rate în caz de hiperproteinemie, în caz de hipokaliemie, în alcaloza metabolică, în encefalopatia

porto-sistemică și în cadrul hemoragiilor gastrointestinale. Deetrminarea amoniacului poate fi utilă

pentru monitorizarea evoluției encefalopatiei hepatice.

Imunoglobuline serice
Imunoglobulinele serice prezintă valori crescute în majoritatea afecțiunilor hepatice cu evoluție
cronică. Cu toate acestea, determinarea imunoglobulinelor serice nu este o investigație specifică
afecțiunilor hepatice.

Valori ușor crescute ale imunolobulinelor serice au fost înregistrate în cadrul hepatitelor acute. Valori
moderat crescute ale imunoglobulinelor au fost înregistrate în cadrul hepatitelor cronice iar
creșterea excesivă a imunoglobulinelor serice a fost înregistrată în hepatita autoimună.

Determinarea profilului imunoelectroforetic poate oferi informații precise cu privire la următoarele

aspecte: imunoglobulina A (IgA) prezintă valori crescute în cadrul afecțiunilor hepatice de etiologie
alcoolică, imunoglobulina G (IgG) prezintă valori crescute în cazul hepatitelor cronice active iar
imunoglobulina M (IgM) prezintă valori crescute în ciroza biliară primitivă.

Anticorpi specifici
Anticorpii specifici pot prezenta importanță deosebită în cadrul diagnosticului diferitelor afecțiuni
hepatice.

Anticorpii antimitocondriali prezintă titruri crescute în majoritatea cazurilor de ciroză biliară

primitivă. Ocazional pot prezenta valori crescute și în cazul bolnavilor cu tiroidită autoimună, hepatită
cronică activă autoimună, miastenia gravis, anemie hemolitică autoimună sau boală Addison.
Determinarea anticorpilor antimitocondriali este indicată pentru identificarea factorului etiologic
care a dus la apariția sindromului colestatic. Anticorpii mitocondriali prezintă valori negative în cazul
colangitei sclerozante primitive sau a obstrucției biliare extrahepatice.
Anticorpii antinucleari și anticorpii anti-fibră musculară netedă apar în cadrul hepatitei autoimune.
Alfa-fetoproteina (AFP) este o substanță glicoproteică la nivelul sacului vitelin, în perioada
embrionară și la nivelul ficatului fetal, în perioada intrauterină. Valori crescute ale afla-fetoproteinei
au fost înregistrate la nou-născuți și în rândul femeilor însărcinate. Valori crescute în mod patologic
ale alfa-fetoproteinei au fost înregistrate în rândul bolnavilor diagnosticați cu carcinoame
hepatocelulare primitive. În rândul bolnavilor cu hepatită cronică B sau cu carcinom hepatocelular,
valorile alfa-fetoproteinei pot ajunge la 100.000 ng/mL. Valori crescute ale alfa-fetoprate în caz de
hiperproteinemie, în caz de hipokaliemie, în alcaloza metabolică, în encefalopatia porto-sistemică și
în cadrul hemoragiilor gastrointestinale. Deetrminarea amoniacului poate fi utilă pentru
monitorizarea evoluției encefalopatiei hepatice.

Imunoglobuline serice
Imunoglobulinele serice prezintă valori crescute în majoritatea afecțiunilor hepatice cu evoluție
cronică. Cu toate acestea, determinarea imunoglobulinelor serice nu este o investigație specifică
afecțiunilor hepatice.

Valori ușor crescute ale imunolobulinelor serice au fost înregistrate în cadrul hepatitelor acute. Valori
moderat crescute ale imunoglobulinelor au fost înregistrate în cadrul hepatitelor cronice iar
creșterea excesivă a imunoglobulinelor serice a fost înregistrată în hepatita autoimună.

Determinarea profilului imunoelectroforetic poate oferi informații precise cu privire la următoarele

aspecte: imunoglobulina A (IgA) prezintă valori crescute în cadrul afecțiunilor hepatice de etiologie
alcoolică, imunoglobulina G (IgG) prezintă valori crescute în cazul hepatitelor cronice active iar
imunoglobulina M (IgM) prezintă valori crescute în ciroza biliară primitivă.
Anticorpi specifici
Anticorpii specifici pot prezenta importanță deosebită în cadrul diagnosticului diferitelor afecțiuni
hepatice.

Anticorpii antimitocondriali prezintă titruri crescute în majoritatea cazurilor de ciroză biliară

primitivă. Ocazional pot prezenta valori crescute și în cazul bolnavilor cu tiroidită autoimună, hepatită
cronică activă autoimună, miastenia gravis, anemie hemolitică autoimună sau boală Addison.
Determinarea anticorpilor antimitocondriali este indicată pentru identificarea factorului etiologic
care a dus la apariția sindromului colestatic. Anticorpii mitocondriali prezintă valori negative în cazul
colangitei sclerozante primitive sau a obstrucției biliare extrahepatice.
Anticorpii antinucleari și anticorpii anti-fibră musculară netedă apar în cadrul hepatitei autoimune.
Alfa-fetoproteina (AFP) este o substanță glicoproteică la nivelul sacului vitelin, în perioada
embrionară și la nivelul ficatului fetal, în perioada intrauterină. Valori crescute ale afla-fetoproteinei
au fost înregistrate la nou-născuți și în rândul femeilor însărcinate. Valori crescute în mod patologic
ale alfa-fetoproteinei au fost înregistrate în rândul bolnavilor diagnosticați cu carcinoame
hepatocelulare primitive. În rândul bolnavilor cu hepatită cronică B sau cu carcinom hepatocelular,
valorile alfa-fetoproteinei pot ajunge la 100.000 ng/mL. Valori crescute ale alfa-fetoprate în caz de
hiperproteinemie, în caz de hipokaliemie, în alcaloza metabolică, în encefalopatia porto-sistemică și
în cadrul hemoragiilor gastrointestinale. Deetrminarea amoniacului poate fi utilă pentru
monitorizarea evoluției encefalopatiei hepatice.

Imunoglobuline serice
Imunoglobulinele serice prezintă valori crescute în majoritatea afecțiunilor hepatice cu evoluție
cronică. Cu toate acestea, determinarea imunoglobulinelor serice nu este o investigație specifică
afecțiunilor hepatice.

Valori ușor crescute ale imunolobulinelor serice au fost înregistrate în cadrul hepatitelor acute. Valori
moderat crescute ale imunoglobulinelor au fost înregistrate în cadrul hepatitelor cronice iar
creșterea excesivă a imunoglobulinelor serice a fost înregistrată în hepatita autoimună.

Determinarea profilului imunoelectroforetic poate oferi informații precise cu privire la următoarele

aspecte: imunoglobulina A (IgA) prezintă valori crescute în cadrul afecțiunilor hepatice de etiologie
alcoolică, imunoglobulina G (IgG) prezintă valori crescute în cazul hepatitelor cronice active iar
imunoglobulina M (IgM) prezintă valori crescute în ciroza biliară primitivă.

Anticorpi specifici
Anticorpii specifici pot prezenta importanță deosebită în cadrul diagnosticului diferitelor afecțiuni
hepatice.

Anticorpii antimitocondriali prezintă titruri crescute în majoritatea cazurilor de ciroză biliară

primitivă. Ocazional pot prezenta valori crescute și în cazul bolnavilor cu tiroidită autoimună, hepatită
cronică activă autoimună, miastenia gravis, anemie hemolitică autoimună sau boală Addison.
Determinarea anticorpilor antimitocondriali este indicată pentru identificarea factorului etiologic
care a dus la apariția sindromului colestatic. Anticorpii mitocondriali prezintă valori negative în cazul
colangitei sclerozante primitive sau a obstrucției biliare extrahepatice.
Anticorpii antinucleari și anticorpii anti-fibră musculară netedă apar în cadrul hepatitei autoimune.
Alfa-fetoproteina (AFP) este o substanță glicoproteică la nivelul sacului vitelin, în perioada
embrionară și la nivelul ficatului fetal, în perioada intrauterină. Valori crescute ale afla-fetoproteinei
au fost înregistrate la nou-născuți și în rândul femeilor însărcinate. Valori crescute în mod patologic
ale alfa-fetoproteinei au fost înregistrate în rândul bolnavilor diagnosticați cu carcinoame
hepatocelulare primitive. În rândul bolnavilor cu hepatită cronică B sau cu carcinom hepatocelular,
valorile alfa-fetoproteinei pot ajunge la 100.000 ng/mL. Valori crescute ale alfa-fetoprate în caz de
hiperproteinemie, în caz de hipokaliemie, în alcaloza metabolică, în encefalopatia porto-sistemică și
în cadrul hemoragiilor gastrointestinale. Deetrminarea amoniacului poate fi utilă pentru
monitorizarea evoluției encefalopatiei hepatice.

Imunoglobuline serice
Imunoglobulinele serice prezintă valori crescute în majoritatea afecțiunilor hepatice cu evoluție
cronică. Cu toate acestea, determinarea imunoglobulinelor serice nu este o investigație specifică
afecțiunilor hepatice.

Valori ușor crescute ale imunolobulinelor serice au fost înregistrate în cadrul hepatitelor acute. Valori
moderat crescute ale imunoglobulinelor au fost înregistrate în cadrul hepatitelor cronice iar
creșterea excesivă a imunoglobulinelor serice a fost înregistrată în hepatita autoimună.

Determinarea profilului imunoelectroforetic poate oferi informații precise cu privire la următoarele

aspecte: imunoglobulina A (IgA) prezintă valori crescute în cadrul afecțiunilor hepatice de etiologie
alcoolică, imunoglobulina G (IgG) prezintă valori crescute în cazul hepatitelor cronice active iar
imunoglobulina M (IgM) prezintă valori crescute în ciroza biliară primitivă.

Anticorpi specifici
Anticorpii specifici pot prezenta importanță deosebită în cadrul diagnosticului diferitelor afecțiuni
hepatice.

Anticorpii antimitocondriali prezintă titruri crescute în majoritatea cazurilor de ciroză biliară

primitivă. Ocazional pot prezenta valori crescute și în cazul bolnavilor cu tiroidită autoimună, hepatită
cronică activă autoimună, miastenia gravis, anemie hemolitică autoimună sau boală Addison.
Determinarea anticorpilor antimitocondriali este indicată pentru identificarea factorului etiologic
care a dus la apariția sindromului colestatic. Anticorpii mitocondriali prezintă valori negative în cazul
colangitei sclerozante primitive sau a obstrucției biliare extrahepatice.
Anticorpii antinucleari și anticorpii anti-fibră musculară netedă apar în cadrul hepatitei autoimune.
Alfa-fetoproteina (AFP) este o substanță glicoproteică la nivelul sacului vitelin, în perioada
embrionară și la nivelul ficatului fetal, în perioada intrauterină. Valori crescute ale afla-fetoproteinei
au fost înregistrate la nou-născuți și în rândul femeilor însărcinate. Valori crescute în mod patologic
ale alfa-fetoproteinei au fost înregistrate în rândul bolnavilor diagnosticați cu carcinoame
hepatocelulare primitive. În rândul bolnavilor cu hepatită cronică B sau cu carcinom hepatocelular,
valorile alfa-fetoproteinei pot ajunge la 100.000 ng/mL. Valori crescute ale alfa-fetoprate în caz de
hiperproteinemie, în caz de hipokaliemie, în alcaloza metabolică, în encefalopatia porto-sistemică și
în cadrul hemoragiilor gastrointestinale. Deetrminarea amoniacului poate fi utilă pentru
monitorizarea evoluției encefalopatiei hepatice.

Imunoglobuline serice
Imunoglobulinele serice prezintă valori crescute în majoritatea afecțiunilor hepatice cu evoluție
cronică. Cu toate acestea, determinarea imunoglobulinelor serice nu este o investigație specifică
afecțiunilor hepatice.

Valori ușor crescute ale imunolobulinelor serice au fost înregistrate în cadrul hepatitelor acute. Valori
moderat crescute ale imunoglobulinelor au fost înregistrate în cadrul hepatitelor cronice iar
creșterea excesivă a imunoglobulinelor serice a fost înregistrată în hepatita autoimună.

Determinarea profilului imunoelectroforetic poate oferi informații precise cu privire la următoarele

aspecte: imunoglobulina A (IgA) prezintă valori crescute în cadrul afecțiunilor hepatice de etiologie
alcoolică, imunoglobulina G (IgG) prezintă valori crescute în cazul hepatitelor cronice active iar
imunoglobulina M (IgM) prezintă valori crescute în ciroza biliară primitivă.

Anticorpi specifici
Anticorpii specifici pot prezenta importanță deosebită în cadrul diagnosticului diferitelor afecțiuni
hepatice.

Anticorpii antimitocondriali prezintă titruri crescute în majoritatea cazurilor de ciroză biliară

primitivă. Ocazional pot prezenta valori crescute și în cazul bolnavilor cu tiroidită autoimună, hepatită
cronică activă autoimună, miastenia gravis, anemie hemolitică autoimună sau boală Addison.
Determinarea anticorpilor antimitocondriali este indicată pentru identificarea factorului etiologic
care a dus la apariția sindromului colestatic. Anticorpii mitocondriali prezintă valori negative în cazul
colangitei sclerozante primitive sau a obstrucției biliare extrahepatice.
Anticorpii antinucleari și anticorpii anti-fibră musculară netedă apar în cadrul hepatitei autoimune.
Alfa-fetoproteina (AFP) este o substanță glicoproteică la nivelul sacului vitelin, în perioada
embrionară și la nivelul ficatului fetal, în perioada intrauterină. Valori crescute ale afla-fetoproteinei
au fost înregistrate la nou-născuți și în rândul femeilor însărcinate. Valori crescute în mod patologic
ale alfa-fetoproteinei au fost înregistrate în rândul bolnavilor diagnosticați cu carcinoame
hepatocelulare primitive. În rândul bolnavilor cu hepatită cronică B sau cu carcinom hepatocelular,
valorile alfa-fetoproteinei pot ajunge la 100.000 ng/mL. Valori crescute ale alfa-fetoprate în caz de
hiperproteinemie, în caz de hipokaliemie, în alcaloza metabolică, în encefalopatia porto-sistemică și
în cadrul hemoragiilor gastrointestinale. Deetrminarea amoniacului poate fi utilă pentru
monitorizarea evoluției encefalopatiei hepatice.

Imunoglobuline serice
Imunoglobulinele serice prezintă valori crescute în majoritatea afecțiunilor hepatice cu evoluție
cronică. Cu toate acestea, determinarea imunoglobulinelor serice nu este o investigație specifică
afecțiunilor hepatice.

Valori ușor crescute ale imunolobulinelor serice au fost înregistrate în cadrul hepatitelor acute. Valori
moderat crescute ale imunoglobulinelor au fost înregistrate în cadrul hepatitelor cronice iar
creșterea excesivă a imunoglobulinelor serice a fost înregistrată în hepatita autoimună.

Determinarea profilului imunoelectroforetic poate oferi informații precise cu privire la următoarele

aspecte: imunoglobulina A (IgA) prezintă valori crescute în cadrul afecțiunilor hepatice de etiologie
alcoolică, imunoglobulina G (IgG) prezintă valori crescute în cazul hepatitelor cronice active iar
imunoglobulina M (IgM) prezintă valori crescute în ciroza biliară primitivă.

Anticorpi specifici
Anticorpii specifici pot prezenta importanță deosebită în cadrul diagnosticului diferitelor afecțiuni
hepatice.

Anticorpii antimitocondriali prezintă titruri crescute în majoritatea cazurilor de ciroză biliară

primitivă. Ocazional pot prezenta valori crescute și în cazul bolnavilor cu tiroidită autoimună, hepatită
cronică activă autoimună, miastenia gravis, anemie hemolitică autoimună sau boală Addison.
Determinarea anticorpilor antimitocondriali este indicată pentru identificarea factorului etiologic
care a dus la apariția sindromului colestatic. Anticorpii mitocondriali prezintă valori negative în cazul
colangitei sclerozante primitive sau a obstrucției biliare extrahepatice.
Anticorpii antinucleari și anticorpii anti-fibră musculară netedă apar în cadrul hepatitei autoimune.
Alfa-fetoproteina (AFP) este o substanță glicoproteică la nivelul sacului vitelin, în perioada
embrionară și la nivelul ficatului fetal, în perioada intrauterină. Valori crescute ale afla-fetoproteinei
au fost înregistrate la nou-născuți și în rândul femeilor însărcinate. Valori crescute în mod patologic
ale alfa-fetoproteinei au fost înregistrate în rândul bolnavilor diagnosticați cu carcinoame
hepatocelulare primitive. În rândul bolnavilor cu hepatită cronică B sau cu carcinom hepatocelular,
valorile alfa-fetoproteinei pot ajunge la 100.000 ng/mL. Valori crescute ale alfa-fetoprate în caz de
hiperproteinemie, în caz de hipokaliemie, în alcaloza metabolică, în encefalopatia porto-sistemică și
în cadrul hemoragiilor gastrointestinale. Deetrminarea amoniacului poate fi utilă pentru
monitorizarea evoluției encefalopatiei hepatice.

Imunoglobuline serice
Imunoglobulinele serice prezintă valori crescute în majoritatea afecțiunilor hepatice cu evoluție
cronică. Cu toate acestea, determinarea imunoglobulinelor serice nu este o investigație specifică
afecțiunilor hepatice.

Valori ușor crescute ale imunolobulinelor serice au fost înregistrate în cadrul hepatitelor acute. Valori
moderat crescute ale imunoglobulinelor au fost înregistrate în cadrul hepatitelor cronice iar
creșterea excesivă a imunoglobulinelor serice a fost înregistrată în hepatita autoimună.

Determinarea profilului imunoelectroforetic poate oferi informații precise cu privire la următoarele

aspecte: imunoglobulina A (IgA) prezintă valori crescute în cadrul afecțiunilor hepatice de etiologie
alcoolică, imunoglobulina G (IgG) prezintă valori crescute în cazul hepatitelor cronice active iar
imunoglobulina M (IgM) prezintă valori crescute în ciroza biliară primitivă.

Anticorpi specifici
Anticorpii specifici pot prezenta importanță deosebită în cadrul diagnosticului diferitelor afecțiuni
hepatice.

Anticorpii antimitocondriali prezintă titruri crescute în majoritatea cazurilor de ciroză biliară

primitivă. Ocazional pot prezenta valori crescute și în cazul bolnavilor cu tiroidită autoimună, hepatită
cronică activă autoimună, miastenia gravis, anemie hemolitică autoimună sau boală Addison.
Determinarea anticorpilor antimitocondriali este indicată pentru identificarea factorului etiologic
care a dus la apariția sindromului colestatic. Anticorpii mitocondriali prezintă valori negative în cazul
colangitei sclerozante primitive sau a obstrucției biliare extrahepatice.
Anticorpii antinucleari și anticorpii anti-fibră musculară netedă apar în cadrul hepatitei autoimune.
Alfa-fetoproteina (AFP) este o substanță glicoproteică la nivelul sacului vitelin, în perioada
embrionară și la nivelul ficatului fetal, în perioada intrauterină. Valori crescute ale afla-fetoproteinei
au fost înregistrate la nou-născuți și în rândul femeilor însărcinate. Valori crescute în mod patologic
ale alfa-fetoproteinei au fost înregistrate în rândul bolnavilor diagnosticați cu carcinoame
hepatocelulare primitive. În rândul bolnavilor cu hepatită cronică B sau cu carcinom hepatocelular,
valorile alfa-fetoproteinei pot ajunge la 100.000 ng/mL. Valori crescute ale alfa-fetoprate în caz de
hiperproteinemie, în caz de hipokaliemie, în alcaloza metabolică, în encefalopatia porto-sistemică și
în cadrul hemoragiilor gastrointestinale. Deetrminarea amoniacului poate fi utilă pentru
monitorizarea evoluției encefalopatiei hepatice.

Imunoglobuline serice
Imunoglobulinele serice prezintă valori crescute în majoritatea afecțiunilor hepatice cu evoluție
cronică. Cu toate acestea, determinarea imunoglobulinelor serice nu este o investigație specifică
afecțiunilor hepatice.

Valori ușor crescute ale imunolobulinelor serice au fost înregistrate în cadrul hepatitelor acute. Valori
moderat crescute ale imunoglobulinelor au fost înregistrate în cadrul hepatitelor cronice iar
creșterea excesivă a imunoglobulinelor serice a fost înregistrată în hepatita autoimună.
Determinarea profilului imunoelectroforetic poate oferi informații precise cu privire la următoarele
aspecte: imunoglobulina A (IgA) prezintă valori crescute în cadrul afecțiunilor hepatice de etiologie
alcoolică, imunoglobulina G (IgG) prezintă valori crescute în cazul hepatitelor cronice active iar
imunoglobulina M (IgM) prezintă valori crescute în ciroza biliară primitivă.

Anticorpi specifici
Anticorpii specifici pot prezenta importanță deosebită în cadrul diagnosticului diferitelor afecțiuni
hepatice.

Anticorpii antimitocondriali prezintă titruri crescute în majoritatea cazurilor de ciroză biliară

primitivă. Ocazional pot prezenta valori crescute și în cazul bolnavilor cu tiroidită autoimună, hepatită
cronică activă autoimună, miastenia gravis, anemie hemolitică autoimună sau boală Addison.
Determinarea anticorpilor antimitocondriali este indicată pentru identificarea factorului etiologic
care a dus la apariția sindromului colestatic. Anticorpii mitocondriali prezintă valori negative în cazul
colangitei sclerozante primitive sau a obstrucției biliare extrahepatice.
Anticorpii antinucleari și anticorpii anti-fibră musculară netedă apar în cadrul hepatitei autoimune.
Alfa-fetoproteina (AFP) este o substanță glicoproteică la nivelul sacului vitelin, în perioada
embrionară și la nivelul ficatului fetal, în perioada intrauterină. Valori crescute ale afla-fetoproteinei
au fost înregistrate la nou-născuți și în rândul femeilor însărcinate. Valori crescute în mod patologic
ale alfa-fetoproteinei au fost înregistrate în rândul bolnavilor diagnosticați cu carcinoame
hepatocelulare primitive. În rândul bolnavilor cu hepatită cronică B sau cu carcinom hepatocelular,
valorile alfa-fetoproteinei pot ajunge la 100.000 ng/mL. Valori crescute ale alfa-fetoprate în caz de
hiperproteinemie, în caz de hipokaliemie, în alcaloza metabolică, în encefalopatia porto-sistemică și
în cadrul hemoragiilor gastrointestinale. Deetrminarea amoniacului poate fi utilă pentru
monitorizarea evoluției encefalopatiei hepatice.

Imunoglobuline serice
Imunoglobulinele serice prezintă valori crescute în majoritatea afecțiunilor hepatice cu evoluție
cronică. Cu toate acestea, determinarea imunoglobulinelor serice nu este o investigație specifică
afecțiunilor hepatice.

Valori ușor crescute ale imunolobulinelor serice au fost înregistrate în cadrul hepatitelor acute. Valori
moderat crescute ale imunoglobulinelor au fost înregistrate în cadrul hepatitelor cronice iar
creșterea excesivă a imunoglobulinelor serice a fost înregistrată în hepatita autoimună.

Determinarea profilului imunoelectroforetic poate oferi informații precise cu privire la următoarele

aspecte: imunoglobulina A (IgA) prezintă valori crescute în cadrul afecțiunilor hepatice de etiologie
alcoolică, imunoglobulina G (IgG) prezintă valori crescute în cazul hepatitelor cronice active iar
imunoglobulina M (IgM) prezintă valori crescute în ciroza biliară primitivă.

Anticorpi specifici
Anticorpii specifici pot prezenta importanță deosebită în cadrul diagnosticului diferitelor afecțiuni
hepatice.

Anticorpii antimitocondriali prezintă titruri crescute în majoritatea cazurilor de ciroză biliară

primitivă. Ocazional pot prezenta valori crescute și în cazul bolnavilor cu tiroidită autoimună, hepatită
cronică activă autoimună, miastenia gravis, anemie hemolitică autoimună sau boală Addison.
Determinarea anticorpilor antimitocondriali este indicată pentru identificarea factorului etiologic
care a dus la apariția sindromului colestatic. Anticorpii mitocondriali prezintă valori negative în cazul
colangitei sclerozante primitive sau a obstrucției biliare extrahepatice.
Anticorpii antinucleari și anticorpii anti-fibră musculară netedă apar în cadrul hepatitei autoimune.
Alfa-fetoproteina (AFP) este o substanță glicoproteică la nivelul sacului vitelin, în perioada
embrionară și la nivelul ficatului fetal, în perioada intrauterină. Valori crescute ale afla-fetoproteinei
au fost înregistrate la nou-născuți și în rândul femeilor însărcinate. Valori crescute în mod patologic
ale alfa-fetoproteinei au fost înregistrate în rândul bolnavilor diagnosticați cu carcinoame
hepatocelulare primitive. În rândul bolnavilor cu hepatită cronică B sau cu carcinom hepatocelular,
valorile alfa-fetoproteinei pot ajunge la 100.000 ng/mL. Valori crescute ale alfa-fetop