Sunteți pe pagina 1din 32

Anul VII. S i b i î u , 15 Decemvrie 1908. Nr. 24.

©BCU Cluj
SUMARUL.
Oct. C. Tăslăuanu Tolstoi. Cronică: Teatrul national din Bucureşti.
C. Ardeleanu . . Sonet (poezie). Conferinţele şi Seratele Aso-
Oct. Goga . . Portret (poezie). ciaţiunii. Conferinţe la Braşov.
Liviu Rebreanu Ofilire. Turneul D-nei Agatha Bâr-
Al. Ciura . . Stăpân şi slugă. sescu. Ştiri. — Poşta Admi­

L:
Leo N. Tolstoi Cum s'ajungi la fericire. nistraţiei.
l l u s t r a ţ i u n i : Leo N. Tolstoi. Leo N. Tolstoi la 1854. Leo N. Tolstoi în haine de ţăran. Leo Tolstoi
călare. I. Repin: Contele Tolstoi la plug. Leo Tolstoi şi sora sa Maria (călugăriţă).

ftBONftMENT:
m l an
(Rustro-Kngaria:
12 cor. Ed. de lax . . . 20 cor.
6 luni 6 „ „ „ „ . . . 10 „
Ediţia pentrci preoţi, învăţători şi studenţi: l an 8 cor.
România şi în Străinătate:
1 an 16 cor. Ed. de lux . . . 25 cor.
6 luni 8 „ „ „ „ . . . 13 „
Ediţia pentra preoţi, învăţători şi studenţi: 1 an 14 Cor.
Re'ctamaţiile sunt a se face în curs de 15 zile după apariţia fiecărui număr. Pentru orice
schimbare de adresă se vor trimite 20 bani în mărci postale.
Abonamentele, plătite înainte, sont a se trimite la adresa: mm-
Adm. rev. „Luceafărul", Sibiiu (Nagyszeben).

Adelina Olteanu-Maior:
Biblioteca Copiilor si a Tinerimii.
A apărut volumul IV din această bibliotecă dedicată copiilor şi
tinerimii.
Cuprinde: piese de teatru şi povestiri pentru tinerime şi basme
şi istorioare pentru copii.
Preţul volumului: 1 cor. (în România 1 leu 30 bani).
Se poate comanda delà administraţia revistei noastre (Sibiiu, —
Schewisgasse 7), trimiţându-se înainte preţul lui plus 20 bani porto (în
România 40 bani).
Volumele apărute în această bibliotecă alcătuiesc cel mai frumos
dar de Crăciun.
Cu acelaş preţ se pot comanda şi voi. I, voi. II şi voi. III.
r^ Ceice comandă toate patru volumele le primesc franco. /n

©BCU Cluj
LUCEAFĂRUL
REVISTĂ ILUSTRATĂ PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ
sub îngrijirea unui comitet de redacţie.
Colaboratori: I. Adam, I. Agârbiceanu, Z. Bârsan. G. Bogdan-Duică, Dr. I. Borcia, Dr. T. Brediceanu,
I. Ciocârlan, V. Cioflec, Al. Ciura, Maria Cunţan, I. Duma, Elena Farago-Fatma, O. Goga, Dr. I. Lupaş,
Dr. G. Murnu, H. P. Petrescu, Ecaterina Pitiş, M. Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, M. Simionescu-Râmniceanu,
I. U. Soricu, Caton Theodorian.

Orice reproducere, fără indicarea izvorului, este oprită.

Tolstoi.)
Doamnelor si Domnilor, greşelile şi curiozităţile lui, e poate cea mai
Nu departe de Moscva, în provincia Tuia, mare, cea mai interesantă şi cea mai originală
se află satul Iasnaia Poliana, împrăştiat printre figură a veacului al XIX-lea.
nişte coline împrejmuite de un brâu de păduri. Mărturisesc delà început că îmi dau bine
Pe una dintre aceste co­ seama de sarcina grea
line se zăreşte o curte ce-am luat-o asupra mea
boerească, în faţă cu stra­ de a vă zugrăvi viaţa şi
turi de flori, cu grădini, activitatea acestui uriaş
cu heleştee, şi jur împre­ al artei şi al gândirii ome­
jur cu parcuri şi alee de neşti. Sunt convins chiar
tei şi de mesteceni. într'o că în cadrele strâmte ale
odaie a acestui castel, unei conferinţe aceasta e
sărăcăcios mobilată, cu cu neputinţă, căci numele
un ferestrău si o coasă lui Tolstoi înseamnă o
pe perete şi cu o lopată culme, de care te poţi
într'un colţ, trăieşte o apropia numai cu mari
viaţă simplă ţărănească jertfe de timp, la care cu
cea mai mare personali­ greu pot ajunge drumeţii
tate a poporului rusesc, obişnuiţi să trăiască o
contele Leo Nicolaevici viată culturală de toate
Tolstoi. zilele în furnicarele delà
în toamnă, întreaga poalele Olimpului cu a-
lume civilizată a serbat tâtea frunţi de lumină
cu bucurie şi entuziasm etern strălucitoare.
sincer jubileul de 80 de Cu toate acestea, încre-
ani delà naşterea acestui zându-mă în bunăvoinţa
Leo N. Tolstoi.
moşneag cu chip de apo­ D-voastră si chemând în
stol. Inaugurez seria conferinţelor, pe cari le ajutor atenţiunea şi imaginaţiunea Dumnia-
aranjează instituţiunea noastră culturală, vor­ voastră, vom încerca împreună să privim
bind despre Tolstoi, în credinţa că împlinesc măcar din depărtare icoana lui Tolstoi, cău­
dorinţa D-voastră a tuturora de a aduce si tând să-i cunoaştem în liniamente generale
noi un modest prinos de admiraţie acestui viaţa şi activitatea. Ne vom feri să-1 ispitim
artist, cugetător şi apostol care, cu toate mai de-aproape, în amănunte, de teamă să
') Conferinţă ţinută în sala festivă a „Muzeului
nu ne pierdem în labirintul sufletului său
Asociaţiunii". complex. Şi, ca să-1 putem cunoaşte mai
1* •

©BCU Cluj
568 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

uşor şi mai bine, îl vom urmări pas de pas, Doamnelor si Domnilor, Tolstoi e vlăstarul
din copilărie până la vârsta lui de maturitate; unei vechi familii boereşti, care a avut un
ne vom da silinţa să scoatem la lumină rol însemnat în viaţa publică rusească. în
momentele mai importante din desfăşurarea castelul din Iasnaia Poliana se pot vedea
individualităţii lui sbuciumate; ne vom opri portretele alor 20 de generaţii de străbuni
numai asupra acelor undulări ale personalităţii ai lui. Unul dintre ei a fost şeful camerei
lui, cari sunt mai lesne de înţeles. secrete si omul cel mai de încredere al lui
Voind să-1 cunoaştem, suntem siliţi a alege Petru cel mare. Acest strămoş a primit titlul
calea cronologică, fiindcă dânsul nu se înşiră de conte, cu prilejul încoronării împărătesei
printre acele individualităţi mari ale omenirii, Catarina, la 7 Maiu 1724.
a căror activitate şi concepţie despre lume Străbunii, după mamă, au fost din familia
se poate rezuma într'o propoziţie. Tolstoi princiară Wolkonskii, căreia a aparţinut mo­
nu* face parte dintre acele suflete monotone, şia din Iasnaia Poliana.
fie chiar şi geniale, cari străbat pe o singură Tatăl lui Tolstoi, contele Nicolae Iliici
cărare la jâlţul nemuritorilor din Olimp, în- Tolstoi, în tinereţă a servit în armată, a luat
chinându-şi o viaţă întreagă pentru o singură parte la războaie, în cari s'a distins ca om
idee, ca să împodobească comoara culturii îndrăzneţ. Ieşind din armată, moşia părin­
omeneşti. Tolstoi nu e râul cu o alvie sta- tească fiind încărcată de datoriile făcute de
tornicită de civilizaţie; el nu are o singură tatăl său încetat din viată si având să îngri-
matcă, în care îşi leagănă maiestos valurile jască de o mamă si de-o soră învăţate cu
rodnice şi strălucitoare de lumină spre marea viaţa luxoasă, scapă din încurcătură căsăto-
veciniciei, cum sunt de obiceiu personalităţile rindu-se cu bogata principesă Wolkonskii,
mari ale popoarelor înaintate în cultură. singura fată la părinţi. Dupăce vinde moşiile
Tolstoi se aseamănă mai mult cu un torent părinteşti, se mută cu întreaga familie la
ce isbucneşte din inima unei ţări părăginite, moşia nevestei sale din Iasnaia Poliana.
sălbatice si pline de buruieni. Străbate cruciş Tatăl lui Tolstoi erà un om mediocru ca
şi curmeziş în toate părţile, se umflă de fur­ inteligenţă şi ca cultură; altfel voinic,plin de
tunile norilor din suflet, se revarsă cu sgomot viaţă şi de-un temperament sangvinic. Toată
peste lumea întreagă, surpând, roscolind adânc viaţa lui s'a ocupat cu administrarea moşiei,
şi distrugând bunuri atât de scumpe oame­ cu vânătoarea şi cu alte sporturi aristocratice.
nilor. Chiar şi atunci când îşi găseşte o alvie Mama lui Tolstoi erà o fire artistică, o
statornică, adeseori înspăimântă lumea cu minunată povestitoare, vorbià mai multe limbi
vuete de mânie revoluţionară. Sufletul lui străine. Erà mult superioară soţului ei atât
Tolstoi e într'o neîncetată sbuciumare; e unul ca suflet cât şi ca inteligenţă. îşi iubià băr­
dintre sufletele prometeice, vecinie pribege, o batul, fiindcă îi erà soţ şi fiindcă erà tatăl
viaţă întreagă urmărite de dorul de a şti şi copiilor ei, dar n'a fost niciodată îndrăgostită
de a afla adevărul. în sufletul lui se res- de el. Şi-a petrecut viaţa îngrijind de copii
frânge, ca 'ntr'o oglindă, toată complexitatea si de casă, cetind soacrei sale romane si
si toată îndoiala fiinţei omeneşti. îndeletnicindu-se, în ceasurile libere, cu stu­
Si tocmai această frământare a creerului în diul cărţilor serioase, ca E m i l e al lui
aflarea adevărului, tocmai această sbuciumare Rousseau.
a sufletului său uriaş, care calcă în picioare Părinţii lui Tolstoi duceau viata boierilor
ï y
formele civilizaţiei omeneşti, face ca Tolstoi ruşi delà ţară. Cu treizeci de argaţi în curte
să fie cel mai specific şi mai tipic repre­ şi cu o moşie întinsă, puteau gusta toate
zentant al poporului rusesc, popor care până plăcerile unei vieţi patriarhale. Dumnezeu,
la începutul secolului al XIX-lea se poate căruia se închinau cu multă evlavie, i-a
asemăna cu animalele din era terţiară cu binecuvântat cu cinci copii: Nicolae, Sergiu,
trupul mare şi cu creerul mic, popor care Dumitru, Leo şi, o fată, Maşenca, naşterea
numai de-o sută de ani trăeşte o viaţă inte­ căreia a stins viaţa mamei lui Tolstoi.
lectuală europeană, căutându-şi forme noi Leo s'a născut la 28 August v. 1828. Orfan
de civilizaţie. * de mamă la vârsta de un an şi jumătate, a

©BCU Cluj
Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 569

crescut sub îngrijirea unei rude îndepărtate, vieţii şi a morţii. Neputând îndura pierderea
Tatiana Alexandrovna Iergolskii, ce locuia fiului ei, după nouă luni muri şi bunică-sa,
la dânşii. în tineretă existase o legătură su­ într'o zi de sărbătoare, în care un coleg de
fletească între Tatiana şi tatăl lui Tolstoi. şcoală spusese fraţilor Tolstoi că nu există
Ei au renunţat însă la visele lor, ca acesta Dumnezeu.
să-şi poată mântui familia, căsătorindu-se cu Firea micului Tolstoi ne-o caracterizează
bogata principesă Wolkonskii. Tatiana a rămas poate mai bine excentricităţile lui. într'o zi
credincioasă sentimentelor ei curate din tine­ sări din etajul al doilea, ca să atragă asupra
retă, şi, păstrându-şi toată viaţa o seninătate de lui atenţia tuturora, altădată îşi rase sprân­
martiră, s'a împăcat cu soartea ei de a se cenele, ca să nu fie la fel cu ceilalţi băieţi,
jertfi pentru alţii. A iar odată, când făcea
îngrijit ca o mamă de o călătorie cu familia,
orfanii iubitului ei de se detejos din trăsură
odinioară, neprimind si se luă Ia 'ntrecere
a-i fi soţie nici după cu caii, până căzu de
moartea principesei oboseală. Cum vedem
Wolkonskii, cu toate de pe-atunci voià să
insistenţele văduvului fie original, de pe
Tolstoi. „Tatiana atunci era chinuit de
Alexandrovna — zice vanitatea de a fi mai
Tolstoi în amintirile mult decât îl socoteau
lui — a avut cea mai cei dimprejurul lui.
mare influenţă asupra „Adeseori mă cuprin­
vieţii mele. Din copi­ deau clipe de îndo­
lărie m'a învăţat să ială, — ne povesteşte
cunosc farmecul su­ el mai târziu - - îmi
fletesc al iubirii. Şi nu închipuiam că nu
m'a învăţat cu vorba, poate exista fericire
ci prin întreaga ei pământeană pentru un
viaţă, prin întreaga ei om, care are nasul
fiinţă... O vedeam si asa lat, buzele asa de
» > groase şi ochii mici,
o simtiam cum îsi suri, ca mine. Mă ru­
trăieşte viaţa în iubire gam lui Dumnezeu să
şi lângă dânsa pri­ săvârşească o minune
cepui delà început Leo N. Tolstoi la 1854. şi să mă prefacă în-
fericirea acestui senti­ tr'un copil frumos."
ment. Tot delà ea am Când erà mai mărişor, începu să se ma­
învăţat să cunosc farmecul unei vieţi retrase." nifeste şi puterea originală a vieţii lui su­
Copilăria lui Tolstoi se aseamănă cu a fleteşti, îsi închipuia că un om, care nu e
tuturor copiilor de boieri bogaţi, ce trăesc la Învăţat cu suferinţa, nu poate fi fericit în
ţară. Se ruga în fiecare seară lui Dumnezeu viaţă. Ca să se obişnuiască cu această vir­
să fie, a doua zi, vreme frumoasă, ca să se tute creştină, adeseori ţinea, cu manile
poată plimba; se desfăta, privind la beşicile întinse, dicţionarele grele ale mătuşă-sa
de săpun ce i le sufla bunică-sa, şi învăţa, câte cinci minute, ceeace i se părea, pe
împreună cu ceilalţi fraţi, ce-i spuneau gu­ semne, un canon cumplit; alteori se încuia
vernantele şi profesorii străini, aduşi la într'o odaie şi îşi biciuia umerii goi cu o
Iasnaia Poliana. Cel mai însemnat moment funie, până îi dădeau lacrimile.
din copilăria lui a fost moartea de apoplexie Pentru cunoaşterea vieţii lui intelectuale
a tatălui său (la 1837). în mintea copilului de atunci amintim câteva curiozităţi caraç-
de 9 ani pentru întâiaşdată se ivi problema

©BCU Cluj
570 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

teristice. Când stătea la tablă si desemna Putem să-1 credem pe cuvânt, fiindcă pe
figuri cu creta, se întreba: „De ce-i place urmă ne-a dovedit, cu prisosinţă, dragostea
ochiului simetria?" Iar când erà singur îşi în­ lui de învăţătură.
y

chipuia că pe lume nu există nimic afară de Pe lângă viaţa externă ce-a dus-o Tolstoi,
dânsul, că lucrurile nu sunt în realitate ci cât timp a urmat universitatea din Cazan, e
numai în închipuirea lui, că ele există numai interesant să-i cunoaştem viaţa intelectuală
câtă vreme se uită şi se gândeşte el la ele. şi moral-reiigioasă, căci aceste sunt cele
Când îl frământau asemenea gânduri, — din două feţe ale personalităţii lui uriaşe, cari
filozofia lui Schelling, — se întorcea repede, în au fost supuse la schimbările neîncetate ale
credinţa că la spate nu o să mai vadă nimic, desăvârşirii.
că o să surprindă neantul. înainte de a părăsi universitatea, la înce­
Cu învăţătura nu se prea prăpădea. învăţa putul anului 1847, încearcă să lucreze şi el
fiindcă erà silit să înveţe ce-i spuneau profesorii teza ce se dăduse la concurs din partea rec­
străini. Unul dintre ei, care-i ziceà: „Ce petit toratului universităţii. Erà vorba de un studiu
a une tête; c'est un petit Molière", obişnuia y

comparativ între E s p r i t d e s l o i s a lui


să-1 încuie şi să-1 ameninţe cu bătaie, de
Montesquieu şi I n s t r u c ţ i a împărătesei Ca-
câteori erà leneş, neascultător şi îndărătnic.
terina a Ii-a. în notele pregătitoare pentru
Acest profesor a trezit în Tolstoi, dupăcum
această lucrare înmuguresc pentru prima oară
ne-o mărturiseşte singur, aversiunea şi anti­
ideile lui anarchice de mai târziu. La vârsta
patia fată de orice silnicie si violentă în
de 18 ani scrie : „Societatea nu e decât o
scoală.
parte a lumii. Raţiunea trebue să fie în de­
V'am povestit câteva momente din copilăria
plină armonie cu natura şi legile ei de cer­
lui Tolstoi, pe care el o descrie cu atâta
cetare trebue să fie independente de trecut
măiestrie în prima lui lucrare literară, înti­
si de lume."
tulată Copilărie, ca să vedeţi în ce atmos­ y

feră patriarhală, aristocratica şi religioasă Tot în vremea aceea scrie un articol despre
a crescut acest copil minunat, ca să puteţi S c o p u l f i n a l al f i l o z o f i e i , în care zice
cunoaşte în germene tainele sufletului mare că filozofia e ştiinţa vieţii. Mai scrie şi alte
de mai târziu. • articole filozofice, între cari unul despre
N o ţ i u n e a S i m e t r i e i , care, dupăcum' am
La vârsta de 16 ani se duse la universi­ văzut, îl preocupase şi în copilărie. în ziarul
tatea din Cazan. Dupăce cade odată la exa­ lui găsim adeseori programe de viaţă şi de
menul de primire, se înscrie la facultatea muncă, fiind întotdeauna torturat de dorinţa
limbilor orientale; se vede că aveà de gând de a se desăvârşi sufleteşte, făr$de care desă­
să intre în diplomaţie. în Cazan duce o viaţă vârşire simţea, poate inconştient, că nu-şi va
intensivă de student, gustând din toate plă­ vedea cu ochii visul de a deveni om mare,
cerile tinereţii. Nu lipseşte delà nici un bal de a i se pronunţa numele cu respect şi admi­
şi delà nici o serată a aristocraţiei din acel raţie. Dintre regulele ce şi le impunea, cităm
oraş. La sfârşitul anului întâiu cade la examen. pe cele mai caracteristice: 1. A săvârşi, în
Părăseşte facultatea limbilor orientale şi se ciuda tuturora, tot ce ţi-ai propus; 2. A-ţi
înscrie la cea de drept, care se vede că şi forţa neîncetat creerul să lucreze cu toată
y

în Rusia asigură studenţilor mai mult timp încordarea de care e capabil; 3. Consideră
liber pentru ştrengăriile studenţeşti. După femeile ca un rău necesar al vieţii sociale
doi ani, sub pretext de boală, neisprăvit, pă­ si fereste-te cât poţi de ele; 4. Străduinţa
răseşte pentru totdeauna universitatea. Mai conştientă spre perfecţionare, în toate lucru­
târziu ne spune că tocmai dorul de a învăţa rile, e scopul vieţii.
liber 1-a îndemnat să întrerupă studiile uni­ Pentru cunoaşterea vieţii lui morale reli­
versitare. Ne asigură că „ E s p r i t d e s l o i s " gioase e destul să amintim că cetea pe Vol­
a lui Montesquieu i-a deschis orizonturi noi, taire si îl desfătau ironiile la adresa bisericii.
y

pentru o activitate intelectuală independentă. Intrând în lume, ajunsese chiar la convin­


gerea că „oamenii în existenţa lor nu sunt

©BCU Cluj
Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 571

călăuziţi de preceptele credinţei, pe care o e trimis ca curier la Petersburg, de unde nu


învăţau, ci tocmai de contrariul"; vedea că se mai întoarce în armată.
„credinţa nu are nici o înrâurire, nici asupra în oştire a lăsat cea mai bună impresie,
vieţii, nici asupra relaţiilor dintre oameni". în amintirile ofiţerilor găsim multe date
Delà vârsta de 16 ani nu se mai rugà şi despre bravura şi despre serviciul lui con-
nu se mai duceà la biserică din convingere, ştienţios. Unul dintre ei ne spune că „Tolstoi
ci din obişnuinţă. Aveà o credinţă, pe care în brigadă aveà reputaţia unui bun călăreţ,
nu o putea înţelege, nu o putea defini. Se camarad brav şi atlet. Erà în stare să ridice
găsea într'o stare de îndoială latentă. delà pământ, cu manile întinse, un om care
cântărea 80.kg. în sporturile corporale erà ne­
Dupăce părăseşte universitatea, la 1847,
întrecut. I se mai atribuiau o mulţime de anec­
stă o vară în Iasnaia Poliana. Toamna se
dote hazlii, pe cari le ştia povesti cu mare
duce la Petersburg să-şi facă examenele. Pe
măiestrie". Cu superiorii şi camarazii lui a
lângă două riguroaze, face şi o mulţime de
avut adeseori neplăceri, din cauza dragostei
datorii. Pe urmă trei ani duce o viată de-
lui de dreptate şi adevăr.
străbălată, când în Moscva, când acasă, la
Talentul literar a pus capăt carierei sale
moşie. Jocurile de cărţi, chefurile cu lăutari
militare. Un pamflet la adresa generalilor,
şi orgiile se ţin lanţ. Scârbit de această viaţă
întitulat „Cântecul Sebastopolului", făcut
ruşinoasă, îşi face din nou programe de
de dânsul împreună cu mai mulţi camarazi,
muncă serioasă, de cari, bine înţeles, nu se
i se atribui lui şi-i nimici strălucitul viitor
tine. Aceşti trei ani sunt cei mai uşuratici
de militar.
şi cei mai sterpi din câţi a.trăit Tolstoi.
Epoca aceasta din viaţa lui e însă mult
începuse deja să-1 preocupe gândul să scrie,
mai interesantă şi mult mai preţioasa din
şi literatura desigur a câştigat mult din viaţa
punct de vedere intelectual şi etic.
asta de petreceri, căci e înveşnicită pe pa­
în regiunile pitoreşti ale Caucazului, cu
gini neîntrecute.
munţii ce-şi înalţă creştetele încununate de
în primăvara anului 1851, la vârsta de 23 de zăpadă vecinică până in cer; în mijlocul
ani, Tolstoi pleacă în Caucaz cu fratele său naturei pline de farmece, pe care o iubià şi
Nicolae, care erà ofiţer. Intră si el în armată o admira, a rodit pentru prima oară talentul
ca voluntar, ia parte la lupte, trăeşte ca şi său de scriitor. în Septemvrie 1851 scrie
ceilalţi camarazi, jucând cărţi, făcând vână­ mătuşei sale: „îţi mai aduci aminte, dragă
tori, având aventuri de dragoste şi îndelet- mătuşă, de sfatul ce mi-1 dădeai, pe vremuri,
nicindu-se cu experimente spiritiste. După să scriu romane? Ei bine, iată urmez sfatul
trei ani, la 1854, trece examenul de ofiţer, tău. Am început să mă ocup cu lucrări lite­
părăseşte viaţa romantică a Caucazului, ca rare... cari îmi fac bucurie." Se pare că îşi
să-si cerceteze rudele în Iasnaia Poliana. presimţia marea lui putere latentă de scrii­
Aici primeşte porunca să plece la oştirea tor, căci înainte de a fi terminat prima
delà Dunăre. La 14 Martie 1854 soseşte în lui lucrare literară scrie în ziarul său intim:
Bucureşti, de unde se duce la o baterie din „E ceva în mine, care mă face să cred că
Olteniţa, apoi la Silistra. Cu părere de rău nu sunt născut să fiu ca toţi ceilalţi."
trebue s'o spunem că în scrisorile lui nu în ziua de 6 Septemvrie 1852 apăru în
vorbeşte aproape nimic despre ţara româ­ revista „Sowremennik" (Contimporanul) din
nească. Pomeneşte numai de viaţa scumpă Petersburg prima operă literară a lui Tolstoi
din Bucureşti şi de evenimentele războiului. semnată L. N. T. şi întitulată „ C o p i l ă r i e "
După patru luni, retrăgându-se trupele ruseşti care făcu cea mai bună impresie în cercurile
din Silistra, se duce în Crimea, trecând prin literare. Bucata e relevată de pressa şi plăcu
Tecuci, Bârlad, Iaşi, Cherson si Odessa. Ia lui Turghenief şi lui Dostoiewskii.
parte la luptele delà Sebastopol, pe cari le E interesant să ştim că Tolstoi delà început
descrie mai târziu, sub titlul: P o v e s t i r i aştepta să fie retribuit pentru lucrările lui
d i n S e b a s t o p o l . La sfârşitul anului 1855 literare. Redactorul revistei Contimporanul,

©BCU Cluj
572 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

Nekrassof, îi scrie, fără să-i ştie numele, că sănătos. Multe dintre ele sunt înviorate de
povestirea „ C o p i l ă r i e " e bună. Iar Tolstoi, poezia romantismului, care romantism nu e
la primirea acestei scrisori, înseamnă în ziarul însă căutat, ci e nedespărţit, e organic sub­
său intim: „Delà Nekrasof am primit scrisoare, iectelor ce le tratează. Romantismul lui Tolstoi
dar nici un ban." e expresia poetică a însăşi realităţii descrise
în „ C o p i l ă r i e " Tolstoi povesteşte co­ de artist.
pilăria lui, descriind în colori poetice viaţa Cea mai însemnată operă din această epocă
patriarhală delà ţară. Zugrăveşte, cu o intuiţie e novela C a z a c i i , pe care Tolstoi însuşi o
de o preciziune rară, mediul în care a crescut numeşte operă universală, atunci când îşi re-
şi analizează, cu o pătrundere de chimist, neagă opere de artă, ca R ă z b o i u şi P a c e
stările sufleteşti trezite de acest mediu într'un şi Ana C a r e n i n . în C a z a c i i se mani­
suflet de copil. Cele două feţe ale talentului festă mai puternic talentul său de a zugrăvi
lui Tolstoi, puterea de a observa lumea ex­ natura şi de a analiza sufletul omenesc.
ternă şi puterea de analiză sufletească, se E una dintre operile realiste, care în lite­
manifestă deja în prima lui operă literară. ratura rusească înseamnă ruptura definitivă
Sora lui, Maria, când a cetit această po­ cu byronismul şi cu romantismul, ce au stă­
vestire, nu se putea mira îndeajuns cine a pânit aşa de puternic creaţiunile artistice ale
putut descrie copilăria familiei lor până în Rusiei din jumătatea primă a veacului al
cele mai mici amănunte.1) XIX-lea.
Acestei opere urmează mai târziu altele. . In această novelă neisprăvită, sub numele
Dintre ele amintim: A d o l e s c e n t ă , T i n e - Olenin, eroul romanului, Tolstoi îşi pove­
r e ţ ă , P r i z o n i e r u l din C a u c a z , T ă i e ­ steşte viaţa lui din Caucaz, arătând influenţa
t o r i i de l e m n e , A m i n t i r i l e u n u i „mar­ binefăcătoare a naturii primitive asupra su­
queur", Povestiri din Sebastopol.Acestea fletului său corupt de civilizaţie.
atraseră atenţia lui Nicolae şi a împărătesei într'altă povestire, Amintirile unui mar­
Alexandra Feodorovna asupra Iui. în timpul queur, zugrăveşte viaţa unui tânăr avut, cu
cât a stat la Petersburg şi pe urmă la Ias- sufletul curat la început, care prin desfrâu, în
naia Poliana a mai scris: V i s c o l u l , Doi mediul stricat delà oraş, ajunge la ruină. Acest
Husari, Trei morţi, F e r i c i r e a unei tânăr are momente de revoltă împotriva slă­
f a m i l i i , P o l i c u ş c a şi fragmentul C a ­ biciunilor lui şi împotriva celor ce l-au târât
zacii, 2 ) care încheie prima epocă a activi­ în noroiu, dar îi lipseşte puterea de voinţă ca
tăţii lui literare. să înceapă o altă viaţă. Cade tot mai adânc,
Talentul literar al lui Tolstoi, în cursul ajunge să joace cărţi cu servitorul, cu mar-
acestor 10 ani (1852—1862), s'a impus tot queurul care însemna câştigul şi pierderea
mai mult. încetul cu încetul a cucerit şi pe jucătorilor, şi sfârşeşte împuşcându-se.
cel mai sever critic al său, pe Turghenief, Aceeaşi viaţă destrăbălată şi păcătoasă o
care mai târziu 1-a numit Shakespeare al duce şi Olenin, eroul novelei C a z a c i i (să
Rusiei. ne aducem aminte de viaţa ce-a dus-o Tolstoi
Operile literare ale lui Tolstoi, din epoca înainte de a pleca în Caucaz), dar acest
primă, sunt mai toate de caracter personal. tânăr rus, deşi se simte blazat, are puterea
Subiectele sunt trăite de el însus; mai toate de voinţă de a se smulge din mediul în care
sunt întâmplări din viaţa lui. Aşa se explică „plictiseala e în sânge şi se moşteneşte din
taina puterii lor de sugestiune şi realismul lor generaţie în generaţie" şi în care oamenii
sunt corupţi şi decăzuţi; Olenin are puterea
') Părinţii descrişi în Copilărie nu sunt însă părinţii de a fugi în mijlocul naturii sălbatice, pentru
lui Tolstoi. a-şi premeni sufletul. Pleacă în Caucaz.
2
) Jucând biliard cu redactorul revistei „Curierul
Rusiei" a pierdut 1000 de ruble. Neputându-le plăti,
Tolstoi descrie cu o rară intuiţie farme­
i-a dat novela C a z a c i i , care nu era terminată. Mai cele naturii din Caucaz şi traiul primitiv,
târziu s'a apucat să scrie şi partea a Ii-a, dar n'a animalic al triburilor căzăceşti din regiunile
sprăvit-o niciodată, Caucazului. Ça un model de descriere, citez

©BCU Cluj
MPII 24. 1908. LUCEAFĂRUL 573

un tablou din viaţa centrului căzăcesc No- Si dragostea lui fată de frumoasa fată de
vomlinska: Cazac, Mariana, îl face să exclame:
„Fetele tinere aleargă cu ramuri lungi în „Ah, de-aşi putea fi Cazac, cum e Lu-
mână înaintea turmei, care se apropie într'un cuşca, să fur cai, să omor, să mă 'mbăt şi
nor de praf şi de musculiţe. Vacile grase şi să mă strecor ameţit de vin sub fereastra
bivoliţele se risipesc pe uliţi. în urma lor vin ei, fără remuşcări! Ne-am înţelege şi aş pu­
femei cu scurteicele tărcate. Glumele şi hoho­ tea fi fericit. Ceeace mă doare mai mult e că
tele de râs se amestecă cu mugetul vitelor. Un eu înţeleg pe femeia aceasta, iar ea nu mă
cazac călare bate la o fereastră, fără să desca- "a înţelege niciodată. Ea e ca natura: fru­
lece; un cap frumos de femeie se iveşte la fe­ moasă, nepăsătoare şi n'are decât grija ei."
reastră şi s'aud şoapte de dragoste. Un lucrător Şi dorinţa de a se întoarce la natura pri­
tătar, care sosise din stepă c'un car de trestii, mitivă, ca să câştige dragostea acestei femei,
îşi desjugă boii în curtea hanului şi vorbeşte îl face pe Olenin să creadă un moment că
tătăreşte cu stăpânul său. în mijlocul uliţii, soartea omenească îţi impune: „să trăeşti
de ani de zile e o baltă mare, pe care tre­ numai pentru tine însuţi", să fii un egoist.
cătorii încearcă să o ocolească, lipindu-se Dar acest suflet chinuit, când adoarme singur
de garduri. O femeie tânără trece prin baltă în mijlocul pădurii, e cuprins de alte gânduri;
cu picioarele goale, ridicându-şi poalele. Se se trezeşte în el fiinţa morală superioară,
îndoaie de spate sub povara unei legături de care, ne mai putându-se întoarce la natură,
uscături. Un cazac, întorcându-se delà vâ­ îsi găseşte idealul vieţii în altruism, într'un
nătoare, strigă la ea: „Ridică-le mai sus, ne- sentiment de jertfă pentru alţii,care deosebeşte
rusinato!" si-o ocheşte cu carabina. Ea-si pe omul moral superior de fiinţa inconştientă.
» y y i

lasă repede poalele şi-i cad uscăturile. Un Când Olenin e în mijlocul pădurii, vede în
cazac bătrân, întorcându-se delà pescuit, duce jurul lui arborii, viţele sălbatice, fazanii spe­
într'o plasă peşti încă vii şi, ca să-şi scur­ riaţi, şacalii treziţi din somn, miliardele de
7
j y y '

teze calea, sare peste un gard dărăpănat al musculiţe ce-1 împresoară şi i se pare că
vecinului şi se sgărie de spini. O babă trece, fiecare dintre ele e o fiinţă cu un Eu deosebit
târând o cracă uscată; răsună lovituri de ca şi dânsul, — bagă de seamă că el, boierul
securi; copiii strigă, aruncând mingea; femei rus, nu e mai mult pentru natură, ca oricare
sar peste garduri vii; fumul se înalţă din dintre aceste fiinţe,— si atunci Olenin s'aruncă
toate căminele; pretutindeni se găteşte de în genunchi, se roagă lui Dumnezeu să-1 ţină
cină." cu zile, ca să-şi poată jertfi viaţa pentru
Această viaţă simplă şi instinctivă i se pare alţii, căci fericirea omului moral e a trăi
lui Olenin mult mai frumoasă si mai ade- pentru alţii.
vărată decât viaţa pe care a dus-o el până în contrastul celor două stări sufleteşti
acum. Contrastul dintre natura virgină şi prin cari trece Olenin puteţi observa deose­
lumea civilizată îi trezeşte în suflet dorul birea dintre omul brut, creat de natură, ce se
de a se identifica cu această natură. încearcă lasă călăuzit în viaţă de instinctele anima­
să câştige dragostea unei fete de cazac, o lice ale firii sale şi între omul care, trezit
frumseţe a firii, pe care o iubeşte atât de la conştiinţă, îsi recunoaşte nimicinicia fiinţei
y y ' y y »
mult, în cât vreasă o ia de nevastă. Dar fata sale şi pentru care singura fericire e al­
nu-1 înţelege, nu-1 poate înţelege, cum nu-1 truismul religiunii creştine. Tolstoi ne arată
înţelege întreg mediul în care a ajuns. Simte că fericirea pentru un om e sau viaţa pri­
că pentru acest mediu el e un străin, că cul­ mitivă, inconştientă şi egoistă, sau viaţa mo­
tura 1-a îndepărtat aşa de mult de fericirea rală superioară, conştientă şi altruistă.
vieţii fireşti, simple, asa cum a lăsat-o Dum- Concepţia primă e ilustrată, mai bine,
nezeu, încât nu se mai poate apropia de desvoltată în povestirea T r e i m o r ţ i , în
ea. Simte că nu se poate desbrăca de tre­ care ne spune că cel mai fericit, cel mai
cutul lui, de personalitatea lui de om civi­ bun e acela, care gândeşte mai puţin, care
lizat, pentru a fi tovarăşul cazacilor sălbatici. moare cât mai simplu. Ţăranul e mai fericit
2

©BCU Cluj
574 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

şi preţueşte mai mult decât boierul, un copac nu e nici o legătură şi nici o orânduială ;
e mai fericit şi preţueşte mai mult decât un tot ce ştiu e asa de puţin. Sunt un om mo-
y y ^ )

ţăran şi moartea unui stejar este pentru crea- Ieşit, nehotărît, nestatornic, prost, închipuit
ţiune o întristare mai mare, decât moartea şi arţăgos, ca toţi oamenii cari au un ca­
unei principese bătrâne. racter slab. Nu sunt viteaz. Nu sunt metodic
Aceste idei sunt împrumutate din filo­ în călăuzirea vieţii mele si sunt asa de lenes,
zofia lui Rousseau şi Schopenhauer, pe care încât trândăvia mi s'a prefăcut într'o a doua
Tolstoi îi socotea de cei mai mari cugetători natură.
ai omenirii. Pe Rousseau îl admira aşa de Nu putem încheia această parte din viaţa
mult, încât îi purta chipul la gât într'un lui Tolstoi, fără să pomenim părerea lui
médaillon.1) crudă, de mai târziu, despre aceşti ani ai ti­
Dupăce cunoaştem, în liniamente generale, nereţii, la cari, — ne spune el —, se gândea cu
activitatea artistică a lui Tolstoi între anii ruşine si cu aversiune. Ascultaţi ce scrie în
1852—1862, să ne oprim câteva clipe asupra lucrarea sa: „Cum m'am făcut credincios".
vieţii morale-religioase din această vreme. „Am omorît oameni în războaie, m'am
Si 'n aceşti zece ani lucrează cu stăruinţă bătut în duele cu gândul să omor pe aiţii;
la desăvârşirea lui morală. am pierdut în jocuri de cărţi; mi-am risipit
îşi face mereu programe de muncă şi de averea care erà stoarsă din sudoarea ţăra­
purtare. Când erà subofiţer în Caucaz (Martie nilor, pe cari îi pedepsiam cu cruzime; pe­
1852) notează în ziarul intim că trei slăbi­ treceam cu femei uşoare si înşelam oamenii.
ciuni stau în calea idealului său moral: jocul Minciună, jaf, adulter de tot soiul, beţie, bru­
de cărţi, senzualitatea si vanitatea. talitate şi omor — toate aceste fapte ruşinoase
Cu câteva luni mai târziu scrie, între altele, le-am săvârşit; nu erà crimă pe care să o fi
următoarea maximă: „Omul care are de scop ocolit şi cu toate acestea, printre oamenii de
fericirea sa proprie, e rău; e rău şi slab celce rangul meu, treceam de un om relativ moral
socoteşte că scopul lui final e părerea bună Această viaţă am dus-o zece ani.
a lumii despre el. Acela, care are de scop în această vreme am început să scriu, din
fericirea altora, e virtuos; acela, al cărui vanitate, din dorinţa de câştig şi din trufie.
scop e Dumnezeu, e mare." 'Am urmat ca scriitor aceeaşi cărare pe care
Când erà ofiţer în Crimea (1855) i-a venit am urmat-o ca om. Şi de dragul renumelui
pentru primaoară ideia de a întemeia o nouă şi al bogăţiei, pentru cari am scris, am fost
religiune. O religiune ca a lui Isus, dar cu­ silit a înăbuşi în mine binele şi a mă înjosi
răţită de dogme şi de misticism, care nu fă- în faţa păcatului. Când scriam, de câteori nu
gădueşte fericirea pe ceealaltă lume ci feri­ mi-am chinuit creerul, ca sub masca indi­
cirea de pe pământ. ferenţei şi a glumii să-mi ascund dorul de
Tot în această vreme îsi face un intero- a mă înălţa, de care îmi erà cuprins întreg
gator straşnic al personalităţii sale. Iată ce sufletul. Mi-am ajuns scopul şi eram apreciat.
scrie despre sine însuşi: Când eram de 26 de ani, după terminarea
„Sunt urât, stângaciu, murdar şi incult. războiului, am venit la Petersburg şi am
Sunt pornit spre mânie, un om ce batjoco­ făcut cunoştinţă cu scriitorii de pe acele
y y

reşte pe alţii, grosolan, netolerant şi totuşi vremuri. Am avut parte de salutări cordiale
timid ca un copil. Sunt mai mult sau mai şi de multe măguliri."
*
puţin un ignorant. Ceeace ştiu, am învăţaf
Ştim că Tolstoi din Crimea s'a dus la
întâmplător şi pe apucate; în ştiinţa mea y

Petersburg. Aici a făcut cunoştinţă cu aristo­


') La acest loc trebue să amintim că, din punct de craţia înaltă a Rusiei şi cu scriitorii grupaţi
vedere artistic, scriitorul care 1-a influenţat mai mult pe
Tolstoi a fost Stendhal, cu operile lui C h a r t r e u s e în jurul revistei C o n t i m p o r a n u l . Această
de Parme şi Rouge et noir. „Ce ştiu despre răz- revistă, întemeiată de Puşchin şi Pletniof la
boiu,am învăţat delà Stendhal"—ne spune singur într'o 1847, reprezenta tendenţionismul în artă. Dacă
convorbire cu Boyer din Paris. ne aducem bine aminte, criticul rus Bielinskii

©BCU Cluj
Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 575

a fost cel dintâiu, care a accentuat mai răs­ tatea Iui şcolară sunt asa de interesante si
picat această teorie artistică, care a fost împru­ instructive, încât ele ar trebui să formeze
mutată si de literatura noastră românească. subiectul unei conferinţe de sine stătătoare.
Ideile lui Bielinskii — mort la 1848 — si hăr- De astădată nu ne putem ocupa decât în
nicia redactorului Nekrassof au dat viată du- treacăt cu ele.
rabilă revistei C o n t i m p o r a n u l , care a Criteriul pedagogiei lui e libertatea, şi
fost cel mai de seamă organ al progresiş­ singurul metod — experienţa. Poporul trebue
tilor din Rusia până la 1866, când guvernul educat după ideile lui şi în vederea vieţii
i-a pus cruce. pe care o trăeşte. Tolstoi nu admite nici o
Tolstoi n'a prea fost încântat de republica silă şi nici «o disciplină în şcoală. Elevii Iui
scriitorilor delà C o n t i m p o r a n u l şi nu s'a din Iasnaia Poliana i se sue pe umere şi sar
identificat cu tendinţele ei. El era pe atunci pe bănci, dacă nu ştie să le încătuşeze aten­
aderent al artei pure, al artei lipsite de orice ţiunea. Şi cu acest metod copiii lui au făcut
tendinţe vremelnice.) progrese cu mult mai mari ca cei din şcoalele
Scriitorii din jurul revistei l-au primit cu oficiale. Tolstoi a scos o foaie pedagogică,
braţele deschise şi cu dragoste colegială. în care şi-a expus pe larg părerile despre
Tolstoi nu s'a putut apropia însă de nici educaţie, a scris abecedare, cărţi de cetire
y > ' y

unul dintre ei. Mai târziu i-a numit „oameni şi tot ce se cere într'o şcoală poporală. A
imorali şi indivizi fără nici o valoare". între purtat polemice aprinse cu pedagogii Rusiei,
scriitorii delà C o n t i m p o r a n u l era şi Tur- cari au fost siliţi să recunoască că programul
ghenief, cu care s'a certat, îndată după în­ pedagogic al lui Tolstoi cuprinde multe idei
tâlnire. Tolstoi aveà obiceiul de a fixa oa­ sănătoase si multe dintre ele au si fost aplicate
menii cu cari vorbea si cu cât cineva eră în şcoalele poporale din imperiul rusesc. In
mai mare autoritate, cu atât căută să-1 con­ întregime n'au fost primite însă nici până astăzi.
trazică mai ironic. Turghenief nu putea su­ în toamna anului 1862 se însoară cu una
feri purtarea asta „brutală". Mai târziu, aceşti dintre fiicele doctorului Bers. Căsătoria 1-a
doi mari scriitori ai poporului rusesc s'au cer­ făcut să se simtă o vreme fericit şi renăscut.
tat cumplit, au ajuns chiar să se bată în duel şi La un an dupăce se însoară, în romanul
n'au vorbit unul cu altul vre-o 15 ani. La bătrâ­ R ă z b o i u şi p a c e (cap. VI.)pe care-1 înce­
neţe s'au împăcat, dar nu s'au împrietinit; s'au puse, pune următoarele cuvinte în gura prin­
admirat si iubit ca scriitori, dar ca oameni cipelui Andreiu, unul dintre eroii romanului:
nu s'au înţeles niciodată. „Nu te însura niciodată, prietine, niciodată.
După un an de viaţă sgomotoasă în Peters­ Te sfătuesc să nu te însori înainte de a zice
burg, Tolstoi iasă din armată (la 26Noemvrie că ai făcut tot ce-ai putut face, înainte de a
1856). Apoi trăeşte, când în Moscva, când înceta să iubeşti pe femeia pe care ţi-ai
în Iasnaia Poliana, ducând aceeaşi viaţă; are ales-o, înainte de a vedea limpede cum e ea.
o aventură de dragoste pe care a eternizat-o Altfel te înşeli amar şi ireparabil. însoară-te
în opera „Fericire casnică"; scrie bucăţi lite­ când eşti moşneag, când nu mai eşti bun de
rare, pe cari le cunoaştem deja; pierde pe fra­ nimic altceva... Altfel se prăbuşeşte tot ce-i
tele său Nicolae, a cărui moarte îi zdruncină frumos si mare în tine... Se tânduresc în
şi mai tare credinţa; între anii 1861/2 e ju­ y y

decător de pace; face două călătorii în străi­ nimicuri. Da, da, da, nu te uita aşa de mirat
nătate ca să studieze şcoalele poporale şi în la mine. Dacă mai aştepţi ceva delà viitor,
anuj (1861), când se desfiinţează iobăgia în vei simţi pas de pas că pentru tine toate
Rusia, deschide o şcoală poporală în Iasnaia s'au sfârşit, toate s'au îngropat — nu-ţi mai
Poliana. rămâne decât salonul. Şi în salon eşti pe
Ideile pedagogice ale lui Tolstoi şi activi­ aceeaşi treaptă cu orice lacheu de curte şi
cu orice idiot.
') Intr'un discurs de recepţiune la societatea iubi­
torilor de literatură din Moscva şi-a desvoltat pe larg Femeia mea e o femeie minunată... Ea
(la 4 Febr. 1859) părerile despre arta pură. face parte dintre acele femei rare, despre
2*

©BCU Cluj
576 LUCEAFĂRUL S nil 24, 1908.

cinstea cărora poţi fi pe deplin liniştit. Şi, După terminarea romanului, la 1869, începe
Doamne, ce n'aşi dà eu acum să fiu neîn­ să se ocupe intensiv cu şcoala poporală.
surat. Tu eşti singurul om căruia mă spo­ Scrie cărţi de şcoală vre-o trei ani, apoi
vedesc si-o fac fiindcă îmi esti drag..." începe să facă studii întinse pentru o dramă
Cum vedem nici fericirea casnică n'a istorică, mai pe urmă pentru un roman din
putut împăca sufletul lui Tolstoi chinuit de epoca lui Petru cel mare. Renunţă la amân­
îndoială, ademenit de tainele necunoscute două neavând la îndemână izvoare îndestu-
ale vieţii, pe care, cât a trăit, a răscolit-o litoare, în lipsa cărora nu-şi putea reconstrui
până în colţurile ei cele mai ascunse. limpede viaţa acelor vremuri.
Dupăce scrise, mai mult de distracţie, două în 1873, inspirat de o frază din Puşchin,
comedii ( N i h i l i s t u l şi F a m i l i a m o l i p ­ se hotăreşte să scrie romanul Ana Ca re­
sită), s'aşternu din nou pe lucru, căci numai ni n, care începe să apară la 1875, în
creaţia artistică îl putea face să uite lupta C u r i e r u l R u s i e i din Moscva. Romanul,
dintre firea lui egoistă înăscută şi convin­ din cauza întreruperilor, s'a sfârşit abia după
gerile lui altruiste, să uite umbrele morţii trei ani. Interesul publicului faţă de desfă­
cari îi torturau sufletul, să uite nedreptăţile şurarea acţiunii din această operă eră asa
sociale din sânul poporului rusesc, cari i se de mare încât doamnele din Moscva cereau
înfăţişau tot mai limpede. corectura din tipografie să afle soartea eroilor
Cinci ani lucrează neîntrerupt la romanul şi eroinelor din
său în patru volume mari, Războiu şi pace, roman.
pe care biata nevastă-sa 1-a copiat de şapte R ă z b o i u si
ori, din cauza corecturilor şi îndreptărilor P a c e şi Ana
fără sfârşit ale lui Tolstoi. Mai întâiu înce­ C a r e n i n sunt
puse alt roman, D e c a b r i ş t i i , pe care 1-a operile cele mai
întrerupt, deschizându-i-se perspectivele largi mari din activi­
ale epocii ţarului Alexandru şi Napoleon tatea literară a lui
Bonaparte. A făcut întinse studii istorice şi Tolstoi. Aceste
militare, ca să poată zugrăvi credincios două romane sunt
această epocă, iar personagiile cari figurează roadele cele mai
în R ă z b o i u şi p a c e sunt, aproape toate, strălucite ale ge­
strămoşii, părinţii (familia Rostov) şi neamu­ nialităţii lui ar­
rile lui. Procedeul de a zugrăvi realitatea tistice, cari îi vor
trăită, 1-a păstrat şi în acest roman, care e asigura pentru
cea mai însemnată operă a lui Tolstoi. toate timpurile
Impresia ce a făcut-o această operă a fost nemurirea. A-
aşa de puternică, încât oamenii descrişi de supra lor vom în­
autor trăiau în conştiinţa publicului. Realitatea cerca să stăruim
vieţii din roman a făcut pe unii să se supere si noi în câteva
pe autor, că a nefericit unele persoane din cuvinte.
roman. în Romanul
Critica s'a împărţit ca întotdeauna şi pre­ R ă z b o i u şi
tutindeni în două tabere: unii proslăviau P a c e putem dis­
geniul artistic al lui Tolstoi, alţii spuneau tinge trei părţi
că e un prost, care nu ştie nimic. Chiar şi fundamentale:
Turghenief aveà cuvinte de critică aspră, partea filozofică,
mai ales era indignat de stilul şi de vecini- istorică si cea ar-
cile reflexiuni ale autorului. Cu toate aceste tistică.
a recunoscut că partea a treia a romanului Idea filozofică,
e un cap de operă, cum nu s'a mai scris în care alcătueşte L e o N_ T o l g t o i în h a j n e de
literatura rusească. temelia întregului ţăran.

©BCU Cluj
Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 577

roman, e filozofia poporului rusesc, e filo­ tului major, ci de sufletul oştirilor, de suma
zofia fatalismului oriental, care face pe om forţelor ce alcătuesc o armată si, mai ales,
jucăria unei puteri necunoscute. Precum de toate împrejurările in cari se desfă­
tot ce există în natură îşi urmează cursul şură aceste forţe, pe cari nu le poate re­
inconştient, determinat de legi necunoscute, glementa şi conduce voinţa unui individ sau
tot asa si viata omenească nu e decât o
» y y
hotărîrea adusă de o mână de oameni, căci
neînsemnată expresie a necesităţii de viaţă aceste forţe sunt determinate la acţiune de
a naturii. Si viata noastră omenească, ca si nenumărate cauze şi motive, ce nu se pot
celelalte fenomene ale naturii, se supune cunoaşte şi stabili de mintea omenească,
orbeşte acelei puteri mistice, pe care, dacă închipuirea unui comandant de armată că
voiţi, o puteţi numi voia lui Dumnezeu. poate hotărî soartea unui războiu prin vo­
Filozoful gerrtuW Schopenhauer a botezat-o inţa lui individuală e o copilărie şi o ne­
v o i n ţ ă . Libertatea de acţiune a omului e ghiobie. Genialitatea lui şi-o poate dovedi
numai o iluzie, care în realitate nu există, mai mult prin o atitudine pasivă, prin o pre­
căci de fapt ea e rezultanta fatală a puterilor vedere ageră a faptelor, cari prin forţa îm­
înăscute în firea fiecărui om şi a împreju­ prejurărilor trebue să se întâmple. Toate or-
rărilor în cari trăeste. dinile lui nu trebue deci să aibă pretenţia
Această concepţie filozofică o ilustrează de a schimba desfăşurarea firească a răz­
si o dovedeşte Tolstoi descriind, cu o intuiţie
y y ' y
boiului, ci să se mărginească a lăsa curs
genială, războaiele Rusiei cu Napoleon Bona­ liber evenimentelor, ce, fatal, trebue să se
parte şi zugrăvind societatea rusească de pe întâmple. De aceea Tolstoi face apoteoza
acele vremuri. lui Kutuzof, comandantul suprem al armatei
Prin descrierea războiului, pe care-1 soco­ ruseşti, care dormea în consiliile de războiu,
teşte o barbarie ruşinoasă si josnică a că- adormea pe câmpul de luptă, cetea romane în
lăilor cărora întâmplarea le-a dat frânele pu­ lagăr, nebătându-şi capul cu planuri tactice.
terii în mână, ne arată că teoria individua­ Tolstoi îl preamăreşte şi îl face încorpo­
lităţilor cari conduc destinele neamurilor e rarea sufletului rusesc în războiul cu Na­
o minciună egoistă. Eroii lui Carlyle sunt nişte poleon, fiindcă acest moşneag chior, gras,
ambiţioşi mărginiţi, inconştienţi si sclavi ai ce abià se ţinea pe cal, a prevăzut că oastea
t y ° J ' y y y corsicanului ambiţios va trebui să piară, în
nimiciniciei lor, ca toţi ceilalţi muritori. Pe Rusia, după lupta delà Borodino. De aceea
Napoleon, cu toată genialitatea lui de mare nu a apărat Moscva, ci a lăsat-o să fie
căpitan al războaielor, ni-1 înfăţişează ca pe arsă de Francezi, retrăgându-se spre nordul
un om mediocru, care dă ordine unul mai oraşului sfânt. Şi prevederile lui s'au îm­
prost ca celălalt. E un om, care nu e călăuzit plinit.
decât de ambiţie şi de forţa împrejurărilor Când oastea împăratului Bonaparte fu­
în cari a ajuns în urma dorinţii lui de a gea din Moscva spre Franţa, 1-a urmărit,
parveni cu orice preţ. Statul major al arma­ dar nu a căutat să-i zdrobească armatele
telor nu ştie niciodată care e situaţia osti- flămânde şi goale în mijlocul iernii. El ştia
rilor; în consiliile de războiu, generalii nu că până la hotarele ţării şi aşa o să piară
sunt călăuziţi de interesele tării, de intenţia
y y 7
y
partea cea mai mare din ele şi ştia că prin
de a câştiga lupta prin o conlucrare unitară lupte şi-ar fi pierdut şi el jumătate din ar­
desinteresată, ci fac intrigi, îşi pun beţe 'n mată. N'a voit să urmărească duşmanii peste
roate unul altuia nu execută hotărîrile con­ hotarele ţării, fiindcă asta însemna o neno­
siliilor de războiu, numai ca să zădărnicească rocire pentru neamul lui. Şi Kutuzof era
planurile făcute de alţii. convins că aşa gândeşte întreg poporul
Tolstoi arată, prin înşirarea amănunţită a rusesc, întreaga Rusie, peste care apusul a
evenimentelor, cari se bazează pe studii stra­ trimis năpasta războiului. Şi, afară de ceice
tegice foarte întinse şi foarte serioase, că dorm pe perini moi şi visează la măriri de­
războaiele nu se câştigă nici de cătră coman­ şarte, aşa se şi gândea.
danţii supremi ai oştirilor, nici de generalii sta­

©BCU Cluj
5Ï8 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

Si Tolstoi, când zugrăveşte fazele războiu- toate timpurile. Prin cap de opera sa R ă z ­
lui şi povesteşte evenimentele europene cari b o i u şi P a c e , a voit par'că să arete ce
le-au determinat, discută toate teoriile istorice. complexă, ce infinită e, nu întreaga viaţă a
La sfârşitul romanului are un studiu, în unui popor, ci numai o clipă trecătoare din
care se ocupă pur teoretic despre noţiunea această viaţă, cum a fost cea a poporului
puterii şi despre obiectul istoriei. El găseşte rusesc în primele decenii ale secolului trecut.
greşit felul de a scrie istoria unui popor, Când ne descrie câmpul de războiu în cele
povestind activitatea omului sau oamenilor mai mici amănunte, asa de amănunte si asa

Leo Tolstoi călare.

cari îl conduc, căci viaţa unui popor nu poate de verosimile încât 1-a făcut pe un general
încăpea nici în viaţa unui om şi nici în viaţa rus să se ocupe de romanul său din punct
unei minorităţi neînsemnate de oameni. A de vedere al ştiinţei militare; când ne zugră­
crede că un singur om conduce un popor veşte sufletul ţăranului rus pe timpul acestui
înseamnă să crezi că o turmă de ôi merge războiu si când ne poartă prin palatele no­
într'o anumită direcţie, fiindcă o conduce bilimii, până sus la curtea ţarului; când ne
berbecele cu clopot, pe care voinţa turmei arată realitatea vieţii omeneşti într'un răstimp
1-a făcut alesul ei. de câţiva ani, numai atunci înţelegem ce
Tolstoi zice că istoria naţională trebue să pitică şi ce copilăroasă e pretenţia piseţilor,
îmbrăţişeze întreaga activitate a vieţii unui cari îşi închipue că scriu istoria neamurilor,
popor, zugrăvind toate feţele acestei vieţi din înşirând întâmplările delà suprafaţa acelei

©BCU Cluj
Kin) 24, 1908. LUCEAFĂRUL 759

mări, cu adâncuri nesfârşite si într'o vecinică când se duce la oaste. Prin dânsul ne spune
zbuciumare, ce se' numeşte viaţa omenirii. Tolstoi toate tainele consiliilor de războiu
Tolstoi, cuprins de nemărginirea tainelor şi toate intrigile din statul major. Acest om
ce stăpânesc a-
ceastă viaţă, a
observat că nu
numai în răz-
boiu ci şi în timp
de pace oamenii
sunt jucăria a-
celeiasi fata-
lităti neînţelese
de mintea ome­
nească. Si, ca să
ni-o dovedească,
s'a apucat să
analizeze sufle­
tele eroilor săi
în toate manifes-
tatiunile vieţii.
o.
PrincipeleAn- ca
dreiuBolkonskii,
un aristocrat,
o
mândru, rece,
sceptic, atheu,
inteligent, râv- o
O
nitor după glo­
rie, nu-si iubeşte
nevasta, — după X
cum am văzut,—
dorind să fie
liber. întâmpla­
rea face să scape
de ea, în ziua
când i-a dăruit
un copil. In vă­
duvie ureste fe-
meile, ca si ta-
tăi său, socotin-
du-le egoiste, va­
nitoase, slabe de
minte şi flecu-
roase.si cu toate
aceste se îndră­
gosteşte de Na­
tasa Rostov, un drac de fată, frumoasă şi plină cinstit, drept şi plin de calităţi, cum credeţi
de viată. Aceasta tine la el din tot sufletul si că moare? E rănit de-o ghiulea în lupta delà
totuşi îl înşală, voind să fugă cu un tip vulgar, Borodino si se sfârşeşte ca si păcătosul ce-i
pomăduit, pe când erau încă logodiţi. Şi prinţul ademenise logodnica. Soartea nu face nici
Bolkonskii se înşeală tot asa de amar si o deosebire între buni si răi. Si acest fa-

©BCU Cluj
580 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

talism îl face pe Andreiu Bolkonskii din ateu râd de dânsul şi-i zădărnicesc toate inten­
ce erà, un credincios convins, care se des­ ţiile umanitare, iar francmasonii îl despoaie
parte de „valea plângerilor" cu o linişte se­ mereu de parale. Vede că şi francmasoneria
nină şi cu iubirea vecinică, mai presus de e o minciună în practica vieţii şi, pentru cei
viaţa pământească, ce i-a sădit-o în suflet mai mulţi, un mijloc de a parveni.
credinţa în Dumnezeu. A muri, pentru el, care Când izbucneşte războiul Rusiei cu Na­
e numai o mică părticică a iubirii, înseamnă poleon, se rătăceşte pe câmpul de luptă şi
a se întoarce la izvorul vecinie şi nemărginit se cutremură de priveliştea îngrozitoare a
al iubirii dumnezeesti. măcelului de oameni. Când Napoleon intră
Un alt erou, Pierre Bezuchof, cel mai re­ în Moscva, Pierre rămâne în oraşul încins
prezentativ şi mai neaoş tip rusesc al roma­ de flăcări, cu gândul să se jertfească pentru
nului, e un om de un caracter uman, o in­ binele obştesc, pentru mântuirea ţării sale,
teligenţă misterioasă, un om nehotărît, sen­ străpungând c'un pumnal inima celui ce-a
timental, bun, darnic, greoiu şi stângaciu. El pricinuit nenorocirea Europei. Firea lui ne-
e întruparea evoluţiei sufleteşti a lui Tolstoi hotărîtă, lipsa de voinţă nu-1 ajută să să­
însuş; e icoana sufletească a boerimii, care vârşească fapta eroică. Ajunge prisonier,
se sbate pentru înaintarea şi întărirea ţără­ luându-se la bătaie cu niste soldaţi fran-
nimii ruseşti. E poate mai mult decât atât: cezi, cari furau şi despoiau oamenii pe
e omul care vrea să-şi aducă în armonie stradă.
desăvârşită viata lui individuală cu viata în închisoare duce o viată mizerabilă ca toţi
tuturor semenilor săi. ceilalţi prisonieri. Se miră singur de ceeace e în
Acest Pierre Bezuchof, care moşteneşte stare să îndure şi să supoarte firea omenească.
bogăţiile tatălui său natural, se însoară cu o Unul dintre prisonieri, un ţăran rus, Platon
aristocrată frumoasă, fără să-si dee seama dacă Karataief, prin simplicitatea lui, prin seni­
o iubeşte sau nu. Soartea şi firea lui nehotă- nătatea şi liniştea lui sufletească cu care
rîtă 1-a aruncat în braţele ei, ca aceasta să-şi rabdă ceeace i-a fost scris, trezeşte în Pierre
poată bate joc de sufletul şi cinstea lui. o revoluţie morală. Aristocratul rus, bogat,
Aristocrata scăpătată, când se vede nevasta civilizat, găseşte idealul vieţii întrupat în
bogatului şi nătărăului Pierre, începe să ducă acest ţăran simplu, neştiutor de carte, care
o viaţă sensuală, se încunjură de curtezani, e însăşi^ natura, în toată curăţenia şi subli­
făcându-se, prin frumseţea ei, un idol al Don mitatea ei. Acest ţăran e tipul vecinie al ade­
Juanilor din Petersburg şi Moscva. vărului, al frumseţii şi al bunătăţii. Viaţa lui
Bietul Pierre ajunge de batjocura lumii şi, Karataief, dupăcum o înţelegea el, n'aveà nici
ca să-şi spele ruşinea ce-i pătează numele, o însemnătate ca viaţă de sine stătătoare, ci
se bate în duel cu un amant al neveste-sii, numai ca o parte dintr'un întreg mare. Si, fiind
pe care-1 răneşte, deşi până atunci n'avusese conştient de aceasta, toate faptele şi toate
pistol în mână. Un capriciu al întâmplării. vorbele lui erau o armonie desăvârşită, ce se
Pierre, neputând divorţa, — fiindcă la Tol­ desprindea din firea lui ca parfumul dintr'o
stoi căsătoria numai moartea o poate des­ floare.
face — dă nevestei sale venitul unor moşii Tolstoi vrea să ne arete că fericirea ome­
mari şi nu mai trăeşte cu ea. * Trece prin nească e a se căuta în viaţa primitivă a na­
crize sufleteşti, până când, în sala de aştep­ turii, în altruismul moral de a ne identifica
tare a unei gări, se întâlneşte, întâmplător, cu soartea semenilor noştri, ca şi în C a z a c i i.
cu măiestrul francmasonilor din Rusia. Acesta „Iubeşte-ţi deaproapele ca pe tine însuţi" e
îl convinge că fericirea omenească e a trăi principiul moral, e idealul omului într'adevăr
pentru alţii. Pierre intră în loja francmasoni­ superior. De aceea Pierre Bezuchof cât trăeşte,
lor, încearcă să trăiască o viaţă morală, con­ caută să stabilească echilibrul între viaţa lui
form jurământului ce 1-a făcut, începe să facă individuală si viata celorlalţi oameni, se fră-
t y y '
scoale la sate şi să se intereseze de bună­ mantă să croiască o cale nouă societăţii ru­
starea ţărănimii. Administratorii moşiilor lui
y y seşti si întregei omeniri.
y y °

©BCU Cluj
Nral 24, 1908. LUCEAFĂRUL 581

Aşi depăşi marginile unei conferinţe, dacă în nici o literatură şi veţi aveà prilej să cu­
aşi încerca să Vă povestesc cum zugrăveşte noaşteţi taine sufleteşti, pe cari nimeni afară
Tolstoi aristocraţia rusească, pe care ne-o de Tolstoi nu vi le poate înfăţişa cu atâta
înfăţişează demoralizată si lipsită de orice
y y y r
realism şi cu atâta genialitate.
ideal moral. Amintesc numai că renaşterea *
morală a lui Pierre, care a trecut prin pur­ Doamnelor si Domnilor, la sfârşitul anilor
gatorul suferinţii şi care a cunoscut deaproape 70, când ajunge la apogeul activităţii literare,
moralitatea ţăranului rus, e un fel de C r e d o când începe să fie cunoscut şi apreciat în
de mântuire pentru boerimea ţării sale, din străinătate, Tolstoi trece printr'o cumplită
care boerime face parte şi Tolstoi. criză sufletească. îndoiala, care 1-a urmărit
Sfârşesc aici, adăugând că R ă z b o i u şi întreagă viaţa, îl chinue tot mai mult, îl face
P a c e în întregimea lui e o epopee naţio­ tot mai melancolic. Cel ce-a adâncit tainele
nală a Rusiei, e cum a zis un critic rus: vieţii, cel ce-a pătruns, cu ochiul său ager,
O icoană a vieţii omeneşti; o icoană a Ru- unghierele cele mai discrete ale sufletului
y y '

siei delà începutul secolului al XIX-lea; o omenesc, nu s'a putut opri la hotarele negu­
icoană a ceeace se numeşte istoria şi răz­ roase ale vieţii, ci voià să ştie ce e dincolo
boiul popoarelor; o icoană desăvârşită, care de aceste hotare înguste. Voià să ştie ce
ne înfăţişează fericirea si mărimea, durerea înţeles are fiinţa mărginită a omului în uni-
y y ö

şi josnicia oamenilor. versul nemărginit? Ce înţeles are viaţa ome­


în al doilea roman, Ana C a r e n i n , Tolstoi nească? Ce e binele, si ce e răul? Voià să
' y

ne zugrăveşte societatea rusească din timpul stie ce e el, de ce trăeste si cum trebue să
său, din epoca reformelor. Cuprinsul roma­ trăiască? S'a chinuit ani de-arândul să gă­
nului se poate spune în câteva cuvinte. Ana sească un răspuns mulţămitor la aceste în­
Carenin, nevasta unui funcţionar superior de trebări. Se adresă, ca un al doilea Faust,
stat, îsi însală bărbatul cu un ofiţer si îsi ştiinţei, filozofiei, religiei, dar din toate părţile
părăseşte casa. Acesta o părăseşte, iar ea echoul misterios al necunoscutului îi răs­
se aruncă înaintea trenului. Alături de istoria pundea: Nimic, nimic! Şi acest răspuns îl
acestui adulter pedepsit, se desfăşură idila desnădăjduia. După multe frământări sufle­
de dragoste între Kiti şi Levin, în care teşti, se reîntoarse la credinţă, pe care o
Tolstoi se descrie în mare parte pe sine în- părăsise din copilărie, începu să cetească
sus. în acest roman e descrisă, tot asa de
y ' y
Evangelia, acest izvor curat al învăţăturilor
amănunţit, viata din saloane ca si viata din creştine, si sufletul lui Tolstoi se însenină,
l ' y 7
l ' y y y

colibele ţărăneşti. Soartea Anei Carenin e se tămădui. A găsit într'ânsa rostul vieţii, a
soartea aristocraţiei ruseşti care, fiind roaba găsit adevărul pe care, pân'atunci, îl căutase
patimilor şi plăcerilor ei egoiste şi căl­ înzadar cu mintea si cu inima lui.
când în picioare legile morale, trebue fatal Să nu vă închipuiţi, însă, că această con­
să piară. Iar Levin e aristocratul rus, care vertire a lui e un semn de slăbiciune a
s'apropie de ţărănime, coseşte iarbă şi-şi bate vârstei, că e un fel de evlavie teologică a
capul cu reforme; e aristocratul conştient, unui bătrân neputincios, cum îl socotesc
care îşi caută scopul vieţii în afară de in­ unii dintre compatrioţii lui. Tolstoi nu cade în
teresele lui personale, punându-se în servi­ genunchi înaintea fiinţei necunoscute ce ocâr-
ciul lui Dumnezeu şi trăind pentru sufletul muieşte lumea, închinându-se ca un apostat,
său. Levin arată calea de mântuire pentru ca un învins. Geniul lui cercetează amănunţit
aristocraţia rusească. toată ştiinţa teologică; învaţă limba greacă
y

Mă multămesc cu această indicare a ideilor şi ebraică, ca să poată ceti textele biblice in


fundamentale ale romanului, neavând timp original; supune unei critice neîndurate toate
să vi le ilustrez cu amănunte din viata lui dogmele creştine; dă Evangeliei o interpretare
Levin si a Anei Carenin. Vă rog însă să cetiţi originală şi întemeiază o nouă religiune.
y ° y Nu e nici timp şi nu e nici în intenţia noastră
acest roman si credeti-mă că nu o să vă să analizăm cu această ocazie atitudinea lui
y )

pară rău. Veţi găsi pagini cum nu s'au scris

©BCU Cluj
582 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

Tolstoi fată de biserica creştină. Amintim La acest principiu al d r a g o s t e i , Tol­


numai că Tolstoismul reduce creştinismul la stoi mai adaugă pe cel al m u n c i i : „întru
următoarele cinci porunci, pe cari trebue să sudoarea frunţii îti vei câştiga hrana".
le observe omul ca să îndeplinească voia înainte de a se face apostolul acestei cre­
Tatălui ceresc: dinţe, care după cum vedeţi e identică cu a
1. Nu supăra pe nimeni şi lucrează de primilor creştini, Tolstoi îşi scrie S p o v e ­
asa ca să nu faci rău altuia, căci răul aduce d a n i a . Se lapădă de viaţa nihilistă şi pă­
rău; cătoasă ce-a dus-o până atunci ; începe o
2. Nu dori femeile şi nu părăsi pe aceea, nouă viaţă, călăuzită de dragoste şi preme-
cu care trăieşti, căci schimbarea sau pără­ nită de muncă. Se îmbracă în hainele muji­
sirea lor dă cului rus,
naştere la lucrează cu
destrăbă­ ţăranii pe
lare; câmp, face
3. Nu jura, cisme, duce
căci omul nu întru toate
poate făgă­ viata omului
dui nimic; primitiv,"
el e în în­ propovă­
tregime sub duind şi prin
puterea Ta­ fapte învăţă­
tălui şi jură­ turile mo-"
mintele nu raie aie feri­
sunt cerute cirii ome­
decât pentru neşti. Neva-
fapte rele; stă-sa la în­
4. Nu te ceput credea
împotrivi că nu e în
celui rău, toate min­
rabdă jâc- ţile, în urmă
nirile şi fă a văzut însă
mai mult că în acest
decât cer om trăieşte
oamenii ; nu sufletul unui
judeca pe popor întreg
nimeni şi nu de plugari,
cere să fie Leo Tolstoi şi sora sa Maria (călugăriţă). care e chie-
judecat, căci mat să cro­
omul este plin de greşeli şi nu poate fi iască Rusiei un nou viitor, o nouă viaţă.
judecătorul semenilor săi. Răzbunarea nu în această epocă Tolstoi erà firesc să-şi
poate aduce decât răzbunare; schimbe şi concepţia despre artă. Acum el
5. Nu face deosebire între compatrioţi şi nu mai admite decât: 1. arta care exprimă
străini, căci toţi suntem copiii aceluias Pă­ sentimente ce isvoresc din concepţia noastră
rinte. religioasă, din concepţia ce ne înrudeşte
Aceste sunt poruncile pe cari le-a dat Isus cu Dumnezeu si cu toţi oamenii si 2. arta
oamenilor, ca să cunoască adevărata fericire. care exprimă sentimente accesibile oame­
Vedem că esenţa doctrinei lui Tolstoi se nilor din lumea întreagă. Prima o numeşte
reduce la două imperative: a) Nu te împo­ a r t ă r e l i g i o a s ă , iar pe a doua a r t ă
trivi celui rău prin rău, şi b) lubiţi-vă unul u n i v e r s a l ă . îşi reneagă toată activitatea
pe altul. literară de până atunci, afară de două

©BCU Cluj
Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 583

bucăţi, D u m n e z e u v e d e a d e v ă r u l si că adevărata îndreptare socială se poate


Cazacii. realiza numai prin desăvârşirea religioasă-
Dintre operile mai mari pe cari le-a scris morală a indivizilor singuratici.
în epoca lui religioasă, amintim: M o a r t e a Programul lui social e un program anar-
lui Ivan Ilici, S o n a t a K r e u z e r , ro­ chist creştin, care 1-a îndusmănit cu toată
manul î n v i e r e si drama P u t e r e a î n t u - lumea, atât cu reacţionarii cât si cu revolu-
n e r e c u l u i . Toate sunt c ilustrare a con­ tionarii. Iar ţăranii, pentru binele şi fericirea
cepţiei lui religioase. Romanul î n v i e r e , în cărora profesează Tolstoi principiile sale so­
care descrie destrăbălarea morală a socie­ ciale, nu-1 înţeleg, fiindcă nu-1 pot înţelege.
tăţii ruseşti, dădu prilej sf. sinod din Rusia Unul dintre biografi a asemănat viaţa lui
să-1 excomunice din sânul bisericii ortodoxe. Tolstoi cu o piramidă întoarsă cu vârful în
jos. Cu cât te urci mai sus, cu atât peri­
Tolstoi se ridică şi împotriva întregei ordine
feria sufletului său are orizonturi mai largi,
sociale şi împotriva întregei civilizaţii ome­
mai misterioase, mai neînţelese.
neşti, pe care o numeşte: minciună. Ce
Noi ne oprim aici şi să fim mulţumiţi, dacă
înseamnă progresul nostru cultural, când
putem cunoaşte şi pricepe măcar în liniamente
în vremea telegrafelor, telefoanelor, motoa­
generale personalitatea acestui uriaş cugetător
relor etc., nouăzeci si nouă la sută din ome-
al poporului rusesc. Oct. C. Tăslâuanu.
nime trăieşte în sclavie si mii de oameni se
prăpădesc prin fabrici ? Ce ne foloseşte în­ B i b l i o g r a f i e . O p e r i l e lui T o l s t o i (o parte
treaga cultură şi civilizaţie, dacă nu se pot sunt traduse şi în româneşte).
împărtăşi toţi oamenii de ele, dacă nu pot P a u l B i r u k o f , Leo N. Tolstois Biographie und
ferici omenirea întreagă? Aceste ieşiri îm­ Memoiren, Moritz Perles, Wien und Leipzig, Bd. I.
potriva culturii şi civilizaţiei, au făcut pe nişte 1906, Bd. 11. 1909.
E. M. d e V o g u é , Le Roman russe, Librairie Pion,
nemţi să-1 numească „Canibal moral" şi „lup Paris, sixième édition, 1906.
bătrân de stepă". S. A. W e n g e r o w, Grundzüge der Geschichte der
Filozofia socială a lui Tolstoi nu admite neuesten russischen Litteratur. Verl. Joh. Rädc, Berlin
nici o guvernare, nici o stăpânire. Tolstoi crede 1899.

5 o n e i.
Prin geamurile sparte trece vântul In chivotul de-argint ce altădată
Şi duce frunze moarte în chilie; — Păstra atâtea taine de sfinţenii,
E veche mănăstirea şi pustie Păianjenii şi colbul se desfată...
De pare 'ncremenită cu pământul.
înfiorat de recele muţenii
Un muşunoiu de peatră 'nfipt în glie, Şi de pustiul celor ce s'arată,
Unde 'nchinarea 'n cânt îşi lua avântul Hă poartă gându 'n lumea de vedenii.
Spre-acela care a purces pământul... C. Ardeleanu.
Bătrâne vremi au fost si n'au să fie!

©BCU Cluj
LI'CEAKÄKUL Neu! 24. 1908.

Portret.')
— Unui parvenit.
. . . Şi când te văd întins pe perne în faetonul tau de gală
Şi văd cum toate-s largi pe tine şi numai fruntea ţi-e îngusta,
Sä nu te miri că nu mă mişcă o clipă lenea ta augustă
Şi că înfrunt cu-atàta mila căuiatura-ji triumfală.

Ca într'o criptă doarme 'n carne pitica inimă 'ngropată,


Nimic din vaierul de-afară nu izbuteşte să audă,
Dar, uite, sufletul meu meşter cu-o linişte atât de crudă
Ridică lespedea şi vede în groapa ta întunecată.

Şi te 'nfeleg drumeţ, statornic al lumii veşnic neschimbate,


Ţi-i ştiu şacalii care Jipă în biata inimă bolnavă,
Ei nu vor înceta să urle, căci foamea, foamea ta grozavă
E 'nfiripată din fiorul atâtor guri nesăturate.

Atâji zileri ce resturnară, în noaptea veacurilor mute,


Cu sapa lor neostenită bogata ţarină bătrână,
Ţi-au răsădit drept moştenire în suflet foamea lor păgână,
Şi cum te-ai sătura când trebui să potoleşti atâtea sute?..

Străbunii tăi cu palme aspre, răpuşi de robota haină,


Şi-au risipit în trudă vlaga atâtor braţe chinuite,
. . . Atâtea zile fără tichnă şi nopţi atâtea nedormite...
Ei dorm în somnul tău acuma şi cer în lenea ta hodină.

De-aceea, când te văd pe perne în faetonul tău de gală


Şi văd cum toate-s largi pe tine şi numai fruntea ţi-e îngustă,
îţi iert şi inima flămândă, îţi iert şi lenea ta augustă
Şi, vezi, înfrunt cu-atâta milă căutătura-ţi triumfală!
Octavicu Goga.

Ofilire.
Soarele zimbeà... oglinda încreţită a apei ş'apoi, cu cofele pline,
Fuioare de raze aurii săltau, se întreceau cu ochii 'n pământ, încordată uşor sub povară,
în văzduhul săturat de bujală, dogorând ne­ se îndreaptă cătră prilazul din fundul gradinei.
contenit pământurile zgâite de arşiţă. în preajma gardului de nuiele poposi o
Un hăitaş tare, nou-nouţ, e găvozdit în calea leacă... Braţele i se lungiră moarte pe lângă
râului sălbatec. Valurile oţeloase se năpustesc trup, capul îi căzii greoiu pe piept şi sub
răcnind asupra zăgazurilor căptuşite de bo­ dunga neagră a genelor răsăriră câţiva pi­
lovani, le hurducă, le pălmuesc şi, nebiruin- curi mărunţi si se scurseră domol pe obră-
du-le, se aruncă turbate pe luciul iazului la jorii plini, îmbujoraţi. Şi aşa rămase un ră­
vale şi se prăbuşesc în vârtejurile*adânci ale stimp, pierdută în pârpălirea unei dureri
lighianului. Zdrobite, mugind cu furie se svâr- ascunse.
colesc în braţele vojului, pe urmă scapă tru­ Apoi privirile îi rătăciră spre turnurelele
dite şi alunecă gâlgăind peste prundisul de spumă cari tropăesc în hâlboana iazului,
arămiu... în creerii ei hăuiesc o sumedenie de gânduri
Din jos de hăitaş, la marginea albiei, Sa- încâlcite... nişte gânduri de cari i-e groază,
veta prundarului se închină de două ori spre cari o torturează, dar cari totuşi o ademe­
nesc, o momesc mereu.
') Din volumul de poezii ce se va pune sub tipar. Intr'un târziu se desmeteceşte şi c'o for-

©BCU Cluj
Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 585

tare cruntă îşi curmă plânsul. Dar când ajunse un peşte lângă trupul întins între musinoaiele
la căsuţa înnălbită şi intră în pridvor, lacri­ firelor de păpuşoiu.
mile o prididiră iarăş, pe-a furişul. O adiere blândă, lină, se furişă printre foile
Lelea Paraschiva, o femeie progletă, cu o jumătate verzi — jumătate galbine ale cu­
gură ca meliţa, când o vede lăcrămând se curuzului. Spicele fâşăiau tainic şi-şi ple­
cătrăneşte foc şi se răpşteşte. cau capetele posomorite ferindu-se de ar­
„Ce-i cu tine, tu fată ? . . . Ce mi-te tot şiţa moleşitoare care Ie înţepa de sus. Şi un
boceşti ?" şopot mohorît se lămurea par'că din frea­
Saveta tresare înspăimântată ş'abia poate mătul frunzeior-sulite...
bâlbăi câteva vorbe sdruncinate, nepricepute. Pe Saveta o cutremură un fior fierbinte
Numai lacrimile îi curg părău-părău... din creştet până 'n glezne. Buzele ei stânse,
Paraschiva se înhoalbă cu mirare şi nu învineţite, murmură trăgănat.
pricepe nimic. Dintru 'ntâiu i-e voia s'o pro­ „Nu se poate... nu se poate..."
bozească, s'o dezbete de cap cu niste cu­ De trei săptămâni îi ţiueşte 'n urechi un
vinte aspre, ca să-i iasă din minte nălucirile. susur... îi ţiueşte ca un bocet de moarte.
Dar unde-i vede ochii stânşi, obrăjorii arşi, Atunci îl desluşise întâiaşdată... atunci când
unde o vede atâta de amărîtă, o pornire pri­ îi spuse Florica pădurarului că se 'nsoară
pită de milă o cuprinde înţelegând par'că ficiorul popii, domnişorul. Ş'atunci a simţit
durerea mută ce se alină în lacrimile acelea. cum i se înfige o săgeată otrăvită în inimă...
Si vocea i se înmoaie, privirea i se 'ndulceste: Privirea i se tulbură, sângele-i clocoteşte
, în vine când se gândeşte la ceeace îndură
„Spune-mi, draga mamii, spune-mi mie ce ea de atunci... îşi încleaştă degetele 'n păr,
te doare?..." se svârcoleşte desnădăjduită pe brujii sfăr-
Fata se opreşte 'n prag, stă pe gânduri o măciosi si se blastămă într'una:
clipă, apoi răspunde cu glas înăbuşit: „Tu... tu... neruşinată... tu..."
„Nimic, mămucă — Nimica... Crede-mă..." Dar apoi, repede, o năpădesc alte amin­
Lelea Paraschiva se uită lung după ea, dă tiri, lumea i se 'nseninează si-i pare rău că
din cap şi bodogăneşte îngândurată: şi-a afurisit iubirea. O rază dulce de nădejde
„Are ceva... de bună-samă are ceva bă- străbate, rânduieşte gândurile încâlcite, cum
iata asta..." străbate lumina soarelui prin vălul de nori
Sunt dureri mari, cari nu au cuvinte. Acestea plumburii după o furtună de vară. Si vuetul
pâlpăie, clocesc în adâncimile sufletului şi—1 cel straşnic înceată, răzbit de adierile trecu-
ofilesc, îl mistuie cotropindu-1 cu fiorii sufe­ ' tului...
rinţei. De durerile acestea sunt chinuiţi oa­ ) Unde rătăcitoare de răveneală mângâie în
menii simpli, oamenii bătuţi de viclenia vieţii, \ treacăt ierburile sbârcite de secetă. Flori­
sufletele izărite de soarte cari nu se pot de­ celele pârlite fâifăie înviorate, sorbind cu sete
stăinui nimănui, ci se firimituresc, se petrec aburii umezi.
stinghere, cum se petrece o luminiţă de ... Erà de toamnă atunci... erà pe vremea
ceară. i secerişului întocmai ca şi astăzi. Ea încă nu
în porumbiştea din dosul casei, Saveta se împlinise bine şaptesprezece ani. în vara
oprise. întrebarea mamei sale îi răscolise - aceea începuse a merge la joc. Şi-i ziceau
deodată toate stavilele durerii. Simţea lim­ „frumoasa lui Ion-Prundaru"... Aşa-i ziceau...
pede cum i se îngreunează mintea, cum i Şi s'a întâlnit pe câmp, venind delà o del-
se lâncezeşte sufletul... Si genunchii înce- nicioară de holdă, s'a întâlnit cu ficiorul
pură a-i tremura... popii. Şi ficiorul popii erà domnişor... dom­
Se lăsă jos şi—şi alipi fruntea de pământul nişor mândru... Ea i-a dat bineţe cum se
însetat. Lacrimile îi secaseră. Numai oftări cuvine şi el i-a mulţumit şi-a întrebat-o că
adânci se mai desprindeau din pieptul ei nu se teme seara pe hotar? Dar nu erà seară
rotunjor... oftările plânsului uscat care su­ şi ea a râs şi i-a răspuns că nu se teme,
grumă sufletele. Părul ei bălan se sbăteâ ca că încă nu-i întunerec. El însă zise că ba

©BCU Cluj
586 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

se 'ntunecă şi c'a petrece-o până 'n sat să slabă despre tine!... Să nu mi-te 'mpân-
nu se teamă... Savetii îi erà tare ruşine si găreşti, să nu mă faci de ocară la lume, că
de ruşine ce-i erà dintru 'ntâiu abià puteà de mi face ruşine cu manile mele te-oiu sluti
bolborosi o vorbă. şi slută te-oiu alunga din ocolul meu, să te
Pe urmă s'a îmbărbătat, căci domnişorul duci încotro te-or îndrepta ochii şi să nu-ţi
erà tare vorbăreţ şi ştia povesti multe lu­ mai aud nici de nume!..."
cruri vesele de cari trebuia să râdă cu hohot, Şi a doua zi Saveta iară s'a întâlnit cu
si altele înduioşătoare de cari îi venia să domnişorul. Şi de nu-1 vedea trei zile, Sa­
plângă. Ş'apoi domnişorul aveà un glas moale veta nu mai aveà hodină. Şi odată, când a
ca mătasa de-ti netezià si-ti încălzia inima. fost dus de-acasă pe o săptămână, Saveta
Ş'avea nişte ochi mari, negri, cu sclipiri ade­ s'a îmbolnăvit şi s'a topit ca o floricică
menitoare, şi pe obrazul stâng, într'un drept neudată...
cu mustăcioara abià mijită, un semn cât un Ca nişte fulgerări senine i se părândă
puiu de linte. Si-i stà tare bine a s a . . . toate-toate prin minte. Şi par'că faţa i se îm­
Şi a tot grăit domnişorul... a grăit şi nu bujorează, par'că-i vine iar dorul de viaţă...
i-a stat în loc gura nici o leacă. I-a spus Dar o copleşesc iarăş gândurile triste şi
c'a gătat cu învăţătura ş'acuma se face sufletul ei amărît se sbuciumă, se pierde în
doftor... Si ea îl ascultă bucuroasă si ar fi prăpăstii.
dorit să fie cât de lung drumul până 'n sat... în vălmăseala sufletului, Saveta nu se mai
Apoi într'un loc s'a oprit domnişoru... s'a poate dumeri. îi vine 'n minte cum o încun-
oprit tocmai sub părul cel pădureţ din li­ jură acuma când o întâlneşte pe uliţă, cum
vada lui Siminic. Pe jos erà prund de pere se întoarce în altă parte şi se face a n'o
sălbatice măruntele si galbine ca turta de aude când îi dă ea bineţe, cum i-e mai străin
ceară... Şi Saveta încă s'a oprit măcar că-i ca un străin rău... şi inima stă să-i ples­
spunea oarece să nu stee 'n loc... Ş'atunci nească de durere. Şi nu mai poate nădăjdui
domnişorul a tăcut si a luat-o de mână. Si că zvonurile ce se aud să fie numai clevetiri.
mâna lui erà rece ca o steluţă de zăpadă. Totuş ar vrea să mai dea odată faţă cu
Saveta tremura... tremura ca varga de me­ elj să-şi cetească din ochii lui osânda... Şi
steacăn şi inima-i svâcneà nebuneşte... Fi­ a fost de câteva ori... a fost până la vra-
ciorul începu a-i şopti vorbe dulci... Ea nu niţa ogrăzii lor, dar n'a putut pune mâna pe
înţelegea rostul vorbelor, dar glasul lui îi mân­ zăvod. Cuprinsă de o sfială firească, buimă­
gâia sufletul ca o sărutare de mamă... Şi cită de ruşine, o podidise plânsul s'abià-abià
domnişorul a cuprins-o de mijloc... Ea a dat fusese în stare să se tragă până acasă...
să scape şi i-a zis cu voce răguşită: „Dom- Ş'apoi iar vrea să se mulcomească, să se
nişorule, fă bine şi-mi dă pace..." Dar el a mângâie... Da, aşa a trebuit să se sfârşească
strâns-o mai pătimaş în brate si a sărutat-o dragostea ei păcătoasă. Aşa i-a fost scrisă...
pe buze... Şi 'n clipa aceea a simţit Saveta Ea nu-i de sama lui. Ea-i proastă. Ea i-a
cum i se aprinde tot sângele, cum o pătrunde fost numai o jucărie, o petrecere de vreme.
o fierbinţeală, cum îi cad braţele... Si dom- Şi el e domn şi trebue să-şi capete nevastă
nişorul a putut face orice cu dânsa, căci ea domnişoară... Dar mintea ei zăpăcită se îm­
nu i s'a mai împotrivit... potriveşte dârz. îi vine să strige în gura mare,
Erà noapte cum se cade când a ajuns s'o auză toată lumea, că asta nu se poate, că
acasă şi mă-sa a sfădit-o... a sfădit-o ca pe asta-i ruşine grozavă, că...
o slujnică rea. Atunci nu i-a păsat de dojana Vorbe multe i se grămădesc în gât, i se
aceea şi nu s'a înspăimântat de cuvintele de stăvilesc de nu le poate rosti. Şi vor s'o zu-
hulă. Acuma însă-i răsună 'n urechi ca o vi­ grume...
jelie, acuma le aude mereu şi auzindu-le se
'ngrozeşte. Soarele trecuse de multişor peste răscrucile
„Ai grijă, fată, ai grijă ! îţi poartă cinstea, bolţii înfierbântate ş'acuma se grăbia cu paşi
îţi poartă omenia, să nu cumva s'aud o vorbă de uriaş spre asfinţitul roş ca sângele. O

©BCU Cluj
Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 587

vreme rătăci printre piscurile rumenite, frăgar. Iese din casă cu paşi rătăcitori şi
apoi se scufundă încetinel împroşcând o par'că casa se nărue în urma ei...
ploaie de lumină ruginie pe crestele mun­ De după coastă răsare luna. Sgriburoasă
ţilor din fată. ca un sloiu de ghiaţă, se leagănă în văz­
In bordeiul lui Ion-Prundarul, la lumina duhul înstelat. Un painjeniş de lumină albă
înăbuşită a unui opaiţ, stăpâni şi lucrători tremură peste desişurile codrilor adormiţi.
s'au aşezat la cină. Toropiţi de munca zilei, Pe cărarea din porumbişte scârţâie ţărâna
oamenii îmbucau lacom şi tăcuţi. Numai ză- sub leopăitul unor paşi grăbiţi. în buruiene
cănitul lingurilor de lemn şi ţupăitul buzelor licuricii sclipesc ca nişte steluţe verzi... ca
se auzea din când în când... nişte ochi vrăjmaşi, svăpăiaţi...
Cătră sfârşitul mesei inimile se desmortiră. Si râul mugeşte sălbatic în bezna nopţii.
Glasuri domoale, necăjite, tânguirile sufle­ Un vânt rece învâltoreşte luciul oţelos al
telor obidite, izbucneau crâmpotite din piep­ apelor. Sbârciturile argintite se adună, se
turi. Şi suspinele înlănţuite răspândiau o jale încurcă şi se sparg. O mogăldeaţă diformă
amară, rătăciau ca niste vaere înecate în li- pluteşte anevoie din sus de zăgazuri. Valu­
niştea apăsătoare a hrubei. rile o înhaţă în pripă şi o aruncă în mij­
Deodată Prundarul îsi înălţă vocea: locul vojului... în mijlocul vojului spumos
„Duminecă se cunună ficiorul popii..." şi alb ca laptele strecurat. Şi vârtejurile o
Un moşneag alb ca oaia, cu obraji pă­ îndeasă în fundul hâlburei, o drămăluesc, o
mântii, icneşte greoiu şi clatină din cap. O trântesc la margine şi o astupă cu nisip
femeie zăcută de vărsat, cu spete bărbăteşti, gloduros...
îşi propteşte lingura de ghizdul blidului şi Luna zâmbeşte nepăsătoare şi s'ascunde
priveşte întrebătoare împrejur. repede în sânul unui nor negru ca jalea.
Saveta se scoală tremurând de pe laviţă. Liviu Rebreanu.
Faţa ei e galbină ca frunza veştedă de

Stăpân şi slugă.
— O pagină din etica lui Tolstoi. -

S'a accentuat în diferite ocazii că Tolstoi mancier, idei, cari l-au duşmănit cu biserica
e un scriitor de valoare e t i c ă . cu statul, cu principiul de naţionalitate, cu
Cetind scrierile lui, rămâi totus nedumerit în sine însuş chiar, e greu să le poţi luà pe
privinţa aceasta, tocmai pentru motivul, că deplin în serios, fără a constata contradicţiile
avem de a face cu un talent asa de multilateral. cele mai evidente.
„Ana Carenin" este moralizator doar prin Sunt tâsniturile din urmă ale unui vulcan
faptul că eroina îşi ispăşeşte greşeala unei dra- în stingere.
gosti neiertate sub roatele locomotivei ; „Război Şi Tolstoi reprezintă, cu toate aceste mari
şi pace" prin grozavele tablouri, ce le des­ contradicţii, o mare valoare etică în evo­
făşoară; „Sonata Kreutzer" e o exagerare luţia literară a romanului naturalist. întâi si
ascetică a unui nevropat, iar „învierea" este întâi pentrucă a lărgit cadrele romanului,
o imposibilitate psihologică, după cum spune, cuprinzând întrânsele lumea celor mici şi
cu adevărat, însuş Brandes: E foarte înăl­ umiliţi: mojicimea rusească.
ţător să ceteşti despre un Nekludov cum se Dacă el ar fi scris singur nuvela „Stăpân
scoboară iarăs la Maslova cea decăzută din şi slugă", ar fi vrednic să fie amintit printre
vina lui, dar e greu să c r e z i , că astfel de marii moralişti ai literaturii universale.
Nekludovi pot să şi existe... Subiectul e asa de simplu si asa de înăl-
Cât pentru ideile din urmă ale marelui ro­ tător, în aceeas vreme.

©BCU Cluj
588 LUCEAFĂRUL Nral 24, 1908.

Stăpânul Vasile Andreici pleacă într'o după- în vremea asta Nikita, sluga, ghemuit în
amiază viscoloasă însoţit de argatul său Ni- rogojina lui, la spatele săniei, aştepta foarte
kita, să cumpere nişte păduri delà un pro­ liniştit desnodământul.
prietar din apropiere. Viscolul şi înserarea Nikita, de când se aşezase la spatele săniei aco­
îi fac să rătăcească şi pe urmă petrec o perit cu rogojina, stătuse nemişcat. El, ca toţi oamenii
noapte de groază în prada furtunii. în ceealaltă cari trăiesc cu natura şi cunoscând nevoia, era răb­
dător, ştia să aştepte liniştit, ceasurile, zilele, fără
zi Vasile Andreici şi cu Nikita sunt scoşi grije ori supărare... îi veni în minte, că putea să
de sub mormanul de zăpadă: stăpânul e moară în astă noapte şi acest gând nu i se păru nici
mort, iar sluga, spre marea lui supărare, se prea îngrozitor, nici prea displăcut... Viaţa lui nu fu­
desmeteceste din deger si revine la viată. sese o sărbătoare, ci dimpotrivă o muncă nesfârşită,
de care începuse a se osteni... şi lângă stăpânul pe
In cursul celor câtorva ore din noapte care îl slujiâ acum, se simţia în aceasta viaţă tot­
se desfăşoară scene de adâncă duioşie. Vasile deauna în atârnarea stăpânului cel mare, acela care-1
Andreici, ahtiat după parale şi câştig, nu se trimisese pe pământ; ştia că şi murind rămâne tot
gândeşte la moarte, ci numai la banii lui, sub puterea acestui stăpân, şi că acesta n'are să-1
în vreme ce sluga, sătul şi aşa de viaţa umi­ necăjască... îi era aşa de frig, par'că ar fi fost in
cămaşă, avii o simţire de spaimă. „Tu, Tată din cer"
lită si ticăloasă, se aşează liniştit într'o ro- rosti el, şi conştiinţa că nu e singur, că cineva îl aude
gojină, la dosul săniei, cu gândul că are să şi nu-1 lasă, îl linişti...
moară... în clipele din urmă, când Vasile
Andreici e stăpânit şi el de groaza morţii, Se urcă în sanie, în locul stăpânului, dar
încalecă şi încearcă să fugă, lăsându-şi sluga când acesta se întoarse, sluga era pe ju­
sub troenii de zăpadă, cu gândul, că acesta mătate degerat. Vasile Andreici îl află în­
poate să şi piară, căci nu e mare pierdere. gropat sub zăpadă! Sluga îi zise: lartă-mă,
Dar calul, neputând răsbate prin zăpada cea în numele lui Hristos, iartă-mă...
mare, se întoarce, după un mic înconjur, Vasile Andreici stătu o clipă mut şi nemişcat...
iarăş la locul unde era sluga şi sania. Apoi se dădu un pas înapoi, îşi resfrânse mânecile, şi
începu a săpa omătul de pe Nikita şi de pe sanie.
Atunci, atunci numai, în clipa de cea din urmă Desfăcu apoi blana şi, împingând pe Nikita, se culcă
desnădăjduire, se înduioşează şi inima bogă­ peste el, acoperindu-1 nu numai cu blana, ci cu tot
tanului şi încearcă să încălzească, cu trupul trupul său cald şi înfierbântat... Nikita stătu mai
lui învălit în blăni, trupul îngheţat al slugii. întâi multă vreme neclintit şi apoi răsuflă cu glas tare
şi se urni din loc, încălzit.
Iată ce se gândea Vasile Andreici, în răs-
— Vezi? spuneai că mori ! Stai, încălzeşte-te! Aşa
vrătirea viscolului, înainte de a-1 fi stăpânit suntem noi, începu Vasile Andreici... şi lacrămile îi
frica morţii. umplură ochii şi falca din jos îi clănţănea...
Eu nu dorm nopţile, vijelie nevijelie, merg. Şi — Nikita ! strigă el într'un târziu.
treaba se face... Unii cred că banii se fac glumind... — îi bine, îi cald, se auzi de desupt.
Nu, munceşti şi-ţi rupi capul. Să treci o noapte aşa — Aşa, f r a t e , eram să pier... Şi tu ai fi degerat
în câmp şi să nu dormi! Aşa gânduri sunt ca o pernă, şi eu... aici din nou îi tremurară obrajii, ochii i se
pe care îti întorci capul, gândi cu fală; unii cred că umplură de lacrimi şi nu putu să vorbească mai
norocul e totul. Iaca Mironowi, stau acum în milioane, mult...
de ce? De ce? Au muncit şi Dumnezeu le-a dat... Şi în înduioşarea aceasta solemnă, stăpânul
ideia, că şi el pcate să se facă milionar ca şi Mi­
ronowi, cari începuseră cu nimica, îl mişcă atât de
îşi pierde încetul cu încetul conştiinţa; ve­
tare pe Vasile Andreici, încât simţi nevoia de a vorbi denii amăgitoare îl mângâie pânăce adoarme
cu cineva... pentru totdeauna.
Dar gândurile aceste amăgitoare sunt în în ceealaltă zi l-au găsit mort ţăranii, iar
curând copleşite de spaimă. Nikita, deşi străbătut de frig, trăia încă.
Ascultându-şi propriile simţiri, vedea că începe să Când sluga înţelese, că e încă aici, în lumea aceasta,
tremure, neştiind singur de ce, de frig ori de groază... îi păru mai m u l t rău d e c â t b i n e , mai ales simţind
Voia să se ridice, să facă ceva, ca să înăduşe spaima, că degetele delà amândouă picioarele erau degerate.
ce se năştea în el şi împotriva căreia se simţia ne­ Târziu, când a murit şi el, se bucura că
putincios... Ieşi din sanie, se puse cu spatele la vânt:
„Adecă de ce să stau culcat şi s'aştept moartea! Să
trece în o viată, care din an în an, din ceas
mă pun pe cal şi s'o croesc! Calul încălecat nu se în ceas îi apărea mai înţeleasă şi mai ispi­
opreşte"... titoare..,

©BCU Cluj
Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 589

Oricât de necomplectă ar fi traducerea lităţii ideale creştineşti, care nu prea se


aceasta (Iaşi, Fraţii Şaraga), totuş ea ne dă realizează în viata de toate zilele.
o ideie destul de apropiată despre vederile Şi, deasupra celor doi îmbrăţişaţi, trece
etice ale marelui romancier. Stăpânul trufaş moarteacu suflarea ei de ghiaţă,singuradreaptă
şi egoist, îmbrăţişându-şi sluga şi înduioşân- şi nepărtinitoare, în faţa căreia toate micile
du-se până la lacrimi, e un simbol al ega­ deosebiri omeneşti se spulberă şi se egalizează.
Al. Ciura.

Pagini străine.
Cum s ' a j u n g i la fericire. nu toţi laolaltă; se despărţiau în grupuri mici
Poveste de L. N. T o l s t o i . şi fiecare grup căuta să ia lucrul celorlalte,
Printre Indianii din America de Sud există şi toţi se împiedecau, unul pe altul, de a-şi
următoarea legendă: întrebuinţa în muncă timpul şi puterile şi
— Dumnezeu, zic ei, a creat pe oameni pentru toţi erà rău.
de asa încât nu aveau nevoie să muncească. Văzând că nu e bine, Dumnezeu hotărî
Nu aveau lipsă nici de haine, nici de casă, să facă ca oamenii să nu cunoască ceasul
nici de hrană, şi toţi trăiau până la o sută morţii lor şi să poată muri în oricare clipă.
de ani, fără să cunoască vre-o boală. Trecu Şi le-o spuse.
vreme multă, când Dumnezeu veni odată să — Când vor şti că fiecare poate muri în
vadă cum trăiesc oamenii pe pământ şi văzu orice ceas, se gândi Dumnezeu, nu se vor
că în loc să se bucure de viaţă, fiecare se mai supăra unii pe alţii din pricina greului
gândiâ numai la sine, se certau între dânşii vieţii, care în tot minutul poate înceta.
şi ajunseră aşa departe încât, nu numai că nu Dar altfel a fost. Când Dumnezeu veni iar
erau mulţămiţi de viaţă, dar chiar o blăstămau. să vadă cum trăiesc oamenii, băgă de seamă
Atunci Dumnezeu zise: că viata lor nu se îmbunătăţise.
— Asta e aşa, fiindcă trăieşte fiecare pentru Cei mai tari, folosindu-se tocmai de faptul
sine. că oamenii pot muri în orice clipă, apăsau
Şi, pentru a-i opri delà rău, Dumnezeu făcu pe cei mai slabi, omorau pe unii şi ameninţau
astfel încât să nu le fie cu putinţă oamenilor, cu moarte pe alţii. Urmarea erà că cei pu­
să nu lucreze; iar ca să nu sufere de foame ternici si moştenitorii lor, nu lucrau de loc
şi de frig, ei fură siliţi să-şi acopere trupul şi se plictiseau în trândăvie, că cei slabi
cu vestminte, să sape pământul, să samene lucrau peste puterile lor şi li se urà de
şi să adune poamele şi grânele. viată, fiindcă nu aveau odihnă. Si toţi se
— Munca îi va uni, se gândi Dumnezeu. temeau unii de alţii. Iar viaţa le erà şi mai
Unul singur nu poate să taie şi să ducă nefericită.
bârnele, să clădească locuinţele; nu e cu Văzând aceasta, Dumnezeu, ca să îndrepte
putinţă ca unul singur să-şi fabrice uneltele stările, hotărî să încerce cel din urmă mijloc:
de lucru, să samene, să secere, să ţese, să trimise oamenilor boale de tot felul. Dum­
coase vestmintele. E deci uşor de înţeles că nezeu credea că dacă toţi oamenii vor fi
cu cât vor munci mai mulţi laolaltă, cu atât supuşi boalelor, vor înţelege că cei tari
vor avea spor mai mare, cu atât mai uşoară trebue să aibă milă de cei slabi si să le
le va fi viata si cu atât vor trăi mai uniti. uşureze suferinţele, pentruca şi ei la rândul
y » >

Mai trecu câtva timp. lor, când ar fi bolnavi, să aibă ajutor delà
Dumnezeu veni iar, să vadă cum o duc cei slabi.
oamenii. Si iarăşi lăsă Dumnezeu oamenii, în voià lor.
Dar oamenii trăiau mai rău decât înainte. Dar când se întoarse să vadă cum trăiau
Lucrau împreună (nu puteau face altfel), dar ei acuma, când erau supuşi boalelor, văzu că

©BCU Cluj
r 590 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

viaţa le erà cu mult mai grea. Boalele acelea Atunci Dumnezeu îsi zise:
cari, în închipuirea lui Dumnezeu, ar fi fost — Dacă nici prin acest mijloc nu poţi face
să-i unească, îi desbinà şi mai mult. Cei pe oameni să înţeleagă care le-ar fi fericirea,
cari cu puterea sileau pe ceilalţi să mun­ trăiască cum vor sti, cu suferinţele lor.
cească, îi sileau tot cu puterea să-i îngrijască, Şi Dumnezeu părăsi pe oameni.
în timpul boalei şi, prin urmare, ei înşişi nu Rămaşi singuri, oamenii trăiră vreme 'n-
îngrijeau de bolnavi. Şi cei cari erau siliţi delungată fără a 'nţelege ce le lipsea spre
să lucreze pentru un stăpân şi să caute bol­ a fi fericiţi. Abià în timpul din urmă, unii
navii, erau atât de cuprinşi încât nu aveau dintre ei începură a pricepe că munca nu e
vreme să îngrijască de bolnavii lor de acasă, bine să fie o groază pentru unii şi o siluire
pe cari îi lăsau fără ajutor. pentru alţii, ci trebue să fie tovărăşia care
Pentruca bolnavii să nu împiedece plă­ uneşte toţi oamenii. Ei începură a înţelege
cerile bogaţilor, îi aşezau în nişte case de­ că, în vederea morţii, care în tot ceasul îi
părtate unde sufereau şi mureau, nu încunju- ameninţă, singurul lucru înţelept al fiecărui
raţi şi plânşi de ai lor, ci pe manile unor fiinţe om e să-şi petreacă în dragoste şi în bună
plătite ca să vadă de ei şi cari îngrijesc bol­ înţelegere anii, săptămânile, ceasurile sau cli­
navii nu numai fără milă, dar chiar cu des- pele dăruite fiecăruia.
gust. Afară de aceasta, cea mai mare parte din începură a pricepe că boalele nu numai
boale fiind recunoscute ca lipicioase, oamenii, că nu au să fie pricina desbinării între oa­
de teamă să nu se molipsească, nu numai meni, ci dimpotrivă un îndemn, la înfrăţire
că nu se apropiau de bolnavi, dar se de­ si la iubire.
părtau chiar şi de cei ce îi îngrijau.

Cronica.
Teatrul naţional din Bucureşti. Paralel cu „Fali­ tere tot aşa de bine definite, cari toate au un cusur:
mentul" lui Björnson s'a jucat în ultimul timp „Guerin prea vorbesc mult (cinci acte !) pentru nimica toată.
notarul" (maître Guerin) comedie în cinci acte, în Muţumită nsă inteligentei interpretări a dlui Liciu,
proză de Emil Augier, tradusă de Brătescu-Voineşti. în rolul inventatorului, şi a dlui Sorean, în notarul
Autorul acestei piese a fost un moralist al bur­ pehlivan, piesa s'a susţinut şi a făcut câteva seri
gheziei, care după Scribe şi Dumas s'a ridicat în distracţia spectatorilor. în această piesă a intrat pe
contra romantismului „ i m o r a l " şi a făcut toată viaţa scena teatrului tânăra artistă, cunoscută de noi toţi
pe poetul-om de treabă. Chiar intrarea lui în Aca­ şi iubită, dna Olimpia Bârsan, care, deşi într'un
demie a fost salutată de Lebrun eu cuvintele că rol de cochetă, nepotrivit firei sale sincere, a fost
„morala a fost încoronată şi de multeori când Aca­ aplaudată cu căldură de publicul bucureştean.
demia ţinea să dea un premiu unei piese de teatru S'a mai jucat în ultimele zile „Mânase" de R.-Ro-
alegea una de Augier." man; „Năpasta" de Caragiale, în care veteranul Ioan
Ca om politic, a luptat mult pentru sufragiul uni­ Petrescu, cel mai mare temperament al teatrului na­
versal în Franţa şi teatrul pentru el a fost o tribuna ţional, are o monumentală creaţie în Dragomir; „Noaptea
de pe care şi-a propagat ideile sale politico-morale. furtunoasă", unde popularul nenea Iancu Brezeanu ne
In piesa de care ne ocupăm e vorba >de-un castel face să ne uităm de necazuri în rolul lui Ipingescu
şi în toate cinci actele se dă din mai multe părţi şi „Fântâna Blandusiei", în care maestrul Nottara ne
lupta pentru câştigarea acestui castel. în multe scene dă pe Horaţiu delà prima intrare.
lungi şi de multe-ori plicticoase, nu fiindcă ar fi rău Teatrul îşi urmează cursul său regulat, fără prea
scrise, ci fiindcă nu mai sunt în gustul nostru, Augier multă reclamă, dar susţinut de publicul, care -- o
ne arată câteva caractere bine colorate, între cari un mărturisim — a început să iubească prima noastră
inventator care toată viaţa a umblat după himere şi scenă.
şi-a pierdut toată averea. Apoi un notar şiret, lucru După câteva săptămâni de repetiţii, Luni, s'a jucat
mare, personagiul de frunte al piesei, care unelteşte pentru întâia oară „Mărul", dramă în 2 acte de Z.
în toate felurile să puie mâna pe castel şi la urmă Bârsan, cu subiect din viaţa noastră ardelenească.
rămâne cu buzele umflate. Mai sunt apoi alte carac- Piesa a avut succes; după actul I. cortina s'a ridicat

©BCU Cluj
Nrul 24, 1908. LUCEAFĂRUL 591

de cinci ori şi autorul a fost chemat la rampă. Mai Conferinţe la Braşov. Duminecă în 16 Nov. v. dl
pe larg vom vorbi în numărul viitor, de astădată fiind prof. Nicolae Bogdan, actualul director al despărţă­
o prea mare aglomeraţie de material. mântului I. al Asociaţiunii, a deschis seria de confe­
rinţe din anul acesta, întreţinând publicul despre
Conferinţele şi Seratele Asociaţiunii. Cu o deo­ nota n a ţ i o n a l ă a s c r i e r i l o r lui E m i n e s c u . In
sebită bucurie constatăm că o parte a despărţă- tenţia conferenţiarului a fost de a înlătura prejudi-
mintelor Asociaţiunii s'au hotărît să ţină, în cursul ţiile formate în această chestiune. Lămurind stările
iernii, conferinţe şi să aranjeze serate, cari desigur sociale şi politice înainte de anul 48, ocupându-se cu
vor fi primite cu interes de public. In Sibiiu biroul „redeşteptarea naţională", arătând în goliciunea ei
central aranjează serate muzicale, reprezentaţii teatrale superficialitatea guvernelor României în încercarea de
şi conferinţe în fiecare Duminecă la orele 6 seara, a introduce reforme în viaţa de stat, referindu-se
în sala festivă a Muzeului Asociaţiunii. Seria acestora la poeziile lui Eminescu şi la articolele lui de publi­
s'a început Duminecă, în 6 Dec. n., cu o serată muzi­ cist, vorbeşte cu căldură de dragostea de neam a
cală sub conducerea d-nei Minerva Brote cu urmă­ poetului şi de încrederea neţărmurită a lui în puterea
torul program : de viaţă a Românilor, apoi de disgustul lui faţă de
1. C. M. W e b e r : Duet din opera „Eurianthe" „patriotismul de bâlciu al reclamagiilor". Scoate la
(sopran şi mezzosopran cu acomp. de piano), cântat iveală ura neîmpăcată contra străinilor, care atât de
de d-nele Crişan şi Triteanu. des şi sub forme atât de diferite glăsueşte în scrie­
2. T i b . B r e d i c e a n u : Jocuri româneşti (piano rile poetului şi ale publicistului M. Eminescu şi aduce
solo), a) Brâu III, b) învârtită I, c) Măzărica, executate în legătură ideile lui naţionaliste cu mişcările recente
de însuşi compozitorul. din regat.
3. Trei cântece (sopran solo cu acomp. de piano) : Duminecă în 23 Nov. n. a vorbit, pe înţelesul tu­
a) G. Di ma : A venit un lup în crâng; b) Tib. B r e ­ turor, dl prof. A Ciortea despre electricitatea în ge­
d i c e a n u : Cine ni aude cântând; c) G. Di m a : Se- nere şi în special despre i n s t a l a ţ i u n e a e l e c t r i c ă
guidilla, cântate de d-na Crişan. la B r a ş o v . Practic şi actual ca în totdeauna, dl
4. Oct. G o g a : Prima lux, declamaţie de d-şoara Ciortea avusese de gând să vorbească despre maşina
Victoria Dunca. de sburat, dar a preferit a-şi schimba tema. Pentruca
5. B o r g h e z e : O salutaris Hostia (bariton solo"cu publicul să poată înţelege explicarea instalaţiunii
acomp. de piano), cântat de dl O. Murăşan. electrice, a analizat noţiunea electricităţii, făcând ex­
6. Hill e r : Două terţete (sopran, mezzosopran şi perienţe cu maşina dinamică, a enumerat toate lucră
alt, cu acomp. de piano), a) Noaptea; b) Zefirul, rile necesare pentru a câştiga energia numită electri­
cântate de d-nele Crişan, Triteanu şi d-şoara Lupeanu. citate, a arătat felul cum va fi condusă electricitatea
Acompaniamentul la pian, cu adevărat artistic, 1-a în oraş, cum va fi aplicată la iluminarea oraşului şi
susţinut d-na Minerva Brote. la industrie, şi avantajiile luminei electrice faţă de
Duetele şi terţetele au fost pe deplin reuşite. D-na celelalte feluri de iluminare, dar nu a uitat a face
Crişan ca solistă, mai ales în bucata „Cine m'aude publicul atent să fie pregătit şi la eventualele eclipse
cântând", şi-a dovedit talentul de interpretare şi far­ ale luminii electrice.
mecul vocii sale în plină putere. D-nul Tib. Bredi­ Publicul destul de numeros a urmărit cu atenţiune
ceanu şi-a executat pentru primaoară în public fru­ interesantele conferinţe şi prin aplauzele sale a mulţu­
moasele sale compoziţii româneşti. Maestria şi tempe­ mit conferenţiarilor pentru plăcerea ce i-au procurat-o.
ramentul artistic, cu care a interpretat subtilele frumu­ * L.
seţi ale cântecelor poporale, a cucerit şi entuziasmat Turneul D-nei Agatha Bârsescu-Radovici. Ce­
publicul. Dl Octavian Murăşan cu vocea-i puternică lebra noastră artistă dramatică, Agatha Bârsescu-Ra­
şi limpede de bariton a stors admiraţia publicului. dovici, s'a hotărît să facă un turneu în Ardeal, înainte
D-şoara Dunca a recitat cu sentiment poezia „Prima de-a părăsi Europa, pentru angajamentul ce-1 are la
lux" de Octavian Goga. întreaga serată a fost numai primăvară în America. E regretabil că nu i-a fost cu
însufleţire. Sala plină a aplaudat din inimă frumoasele putinţă să obţie concesiune şi pentru trupa Dsale.
prestaţiuni artistice, chemând pe cântăreţe şi cântă­ Cu toate aceste, după cum putem vedea din recenziu-
reţi să biseze bucăţile mai reuşite sau să cânte altele nile ziarelor, din toate oraşele pe unde s'a oprit, repre­
noui. Publicul sibiian are să mulţumească clipele zentaţiile au avut cel mai desăvârşit succes.
plăcute ale seratei d-nei Minerva Brote, care a bine­ La Braşov a jucat trei seri de-arândul. In prima
voit să ia asupra sa aranjarea seratelor muzicale. seară întreg rolul din „ M e d e a " lui Legouvé, dupăce
In Dumineca a 2-a dl Octavian C. Tăslăuanu a mai întâiu un domn profesor a cetit cuprinsul piesei.
ţinut conferinţa despre T o l s t o i , pe care o publicăm A doua seară a jucat scenele cele mai însemnate din
în întregime în numărul de faţă. „ P h e d r a " de Racine şi „ S a p h o " de Grillparzer.
In Dumineca a 3-a diletanţii din Sibiiu vor juca Iar seara a treia, la insistenţele publicului străin, a
o piesă teatrală, iar în Dumineca a 4-a dl Bratu va jucat, în limba germană, scene din „D e b o r a h" şi
vorbi despre Raffael, având la îndemână peste 60 de „F a u s t".
diapozitive colorate din tablourile pictorului. însufleţirea a fost mare. Tinerimea, sărbătorind
* totodată şi jubileul de 25 de ani delà primul debut

©BCU Cluj
592 LUCEAFĂRUL Nrul 24, 1908.

al Agathei Bârsescu, a oferit artistei, noastre o cu­ * Doctrina religioasă a lui Tolstoi a făcut cuceriri.
nună de lauri. De aci, d-na Bârsescu — anunţată de Există trei comunităţi tolstoiste, în cari individualită­
mai nainte de cătră comitetul societăţii pentru fondul ţile egoiste sunt excluse; în sânul acestor comunităţi
de teatru, care i-a dat tot sprijinul — a trecut la Blaj nu se primesc decât oameni altruişti, a căror prin­
unde în loc de o reprezentaţie, cum eră proiectat, cipiu de viaţă e caritatea. Prima, fondată la Tach-
blăjenii entuziasmaţi de jocul neîntrecut al artistei au kent, de cătră un fost oficer, se ocupă cu cultivarea
insistat să mai dea o reprezentaţie, învitându-o şi stepelor. A doua se găseşte la Charcof în Caucaz şi
pentru Anul-Nou când va sfârşi turneul. Atunci, doamne numără 12 familii. A treia, cea mai importantă, fusese
şi domni din societate vor învăţa rolurile dintr'o piesă, fondată la 1901 în America, la Christschurch Hauts
pentru a înşghebă o mică trupă de diletanţi ; o idee de cătră scriitorul Tchercof. Coloniştii ruşi din Ame­
cât se poate de fericită. rica se constitue cei mai mulţi. în comunităţi agricole,
După Blaj a urmat Făgăraşul. Din recenziunea a căror evanghelie e cea a lui Tolstoi.
amănunţită a foii „Ţara Oltului" se poate oricine Admiratorii şi ucenicii apostolului din lasnaia Po-
încredinţa de primirea strălucită şi succesul ce a avut liana leagă multe nădejdi de viitorul doctrinei Tol­
acolo d-na Bârsescu, care de-aci a trecut la Orăştie, stoiste.
apoi la Haţeg, Lipova, Arad, Caransebeş, Lugoj, unde * Colonia română din Viena a sărbătorit, în ziua
nu ne îndoim că s'a bucurat de aceleaşi succese şi de 27 Noemvrie, jubileul de 60 de ani de vârstă a
primiri însufleţite. Marţi la 15 Dec. n. va juca în Ora- doctorului Sterie N. Ciurcu, căruia i s'a predat cu
viţa, iar Sâmbătă 19 Dec. n. în Abrud. acest prilej o plachetă de bronz cu chipul lui. Seara
Turneul d-nei Bârsescu va contribui desigur foarte a avut loc un banchet, la care au luat parte toţi frun­
mult la desăvârşirea gustului artistic al publicului taşii români din Viena, ajutorul de primar Dr. Neu­
nostru. * mayer, ca reprezentant al oraşului Viena, secretarul
Ştiri. Ilustraţiile „Sălişteancă la războiu" şi „Ţă­ de legaţie 1. Argetoyanu, ca reprezentant al legaţiunii
răncuţa", publicate în numărul 23 al revistei noastre, române şi a. m. Au ţinut toasturi ajutorul de primar
sunt lucrate după fotografiile artistice ale dlui Emil Neumayer în numele oraşului Viena, dl Argetoyanu
Fischer, fotograf în Sibiiu. în numele legaţiei române, generalul î. p. Lupu în
* La 10 Decemvrie n. a răposat în Sibiiu, în vârstă numele coloniei române, dl Cor. Pop în numele Socie­
de 76 de ani, Wilhelm Krafft senior, proprietarul li­ tăţii „România Jună" şi alţii.
brăriei şi tipografiei W. Krafft, — a căror conducător Trimitem şi noi jubilantului felicitările noastre căl­
a fost timp de 40 de ani. duroase.
W. Krafft se poate număra printre cei dintâi li­
brari cari s'au îndeletnicit cu publicarea şi desfacerea
de cărţi româneşti, editând cărţi didactice, literare, Poşta Administraţiei.
scrieri de popularizare, calendare etc., între altele şi ' îmbunătăţind şi hârtia ediţiei pentru preoţi,
„Enciclopedia română" în 3 volume mari — contri­ învăţători şi studenţi, am fost nevoiţi să urcăm
buind astfel şi el la răspândirea luminii în cele mai preţul acestei ediţii delà 7 cor. — la 8 coroane
largi straturi ale poporului român. pentru Ungaria şi delà 12 cor. — la 14 coroane
Om muncitor, conştiincios şi pricepător în meseria pentru România. Preţurile celorlalte ediţii au
lui, şi-a câştigat stima şi respectul tuturor celor ce rămas neschimbate.
l-au cunoscut. Ed. simplă, Ungaria: 1 an 12 cor.; 6 luni 6 cor.
* Dl preot Aurel Nistor din Arpatac (Treiscaune) din „ România: 1 an 16 cor.; 6 luni 8 cor.
încredinţarea Asociaţiunii ţine mai multe prelegeri po­ Ed. de lux, Ungaria: 1 an 20 cor.; 6 luni 10 cor.
porale în Ţara-Oltului. Până acum a ţinut în Şinca- „ România: 1 an 25 cor.; 6 luni 13 cor.
nouă, Mândra, Ohaba, Văleni, Şinca-veche, Persani
Hurez, lleni şi Râuşor. Pretutindeni poporul 1-a primit
Adm. rev. „Luceafărul".
ca pe un adevărat apostol, cerându-i sfaturi şi îndru­ Se caută spre cumpărare „Luceafărul" numărul 21
mări. Exemplul dlui Nistor ar trebui urmat de câţi mai din 1903 (an. II.) şi numărul 6 din 1905 (anul IV.).
mulţi preoţi şi învăţători, căci numai aşa îşi vor putea A se adresa administraţiei.
răscumpăra frumosul nume de „luminători ai poporului." *
O l i b r ă r i e . . . ? Atragem atenţia cetitorilor noştri
* Dl B. Şt. Delavrancea, nuvelistul nostru neîntrecut,
din Bucureşti asupra librăriei „La Ghiozdan" (L. Gher-
a terminat o dramă istorică-naţională „Ştefan cel mare",
man) care un an de zile a primit regulat revista noastră,
tratând ultimele zile ale marelui Voevod român. iar acum nici la repeţite rugăminţi nu vrea să ne
* Am primit la redacţie: „loan Gheţie: Dicţionar ma- achite datoria. Nici răspuns măcar nu ni-a dat.
ghiar-român şi român-maghiar" (2 voi. 803 şi 501 p.) *
Budapesta, Ed. „Franklin társulat". Preţul părţii magh.- Rugăm toţi abonaţii noştri cari doresc să aibe
român 10 cor., rom.-magh. 6 cor. — O lucrare foarte scoarţe pentru colecţia anului 1908, să ne trimită pre­
serioasă şi, mai ales cartea magh.-română, foarte reu­ ţul lor (2 cor. + 20 fii. porto. Recom. + 45 fii.) până
şită. Lipsa unui dicţionar al limbii române şi ma­ cel mult la 15 Ianuarie 1909.
ghiare s'a simţit de mult şi lucrarea dlui prof. Gheţie
umple un gol mare în lexicografia acestor limbi. Redactor : OCT. C. TASLÂ UANU.
TIPARUL LUI W. KRAFFT ÎN SIBIIU.

Atragem atenţia abonaţilor noştri asupra „Premiilor" publicate în numerele precedente.

©BCU Cluj
CUPRINSUL.
Ï. Poezii.
Pag.
ARDELEAN C-, Un glas 38 EÍTIMIIT V., Poveste 499
» Vae soli 28Q. FARAGÓ ELENA, Scrisoare 10
y> Pierdutei 341 » In prag 128
» Sonet . . . . 583 » Noemvrie . . . • 174
BÂRSAN Z., Noi 334 » O seară 174
» Mărturisire 366 GOGA OCTAVIAN, Poezie A • hi,- ^
BOHCIA L, Sămănători 435 » In liniştea amurgului . '•? t?p . 48
BRAN SIMINA, Unui cântăreţ 93 Fior 120
» Scrisoare . 553 » Cântecele mele 143
BiiĂTUNU N., Mamei 42 » Prăpastie 195
BROŞU I., Miserere 529 » Trandafiri • . . . . 247
» Nocturnă 549 » Cântec 247
COTRUŞ ARON, Noaptea . . 263 » Sonet 247
Cântec 365, 482 înviere 379
CUNŢAN MARIA, Cobzarul 42 » Cain 406
» Cântece ii4. 133 » Cosaşul 431
Ideal 64 Prima lux 455
'• Cântec 97. 119. 151, 270 Răsună toaca 460
» Unui artist 151 » Portret -584
» Rugare 183 MARCU DEM., Cântec . . . . . . 457, 509, 553
» Poveşti în prag 269, 315 MILITARU V. G., Scrisoare . . . " 98
» Rugăciune 270 PĂDUREANU I., Strofe 482
» Popas .317 PETRA-PETHESCTT H., Cântec 491
» Cântecul Ilenei 366 PITIŞ ECATERINA, Poveşti 160
» Biserică 419 » In codru . 213
» Nemurire 419 » Scrisoare 343
» Mamă . . . 513 POPOVIOI MARIA, Cântec 529
DKMETRIUS V., Sonet 208 ROTICĂ G., Scrisoare acasă '. 417
EFTIMIU V., Corabia cu trei catarge . . . . 183 » Doi tovarăşi 441
Icar . . . 205 Cântec • 506
» De nu mă poţi iubi 280 » Strofe din cătun . 549
Pastel 288 SORICU I. U.,' Sonete 24, 178, 553
> Atâta dor de tiue 290 » Trei crai 69
Balcanii 309 La răspântie 124
» Marele cerşetor 338 » Sară 217
» Ultimul om 371 » Poveste 263
Cântec 383 Oceanul cântă . . 491
Afrodita 390 Noapte . 526
» In tintirim de suflete 441 » Pe drum 553
» Aşteaptă frunzele 442 VLADDELAMARINAV., Ăl mai tare om din lume . . . 275
Intr'un amurg de toamnă . . . 464 » Ţucă-1 moşu . . 276
» Din seara 485 * ** Din popor 12

TT. Proză.
Pag. Pag.
a) Nuvele, Schife şi Poveşti. AGÎRBICEANU I., Bădicul Pătrut . 171
Originale: Cea dintâiu lacrimă 310
ADAM IOAN, Aripi tăiate . . . • . . . . 500 Tuşa Oana 367
ASÍRBIOEANU I., . . . 39 Ghiuţu 380
0 răsplată , , , . . , • , . 65 » întâiul pas 519

©BCU Cluj
II
Pag.
ALBEA C. SANDU, Pe drumul Bărăganului . . . . 4 * * * Jubileul Gazetei . 179
» Dora Priporeanu 198 264 * ** Academia româna 22-1
BÂRSAN Z.. Noaptea de Sf. Maria . . . 124
c) Teatru.
» Răzbunare 287
CARMEN SYLVA, Clara Schuman 331 GooA
OCTAVIAN, Tragedia omului (Em. Madách) 480 \
CAZABAN AL., Tizul dlui director . . . • . . 432 d) Dări de seamă.
CIOCÂRLAN 1., Inimă de mamă 13
E. Faragó: »Şoapte din umbră« 320
CUNŢAN MARIA, Cel dintâiu bolnav . . . . 161 ''
JVI. Sadoveanu: »Vremuri de be­
CICRA AL., Aduceri aminte . . 11, 94. 214. 457 ''
jenie« 105
EFXIMIU V., Cărbunarii din Elimba . . . . 43
M. Sadoveanu: »Însemnările lui
IONESCU G. C , Delà Ţară 27
N. Manea 230
LUNGIANU M., La răvăşit . . . . 222. 318. 461
C. Hodoş: »Martirii« . . . 231
LUPEANU A., Delà noi 206
B. v. Suttner: »Jos armele« . . 397
MiHĂiLF.scu C. N.,7 Tudorache Nebunu 527 „„ ' "'
„ _ , _„_ RAMNICEANU S., A. Mirea: »Caleidoscop« . . . . 533
REBREANU L., Codrea o()< _ _ „ A. 0 . Maior: »Biblioteca Copiilor« 557
„„.. DR. P. SPAN,
» Ofilire o84 .,,-,, E. Faragó: »Traduceri libere« . 345
SADOVEANU M., La paisprezece ani ,)o
Literatură pentru copii . . . . 345
» Faceri de bine 115. 146 A. Codreanu: »Suflete de copii 557
* » 232
Teatru german
» Hoţul de lemne 335 „ p _
A. Viabuţă : »Din trecutul nostru« 396
» Prisacă de altădată 403 ' ''
G. Gèrda: »Bănatu'i Fruncea« . 298
THEODORESCU D., Prieteni vechi . . . . . . . . 99 T '
Şt. Pop: »Dicţionar ortografic« . 558
THEODORIAN CATON, Sângele Solovenilor . . . 175. 218 _''
Emil A. Chifla: »Din zile senine< 345
» Tătucu 475 _''
Dr. I. Raţiu: Trei lucrări . . . 5:8
Fie-ertaţii . 543 ''
C. Theodorian: »Sângele Solo-
VLADDELAMARINAV., Schiţe de călătorie .f 248 „' „
Traduceri: venilor« 344
O. C. T. Cuibul de vulturi (Björnstjerne
D- \ Ân e) Cronică.
;
Bjornson) 47
A. O.-C. TĂSLĂUANU, SynnöveSolbakken(Bj. Bjornson) Abecedar pentru analfabeţi 494, Amintirea lui C. Po-
70, 184 225 243 391 420, rumbescu 322, Anul nou în viaţa literară 28, Apel 537,
445 464 489 510 530 550 -^-rt* D.aţi ona lă 300, Astronomia in literatură 136.
* ** Cum s'ajungi la fericire (de L. Bârsan Z. în Sibiiu 302, 449, Bârsescu Agata 526,
Tolstoi) 587 591. Bucovinenii în Iaşi 302.
Calendarul lui Tolstoi 165, Conferenţele Asociaţiunii 449,
b) Studii şi articole. 516, 591. Conferenţele dlui Dr. V. Branişte în Lugoj 235,
ADAM IOAN, Constanţa pitorească 144 Conferenţele desp. Sibiiu 106, Congresul pressei noastre
» împrejurimile Constanţei . . . 277 164, Coppée François 302, Cultură şi confesionalism 451,
BARBU LUCIA, Amintiri despre Vlad Delamarina 281 Cursuri de vară 470.
BARBU LAUTARU, Cântăreţii populari . • . . . . 216 Două culturi 133, Delà Braşov 234, 300, 347, Dicţio-
» Debutanţii în muzică 289 narul limbii române 236, Din Germania 52, 107, 137, 165,
Compozitorul T. Flondor . . . 372 237, 323, 348, »Die Karpathen« 29, Drama românească 29.
» Un compromis muzical . . . . 418 Educaţia poporului 516, Examenele la conservatoriul
BÂRSEANU ANDREI, Poezia poporală română . 243. 307 din Bucureşti 373, Expoziţia de copii din Băseşti 107,
BORCIA I., Peste puterile noastre . . . 8 7 . 128 Expoziţia Luchian, Loghi, Spaethe 78.
BOGDAN-DUICĂ G., Corespondenţă din Bucureşti . 555 Frumoasele din Făgăraş 78, Frumseţa cărţii 236.
BREMCEAÎSTJ T., C. Porumbescu 316 »Gazeta Transilvaniei« 424, Greve studenţeşti 188.
A. CIURA, Stăpân şi slugă 588 Jubileul »Şcoalei române« 425, Jubiieul oraşului Cer-
COSMUŢA OT., Scrisori din Paris 25, 49. 181. 458 năuţi 471, Jubileul unui liceu din Basarabia 495, Jubileul
GOGA OCTAVIAN, Adevărul 291 împăratului 323, Jurnalistica la universităţile germane 325.
MAIOR A. O., Biblioteca Copiilor .y 76 »Mein Penathenwinkel« 346, Moartea lui Flondor 323,
MURNU GEORGE, Monum. antice din Roma 120.152. 384 Moravuri 135, .Musta Filaret 494.
» Exp. Tinerimii artistice . . . . 209 0 minune 299, O polemica 325, O poveste 134, O scri-
RAŢIU L, Simion Bărnuţiu . . . .-. 355 soare 469.
S. L, Dr. I. Urban Jarnik 342 Pentru dl Iorga 425, Pentru »Unirea« 135, Pictorul
TĂSLĂUANU O. C , Două culturi 59 Satmary 423, Popea Nicolae f 339, Porturi din Banat 515.
» V. Vlad Delamarina 271 Răspuns dlui Iorga 164, Regele-poet Oscar II. 30, Re-
» La şezătoare 339 viste şi ziare 54, 109, 164, 189, 301, 348, Românii la
» Asociaţiunea 407. 436 Roma 187, Românii şi serbările jubilare 134.
L. Tolstoi . . 567 Saphir 450, Sardou V. f 559, Şcoala lui Tolstoi 347,
» Societatea p. fond de Teatru . 443 Scrisori din Bucovina 537, Sculptorul I. Iordănescu 449,
» Pictorul Aman . , . , . , , . 483 Semitismul 346, Serbătoare muzicală în Sibiiu 188, Ser-

©BCU Cluj
III
bările delà Blaj 321, Serbările din Sibiiu 323, Serbările Teatrul din Şoiniuş 399, 424, Teatrul naţional din Bu­
»Junimei« 325, Şezătorile literare din Brad 51, Sima Gr. cureşti 514, 560, 590, Tiueriniea artistică 189.
alui Ion f 51, Soarele şi pământul 376, Socializarea Un poet 135, Un teatru studenţesc 492.
conştiinţelor 538, Ştiri 80, 110, 137, 166, 189, 237, 303, Vandalismul din Blaj 560, Vlad Delamarina V. 299.
925, 350, 426, 451, 471, 495, 516, 538; 561. 585.

TIT. Ilustratiuni.
Pag. Pag.
a) Pictură, sculptură, arhitectură. SATMARY C, Ţigan-ursar 319
AMAN T., Jocul Bătutei 476 Câmpulungeancă 408
Moş-Neagu 477 Severineancă 408
Ţiganca 477 Tip din Mehadia 409
Bivoli 480 Tip din Gorj 409
Chirigiu 4S0 Pe marginea Bărăganului . . 420
Mama pictorului . . . . 481 Tip din Banat 421
După urzici 482 La izvor 422
AlîTACIIINO C , Desen 238 Ţesătoare 422
BOUIEI DE M o Vara pe malul Senei . . 40 SPAETHE O., Pictorul Luchian . . . .v
Iarna pe malul Senei 41 Sylen . . . .
71
La »cocodette« 43 Călimară . . . .
72
Convalescenta 505 Biblon . . . .
73
BOUIÍDELLE, Bustul pictorului Ingres 468 STORCK F., Portrete . . .205
Pallas Atene 512 STEAMBULESCU IP., In aşteptare . . . . 203
BliÂNCUŞ C , Bustul unui copil . . . 45 VERMONT N., Hristos consolator . . .. .. . 200
Bustul unui tânăr . . . 45, 46 Pe iarbă 211
Bust . 227
b) Portrete.
Studiu 466
Aman T 483
Portret de bărbat 462
Bămuţiu S 360. 361
CARPEAUX, Bustul lui Al. Dumas . . . . 39
Bârseanu Andreiu 224
ClREŞAN, Studii 336
Cottet, pictorul 25
Bustul lui El. Eădulescu . . . 337
Flondor T. cav. de 372
COTEŢ, Pescari în port 5
Gane Nicolae 224
Doliu 16, 18, 19
lser, caricaturistul . 17
Oarbă 21
Kawa Kami 182
Exp. »Tinerimea Artistică« 176 -178
Mihu, Dr. Ioan 443
lOKDĂNKSCU I . Grija de mâne 439
Mureşianu Aurel 179
Fericirea unei mame 439
Iacob 179
IsER, O bucureşteancă 17
Oscar II. Regele Svediei 30
LĂZĂKESCU, In cârcimile de noapte . . . . 465
Rodin, sculptorul 458
LIUBA AL., 2 Busturi 438
Satmary C 423
LOGHI K., Princesă bizantină 210
Sada Iacco 181
LuCHIAN, Pastor cu oi 14
Sardou Victorien 559
Peisagiu 15, 211
Spaethe 0 67
Ursari 437
Tolstoi Leo 567, 569, 576, 578. 582
MANGUIN, Femeia cu ciorchina 503
Urban Jarnik 342
Leg. Sf. Nicolae 511
Vlad Delamarina V 271, 282, 299
MIREA A. D., Studii de copil 227
Vlad Ion 272
MURNU A., Făt-Frumos 201
Vlad Laura 282
PĂTRAŞCU G., In amurg 226
Vlad Lucia 282
POITEVIN, Cheul Luvrului 465
Vlad Sofia 272, 281
EEPIN L, Contele Tolstoi la plug . . . 579
Zamfirescu Duiliu 224
RODIN, Diderot 459
Cugetătorul 459 c) Vederi porturi etc.
Bustul lui V. Hugo 462 Asociaţia la Şimleu 407, 436
Burghezi din Calais 522 Banca rom. »Codreana« 103
SATMARY C , La potcovar 310 Casa lui »Badea Gheorghe« 103
Lăutarul Ochi-albi 311 Casa parohială din Băseşti 104
Diligenta 314 Corul ţărănesc din Rodna-nouă 79

©BCU Cluj
IV
Pag. Pag.
Expoziţia de copii din Băseşti 95 Sălişteancă 545
Expoziţia meseriaşilor din Blaj 446—448 Scene din »La şezătoare* 340
Monumente antice din Roma 121. 153. 384 Şcoala de adulţi din Brad 51
Muzeul Aman din Bucureşti 484 Ţărăncuţă 550
Port din Sătmar 548 Teatrul naţional din Bucureşti 502
Nuntă din Poiana Sibiiului 369 Vederi şi porturi din Rodna-nouă 520. 548
Paparude din comuna Breasta 544 Vederi şi porturi din Orient 248—262
Pereche tânără din Rodna-nouă 368 *
Porturi din Banat 511 Bibliografli. Poşta Redacţiei. Poşta Administraţiei. Inserate.

Cfe - ^

©BCU Cluj