura în Cuvânt. Fiindcă El este
Cuvântul, şi Cuvântul devine trup în noi, iar noi ne identificăm cu fiecare Cuvânt al lui
Dumnezeu.
Vers. 22-24: „... aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să
vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înnoiţi
în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui
Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul”.
Aceasta este Sfânta Scriptură! Noi suntem conştienţi și că nu toţi vor răspunde
la ceea ce spune Duhul Adunărilor prin Cuvânt. Din contră, ei vor găsi tot feluri de
scuze. Dar există un grup pe pământ, care răspunde la Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta
spune „Da” Cuvântului lui Dumnezeu”. Și chiar dacă n-am reuşit încă să devenim în
toate înfăptuitori ai Cuvântului lui Dumnezeu – să fim sinceri, niciunul dintre noi n-a
reuşit să devină ascultător în toate cuvintele lui Dumnezeu – dar mărturisim că
Dumnezeu are puterea de a ne transforma în felul cum scrie aici, adică „după chipul
lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie...”. Există un Cuvânt în Apocalipsa care se
va împlini în ultimele zile, chiar acum înainte de revenirea Domnului nostru. Ar trebui
să fie scris în Apocalipsa 22:10. Vă rog să vă uitaţi şi să observaţi că aici este vorba de
timpul de după deschiderea cărţii şi nu înainte de deschiderea cărţii; ci după
deschiderea cărţii.
Apocalipsa 22:10: „Apoi mi-a zis: «Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din
cartea aceasta. Căci vremea este aproape»”.
Ce am spus noi în zilele trecute? Timpul este aproape, dar dintr-o dată timpul
este prezent. Atunci, acum aproape două mii de ani, timpul a fost aproape! Azi, azi „s-
a împlinit această Scriptură în faţa ochilor noştri”. Azi timpul este aici! Și voi ştiţi
foarte bine ce este scris în vers. 11.
Vers. 11: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat
(cine este întinat de vină – lb. germană) să se întineze şi mai departe; cine este fără
prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi
mai departe!”
Timpul va veni, sau poate este deja aici; doar Dumnezeu o poate rândui cu
precizie. Dar vine un timp, aşa cum a predicat fratele Branham în tema „Suflete în
închisoare”, când oamenii nu vor mai putea. Azi ei încă mai pot – eu cred acest lucru.
Dar vine timpul în care cel necurat va rămâne necurat, iar cel nedrept va rămâne
nedrept. Dar cel fără prihană caută şi mai mult să trăiască fără prihană. Iar cel sfânt
caută să se sfinţească şi mai departe. Acest lucru, de asemenea, se întâmplă acum.
Acum se întâmplă acest lucru! Atunci timpul a fost aproape, iar acum acest timp a
sosit.
Și pentru că este aşa, noi trebuie să atingem şi domenii ale vieţii noastre de zi cu
zi (ale vieții firești, naturale – n.tr.). Altfel, se poate întâmpla ca vreunul să meargă
acasă şi să spună: „Draga mea soție, tu ştii că timpul este aşa de serios, te rog lasă-mă
în pace de acum încolo”. Sau soția ar putea spune: „Dragul meu soţ, tu ştii că Domnul
vine în curând, iar timpul a sosit. Adică, te rog nu te supăra pe mine, dar de acum
încolo noi vom fi doar frate şi soră”. Acum, voi citi din Sfânta Scriptură intenţionat şi
6
vă spun și de ce o voi face: ca fiecare din noi să rămână cumpătat şi limpede la cap
până la sfârşit și nimeni să nu devină nebun sau lunatic şi să aducă ruşine şi ocară
asupra lucrării lui Dumnezeu. Voi ştiţi că există diferite duhuri, dar numai un singur
Duh Sfânt. O spun direct: iar diferitele duhuri bântuie în cel mai adevărat sens. Și
fiindcă duhurile nu pot face nimic fără a se folosi de oameni, ele îşi iau pe cei mai
evlavioşi din popor şi se comportă foarte evlavios, apoi vor merge de la uşă la uşă şi îi
duc pe oameni în probleme. Trebuie să rămânem cumpătați şi cu mintea limpede până
la sfârşit.
Venind pe drum încoace, ştiţi ce mi-am pus eu în gând să fac? Eu am o colecţie
întreagă cu tot feluri de fotografii ale fratelui Branham. Acolo el poate fi văzut într-o
ţinută de cowboy, apoi altă dată este la pescuit. El este arătat în diferite aspecte ale
vieții pământeşti. Poate vă va prinde bine să vă uitaţi şi voi la această colecție de poze,
ca să ştiţi că trebuie să rămânem cumpătați şi cu mintea limpede până la sfârşit şi să
lăsăm totul în domeniul și locul în care trebuie să fie.
Vă voi citi acum unele versete care vi se vor părea ca nişte contradicţii, dar nu
sunt. Să reținem că Duhul lui Dumnezeu doreşte ca noi să rămânem cumpătați şi cu
mintea limpede în fiecare situaţie, până la sfârşit. Niciunul să nu spună vreodată: „Eu
nu mai trebuie să muncesc, fiindcă în curând va veni Domnul”. Chiar atunci trebuie să
fii silitor, dacă tu contezi pe revenirea Domnului. Tu nu o poţi dovedi cu lenevia ta!
Noi trebuie să rămânem cumpătați şi cu mintea limpede până la sfârşit.
N-are voie să existe nicio mamă sau un tată, care să spună: „Ah fiule, fiică,
revenirea Domnului este aproape, de acum încolo tu poţi să rămâi singur (să nu se
căsătoreasca, adică)”. De ce n-au rămas ei singuri, dacă îi sfătuiesc pe alții să rămână
singuri? Nu! La o parte cu toate regulile pe care le impunem altora! Și vă voi spune
cum arată călăuzirea Duhului Sfânt: adică, o cale foarte personală a lui Dumnezeu,
doar cu tine singur; alții nu au nimic de spus! Calea ta este calea ta cu Dumnezeu!
Gata! Amin! Iar calea mea, este calea mea cu Dumnezeu. Amin! Eu nu îți cer ca tu să
mergi pe calea meu şi nici nu mă aştept ca tu să vii la mine şi să-mi zici: „Eu vreau să
fac ceea ce ai făcut şi tu”. Nu! Noi ne lăsăm în seama lui Dumnezeu. Noi nu aducem
pe nimeni într-o criză de conştiinţă. Câţi oameni nu sunt aduşi în mustrări de
conștiință, fără a fi necesar?
Ce a spus Luther pe vremea sa? „Dacă aş şti că Domnul ar veni mâine, atunci
astăzi aş mai planta un pomişor”. Cine doreşte să se căsătorească, să se căsătorească!
Cine doreşte să studieze, să o facă! Fiecare să facă mai departe, cum o face. Doar cu o
singură diferenţă: să recunoaştem timpul în care trăim şi să ştim că revenirea
Domnului este foarte aproape!
Eu vă voi citi acum din Timotei, ca să ştiţi că în zilele din urmă vor fi aici
duhuri înşelătoare. Și vă rog să nu credeţi că aceste duhuri se ascund şi îşi fac cuibul
lor undeva între cele patru ziduri ale bisericii catolice. Ele îşi fac lucrarea lor peste tot
şi nu doar acolo unde este un turn, ci şi acolo unde nu există nici un turn.
Aici în 1 Timotei 4 este vorba de timpul sfârşitului: „Dar Duhul spune lămurit
că în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri
înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc
minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor („poartă semnul vinovăției în

7
propria conștiință” – lb. germană). Ei opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe
care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulţumiri ce către cei ce cred şi cunosc
adevărul”.
Duhurile pioase sunt departe de a fi Duhul Sfânt. Duhul Sfânt este Duhul Sfânt.
Iar Duhul Sfânt nu vorbeşte printr-o mătuşă aici, sau un unchi acolo, ci Duhul Sfânt ne
vorbeşte tuturor prin Cuvântul lui Dumnezeu, despre fiecare temă şi la fiecare timp!
Eu n-am nevoie de o mătuşă sau un unchi care vine la mine să-mi spună că Dumnezeu
le-a vorbit. Am înțeles noi despre ce este vorba? Niciunul să nu spună altuia: „Aceasta
este calea ta, acum”! Calea pe care Dumnezeu te va conduce, aceea este calea ta.
Mergi pe ea cu Dumnezeu! Calea altuia este calea lui şi nu a ta. Las-o în seama lui
Dumnezeu. Am înţeles noi aceasta? Atunci ne simțim ceva mai bine.
Acum trecem la epistola către corinteni. Aici sunt aduse lucruri tari. Eu îl admir
pe Pavel. El a fost un bărbat care a spus: „Eu mi-aş dori ca toţi să rămâneţi ca
mine...”. Şi, totuşi, el spune aici, într-un singur capitol, două lucruri. Aş dori să vi le
citesc. Mai întâi acea parte care s-ar putea să se împlinească în scurt timp. Apoi,
cealaltă parte care aduce, din nou, echilibru. Care din fraţi a vorbit despre echilibru?
Pe ambele părți ale cântarului trebuie să puneți același fel de greutăți (Lev.19:35-36;
Prov.20:10; Mica 6:11). N-avem voie să punem greutăţile doar pe o parte, fiindcă
aceasta este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 7:29-30: „Iată ce vreau să spun, fraţilor: de acum vremea s-a
scurtat. Spun lucrul acesta pentru cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea; cei ce
plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce
cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni”.
Un Cuvânt minunat. Am ascultat cu toţii? Pavel scrie prin Duhul: „Fraţilor,
vremea s-a scurtat şi cei ce au neveste să fie ca şi cum n-ar avea”. Cine mă crede că
ştiu când se împlineşte acest timp? Greu, da, foarte greu. Aşa este? Foarte greu. Eu n-
aş dori să fiu, acum, în locul vostru. O întrebare foarte grea... dacă eu vă spun că ştiu
acest timp. Bine, eu vă citesc când va fi acest timp. O puteți citi voi înșivă: „atunci
când cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge, iar cei ce se bucură ca şi cum nu s-ar
bucura, iar cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni”. Atunci şi acest timp va fi sosit.
Eu nu doresc să intru în detalii, fiindcă se pare că timpul nu a sosit, încă, dar ne vom
întoarce la tema aceasta.
Citim acum din 1 Corinteni 7:1. Şi acest lucru este scris în Biblie. Există
oameni care sunt aşa de ipocriţi. Oh, iertaţi-mă. Ei sunt aşa de sfinţi, încât stau
deasupra tuturor lucrurilor şi nici nu-şi dau seama că nu este aşa.
1 Corinteni 7:1-2: „Cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, eu cred că
este bine ca omul să nu se atingă de femeie. Totuşi, din pricina curviei, fiecare bărbat
să-şi aibă nevasta lui şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei”. Apoi urmează și acest
punct pe care trebuie să-l citim pentru cei cărora li se mai aplică aceste lucruri, ca ei să
ia în serios ce le este spus aici.
Vers. 3-4: „Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa
să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot
astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta”.

8
 Eu doresc astfel de căsnicii tuturor celor ce doresc să reziste în faţa lui
Dumnezeu; o asemenea armonie dumnezeiască să poată exista deja aici, pe pământ, ca
unul să poată citi în ochii celuilalt ceea ce doreşte de la el. Aceasta mai este
Evanghelia? Mai este propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu sau nu? Amin! Cu
siguranță! Mergeţi într-o căsnicie unde este tot ceartă în casă: acolo unul este o piedică
celuilalt în calea spre cer. Eu nu uit cuvintele unui frate de peste 80 de ani, care mi-a
spus anumite lucruri înainte de a fi luat Acasă... Mai bine nu le spun. Dar sunt multe
lucruri... Cine dintre voi sunteţi căsătoriţi sau mai doriţi să vă căsătoriţi, vă doriţi o
asemenea căsnicie într-o armonie dumnezeiască, aşa cum a conceput-o Dumnezeu la
început? Amin! Ah, tinerii nu au prea spus „amin”. Ei încă nu sunt conştienţi pe deplin
de responsabilitățile pe care le vor avea. De ce citesc eu toate lucrurile acestea? Ca să
vedem că toată viaţa noastră aparţine lui Dumnezeu. Dacă este vreun deranj în
căsnicie, atunci este şi în familie. Dacă este în familie, atunci este şi în Adunarea lui
Dumnezeu; atunci este peste tot. Atunci tot iadul este dezlănțuit. Dar diavolul şi-a
pierdut dreptul, odată pentru totdeauna. Soții şi soți, smeriți-vă şi în aceste lucruri, sub
mâna puternică a Dumnezeului nostru. Timpul a sosit şi acest punct trebuie spus odată.
Deseori bărbații nu sunt cumpătați și din această cauză produc multă suferință. Se
poate întâmpla și invers. Aceasta trebuie să înceteze! Noi dorim să-I slujim lui
Dumnezeu şi aceasta o putem face doar dacă nu mai sunt obstacole pe calea noastră.
Cine este dispus ca să înlăture toate obstacolele şi să spună: „Te rog iartă-mă!”? Şi
aceasta aparţine de această temă.
Atunci altarul va fi zidit în casă. Iar dacă familiile sunt zidite, atunci şi
Adunarea va fi zidită. Una se întrepătrunde cu cealaltă. Atunci este pace în casă și
binecuvântare în casa lui Dumnezeu. Cu toţii ne dorim acest lucru! Să vă spun că şi eu
personal îmi doresc acest lucru? Un singur „Amin” nu mi-a fost de ajuns. Amin!
Cuvântul lui Dumnezeu ne dă răspunsul clar la fiecare temă. Aţi observat ce fel
de echilibru s-a realizat aici? Dragii mei fraţi, eu vă spun că timpul s-a scurtat foarte
mult. Într-un singur capitol ne sunt spuse ambele lucruri. Observaţi voi cum se
realizează echilibrul?
Vă voi arăta încă un verset care „vă va arunca de pe scaun”. Aş dori să
accentuez acest lucru celor aleşi: Dumnezeu nu poate şi nici nu le va socoti aceste
lucruri. Fratele Branham a spus în această predică: „Voi aţi făcut anumite lucruri
nepermise din cauză că aţi fost învăţaţi greşit”. Nu a fost adusă o învăţătură corectă
asupra acestor lucruri. El însuși a spus: „Nici eu n-am ştiut aceste lucruri”. Şi lui i-au
fost descoperite. Dar ascultaţi contrariul, aici.
1 Corinteni 7:8-9: „Celor neînsuraţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei
să rămână ca mine. Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; pentru că este
mai bine să se căsătorească decât să ardă”.
Și acest lucru îl înţelegem cu toţii. De asemenea și surorile au o inimă şi
sentimente. Ascultaţi ce scrie în Timotei. Vă citesc:
1 Timotei 5:9-10: „O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor, trebuie să n-
aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat, să fie cunoscută
pentru faptele ei bune, să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat
picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună”.

9
 Odată spune ca ele fac bine dacă rămân aşa cum este el, iar apoi le spune că
dacă nu se pot înfrâna să se căsătorească, iar la urmă le spune că dacă s-au căsătorit
atunci Adunarea nu mai are niciun fel de răspundere la întreţinerea lor. Vedeți despre
ce este vorba aici? Şi aici este adus un echilibru. Şi aceste versete trebuie citite
întotdeauna în contextul corect. Când este vorba despre cutare lucru? Întrebarea
aceasta trebuie pusă tot timpul. Nu doar să deschizi Biblia şi să citeşti un singur verset.
Ci toată Sfânta Scriptură și în special un capitol întreg în care este descrisă situaţia
respectivă, în context. Atunci nimeni nu va avea ceva de pierdut, ci fiecare va avea de
câştigat. Fiindcă Hristos n-a venit ca să condamne lumea, ci s-o mântuiască. Poate că
unul va pierde ici sau colo câte ceva, dar Dumnezeu a avut de grijă în toate.
Nu vă bucuraţi voi de asemenea lucruri? Deci, să rămânem cumpătați şi cu
mintea limpede până la revenirea Domnului. O mai spun odată: plănuiţi-vă viaţa ca și
cum ați mai avea-o toată înaintea voastră. Cine dintre noi poate garanta că Domnul va
veni în acest an? Totul indică înspre aceasta. Este primul an în care eu iau în calcul pe
deplin, în inima mea, că ar putea reveni Domnul. Totuși, pot eu spune sau pretinde că
va fi aşa? Poate să mai dureze încă zece ani, eu n-o ştiu. Dar sunt mulţumitor lui
Dumnezeu fiindcă mi-a pus acest simţ în inima mea, adică să-L aştept. Și cu această
aşteptare în inimă, cu siguranță nu puteți lua hotărâri uşuratice pentru viitor. Dar, pe de
altă parte, să nu vă lăsați opriţi din a lua anumite decizii, dacă puteți răspunde pentru
ele în faţa lui Dumnezeu.
Voi toți ştiţi şi aţi auzit mărturia mea când am zăcut în spital unde m-au
abandonat într-un salon, ca să mor – cu o perdea pe dreapta şi una pe stânga. În
dreapta mea era un bărbat pe moarte, care ducea ultima luptă cu moartea și scotea pe
gură cuvinte de spaimă și tot feluri de înjurături. Eu ştiam, desigur, că mi-a sosit
ceasul. Simţi foarte bine lucrul acesta: dintr-o dată parcă pluteşti. Eu am vrut să spun
sau să întreb, chiar dacă nu-mi mai puteam mişca buzele: „Doamne, cum stau eu
înaintea Ta?” Aceasta a fost ultima întrebare pe care am avut-o când am fost dus în
acel salon ca să mor. Și cu toții ştiţi că în clipele următoare eu am fost luat din trup,
sub cerul liber. Eu nu sunt un om cu „daruri duhovnicești”. Unii oameni au vedenii
mereu, au în fiecare noapte unul sau două visuri. Eu n-am aşa ceva. Dar aceasta a fost
una din cele mai minunate trăiri pe care le-am avut vreodată cu Dumnezeul meu. Pe
când eram sub acest minunat cer albastru şi m-am uitat în dreapta, am văzut mulţimea
nenumărată îmbrăcată în alb. Cu toţii am fost luaţi în sus și ne înălțam. Nu ca o
rachetă. De curând am citit cu ce viteză este lansată o rachetă. Mi se face rău dacă mă
gândesc la aşa ceva. Eu ştiu că un avion decolează cu aproximativ 350 de km/h. Dar
aici noi am fost purtați maiestuos, într-o ordine minunată. Am fost duşi tot mai sus, tot
mai sus.
Şi acest lucru l-am mai spus; nu spun acest lucru fiindcă fratele Branham a
spus-o, ci îl spun fiindcă eu am văzut-o: toţi erau tineri, toţi erau îmbrăcaţi în alb. Toţi
erau în floarea tinereții. Persoana cea mai apropiată n-a fost mai departe decât mâna
mea dreaptă pe care o puteţi vedea acum. Ne uitam mereu unul la altul, iar în timp ce
ne uitam unul la celălalt, prin noi curgeau valuri de bucurie negrăită şi fericire. Abia
atunci am înţeles, pentru prima oară, ce a vrut să ne spună Petru, când a scris despre o
bucurie negrăită (1 Pet. 1:8). Negrăită – un simţământ de fericire desăvârşită. Aşa ceva
nu există pe pământ – vă pot spune acest lucru. Aşa ceva nu există pe pământ!

10
 Eu sunt mulţumitor lui Dumnezeu pentru asemenea trăiri. De asemenea nu mi-e
ruşine să spun că am fost în primul rând. De aceea am avut o bună vedere de
ansamblu. Am avut o foarte bună imagine de ansamblu. Eu am fost în primul rând, era
puţin boltit. Nu era o linie dreaptă, ci era puţin arcuit ca bolta. Și-l puteam vedea pe
ultimul la fel de bine ca pe primul. Dar în acea dimensiune nu mai există niciun fel de
timp – este infinitul și o fericire.
Şi acest lucru vi l-am mai spus: când am văzut acea piramidă din cristal
coborându-se pe această linie de despărțire, de asemenea puțin curbată înspre interior.
Aceste lucruri le-am văzut mai clar decât văd această Biblie pe care o am aici, în faţa
mea. Eu n-am avut nevoie de niciun fel de ochelari, acest lucru vi-l pot spune. Într-o
asemenea stare, pur și simplu vezi lucrurile. Eu vă spun lucrurile aşa cum sunt.
Ioan a fost pe insula Patmos, iar cerul s-a deschis. El a văzut vedenii
dumnezeieşti. El a văzut lucruri care erau într-un anumit loc, dar el le vedea foarte
clar. Şi acest lucru pot să-l mărturisesc: mi s-a permis să arunc o singură privire
înăuntru. Eu am crezut că-L vom întâlni pe Domnul când s-a aşezat această piramidă
pe această linie de despărţire. Am privit într-o lumină pe care n-o poţi vedea niciodată
pe acest pământ. Eu o pot explica cam în felul următor, mai ales vouă din Elveţia şi
Austria: când vedeţi undeva o zăpadă proaspăt ninsă, iar apoi trăiţi şi răsăritul soarelui.
Dacă soarele străluceşte pe această zăpadă proaspătă, atunci totul străluceşte, luceşte şi
ţi se pare că totul este viu. Voi cunoaşteţi aşa ceva, aşa este? Aşa a fost această lumină.
Pătrunsă, pătrunsă, ea trăia în ea însăşi. Și am văzut că nu venea din toate părțile, ci
dintr-un singur punct central; dar pătrundea prin această piramidă şi strălucea în toată
lumea.
Vă spun, când va coborî Ierusalimul cel nou, unde Mielul va fi soarele şi
lumina, atunci nu mai este nevoie de acest soare, atunci El va străluci în toată veşnicia.
Acestea nu sunt poveşti, aceasta este o realitate dumnezeiască. Slăvit să fie Numele
Domnului!
Trăim în ultimul timp, în zilele de pe urmă. Dar vă rog: să rămânem cumpătați,
lucizi până la sfârşit. Cine merge la şcoală, să meargă la şcoală. Cine învaţă o meserie,
s-o înveţe cum trebuie, ca să primiţi note bune. Dacă credincioşii vor fi batjocoriţi de
alţii, atunci să nu fie din cauza notelor rele; acest lucru n-ar fi bine deloc, nu, nu.
Fiecare, de la cel mai tânăr până la cel mai în vârstă, să rămână cumpătat şi lucid în
toate lucrurile.
„Veghind şi aşteptând, mă uit în sus,
Plin de bunătatea Lui, pierdut în iubirea Lui”.
Să nu începem să luăm decizii proprii, care la urmă să se dovedească a nu fi fost
corecte. Mai ales, să nu spui sau să poruncești altuia ceva, nici cel mai mărunt lucru.
Fiecare să umble cu Dumnezeu şi să ia doar acele decizii cu care el poate să trăiască și
să moară. Aceasta este zicerea mea cea nouă: „Doamne, lasă-mă să iau decizii cu care
nu doar să pot trăi, ci cu care pot muri şi cu care Te pot întâlni”. Mă puteţi înţelege?
Hotărâri sau decizii cu care poţi trăi şi muri. Asemenea decizii să ne dea Dumnezeu.
Dacă găsim aceste hotărâri în Cuvânt şi acestea se aliniază cu Sfânta Scriptură, atunci
nu trebuie să ne lăsăm conștiința împovărată de nimeni. Noi mergem conform
Cuvântul Dumnezeului nostru şi nu conform obiceiurilor și părerilor tradiţionale.

11
 Poate că asta nu prea are loc aici, dar voi ştiţi că, de obicei, nu prea vorbesc
despre aceste lucruri. M-aţi ascultat voi pe mine vreodată ca pe un predicator de
morală? Cu siguranţă nu. Sau? Niciodată! Dumnezeu m-a chemat ca să vestesc
Cuvântul Lui şi în special în legătura cu prorocia biblică. Dumnezeu nu m-a pus ca
învăţător ca să pun în ordine toate lucrurile în adunările locale, aceasta o ştiţi foarte
bine. Acest lucru mi l-a spus Domnul cu voce puternică, foarte puternică: „Să nu
întemeiezi adunări locale şi să nu publici o carte de cântări, fiindcă este semnul unei
denominaţiuni”. Şi în această privință eu am fost înţeles greşit. Apoi au venit diferiţi
fraţi care îmi spuneau: „Acum nu mai avem voie să facem cutare sau cutare lucru...?”.
Le-am spus: „Ce s-a întâmplat cu voi? Cui i-a spus Domnul acest lucru, vouă sau
mie?” Ce mulţumitor sunt pentru fratele nostru Pezal, pentru fratele nostru Baranovski,
pentru fratele nostru Müller și care mai sunt, pentru că ei au rămas lucizi. Dumnezeu
să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă dea o adunare, să vă dea suflete pe care să le
puteţi îngriji. Ceea ce mi-a spus mie Domnul, este ceva între mine şi El. Iar dacă
oamenii devin necumpătați şi spun: „Atunci nici noi nu mai putem să ...”. Voi puteți să
faceţi ceea ce v-a spus vouă Dumnezeu. El v-a chemat să vestiţi Cuvântul.
Fratele nostru mi-a povestit: există fanatici în toată lumea. Îi mulţumesc lui
Dumnezeu azi, pentru toţi fraţii slujitori care au rămas echilibrați şi cu mintea limpede.
Dumnezeu să ne ţină aşa până la sfârşit. Amin! Ne gândim la fratele Genton, la mulţi
fraţi din multe ţări, care au rămas echilibrați şi cu mintea limpede.
Dar dacă auzi de acest papă care este împotriva contracepției... Oh, eu l-am
„mâncat” pe „Antihrist” ca pe 5 kg de săpun. Eu nu pot altfel. Descoperirea lui Hristos
în mine este atât de împotriva antihristului şi acest lucru nu-l regret deloc. Acesta este
Duhul lui Hristos în mine. Nu pot altfel. Dar dacă citeşti că aceste fabrici de pilule
contraceptive sunt ale Vaticanului, atunci observi cât de mare este făţărnicia. Și de o
asemenea ipocrizie, să ne ţină departe Dumnezeul nostru. Acolo se vorbeşte despre
contracepție. Cine a mai citit acest articol? Eu l-am citit: „S-au găsit șase mii de cranii
de copil într-un lac pe care l-au golit, de pe lângă o mănăstire din vecinătatea
Vaticanului”. Aşa nu! La o parte cu tot creștinismul fals, contrafăcut şi înapoi la
cumpătare în toate lucrurile.
Nu vă faceţi griji, Dumnezeu este un Dumnezeu care S-a gândit la toate
lucrurile. Și să nu-L comparaţi vreodată cu omul din Vatican. Vă rog, n-o faceți. Aici
sunt două feluri de limbi. Iar eu trebuie să vorbesc limba Domnului meu. Tatăl meu nu
este acolo în Vatican, ci, Tatăl meu este acolo în ceruri. Sfinţească-se Numele Său,
vină Împărăţia Sa, facă-se voia Sa, precum în cer aşa şi pe pământ.
Echilibru în toate lucrurile. Pavel nu a spus: „Dacă doriţi copii, atunci să vă
căsătoriţi”. El a spus: „Dacă nu se pot înfrâna să se căsătorească”. Poftim??? Acesta a
fost un om sfânt? Da, da, acesta a fost cu adevărat un om sfânt. Acesta nu a fost un om
făţarnic, ci un om sfânt. Mai exact nu trebuie spuse lucrurile!
Ce am făcut noi în această după amiază? O secţiune transversală prin învăţătura
biblică, în speranţa şi în încrederea că Dumnezeu ne vorbeşte prin toate aceste cuvinte.
Și, fie că este vorba despre vreun bătrân sau tânăr care este în situaţie sau nu, noi
trebuie să vorbim o singură limbă, iar aceasta trebuie să fie limba lui Dumnezeu. Iar

12
limba lui Dumnezeu este limba Cuvântului lui Dumnezeu! Astăzi El nu va spune
altceva decât ceea ce a spus şi atunci.
Acum, în încheiere, cuvântul minunat din Tit, în aşa fel ca să nu lipsească Piatra
de încheiere.
Tit 2:11-12: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi
oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să
trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie”.
Am ascultat cu atenţie și aceste lucruri? Vedeţi ce fel de echilibru vine în
vestire? Niciun fel de desfrânare, niciun fel de libertate a nebunilor. Poporului lui
Dumnezeu îi sunt puse limite în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar aceste limite ale
Cuvântului n-au voie să fie depăşite. Am înţeles noi aceasta? Viaţa unui credincios se
desfășoară în limitele Cuvântului lui Dumnezeu. Vă rog să nu vă faceţi limite proprii.
De asemenea și în acest punct s-a întâmplat că Dumnezeu i-a dat femeii un anume loc
și anumite porunci și îndrumări pe calea ei. Și acelaşi Dumnezeu a făcut acelaşi lucru
şi cu bărbatul. Și dacă, uneori, apar anumite deosebiri, atunci Dumnezeul nostru
Atotştiutor a ştiut de ce a hotărât s-o facă aşa. Surorilor, nu vă supăraţi din acest motiv.
Dumnezeu a ştiut mai bine cum s-o facă.
Citim mai departe vers. 13: „... aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea
slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos”. Aleluia!
O întrebare: se poate trăi cu evlavie în cadrul căsniciei? Cu siguranţă. Probabil
mai bine decât fără. Amin! A fost cam încet, frate Schmidt.
Citesc mai departe vers. 14-15: „El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne
răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de
râvnă pentru fapte bune. Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină
putere. Nimeni să nu te dispreţuiască”.
Cuvântul lui Dumnezeu rămâne Cuvântul lui Dumnezeu. Noi n-am citit mai
departe în predica de pe munte. Acolo Domnul nostru spune: „Aţi auzit că s-a zis celor
din vechime: «Să nu preacurveşti.» Dar Eu vă spun că oricine se uită la o soție ca s-o
poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:27-28).
Aşa de strict s-a pronunțat Domnul în acest aspect. Soția ta îţi aparţine ţie şi
numai ţie. Vai de bărbatul care o atinge. Şi vai de acea femeie care se prezintă astfel
încât ca să fie atinsă. De aceea este scris: „Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe
preacurvari” (Evrei 13:4). Noi vom judeca lumea, dar aceste două categorii vor fi
judecate de Dumnezeu!
Deci, din nou un echilibru pe care Dumnezeu ni l-a dat în Cuvântul Său. Ce a
spus Iov? „Făcusem un legământ cu ochii mei ca să nu poftesc nevasta altuia” (Iov
31:1). Fraţilor, haideţi să facem un legământ cu Dumnezeu, în neprihănire, curăție și
sfințenie în Faţa Dumnezeului nostru. Atunci El va fi cu noi şi ne va binecuvânta prin
harul Lui. Lăudat şi proslăvit să fie Numele Lui Sfânt. Mai puteţi să spuneţi cu toţii
amin? Amin! Amin!
Cine dintre noi doreşte să trăiască această sfinţire pătrunzătoare în inima lui, în
aşa fel încât să poată urma, cu adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu? Noi spunem:

13
„Doamne ajută-ne s-o facem!” El ne va ajuta dacă noi suntem pregătiţi, dacă dorim.
El, cu siguranţă, o doreşte. El a pus, deja, voinţa în noi. El dăruieşte har la înfăptuire.
Lăudat să fie Numele Lui Sfânt.
Tată ceresc, noi dorim să rezistăm înaintea Ta, nu doar în fața oamenilor. Ci, în
dimineața aceea slăvită, când Tu, o, Doamne, vei reveni, dorim să avem parte de
aceasta, ca o Mireasă curată, împodobită, neprihănită, sfințită, care Te întâlnește pe
Tine, Mirele Sfânt – carne din carnea Ta, os din oasele Tale, schimbați în chipul Tău.
Credincios Domn, ne încredem și astăzi în puterea sângelui Tău, a Cuvântului
Tău și a Duhului Tău. Lucrează cu putere în noi! Da, cu putere, o, Dumnezeule, ca
nicio parte din viața noastră să nu mai fie retrasă de sub influența Ta; ca întreaga
noastră ființă să fie așezată pe altar și focul divin s-o mistuie, astfel încât să apară omul
cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu.
Domnul nostru Isus Hristos, Mântuitor drag, Îți mulțumim din adâncul inimilor
noastre, pentru această adunare. Timpul este aproape, este aici! Doamne, permite-ne s-
o știm, să ne treacă prin oase și măduvă, prin suflet și duh.
Ție, Dumnezeul Atotputernic să-Ți fie aduse lauda și cinstea, slava și închinarea,
în toată veșnicia. Ia-ne azi de mână, ca nicio ranchiună, nicio discordie, nimic să nu
mai fie aici. Doamne, ne smerim sub mâna Ta puternică, fie ca viața Ta să fie trăită
prin noi. Doamne, a început ultima etapă, ziua mântuirii, anul de veselie este aici!
Doamne, Îți mulțumim din toată inima, în Numele Sfânt al lui Isus! Aleluia. Aleluia.
Amin!

14