Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TEZĂ DE DOCTORAT
Rezumat
Liliana Nicoleta E. SIMIONESCU
Bucureşti, 2016
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREŞTI
Consiliul pentru Studii Universitare de Doctorat
Şcoala Doctorală de Finanţe
Bucureşti, 2016
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1
ISTORIA ȘI EVOLUȚIA CONCEPTULUI DE RESPONSABILITATE
SOCIALĂ CORPORATIVĂ
Introducere
Concluzii
CAPITOLUL 2
DEFINIȚII ȘI CONCEPȚII ALE RESPONSABILITĂȚII SOCIALE
CORPORATIVE
Introducere
3
2.3 Responsabilitatea socială corporativă şi termenii asociați
Concluzii
CAPITOLUL 3
RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN ȚĂRILE ÎN CURS
DE DEZVOLTARE
Introducere
4
3.3 Practici de responsabilitate socială corporativă
3.5 Practici de responsabilitate socială corporativă comune între ţările dezvoltate și cele
în curs de dezvoltare
Concluzii
CAPITOLUL 4
RESPONSABILITATEA SOCIALĂ CORPORATIVĂ ÎN ROMÂNIA
Concluzii
CAPITOLUL 5
METODOLOGIA CERCETĂRII
5
5.6 Măsurarea performanței în domeniul activităților de responsabilitate socială
corporativă (RSC)
Concluzii
CAPITOLUL 6
INTERPRETAREA ȘI ANALIZAREA REZULTATELOR EMPIRICE
Concluzii
CONCLUZII
Bibliografie
Lista tabelelor
Lista figurilor
Lista anexelor
Anexe
7
Rezumat
În ultimii ani, responsabilitatea socială corporativă a devenit un subiect tot mai intens
discutat în comunitatea academică datorită efectelor pe care le produc activitățile din mediul de
afaceri asupra angajaților, clienților, autorităților, societății, partenerilor de afaceri, investitorilor,
mediului înconjurator și comunităților locale. În acest sens, un număr tot mai mare de companii
urmăresc, prin eforturi susținute, includerea practicilor de responsabilitate socială corporativă în
strategiile lor de afaceri. Aceste practici sunt adoptate de companii în mod voluntar. Costurile
practicilor de responsabilitate socială sunt suporate de către firme. Companiile conștientizează tot
mai mult faptul că trebuie să accepte responsabilitatea privind impactul activității lor de afaceri
asupra tuturor părților interesate și să sprijine, prin acțiuni voluntare, comunitățile unde acestea își
desfășoară activitatea economică (McWilliams și Siegel, 2001). Responsabilitatea socială
corporativă (RSC) există în practicile de afaceri de o periodă îndelungată de timp. Cu toate acestea,
numai unele companii au ales să joace un rol mai activ în promovarea politicilor de reponsabilitate
socială corporativă. Adoptarea acestor practici de responsabilitate socială se face fie datorită
presiunii venite din partea guvernului și a societății, fie datorită beneficiilor acestor practici asupra
companiilor. Astfel, responsabilitatea socială încurajează companiile să echilibreze responsabilitățile
sociale și cele de mediul înconjurător cu profitul. Prin urmare, maximizarea profitului sau creșterea
cotei de piață continuă să reprezinte un obiectiv principal pentru companii, însă acestuia încep, în
tot mai mare măsură, să li se alăture și altele care să ducă la efecte sinergice. Aceste obiective
trebuie să ia în considerare și efectele deciziilor de afaceri asupra părţilor interesate-stakeholderilor.
Dezvoltarea relației dintre companii, stat și societate din ultimele două decenii a condus la creșterea
presiunii asupra mediului de afaceri pentru a depune eforturi serioase în adoptarea și / sau
implementarea unei game largi de activități de responsabilitate socială corporativă (Edenkamp,
2002).
Interesul tot mai crescut față de RSC a atras atenția cercetătorilor și a mediului de afaceri
privind legitimitatea și efectele acesteia asupra performanței companiilor. Un rol important în
performanța financiară a unei companiilor îl joacă stakeholderii acesteia. Astfel, companiile au
adoptat practici de RSC în domenii non-fiscale cum ar fi drepturile omului, protejarea mediului
înconjurător, contribuții (sponsorizări și acțiuni filantropice) corporative, dezvoltarea comunităților
8
locale și probleme legate de/la locul de muncă. Companiile care implementează activități de RSC în
strategia lor de afaceri pot benefia de consolidarea loialității clienților datorită creșterii stimei
acestora față de companie (Fiori et al., 2007), creșterea imaginii și a reputației companiei (Dowling,
2002), avantaj competitiv (Porter și Kramer, 2002), atragerea și menținerea celor mai buni angajați
(Turban și Greening, 1997). Astfel, companiile care adoptă practici de RSC își pot crește
performanța financiară. Companiile care implementează în strategia lor de afaceri RSC, adoptă
practici diferite de responsabilitate socială. Câțiva dintre factorii care influențează decizia
companiilor în adoptarea activităților de RSC sunt următorii: dimensiunea companiei, cultura
organizațională, cerințele stakeholderilor, condițiile pieței muncii, industria în care compania
operează, zona geografică unde compania își desfășoară activitatea economică, etc. În literatura de
specialitate este subliat și faptul că practicile de RSC creează costuri suplimentare pentru companii.
Dacă aceste costuri nu produc elemente pozitive care să reflecte un plus al performanței companiei,
atunci aceste costuri pot afecta rezultatelecompaniei care poate determina un dezavantaj competitiv
(Agarwal, 2008). Prin urmare, activitățile de RSC continuă să stârnească îndoieli dacă astfel de
inițiative pot conduce la o performanță mai bună a companiei și dacă reprezintă o sursă de avantaj
competitiv susținut.
În literatura de specialitate legătura dintre activitățile de RSC și performanța companiilor a
fost cercetată din perspectiva teoriei stakeholderilor, teoriei maximizării profitului, teoriei
legitimității și teoriei contractului social. Lipsa unei definiții unanim acceptate a conceptului de RSC
cât și a unor norme, reglementări și metodologii de studiu au condus la rezultate diferite în ceea ce
privește analiza relației dintre RSC și performanța financiară a companiei. Divergențele privind
rezultatele empirice își au baza în perspective variate cum ar fi: folosirea unor variabile de control și
a unor perioade de timp diferite; lipsa considerării unor variabile precum industria în care compania
își desfașoară activitatea sau a numărului de ani de la listare a companiei la o bursă de valori (pentru
companiile listate); dimensiunea eșantionului analizat; indicatorii folosiți pentru caracterizarea
performanței financiare a companiilor și metodologia abordată pentru studiul empiric. Interesul
pentru căutarea unei teorii și multitudinea rezulatelor cercetărilor din ultimii 30 de ani nu au crescut
doar baza de date în literatura de specialitate cu diferitele rezultate teoretice și empirice, ci au
condus totodată și la acumularea diferitelor perspective care îndepărtează tot mai mult de la
imaginea de ansamblu a conceptului de RSC (Margolis și Walsh,2003).
9
Motivaţia realizării cercetării. Conceptul de RSC a fost dezvoltat în Statele Unite ale
Americii (Maignan și Ralston, 2002). Practicile de RSC au fost fundamentate și îndelung folosite de
companiile din țări dezvoltate precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia și
Canada. Este neclar însă dacă aceste practici de RSC pot fi transpuse cu ușurință și în țările în curs
de dezvoltare. Majoritatea studiilor care analizează relația dintre RSC și performanța companiilor
sunt realizate pe cazul țărilor dezvoltate și prea puține studii au fost făcute pe cazul țărilor în curs de
dezvoltare. Importanța RSC în țările în curs de dezvoltare este discutată de câțiva autori în literatura
de specialitate. Practicile de RSC în țările în curs de dezvoltare îmbunătățesc nivelul de trai al
societății (Jamali, 2007), contribuie la dezvoltarea economică (Chapple și Moon 2005), adresează și
soluționează probleme sociale și de mediu precum drepturile omului, poluarea mediului și
problemele de la locul de muncă cu care angajații se contruntă (Dumitrescu et al. 2015). În literatura
de specialiate au fost identificate decalaje și lipsuri în cercetarea privind implementarea practicilor
de RSC între țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare (Dumitrescu și Simionescu, 2014). Astfel,
diferitele practici de RSC care includ cultura și obiceiurile tradiționale din țările dezvoltate, nu sunt
aplicabile și în țările în curs de dezvoltare precum România. Practicile de RSC pot diferi nu numai
de la o țară la alta dar chiar și în cadrul aceleiași țări. Scopul companiilor este de a-și crește
performanța financiară. Dacă aceste organizații se angajează în activități de RSC, pot soluționa și
unele probleme sociale și de mediu și își pot îmbunătăți și performanța financiară pe termen lung.
Astfel, prezenta lucrare de doctorat subliniază că prin RSC trebuie să fie adresate probleme care
interesează cu adevărat stakehoderii și care să alinieze obiectivele companiei cu cerințele acestora
(ale stakeholderilor) ținându-se cont de contextul economic și cultural al țării.
Cercetătorii din țările în curs de dezvoltare au început să examineze acum conceptul de RSC
în profunzime, îndeosebi practicile care pot fi implementate în aceste țări și mai ales dacă aceste
practici aduc beneficii pozitive/ profit companiilor. Cu toate că diferiți stakeholderi au pus presiune
asupra companiilor să adopte și să pună în aplicare RSC în țările în curs de dezvoltare, multe
companii însă nu au suficiente cunoștințe pentru a implementa sau a actualiza activitățile de
responsabilitate socială corporativă (UNDP, 2006). Un alt impediment în punerea în aplicare a
activităților de RSC îl constituie lipsa unei înțelegeri a managerilor cu privire la
beneficiile/avantajele conceptului. Prin urmare, se constată o lipsă a informației cu privire la
aplicabilitatea și beneficiile/avantajele RSC în țările în curs de dezvoltare.
10
Problemele prezentate mai sus sunt direct relevante și pentru România, o țară în curs de
dezvoltare situată în Sud-Estul Europei Centrale. Reformele economice și politice inițiate de
România după căderea regimului comunist în anul 1989 au condus la aderarea țării la Uniunea
Europeană în anul 2007. Cu toate că practicile de RSC nu sunt un fenomen nou pentru companiile
din România, acestea sunt puternic influențate de perioada de tranziție a țării. În acest sens, prezenta
lucrare științifică își propune să identifice practicile de RSC existente și să analizeze
beneficiile/avantajele acestora investigând performanța companiilor listate la Bursa de Valori
Bucureşti care implementează astfel de activități. Practicile de RSC sunt deja implementate de un
număr de companii listate la Bursa de Valori Bucureşti din diferite domenii de activitate economică.
O parte dintre aceste companii raportează activitățile lor de responsabilitate socială corporativă.
Deoarece raportarea practicilor de RSC de către firme nu este obligatorie, iar la Bursa de Valori
Bucureşti nu se raportează un indice al RSC, puține lucrări de până acum au putut identifica cu
exactitate ce reprezintă acest concept în contextul românesc și dacă într-adevăr companiile
implementând aceste activități iși crec performanta in general si cea financiară in special. Prin
urmare, se identifică o cercetare insuficientă in acest plan și o nevoie acută pe cazul României,
respectiv pentru companiile listate la Bursa de Valori Bucureşti, în ceea ce privește analiza relației
dintre RSC și performanța companiilor. Spre deosebire de puținele studii care au analizat această
relație pe cazul României, studiul de față realizează în premieră un indice și un scor al RSC,
analizează care dintre practicile de RSC influentează performanța companiei și oferă un model al
RSC ținând cont de contextul românesc pornind de la o definiție proprie a conceptului. Prin urmare,
prezenta lucrare științifică abordează toate aceste elemente dezvoltând un cadru conceptual al RSC
pentru companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti. Astfel, motivația cercetării curente este de a
examina relația dintre RSC și performanța companiilor listate la Bursa de Valori Bucureşti,
contribuind la dezbaterile curente din literatura de specialitate oferind și evidențe empirice pe cazul
României.
Scopul și obiectivele lucrării curente. Scopul general urmărit de prezenta lucrare științifică
este dezvoltarea unui cadru conceptual al RSC pentru companiilor listate la Bursa de Valori
Bucureşti analizând gradul de utilizare și înțelegere a conceptelui de RSC de către acestea, cât și
nivelul de integrare a practicilor de RSC în strategia de afaceri pentru a răspunde la următoarea
11
întrebare de cercetare: Influențează RSC performanța financiară a companiilor listate la la Bursa de
Valori Bucureşti?
Astfel, obiectivele principale ale cercetării curente le reprezintă identificarea relației dintre
RSC și performanța financiară a companiilor (PFC) listate la Bursa de Valori Bucureşti astfel:
1. Examinarea relației dintre RSC și PFC din punct de vedere empiric.
2. Dezvoltarea unui indice (IGRSC) și a unui scor global al RSC (SGRSC) pentru companiile
listate la la Bursa de Valori Bucureşti.
3. Examinarea practicilor și a modului în care acestea influențeză performanța companiilor.
Obiectivele specifice avute în vedere pentru fundamentarea indicilor și a scorurilor specifice
au fost:
Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind angajații companiei
Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind clienţii companiei,
Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind mediului înconjurător,
Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind comunităţile locale,
Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind educaţia,
Analizarea și evaluarea politicilor și practicile de RSC privind sănătatea.
14
Analizând diferitele perspective teoretice din literatura de specialitate privind RSC, respectiv
teoria stakeholderilor, a legimităţii şi a contractului social, prezenta cercetare evidenţiază faptul că
teoria stakeholderilor poate fi considerată o teorie a RSC.
Una dintre limitările teoriei stakeholderilor este neconsiderarea stakeholderilor care
reprezintă mediul înconjurător, respectiv stakeholderii ”muţi”. Demersul integrării acestui tip de
stakeholderi este criticat în literatura de specialitate, deoarece s-a considerat că stakeholderii se
referă numai la grupuri de indivizi sau indivizi luaţi în particular. În acest sens, lucrarea științifică
identifică printre teoriile de etică principiul bazat pe drepturi morale și legale conform căruia dreptul
fundamental al omului nu pot fi ignorat doar din considerente de utilitate. Drepturile morale şi cele
legale ale indivizilor sunt afectate de o companie în urma continuării / derularii unei acţiuni care îi
afectează negativ. Companiile prin activităţile lor economice nu respectă dreptul la viață al omului
dacă nu protejează mediul înconjurător şi dacă nu limitează folosirea resurselor naturale fără de care
nu pot exista. Prin urmare şi mediul înconjurător, respectiv stakeholderii ”muţi” sunt esenţiali în
considerarea modelului de RSC.
15
Mai mult, prezenta cercetare științifică susține că un singur model de RSC nu poate fi aplicat
de către toate companiile care își desfășoară activitățile economice în diferite țări. În acest sens, este
important să fie analizate raționamentul, practicile și impactul RSC asupra unei societăți sau
comunități locale, înainte de a dezvolta sau de a angaja o metodologie prin care se vrea determinarea
câștigurilor financiare în relație cu diferitele inițiative privind adoptarea/ implementarea practicilor
de RSC.
Prin urmare, lucrarea de doctorat identifică o nevoie acută a dezvoltării unei metodologii de
fundamentare a unui indice privind practicile de RSC pentru firmele care fac studiul de caz al tezei
de doctorat, respectiv companiile listate la Bursa de Valori București. Mai mult lucrarea științifică
identifică modelul de regresie cu date de tip panel ca fiind potrivit pentru analiza empirică.
16
- Companiile sunt principalii agenți ai schimbării privind RSC, acestea aliniindu-se ele însele
la practici de afaceri responsabile social sub presiunea pieței.
- Companiile transnaționale au fost de cele mai multe ori factorul cheie al implementării
activităților de RSC în strategiile de afaceri ale coporațiilor.
- Decalajele și lipsurile în practicile de RSC sunt următoarele: ONG-urile și mass media au
capacitate redusă de a pune presiune pe mediul de afaceri și guverne. Companiile străine și
cele multinaționale sunt cele care adoptă practici de RSC în țările din CEE, însă acestea
importă propriile modele de RSC. Responsabilitatea socială în țările din CEE nu este foarte
dezvoltată datorită recentelor trasformări politice și sociale precum și a privatizării
defectuase a companiilor deținute de stat. Implicarea guvernelor în problemele și activitățile
de RSC în țările din CEE arată o preocupare față de acest concept, însă nici unul nu crează cu
adevărat măsuri incitative în privința acestui subiect. Guvernele acestor țări nu au o politică
explicită privind promovarea RSC. Această atitudine este o politică relativ pasivă sau o
orientare politică detașată în ceea ce privește RSC.
- Barierele principale în adoptarea practicilor de RSC sunt următoarele: costurile totale, lipsa
unor reglementări adecvate și a unei legături cu performanța financiară a companiei.
- Acțiunile care ar putea promova practicile de RSC sunt următoarele: stimulente fiscale care
ar ajuta la depășirea costurilor de către companii, responsabilizarea autorităților locale (nu
guvernele naționale) pentru a ajuta la problemele adresate sau cu care companiile se
confruntă în bunul mers al afacerilor, recunoașterea națională atunci când sunt identificate
bune practici în materie de RSC
- Strategiile naționale de RSC cât și planurile naționale de promovare, dezvoltare a RSC.
Responsabilitatea socială în țările din CEE este încă înțeleasă ca fiind doar o activitate
filantropică (de caritate) corporatistă, sau de relații publice / de marketing.
18
Capitolul 5 intitulat ”Metodologia cercetării ” prezintă detaliat instrumentele de cercetare și
metodele empirice folosite de prezenta lucrare științifică.
Scopul dezvoltării unui cadru conceptual al RSC pentru companiilor listate la BVB a fost
pentru a răspunde la următoarea întrebare de cercetare: Influențează RSC performanța financiară a
companiilor listate la BVB? Astfel, obiectivul central al prezentei lucrări de cercetare l-a constituit
analizarea relației dintre performanța financiară a companiei (PFC) și RSC din punct de vedere
empiric. De asemenea, prezenta lucrare cercetează detaliat care dintre politicile duse de companii
sub forma acțiunilor de RSC influențează PFC. Prin urmare, lucrarea curentă a investigat efectele
acțiunilor de RSC dintr-o perspectivă multidimensională, respectiv influențele politicilor de RSC,
respectiv față de angajați, clienți, mediul înconjurător, comunitățile locale, și activități sociale în
relație cu educația și sănătatea asupra PFC. Variabilele utilizate în modelele de regresie au fost
următoarele:
- variabilele dependente: ROA, ROE, ROIC, EPS, PBV, RLC;
- variabilele independente: RSC (varibilă dummy, SGRSC și IGRSC), și scorurile și indicii
specifici ai RSC;
- variabilele de control: gradul de îndatorare (datoriile pe termen lung raporate la capitalurile
proprii ale companiei, datoriile totale ale companiei raportate la capitalurile proprii cât și
totalul activelor raportat la capitalurile proprii ale companiei) și dimenisunea companiei
(numărul total de angajați și total active).
În acest sens, pentru o înțelegere cât mai completă privind analizarea relației dintre RSC și
PFC au fost abordate două metode de cerectare empirică și trei tehici de măsurare a RSC astfel:
- Prima metodă de cercetare analizează toate companiile listate la BVB în perioada 2003-
2014 folosind modelul de regresie liniară multivariată cu date de tip panel. În acestă metodă
s-au estimat 72 de modele de regresie.
- A doua metodă de cerectare folosește drept instrument de cercetare chestionarul. În acest
sens a fost dezvoltat un chestionar ca modalitate de culegere a datelor care surprinde
politicile privind practicile de responsabilitate socială a companiilor listate la BVB și pentru
a înțelege care dintre activitățile de RSC influențează PFC. Datele din chestionar au fost
prelucrate la rândul lor folosind două tehnici diferite respectiv realizarea unui scor global al
RSC (SGRSC) și scoruri specifice ale RSC cât și un indice global al RSC (IGRSC) și indici
19
specifici ai RSC. Modelele de regresie au fost estimate folosind metoda OLS pe un eșantion
alcătuit din companiile listate la BVB care au răspuns chestionarului în perioada 2014.
Astfel, totalitatea politicilor de RSC au fost calculate sub forma unui indice global (IGRSC)
respectiv scor global (SGRSC) al RSC iar fiecare politică în parte a fost calculată sub forma unui
indice respectiv scor specific al RSC. De asemenea s-a dezvoltat un model conceptual care arată
legătura dintre fiecare practică de RSC în parte cu un indicator al PFC.
Pentru cea de-a doua metodă s-au estimat:
- 624 de regresii univariate (testul T-student)
- 480 modele de regresie (examinarea relației privind RSC-PFC cu scoruri)
- 504 modele de regresie (examinarea relației privind RSC-PFC cu indici)
Evidențele empirice arată o relație pozitivă și statistic semnificativă între practiciile de RSC
și PFC. Companiile listate la BVB ar trebui să-și dezvolte sau să continue să-și dezvolte înțelegerea
și capacitatea integrării practicilor de RSC în strategiile lor de afaceri, deoarece astfel de activități
pot duce la profituri pe termen lung, avantaj competitiv, consolidarea poziției companiei pe piața
produselor și/ sau a serviciilor căror a se adresează. Politicile de RSC cu angajații, protejarea
mediului înconjurător și cele față de clienți sunt cele mai importante activități adoptate/
implementate de către companii. Îmbunătățirea semnificativă a legislației privind mediu
înconjurător, a codului muncii unde s-a pus accent în deosebi pe sănătatea și siguranța angajaților la
locul de muncă, pe dezvoltarea pesonală și incluziunea socială au dus la dezvoltări completare de
practici de RSC
Companiile cu practici de responsabiliate socială față de angajații lor, față de comunitățile
locale, care consideră în strategia lor de afaceri implementarea diferitelor standarde internaționale
de calitate a produselor și a serviciilor cât și grija față de mediu, își imbunătățesc PFC. Prin
dezvoltarea SGRSC și scoruri speficice, cât și a IGCSR și indicatori specifici privind practicile de
RSC, beneficiile implementării RSC în strategia de afaceri a companiilor au fost validate prin
21
diferite metode empirice. Conform literaturii de specialiate, deciziile de afaceri dintr-o organizație
ar trebui guvernate sau ar trebui să includă principii morale şi coduri de conduită, respectiv politici
de etică a companiei. În acest sens a fost creat un scor și un indice specific privind politicile de etică
ale companiilor care au arăta o semnificație pozitivă semnificativă asupra PFC. Modul de percepere
a companiei de către stakeholderi este important. Companiile care au conștientizat beneficiile RSC
au creat un model de afacere responsabil social. Astfel de companii comunică cu stakeholderii
consolidând imaginea companiei, avantajul competitiv și implicit PFC.
Domeniul RSC este încă neexplorat, fiind într-un stadiu incipient în România, drept urmare
rezultatele studiului contribuie în mod semnificativ la literatura de specialitate cu privire la acest
subiect în contextul companiilor listate la BVB. Astfel, prezenta lucrare a propus o definitie a RSC
specifică ţărilor în curs de dezvoltare, a identificat șase stakeholderi care pot influența performanța
companiilor (angajații companiei, clienţii, mediul înconjurător, comunităţile locale, educaţia, și
sănătatea), a propus un model privind relaţia RSC-PFC, iar apoi s-au realizat scoruri şi indici ai
RSC care au validat, prin diferite metode empirice, importanţa practicii de RSC asupra
performanţei companiilor dar şi rolul stakeholderilor pe care îl pot avea în dezvoltarea durabilă a
unei companii. Mai mult, teza de doctorat a propus și a validat empiric folosirea unor variabile
independente precum AniList și CA/Ang, variabile dependente precum ROIC și RLC dar și
variabile instrument precum Industria și Segment Geografic care pot fi considerate în modelul de
regresie privind analiza relaţiei RSC-PFC.
22
Bibliografie
3. Agarwal, S. K. (2008), “Corporate social responsibility in India”, Sage Publications Pvt. Ltd.
6. Ali, I., Rehman, K.U., Ali, S.I., Yousaf, J., și Zia, M. (2010a), “Corporate social responsibility
influences, employee commitment and organizational performance”, African Journal of
Business Management, vol. 4, nr. 12, p. 2796-2801.
7. Ali, I., Rehman, K.U., Yilmaz, A.K., Nazir, S. și Ali, J.F. (2010b), “Effects of corporate social
responsibility on consumer retention in cellular industry of Pakistan”, African Journal of
Business Management, vol. 4, nr. 4, p. 475-485.
12. Andriof, J., Waddock, S., Husted, B. și Sutherland Rahman, S. (2002), “Unfolding
Stakeholder Thinking: Theory, Responsibility and Engagement”, Greenleaf Publishing (Eds),
Sheffield.
23
13. Andriof, J. și Marsden, C. (2000, “Corporate Citizenship: What Is It and How to Assess It?” In
M. McIntosh and A. Warhurst (Eds.), Proceedings of the third annual Warwick Corporate
Citizenship Unit Conference, University of Warwick, Coventry.
14. Ansoff, H. I. (1965), “Corporate strategy: An analytic approach to business policy for growth
and expansion”, McGraw-Hill New York.
17. Arora, D. și Rana, G. A. (2010), “Corporate and Consumer Social Responsibility: A Way for
Value Based System”, Proceedings of AIMS International Conference on Value-based
Management, 11-13 August, vizualizat la 29 Dec 2014, http://www.aims-
international.org/aicvm/AICVMCD/pdf/Valud- based%20Management/YV144-Final.pdf
18. Artiach, T., Nelson, D. și Walker, J. (2007), “Financial Performance and Corporate Social
Responsibility”, Proceedings of the conference of UQ Business School at the University of
Queensland, vizualizat la 3 mai 2013, www.afaanz.org/openconf/2007/ papers/222.pdf
19. Ashforth, Blake E., Spencer H. Harrison, și Kevin G. Corley (2008), “Identification in
Organizations: An Examination of Four Fundamental Questions”, Journal of Management,
vol. 34, nr. 3, p. 325-374.
20. Athreya, M. (2009), “Corporate Social Responsibility for Inclusive Growth”, The Indian
Journal of Industrial Relations, vol. 44, nr. 3, p. 347-354.
21. Aupperle, K. (1991), “The use of forced-choice survey procedures in assessing corporate
social orientation”, Research in corporate social performance and policy: A Research Annual,
vol. 12, pp. 269–280.
22. Aupperle, K. E., Carroll, A. B. și Hatfield, J. D. (1985), “An empirical examination of the
relationship between Corporate social Responsibility and Profitability”, Academy of
Management Journal, vol. 28, nr. 2, p. 446-463.
23. Babic, K. (2002), “Corporate Social Responsibility and Public Relations – a pilot study”,
vizualizat la 29 Decembrie 2014, http://mams.rmit.edu.au/ 1m9tta9bdmvz.pdf
24. Backman, J. (1975), “The social responsibility and accountability”, New York University
Press.
24
25. Baltagi, B. H. (2001). Econometric analysis of Panel Data. Chichester, UK: John Wiley &
Sons, Inc.
26. Baltagi, B. H. (2005). Econometric analysis of Panel Data. Chichester, UK: John Wiley &
Sons, Inc.
28. Balatbat, M. (2012). “ESG scores and its influence on firm performance: Australian
evidence”, The University of New South Wales
https://www.business.unsw.edu.au/About-Site/Schools-Site/Accounting-
Site/Documents/M.%20Balatbat%20-
%20ESG%20scores%20and%20its%20influence%20on%20firm%20performance%20Australi
an%20evidence.pdf
30. Baron, D. P., Harjoto, M. A. și Jo, H. (2009), “The Economics and Politics of Corporate
Social Performance”, In possession of Stanford University Graduate School of Business,
Research Paper no. 1993, Working Paper no. 45, vizualizat la 3 February 2014,
https://responsiblebusiness.haas.berkeley.edu/Moskovitch%20-
Baron%20Paper%202009%20Mo.pdf
31. Bartlett, J. (2005), “Conforming for competitive advantage – Institutionalising corporate social
performance”, Proceedings of the conference, vizualizat la 10 Noiembrie 2013,
http://eprints.qut.edu.au/3483/1/3483.pdf
32. Bassen, A., Meyer, K. și Schlange, J. (2006), “The Influence of Corporate Responsibility on
the Cost of Capital - An Empirical Analysis”, Journal of Economic Literature, vizualizat la
10 January 2015, http://ssrn.com/abstract=984406
33. Baum, C. F. (2006), “An introduction to modern econometrics using STATA”, Stata Press.
34. Becchetti, L., Di Giacomo, S. și Pinnacchio, D. (2005a), “Corporate Social Responsibility and
corporate performance: evidence from a panel of US listed companies”, CEIS Tor Vergata -
Research Paper Series, vol. 26, nr. 78.
25
36. Berman, S. L., Wicks, A. C., Kotha, S. și Jones, T. M. (1999), “Does Stakeholder Orientation
Matter? The Relationship between Stakeholder Management Models and Firm Financial
Performance”, Academy of Management Journal, vol. 42, nr. 5, p. 488–506.
38. Berrone, P., Surroca, J. și Tribó, J. A. (2007), “Corporate ethical identity as a determinant of
firm performance: a test of the mediating role of stakeholder satisfaction”, Journal of Business
Ethics, nr.76, p. 35-53.
39. Bhattacharya, C. și Sen, S. (2004), “Doing better at doing good: when, why, and how
consumers respond to corporate social initiatives”, California Management Review, vol. 47,
nr. 1, p. 9–24.
41. Blazovich, J. L. și Smith, M. (2010), “Ethical Corporate Citizenship: Does it Pay?”, Research
on Professional Responsibility and Ethics in Accounting, vizualizat la 5 mai 2013,
http://ssrn.com/abstract=1125067
42. Bowen, Howard (1953), “Toward Social Responsibilities of the Businessman”, New York:
Harper and Row.
43. Bowen, R. M., DuCharme, L. și Shores, D. (1995), “Stakeholders’ Implicit Claims and
Accounting Method choice”, Journal of Accounting and Economics, nr. 20, p. 255–295.
45. Bragdon, J. H. și Marlin, J. (1972), “Is pollution profitable”, Risk management, vol. 19, nr. 4,
p. 9–18.
47. Brammer, S., Brooks, C. și Pavelin, S. (2005b), “Corporate Social Performance and Stock
Returns: UK Evidence from Disaggregate Measures”, vizualizat la 3 Februarie 2014,
http://ssrn.com/abstract=739587
50. Branch, B. (1983), “Misleading Accounting: the Danger and the Potential”, University of
Massachusetts, Amherst.
52. Branco, M.C. și Rodrigues, L.L. (2007), “Positioning Stakeholder Theory within the Debate
on Corporate Social Responsibility”, Electronic Journal of Business Ethics and Organisation
Studies EJBO, vol.12, nr. 1. p. 5-15
http://ejbo.jyu.fi/pdf/ejbo_vol12_no1_pages_5-15
53. Brandt, R. B. (1959), “Book Review: Rightness and Goodness: A Study in Contemporary
Ethical Theory”, Englewood Cliffs, N.J., Prentice-Hall.
54. Braşoveanu, I.V., Obreja Braşoveanu, L., 2008 (a), “Correlations between fiscal policy and
macroeconomic indicators in Romania”, Theoretical and Applied Economics, serie nouă,
număr special dedicat conferinţei internaţionale a Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi
Burse de Valori.
55. Brenner, S. N. și Cochran, P. (1991), “The stakeholder theory of the firm: Implications for
business and society theory and research”, vol. 449, p. 467.
56. Brenner, S. N. și Molander, E. A. (1977), “Is the ethics of business changing?”, Harvard
Business Review, vol. 55, nr. 1, p. 57–71.
57. Brik, A. B., Rettab, B. și Mellahi, K. (2010), “Market Orientation, Corporate Social
Responsibility, and Business Performance”, Journal of Business Ethics, vol. 99, nr. 3, p. 307-
324.
58. Brilloff, A. J. (1972), Unaccountable Accounting, Harper & Row, New York.
59. Brine, M., Brown, R. și Hackett, G. (2007), “Corporate Social Responsibility and Financial
Performance in the Australian Context”, Proceedings of the Economic Round-up Autumn, p.
47-58
60. Brine, M. Brown, R. și Hackett, G. (2006), “Corporate social responsibility and financial
performance in the Australian context”, Australian Treasury, Autumn, p. 47-58.
61. Brown, J. S., Collins, A., Duguid, P. (1989), “Situated Cognition”, Artificial Intelligence and
Education, vol.2, pp. 254-268, eds. Robert W. Lawler, Masoud Yazdani, c1987-1991.
27
62. Brown, T. A., Chorpita, B. F. și Barlow, D. H. (1998), “Structural relationships among
dimensions of the DSM-IV anxiety and mood disorders and dimensions of negative affect,
positive affect, and autonomic arousal”, Journal of abnormal psychology, vol. 107, nr. 2, p.
179 -192.
63. Brown, T. J. și Dacin, P. A. (1997), “The company and the product: corporate associations and
consumer product responses”, The Journal of Marketing, pp. 68–84.
64. Brønn P. S. și Vrioni A.B. (2001), “Corporate social responsibility and cause-related
marketing: an overview”, International Journal of Advertising, Vol.20, pp. 207–222.
66. Bruch, H. și Walter, F. (2005), “The Keys to Rethinking Corporate Philanthropy”, MIT Sloan
Management Review, vol. 47, nr. 1, p. 49-55.
67. Business for Social Responsibility (BSR, 2004), “Overview over Corporate Social
Responsibility”, accesat la 16 Decembrie 2014
http://www.bsr.org/CSRResources/IssuesBriefDetail.cfm?DocumentID=48809-verifica
68. Business for Social Responsibility (BSR, 2013), accesat la 16 Decembrie 2014
http://www.bsr.org/en/our-insights/blog-view/bsr-and-the-state-of-csr-what-we-mean-when-
we-say-csr
69. Buchholz, R. A. (1991), “Corporate responsibility and the good society: From economics to
ecology”, Business Horizons, vol. 34, nr. 4, p. 19–31.
70. Buchholtz, A., Amason, A. C. și Rutherford, M. (1999). Beyond resources: The mediating
effect of management discretion and values on corporate philanthropy. Business and Society,
38(2), 167-187.
71. Buchholz, R. A. și Rosenthal, S. B. (2002). Social responsibility and business ethics. Ed. RE
Frederick Blackwell publications, 303-321.
73. Campbell, J. L. (2007), “Why would corporations behave in socially responsible ways? An
institutional theory of corporate social responsibility”, The Academy of Management Review,
vol. 32, nr. 3, p. 946-967.
28
74. Capron, M. (2003), “Èconomie Éthique Privée: La responsabilité des entreprises à l’épreuve
de l’humanisation de la mondialisation”, United Nations Educational, Scientific and Cultural
Organization, Paris.
75. Carroll, A., și Shabana, K. (2010), “The business case for corporate social responsibility: A
review of concepts, research and practice”, International Journal of Management Reviews,
vol. 12, nr. 1, p. 85-105. http://dx.doi.org/10.1111/j.1468-2370.2009.00275.x
76. Carroll, A. B. și Buchholtz, A. K. (2008), “Business and society: Ethics and stakeholder
management”, Mason: South Western Cengage Learning.
78. Carroll, A. B. 1991, “The pyramid of corporate social responsibility: toward the moral
management of organizational stakeholders”, Business horizons, vol. 34, nr. 4, p. 39–48.
80. Carroll, A. B. (2001). Ethical challenges for business in the new millennium: Corporate social
responsibility and models of management morality’ Ed. JE Richardson, Business Ethics,
Guilford, Dushkin/McGraw-Hill, 200–203.
81. Carter, C. R., Kale, R. și Grimm, C. M. (1999). Environmental purchasing and firm
performance: an empirical investigation. Transportation Research Part E: Logistics and
Transportation Review, vol. 36, nr 3, pp. 219-228.
82. Cattell, R. B. (1966), “The data box: Its ordering of total resources in terms of possible
relational systems”, In R. B. Cattell (Ed.), Handbook of multivariate experimental psychology,
p. 67–128, Chicago, IL: Rand-McNally.
83. Chao, G., Duan, W., Yuan, P., Yuan, X. și Chen, C. (2007). The Relationship of Corporate
Social Performance and Corporate Performance: a Stakeholder Theory Prospect. Proceedings
of the The Sixth Wuhan International Conference on E-Business - Innovation Management
Track.
84. Chapple, W și Moon, J 2005, “Corporate social responsibility (CSR) in Asia: a seven-country
study of CSR web site reporting “, Business & Society, vol. 44, no. 4, p. 415.
85. Chatterji, A. K., D. I. Levine, et al. (2009). “How well do social ratings actually measure
corporate social responsibility?”, Journal of Economics & Management Strategy, vol 18, nr.1,
pp.125-169.
29
86. Chaudhary, N. K. (2009). Facilitators & Bottlenecks of Corporate Social Responsibility. The
Indian Journal of Industrial Relations, vol. 44, nr. 3, p. 386-395.
87. Cheah, E. T., Chan, W. Li și Chieng, C., Lin Lin (2007). The Corporate Social Responsibility
of Pharmaceutical Product Recalls: An Empirical Examination of U.S. & U.K. Markets.
Journal of Business Ethics, nr. 76, p. 427–449.
88. Chen, J.C., Patten, M. și Roberts, R.W. (2008), “Corporate Charitable Contributions: A
Corporate Social Performance or Legitimacy Strategy?”, Journal of Business Ethics, vol. 82,
nr. 1, p. 131–144.
89. Choi, J., Kwak, Y. și Choe, C. (2010), “Corporate Social Responsibility and Corporate
Financial Performance: Evidence from Korea”, Australian Journal of Management, vol. 35,
nr. 3, p. 291-311.
90. Clark, W. (1989), “Managing planet earth”, Scientific American, (September), p. 47-59.
91. Clarkson, M. (1995), “A stakeholder framework for analyzing and evaluating corporate social
performance”, Academy of management review, vol. 20, nr. 1, p. 92–117.
92. Clarkson, M. (1991), “The moral dimension of corporate social responsibility", Morality,
rationality, and efficiency: new perspectives on socio-economics, p. 185.
93. Cochran, P. L. (2007), “The evolution of corporate social responsibility”, Business Horizons,
vol. 50, nr. 6, p. 449–54.
96. Cohen D. P. L, (2001), “In good company: How social capital makes organizations work”,
Harvard Business School Press.
97. Collier, J și Esteban, R 2007, “Corporate social responsibility and employee commitment”,
Business Ethics: A European Review, vol. 16, nr.. 1, pp. 19–33.
98. Colquitt, JA (2010), “On the dimensionality of organizational justice: A construct validation
of a measure”, Journal of applied psychology, vol. 86, nr. 3, p. 386
30
100. Comisia Europeană (2001), “Promoting a European Framework for Corporate Social
Responsibility: Green Paper”, Commission of the European communities, Brussels, disponibil
la http://europa.eu/rapid/press-release_DOC-01-9_en.pdf
102. Cowe, R. (2001), “Investing in Social Responsibility: Risks and Opportunities”, Association of
British Insurers (ABI), London, UK,
http://www.abi.org.uk/Display/File363/RSC_Report.pdf
103. Cowen, S. S., Ferri, L. B. și Parker, L.D. (1987), “The Impact of Corporate Characteristics on
Social responsibility Disclosure: A Typology and Frequency-based Analysis‟, Accounting,
Organizations and Society, vol. 12, nr. 2, p. 111-122.
104. Crăciun, D. (2003), “Business and Morality: A Short Introduction to Business Ethics”, Editura
ASE, Bucureşti,
105. Cramer, J., Jonker, J. și van, der Heijden, A. (2004), “Making Sense of Corporate Social
Responsibility”, Journal of Business Ethics, vol. 55, nr. 2, p. 215-222.
106. Crane, A. și Matten, D. (2007), “Business ethics: managing corporate citizenship and
sustainability in the age of globalization”, Oxford University Press, USA.
107. CREM (2004), Corporate Social Responsibility in India, Policy and Practices of Dutch
Companies. CREM-Report, Amsterdam, the Netherlands, February.
109. CSM (2001). “Corporate Social Responsibility: Perceptions of Indian business”, Published by
the centre for Social Markets, London/ Calcutta, July.
110. CSM (2003). “Giving Something Back- Social Responsibility And South Asian Businesses In
The United Kingdom: An Exploratory Study”. Centre for Social Markets
111. CSR Europe, Deloitte, Euronext (2003). Investing in Responsible Business: The 2003 survey
of European fund managers, financial analysts and investor relations officers.
31
113. Dahlsrud, A., (2006), “How Corporate Social Responsibility is Defined: an Analysis of 37
Definitions”, Corporate Social Responsibility and Environmental Management, Corp. Soc.
Responsib. Environ. Mgmt. online in Wiley Inter Science, (www.interscience.wiley.com)
114. Davenport, K (2000), “Corporate citizenship: a stakeholder approach for defining corporate
social performance and identifying measures for assessing it”, Business & Society, vol. 39, nr.
2, p. 210.
115. David, P. S., Kline, și Dai, Y. (2005), “Corporate social responsibility practices, corporate
identity, and purchase intention: A dual-process model”, Journal of Public Relations
Research, vol.17, nr. 3, p. 291-313.
116. Davidson III, Wallace N., și Worrell D. L.(1988), “The Impact of Announcements of
Corporate Illegalities on Shareholder Returns”, Academy of Management Journal, vol. 31, nr.
1 p. 195-200.
117. Davis, K. și Blomstrom, R. L. (1975). Business and Society: Environment and Responsibility.
McGraw-Hill, New York.
118. Davis, K. (1973). “The Case for and against Business Assumption of Social Responsibilities”.
Academy of Management Journal, vol. 16, nr. 3, p. 312-322.
119. DeLong, J. V. (1981),” Defending cost - benefits analysis: Replies to Kelman”, AEI Journal
on Government and Society, pp.39-40
121. Detomasi, D. A. (2007), “The Multinational Corporation and Global Governance: Modelling
Global Public Policy Networks”, Journal of Business Ethics, Vol. 71, Nr. 3, pp. 321-334,
Springer Netherlands, Dordrecht, Netherlands,
122. Dhaliwal, D., Li, O. Z., Tsang, A. și Yong, G. Y. (2011). “Voluntary Non-Financial
Disclosure and the Cost of Equity Capital: The Case of Corporate Social Responsibility
Reporting”. The Accounting Review, vol. 86, nr. 1, p. 59.
123. Dibella, M. și Woodilla, Dr. J. (2006). Corporate social responsibility and financial
performance, vizualizat la 29 December 2015. http://corporate.homedepot.com
124. Dobbin, F. și Sutton, J. R. (1998). “The strength of a weak state: The rights revolution and the
rise of human resources management divisions”. American Journal of Sociology, vol. 104, nr.
2, pp. 441-476.
32
125. Donaldson, T. și Preston, L. E. (1995). “The Stakeholder Theory of the Corporation:
Concepts, Evidence, and Implications”. Academy of Management Review, vol. 20, nr. 1, pp.
65-91.
126. Roberts, P. și Dowling, G. (2002). “Corporate reputation and sustained superior financial
performance”. Strategic Management Journal, nr. 23, pp. 1077-1093.
132. Dutta, K. și Durgamohan, M. (2008), “Corporate Social Strategy: Relevance and pertinence in
the Indian context” acccesat la 6 Aprilie, 2015
http://www.iitk.ac.in/infocell/announce/convention/papers/Industrial%20Economics%20%20
Environment,%20CSR-08-Kirti%20Dutta,%20M%20Durgamohan.pdf
133. Dyer, J. H. și Singh, H. (1998). “The Relational View: Cooperative Strategy and Sources of
Inter organizational Competitive Advantage”. Academy of Management Review, vol. 23, nr.4,
pp. 660-679.
134. Edenkamp, P. (2002). “Insights into how consumers are thinking, how they are acting and
why?”, Brandweek, vol. 43, nr. 36, pp. 16 -20.
135. Eells, R., şi Walton, C. (1961). “Conceptual foundations of business”. Homewood, Ill.:
Richard D. Irwin. http://dx.doi.org/10.1007/978-0-585-27624-3_7
33
136. Eesley, C., şi Lenox, M. J. (2006). “Firm responses to secondary stakeholder action”. Strategic
Management Journal, vol. 27, nr. 8, pp. 765-781.
137. Elms, H. (2006), “Corporate (and stakeholder) responsibility in Central and Eastern Europe”,
International Journal of Emerging Markets, vol. 1, nr. 3 pp. 203 - 211
138. Elsayed, K și Paton, D 2005, “The impact of environmental performance on firm performance:
static and dynamic panel data evidence”, Structural Change and Economic Dynamics, vol. 16,
nr. 3, pp. 395–412.
140. Epstein, E. (1987). “The corporate social policy process and the process of corporate
governance”. American Business Law Journal, nr. 25, pp. 361-83.
141. Fama, E. F. și French, K. R. (1992). “Common risk factors in the returns on stocks and
bonds”. Journal of Financial Economics, vol. 33, nr. 1, pp. 3-56.
142. Fauzi, H., Svensson, G. și Rahman, A. A. (2010). “Triple Bottom Line’ as ‘Sustainable
Corporate Performance’: A Proposition for the Future”, Sustainability, vol. 2, pp. 1345-1360.
143. Feldman, F. (1978). “Introductory ethics”. Englewood Cliff s, NJ: Prentice Hall, pp. 119– 128.
144. Fernando, M. (2007), “Corporate Social Responsibility in the Wake of the Asian Tsunami: A
Comparative Case Study of Two Sri Lankan Companies”, European Management Journal,
vol. 25, nr. 1, pp. 1–10.
145. Fiori, G., Di Donato, F. și Izzo, M. F. (2007). “Corporate Social Responsibility and Firms
Performance - An Analysis on Italian Listed Companies”, vizualizat la 29 December 2015,
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1032851
146. Fisman, R., Heal, G. și Nair, V. B. (2011), “Corporate Social Responsibility: Doing Well By
Doing Good?”, vizualizat la 11 Iulie 2013
http://apps.olin.wustl.edu/jfi/pdf/corporate.social.responsibility.pdf
147. Fontaine, C, Haarman, A. și Schmid, S. (2006), “Stakeholder Theory of the MNC”, vizualizat
la 30.06.2013,
http://www.martonomily.com/sites/default/files/attach/Stakeholders%20theory.pdf
148. Fornell, C, Mithas, S, Morgeson III, FV și Krishnan, M. S. (2006), “Customer satisfaction and
stock prices: High returns, low risk”, Journal of Marketing, vol. 70, nr. 1, pp. 3–14.
149. Frank, R. H. (2004). “What price the moral high ground? Ethical dilemmas in competitive
environments”. Princeton, NJ, Oxford, UK: Princeton University Press.
34
150. Frederick, W. C., James, E. P. și Keith, D. (1992). “Corporate Social Responsibility, Business
and Society, Corporate Strategy, Public Policy Ethics”. 7th Edn. McGraw Hill Inc.
Publications.
151. Frederick, W. C. (2008). “Corporate social responsibility: deep roots, flourishing growth,
promising future”. In A. Crane, McWilliams, A., Matten, D., Moon, J., & Siegel, D. (Eds.),
The Oxford Handbook of Corporate Social Responsibility (pp. 522-531). Oxford: Oxford
University Press. http://dx.doi.org/10.1093/oxfordhb/9780199211593.003.0023
152. Frederick, W. C. (1994). “From CSR1 to CSR2: The maturing of business and society
thought”. Business & Society, vol. 33, nr. 2, pp. 150-164.
154. Frederick, W. C., Post, J. E., Davis, K. (1992). “Business and Society: Corporate Strategy,
Public Policy, Ethics”. Seventh Edition. McGraw Hill.
155. Freeman, R. E., și Velamuri, S. R. (2006). “A new approach to CSR: Company stakeholder
responsibility”. In A. Kakabadse, & M. Morsing (Eds.), Corporate social responsibility:
Reconciling aspiration with application. Houndmills, UK, New York, NY: Palgrave
Macmillan.
156. Freeman, R., Wicks, A.C., Parmar, B. (2004), "Stakeholder Theory and “The Corporate
Objective Revisited”, Organization Science, Vol. 15, nr. 3, pp. 364-369.
159. Freeman, R. E. (1998), “A stakeholder theory of the modern corporation‘, General issues in
Business Ethics, nr. 3, p. 38-48.
160. Freeman, R. (1999), “Divergent stakeholder theory”, Academy of management review, vol. 24,
nr. 2, pp. 233–6.
161. Freeman, R și Phillips, R. (2002), “Stakeholder theory: A libertarian defense”, Business Ethics
Quarterly, vol. 12, nr. 3, pp. 331–49.
162. Friedman, M. (1970). “The social responsibility of business is to increase its profits”. New
York Times Magazine, September 13th, pp. 32-33. http://dx.doi.org/10.1007/978-3-540-70818-
6_14
35
163. Friedman, M. (2007), “The social responsibility of business is to increase its profits”,
Corporate Ethics and Corporate Governance, In: Crane A, Matten D (eds) Corporate social
responsibility. Vol 1: theories and concepts of corporate social responsibility. Sage
Publications, London, pp 69–74.
165. Friedman, A. (1984), “The social responsibility of business is to increase its profits, Business
Ethics: Readings and Cases in Corporate Morality”. McGraw-Hill, New York (ed.).
166. Frooman, J. (1997), “Socially irresponsible and illegal behavior and shareholder wealth“,
Business & Society, vol. 36, nr. 3, p. 221.
167. Quadrelli, S., Colt, H. și Garcia C. (2011), “Humanitarian ethics and the concept of justice”,
Can J Public Health., vol. 102, nr. 3, p. 210.
168. Garriga, E și Melé, D 2004, “Corporate social responsibility theories: mapping the territory”,
Journal of Business Ethics, vol. 53, nr. 1, pp. 51–71.
170. Giannarakis, G. și Theotokas, I. (2011). “The Effect of Financial Crisis in Corporate Social
Responsibility Performance”. International Journal of Marketing Studies, vol. 3, nr. 1.
171. Globescan, Inc (2005). “Definition of corporate social responsibility survey”, vizualizat la 3
February 2007, http://www.globescan.com/rf_csr_first_01.htm
173. Goss, A. și Roberts, G. S. (2007). “The Cost of Virtue: Corporate Social Responsibility and
the Cost of Debt Financing”. Working Paper, York University Schulich School of Business.
174. Graafland, J. J. și Smid, H. (2004). “Reputation, Corporate Social Responsibility and Market
Regulation”. Review of Business and Economics, vol. XLIX, nr. 2, pp, 271-308.
175. Graves, S. și Waddock, S. (1994), “Institutional owners and corporate social performance”,
Academy of Management Journal, vol. 37, nr. 4, pp. 1034–1046.
176. Grayson, D., şi Hodges, A. (2004). “Corporate social opportunity! Seven steps to make
corporate social responsibility work for your business”. Sheffield: Greenleaf.
36
177. Greene, W. H. (2007), Econometric Analysis (7 th), Upper Saddle River, NJ: Prentice Hall.
179. Griffin, J. și Mahon, J. (1997a), “The corporate social performance and corporate financial
performance debate”, Business & Society, vol. 36, nr. 1, p. 5.
180. Griffin, (1997b), “The corporate social performance and corporate financial performance
debate”, Business and Society, vol. 36, nr. 1, pp. 5–31.
181. Gruca, T. S. și Rego, L. L. (2005), “Customer satisfaction, cash flow, and shareholder value”,
Journal of Marketing, vol. 69, nr. 3, pp. 1–13.
182. Gujarati, Damodar, N, (2003). Basic Econometrics. 4th (Ed.) United States Military Academy,
West Point, McGraw-Hill Book Company, New York.
184. Hahn, C. (2003), “Best Practices in Employee Volunteerism: Corporate Volunteer Councils,
Volunteer Centres, and Non-profit Organizations Partner to Strengthen Communities and
Improve Performance”, Student Paper, The University of Texas , Austin . Accessed on
12.11.2012 http://www.serviceleader.org/instructors/studentpaper1
185. Halal, W. E. (1990), “The new management: Business and social institutions in the
information age”, Business in the Contemporary World, vol. 2, nr. 2, pp. 41–54.
186. Hall, P. L. și Rieck, R. (1998). “The effect of positive corporate social actions on shareholder
wealth”. Journal of Financial and Strategic Decisions, vol. 11, nr. 2.
187. Hamid, K., Akash, R. S. I., Asghar, Md. și Ahmad, S. (2011). “Corporate social performance,
financial performance and market value behavior: An information asymmetry perspective”,
African Journal of Business Management, vol. 5, nr.15, pp. 6342-6349.
188. Han, K. C. și Suk, D. Y. (1998), “The effect of ownership structure on firm performance:
Additional evidence”, Review of Financial Economics, vol. 7, nr. 2, pp. 143–55.
189. Hartman, L. P. (2003). “Perspectives in Business Ethics”, Tata McGraw Hill Edition, pp. 220-
285.
37
190. Hay, R. și Gray, E. (1977), “Social responsibility of business managers”, Academy of
Management Journal (March) In: Managing Corporate Social Responsibility. A.B. Carroll,
ed. 1977. Little, Brown and Company, Canada, p. 351
194. Heslin, P. A. și Ochoa, J. D. (2008). “Understanding and developing strategic corporate social
responsibility”. Organizational Dynamics, vol. 37, nr. 2, pp. 125–144.
195. Hill și Knowlton (2006). “Return on Reputation: Corporate Reputation”. Watch 2006, March,
New York.
196. Hillman, A. și Keim, G. (2001), “Shareholder value, stakeholder management, and social
issues: what‘s the bottom line?”, Strategic Management Journal, vol. 22, nr. 2, pp. 125–139.
197. Hillman, A. J., Keim, G. D. și Luce, R. A. (2001), “Board composition and stakeholder
performance: do stakeholder directors make a difference?”, Business & Society, vol. 40, nr. 3,
p. 295.
198. Hopkins, M. (2003). “The Planetary Bargain Corporate Social Responsibility Matters, Why
Corporate Social Responsibility”. Earth scan, London.
201. Hsiao, C. (2003), “Analysis of panel data”, Cambridge University Press, Cambridge.
202. Haugh, H. (2007). “New strategies for a sustainable society: the growing contribution of social
entrepreneurship”. Business Ethics Quarterly, vol.17, nr. 4, pp.743-749.
38
204. Hull, C. E. și Rothenberg, S. (2008). “Firm performance: the interactions of corporate social
performance with innovation and industry differentiation”, Strategic Management Journal, nr.
29, pp. 781-789.
205. Husted, B. W. (2003), “Governance choices for corporate social responsibility: to contribute,
collaborate or internalize?”, Long Range Planning, vol. 36, nr. 5, pp. 481–498.
207. Ismail, A. (2006). “Is economic value added more associated with stock return than
accounting earnings? The UK evidence”. International Journal of Managerial Finance, vol. 2,
nr. 4, pp. 343-353.
208. Iwata, H. și Okada, K. (2010). “How does environmental performance affect financial
performance?”, Evidence from Japanese manufacturing firms. In possession of MPRA, no.
27721.
209. IZA Research Report, (2011). “The Mobility and Integration of People with Disabilities into
the Labour Market” accesat la 30 mai 2015,
http://www.iza.org/en/webcontent/publications/reports/report_pdfs/iza_report_29.pdf
210. Izzo, M. F. și Magnanelli, B. S. (2012), “Does It Pay or Does Firm Pay? The Relation between
CSR Performance and the Cost of Debt”, disponibil la SSRN:
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1986131
212. Jamali, D. și Mirshak, R. (2007), “Corporate social responsibility (CSR): theory and practice
in a developing country context”, Journal of Business Ethics, vol. 72, nr. 3, pp. 243–262.
213. Jamali, D. (2007), “The case for strategic corporate social responsibility in developing
countries”, Business and Society Review, vol. 112, nr. 1, pp. 1–27.
214. Jenkins (2006), “Globalization, corporate social responsibility and poverty”, International
Affairs, vol. 81, nr. 3, pp. 525–540.
215. Ji-ming, Li și Hao-bai, Wang (2007). “An Empirical Examination of Competitive Advantage
and Corporate Social Responsibility - A Chinese Banking Industry Investigation”.
Proceedings of the IEEE Conference, 21-25 September, pp. 3292 - 3295.
218. Jones, T. M. (1995). “Instrumental Stakeholder Theory: A Synthesis of Ethics and Economic”,
Academy of Management Review, vol. 20, nr. 2, pp. 404-437.
219. Joshi, M., Tiwari, S. P. și Joshi, V. (2007). “Corporate Social Responsibility: Global
Perspective, Competitiveness, Social Entrepreneurship & Innovation”, vizualizat la 11 Julie
2014, http://ssrn.com/abstract=999348
220. Justice, D. W. (2002), “Corporate social responsibility: Challenges and opportunities for trade
unionists”, Corporate Codes of Conduct, Paper 9.
221. Kaiser, H.F. (1960), The Varimax Criterion for Analytic Rotation in Factor Analysis,
Psychometrika, Vol. 23, pp. 187-201.
222. Kim, H., Lee, M. si Kim N. (2010), “Corporate Social Responsibility and Employee–
Company Identification”, Journal of Business Ethics , vol. 95, pp. 557–569.
224. Kobori, A. F. și Kobori, K. (2009). “Corporate Social Responsibility and A Modern Firm;
CSR Leads to Competitive Advantage and Sustainable Development”. Proceedings of the
IFSAM VIIIth World Congress, Track 1, No-00597, vizualizat la 10 Ianuarie 2015,
http://www.ctw-congress.de/ifsam/download/track_19/ pap00597_001.pdf
226. KPMG (2013). KPMG International Survey of Corporate Responsibility Reporting 2005.
KPMG Global Sustainability Services: Amsterdam.
228. Kristoffersen, I., Gerrans, P. și Clark Murphy, M. (2005), “Corporate Social and Financial
Characteristics: Australian Evidence on the Finanacial Incentive to Self regulate on
Environmental, Social and Governance Criteria”, Edith Cowan University, JAustralia.
229. Kuhn, J. W. și Shriver, D. W. (1991), “Beyond success: Corporations and their critics in the
1990s”, Oxford University Press.
230. L‘Etang, J. (1994), “Public relations and corporate social responsibility: Some issues arising”,
Journal of Business Ethics, vol. 13, nr. 2, pp. 111–123.
40
231. Lai, C., Chiu, C., Yang, C. și Pai, Da-Chang (2010). “The Effects of Corporate Social
Responsibility on Brand Performance: The Mediating Effect of Industrial Brand Equity and
Corporate Reputation”, Journal of Business Ethics, vol. 95, pp. 457–469.
232. Lantos, G. (2001), “The boundaries of strategic corporate social responsibility”, Journal of
Consumer Marketing, vol. 18, nr. 7, pp. 595–632.
233. Lantos, G. (2002), “The ethicality of altruistic corporate social responsibility”, Journal of
Consumer Marketing, vol. 19, nr. 3, pp. 205–232.
235. Lankoski L. (2008), “Corporate responsibility activities and economic performance: a theory
of why and how they are connected”. Business Strategy and the Environment, vol. 17, no.8,
pp. 536-.547.
236. Lashgari, M., West Hartford, C. T. (2004), “Corporate Governance: Theory and Practice”, The
Journal of American Academy of Business, vol. Spring, pp. 46–51.
237. Lee, S. și Heo, C. Y. (2009), “Corporate social responsibility and customer satisfaction among
US publicly traded hotels and restaurants”, International Journal of Hospitality Management,
vol. 28, nr. 4, p. 635.
238. Lee, J. și Miller, D. (1999), “People matter: Commitment to employees, strategy and
performance in Korean firms”, Strategic Management Journal, vol. 20, nr. 6, pp. 579–593.
239. Lee, J. (2010),”Corporate Social Responsibility in India”, A Case Study for the Oxford-
Achilles Working Group on Corporate Social Responsibility,
http://www.sbs.ox.ac.uk/research/Corporate+Social+Responsibility/
240. Lesser, L. (2001). “Representations of Reversal: Exploring Simpson's Paradox”. A. Cuoco and
F. Curcio (Eds.). The Roles of Representation in School Mathematics, pp. 129-145 Reston,
VA: National Council of Teachers of Mathematics.
241. Lindgreen, A., Swaen, V. și Campbell, T. (2009), “Corporate Social Responsibility Practices
in Developing and Transitional Countries: Botswana and Malawi”, Journal of Business Ethics,
vol. 90, pp. 429–440.
242. Lindblom, C. K. (1983), “The concept of organisational legitimacy and is implications for
corporate social responsibility disclosure”, American Association Public Interest Section,
Working paper .
41
243. Lockett, A., Moon, J. și Visser, W. (2006), “Corporate Social Responsibility in Management
Research: Focus, Nature, Salience and Sources of Influence”, Journal of Management Studies,
vol. 43, nr. 1, pp. 115–136.
244. Lodge, G. C. (1977). “The connection between ethics and ideology”. Ed. Hoffman, MW
(Proceedings of the First National Conference on Business Ethics), The Center for Business
Ethics, Bentley College, Weltham, MA.
245. Logsdon, J. și Wood, D. (2002), “Business citizenship: From domestic to global level of
analysis”, Business Ethics Quarterly, vol. 12, nr. 2, pp. 155–187.
246. Logsdon, J. M. și Wood, D. J. (2005), “Global business citizenship and voluntary codes of
ethical conduct”, Journal of Business Ethics, vol. 59, nr. 1, pp. 55–67.
247. Luce, R., Barber, A. și Hillman, A. (2001). ‘Good Deeds and Misdeeds: A Mediated Model of
the Effect of Corporate Social Performance on Organizational Attractiveness”. Business and
Society, vol. 40, nr. 4, p. 397.
248. Luo, X. și Bhattacharya, C. (2006), “Corporate social responsibility, customer satisfaction, and
market value”, Journal of Marketing, vol. 70, nr. 4, pp. 1–18.
249. Luthans, F., Hodgetts, R. M. și Thompson, K. R. (1984), “Social issues in business: Strategic
and public policy perspectives”, Macmillan.
251. Maignan, I. și Ferrell, O. (2000), “Measuring corporate citizenship in two countries: The case
of the United States and France”, Journal of Business Ethics, vol. 23, nr. 3, pp. 283–297.
252. Maignan, I. Ferrell, O. C. și Ferrell, L. (2005), “A stakeholder model for implementing social
responsibility in marketing”, European Journal of Marketing, vol. 39, nr. 9/10, pp. 956–977.
253. Maignan, I. și Ralston, D. A. (2002), “Corporate Social Responsibility in Europe and the US:
Insights from Businesses‘ Self-Presentations”, Journal of International Business Studies, vol.
33, nr. 3, pp. 497–515.
254. Maloni, M. J. și Brown, M. E. (2006), “Corporate social responsibility in the supply chain: an
application in the food industry”, Journal of Business Ethics, vol. 68, nr. 1, pp. 35-52.
42
256. Margolis, J. și Walsh, J. (2001), “People and profits?: the search for a link between a
company’s social and financial performance”, Lawrence Erlbaum.
257. Margolis, J. D. și Walsh, J. P. (2003). “Misery Loves Companies: Rethinking Social Initiatives
by Business”. Administrative Science Quarterly, vol. 268, nr. 48, pp. 268–305.
258. Margolis, J. D., Elfenbein, H. A., și Walsh, J. P. (2007). “The Relationship between Social and
Financial Performance: A Research Perspective”. Paper presented at the Ivey Knowledge
Forum on Valuing Business Sustainability, London, Ontario, Canada.
259. Marín, L., Rubio, A. și Antonio, A. (2009). “The influence of corporate social responsibility
on Competitive success- An empirical study in SMEs”. Proceedings of the IFSAM VIIIth
World Congress, vizualizat la 10 Jan 2014, www.ctwcongress.de/ifsam/download/track_20/
pap00311_001.pdf
261. Martinuzzi, A., Krumay, B. și Pisano, U. (2012), “Focus RSC: The New Communication of
the EU Commission on RSC and National RSC Strategies and Action Plans”, ESDN Quarterly
Report 23 – December 2011, disponibil la
http://www.sd-network.eu/quarterly%20reports/report%20files/pdf/2011-December-
The_New_Communication_of_the_EU_Commission_on_CSR_and_National_CSR_strategies
.pdf
262. Mason, E. S. (1960). “The Corporation in Modern Society”. Harvard University Press,
Cambridge, MA.
263. Matten, D., Crane, A. și Chapple, W. (2003), “Behind the mask: Revealing the true face of
corporate citizenship”, Journal of Business Ethics, vol. 45, nr. 1, pp. 109–120.
265. Matten, D. și Moon, J. (2008), “Implicit and explicit CSR: a conceptual framework for a
comparative understanding of corporate social responsibility”, The Academy of Management
Review (AMR), vol. 33, nr. 2, pp. 404–424.
43
268. McClure, B. (2010). Vizualizat la 10 2014 Julie on http://www.investopedia.com/
articles/fundamental/03/100103.asp#axzz2HsGE7nKh
271. McGuire, J., Sundgren, A. și Schneeweis, T. (1988), “Corporate social responsibility and firm
financial performance”, Academy of Management Journal, vol. 31, nr. 4, pp. 854–872.
272. McIntosh, M., Leipziger, D., Jones, K. și Coleman, G. (1998). “Corporate Citizenship:
Successful Strategies for Responsible Companies”, Pitman Publishing, London.
275. McWilliams, A. și Siegel, D. (2001), “Corporate social responsibility: A theory of the firm
perspective”, Academy of management review, vol. 26, nr. 1, pp. 117–127.
276. McWilliams, A., Siegel, D. și Teoh, S. H. (1999), “Issues in the use of the event study
methodology: a critical analysis of corporate social responsibility studies”, Organizational
Research Methods, vol. 2, nr. 4, pp. 340–365.
277. Mehta, V. S. (2004). “CSR redefined for development”. Times News Network, vizualizat la 25
Decembrie 2013, http://economictimes.indiatimes.com/articleshow/580801.cms
278. Melé, D. (2008), “Corporate social responsibility theories”, The oxford hand book of
Corporate social responsibility Oxford university press, Oxford, New York.
279. Melo, T. și Galan, J. I. (2011). “Effects of corporate social responsibility on brand value”.
Journal of Brand Management, vol. 18, pp. 423–437.
280. Melo T. Ve Galan J., (2009), “Effects of Corporate Social Responsibility on Brand Value”,
13th Annual Conference on Corporate Reputation, Identity, and Competitiveness, Amsterdam,
28-31 Mai 2009.
44
282. Miller, F. și Ahrens, J. (1993), “The social responsibility of corporations”, Business Ethics: A
Philosophical Reader, Prentice-Hall, Upper Saddle River, NJ, pp. 187–204.
283. Mishra, S. și Suar, D. (2010), “Does Corporate Social Responsibility Influence Firm
Performance of Indian Companies?”, Journal of Business Ethics, vol. 95, pp.571–601.
284. Mittal R. K., Sinha, N. și Singh, A. (2008). “Current Research Development – An Analysis of
Linkage between Economic Value Added and Corporate Social Responsibility”. Management
Decision, vol. 46, nr. 9, pp. 1437-1443.
286. Montiel, I. (2008), “Corporate social responsibility and corporate sustainability separate pasts,
common futures”, Organization și Environment, vol. 21, nr. 3, pp. 245-269.
289. Moon, J. J. (2007). In Good Companies? A Critical Evaluation of the Corporate Social
Performance - Corporate Financial Performance Link.
290. Moore, G. (2001), “Corporate social and financial performance: an investigation in the UK
supermarket industry”, Journal of Business Ethics, vol. 34, nr. 3, pp. 299–315.
291. Morimoto, R., Ash, J. și Hope, C. (2004). “Corporate Social Responsibility Audit: From
Theory to Practice”. In possession of University of Cambridge, Judge Institute of
Management, Working Paper no. 14/2004, vizualizat la 29 December 2014,
http://ssrn.com/abstract= 670144
292. Moskowitz, M. (1972). “Profiles in Corporate Responsibility: The Ten Worst and the Ten
Best”. Business and Society Review, vol.13, pp. 8-42.
293. Mullerat, R. (2013), “Corporate Social Responsibility: A European Perspective”, The Jean
Monnet/Robert Schuman Paper Series, Vol. 13 Nr. 6
http://aei.pitt.edu/43368/1/Mullerat_CSR_Europa.pdf
294. Muruganantham, Dr. G. (2010), “Case study on Corporate Social Responsibility of MNC’s in
India”. Proceedings of the International Trade and Academic Research Conference (ITARC) -
London.
45
295. Musah, S. (2008), “Why Organisations Engage in Corporate Social Responsibility”,
http://wwwstoikmusah.blogspot.com/2008/04/why-do-organisation-engage-in-corporate.html
296. Nelling, E. și Webb, E. (2009), “Corporate social responsibility and financial performance: the
virtuous circleǁ revisited”, Review of Quantitative Finance and Accounting, vol. 32, nr. 2, pp.
197–209.
297. Newell, P. (2005), “Citizenship, accountability and community: the limits of the CSR
agenda”, International Affairs, vol. 81, nr. 3, pp. 541–557.
299. Organizaţiei pentru Cooperarea şi Dezvoltarea Economică (OCDE, 2004), “OECD Principles
of Corporate Governance‘, Accessed on 12 Octombrie 2013
www.oecd.org/dataoecd/32/18/31557724.pdf
300. Orlitzky, M., James, G., Schmidt, F. L. și Rynes, S. L. (2003). “Corporate Social and Financial
Performance: A Meta-analysis”. Organization Studies, vol. 24, pp. 403– 441.
301. Palmer, K., Oates, W. și Portney, P. (1995), “Tightening environmental standards: the
benefits-cost or no-cost paradigm?”, Journal of Economic Perspectives, vol. 9 nr. 4, pp. 119–
132.
302. Park, H. M. (2005), “Linear regression models for panel data using SAS, Stata, LIMDEP, and
SPSS”, Indiana University. http://www.indiana.edu/~statmath/stat/all/panel/panel.pdf
303. Parket, R. și Eibert, H. (1975), “Social responsibility: The underlying factors‘, Business
Horizons, vol. 18, pp. 5–10.
306. Porter, M. E. (1991). “Towards a dynamic theory of strategy:, Strategic Management Journal,
vol. 12, pp. 95-118.
307. Porter, M. E. și Kramer, M.R. (2002), “The competitive advantage of corporate philanthropy”,
Harvard Business Review, vol. 80, nr. 12, pp. 56–68.
308. Porter, M. E. și Van der Linde, C. (1995), “Toward a new conception of the environment-
competitiveness relationship”, The Journal of Economic Perspectives, vol. 9, nr. 4, pp. 97–
118.
46
309. Porter, M. E. și Kramer, M. R. (2006). “Strategy & Society: The Link between Competitive
Advantage and Corporate Social Responsibility”. Harvard Business Review, vol. 84, nr.12, pp.
56-68.
310. Porter, M. E. (1996). “What is Strategy?”, Harvard Business Review, vol. 74, nr. 6, pp. 61–78.
311. Posnikoff, J. (1997), “Disinvestment from South Africa: They did well by doing good”,
Contemporary Economic Policy, vol. 15, nr. 1, pp. 76–86.
312. Post, J. E., Preston, L. E., și Sachs, S. (2002a). “Managing the extended enterprise: The new
stakeholder view”. California Management Review, vol. 45, nr. 1, pp. 6- 28.
313. Post, J. E., Preston, L. E., și Sachs, S. (2002b). “Redefining the corporation: stakeholder
management and organizational wealth”. Stanford, CA: Stanford University Press.
314. Prayukvong, P. și Olsen, M. (2009), “Research on the CSR Development in Thailand and the
role of volunteerism”. The Network of NGO and Business Partnerships for Sustainable
Development.
http://www.ngobiz.org/picture/File/Final%20%20Report%20on%20CSR%20Development%2
0in%20Thailand%20_Original%20Version_.pdf
316. Prior, D., Surroca, J. și Tribó, J. A. (2007). “Earnings Management and Corporate Social
Responsibility”. Business Economics, vizualizat la 29 September 2013, http://e-
archivo.uc3m.es/bitstream/10016/428/3/wb062306-1.pdf
317. Pryde, R. (1992). “Environmental management in the Soviet Union. New York”, Cambridge
University Press.
318. Rahman, M. M. (2008). “Linking CSR and Financial Performance through Branding”. PhD.
Thesis, Bangladesh: North South University.
319. Rainey D. (2006), “Sustainable Business Development”, Cambridge University Press, New
York.
320. Rathnasiri, H. (2003a), “Corporate Social Responsibility Practices of Sri Lankan Private
Sector: An Exploratory Study”, Sri Lanka Journal of MAnageemnt, vol. 8, nr. 3–4, pp. 195–
228.
47
322. Rodrigues, P., Real, E., Vitorino, F. și Cantista, I. (2011). “The Importance of Corporate
Social Responsibility in the Brand Image”, Proceedings of the 10th International Marketing
Trends Congress, Paris, January 21-23.
323. Rodríguez, J. P., Beard, T. D., Bennett, Jr., E. M., Cumming, G. S., Cork, S., Agard, J.,
Dobson, A. P., și Peterson, G. D. (2006). “Trade-offs across space, time, and ecosystem
services”, Ecology and Society, vol, 11, nr. 1, p. 28.
http://www.ecologyandsociety.org/vol11/iss1/art28/
324. Rosário, J. și Custodio, C. (2007). “Corporate Brand and Firm Value”, vizualizat la 3
Februarie 2015, http://ssrn.com/abstract=987581
326. Ruf, B. M, Muralidhar, K, Brown, RM, Janney, J. J. și Paul, K. (2001), “An empirical
investigation of the relationship between change in corporate social performance and financial
performance: A stakeholder theory perspective”, Journal of business ethics, vol. 32, nr. 2, pp.
143–156.
330. Saleh, M, Zulkifli, N. și Muhamad, R. (2008), “An empirical examination of the relationship
between corporate social responsibility disclosure and financial performance in an emerging
market‘, International Journal of Productivity and Performance Management, vol. 59, nr. 3,
pp. 229-254.
331. Salzmann, O., Aileen, I. și Ulrich, S. (2005). “The Business Case for Corporate Sustainability:
Literature Review and Research Options”. European Management Journal, vol. 23, nr. 1, pp.
27-36.
332. Schnietz, K. E. și Epstein, M. J. (2005). “Exploring the financial value of a reputation for
corporate social responsibility during a crisis”. Corporate Reputation Review, vol. 7, nr. 4, pp.
327- 345.
333. Scholtens, B. (2008), “A note on the interaction between corporate social responsibility and
financial performance”, Ecological Economics, vol. 68, nr. 1–2, pp. 46–55.
48
334. Selvi, Y., Wagner, E. și Türel, A. (2010). “Corporate social responsibility in the time of
financial crisis: evidence from turkey”, Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica,
vol. 1, nr. 12, p. 28.
335. Sen, S. K. (2006). “Societal, environmental and stakeholder drivers of Competitive advantage
in international firms”. Ph.D. Dissertation, Asian Institute of Technology, School of
Management, International Business, Thailand.
336. Sethi, S. (1972), “The Corporation and the Church: Institutional Conflict and Social
Responsibility”, California Management Review, vol. 15, pp. 63–74.
338. Sharfman, M. (1996), “The construct validity of the Kinder, Lydenberg și Domini social
performance ratings data”, Journal of Business Ethics, vol. 15, nr. 3, pp. 287–296.
340. Siegel, D. S. și Donald F. Vitaliano (2006), “An Empirical Analysis of the Strategic Use of
Corporate Social Responsibility”, Working Paper, Rensselaer Polytechnic Institute,
http://www.sristudies.org/Siegel+and+Vitaliano+%282006%29
341. Silberhorn, D. și Warren, R. C. (2007), “Defining corporate social responsibility: A view from
big companies in Germany and the UK”, European business review, vol. 19, nr. 5, pp. 352–72.
342. Simionescu, L. și Dumitrescu D. (2014), “Corporate social responsibility and financial crisis”,
Monetary, Banking and Financial Issues in Central Eastern EU Members Countries: How can
Central and Eastern EU Members overcome the current economic crisis? Vol. 2, pp. 281-289.-
344. Simpson, W. G. și Kohers, T. (2002). The Link between Corporate Social and Financial
Performance: Evidence from the Banking Industry. Journal of Business Ethics, 35, 97–109.
345. Sloan, Pamela (2007). Competitive Strategy and Social Responsibility: A Process Perspective,
Les cahiers de recherche du GéPS, proceedings of the INSEAD Business in Society
Workshop, Fontainebleau, France, 1(2).
49
346. Smart J. J. C. și Williams B. (1973), “Utilitarianism For and Against”,
http://www.cambridge.org/br/academic/subjects/philosophy/political-
philosophy/utilitarianism-and-against
347. Smith, A. (1796), “An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations”, London,
UK: W. Strahan and T. Cadell.
348. Smith, K. T., Smith, M. și Wang, K. (2010). “Does Brand Management of Corporate
Reputation Translate into Higher Market Value?”, Journal of Strategic Marketing, vol. 18, nr.
3, pp. 201-221.
349. Smith, V. și Langford, P. (2009), “Evaluating the impact of corporate social responsibility
programs on consumers”, Journal of Management & Organization, vol. 15, nr. 1, pp. 97–109.
350. Smith, G. și Stodghill, R. (1994), “Are good causes good marketing?”, Business Week, vol. 21,
p. 64
351. Smith, N. C. (2003), “Corporate Social Responsibility: Not Whether, But How”, Center for
Marketing Working Paper.
352. Snider, J., Hill, R. P. și Martin, D. (2003). “Corporate Social Responsibility in the 21st
Century: A View from the World’s Most Successful Firms”. Journal of Business Ethics, vol.
48, pp.175–187.
354. Spicer, B. H. (1978), “Investors, corporate social performance and information disclosure: An
empirical study”, The Accounting Review, vol. 53, nr. 1, pp. 94–111.
355. Srivastava, H. și Venkatswaran, S. (2000). “The Business of Social Responsibility- the why,
what and how of corporate social responsibility in India”. Books for Change, Bangalore, India.
356. Stancu, I., Brașoveanu Obreja, L. și Stancu, A. T. (2015). Finanțe corporative. Volumul I.
Analiza și planificarea financiară. ISBN 978-973-709-753-8, Ed. Economică, București,
România.
361. Subroto, P. (2002), “A correlational study of corporate social responsibility and financial
performance: An empirical survey toward ethical business practices in Indonesia”, UMI
Dissertation Services, Capella.
362. Surroca, J. și Tribó, J. (2008). “Managerial Entrenchment and Corporate Social Performance”.
Journal of Business Finance and Accounting, vol. 35, nr. 5, pp. 748-789.
363. Swanson, D. L. (1999), “Toward an integrative theory of business and society: A research
strategy for corporate social performance”, The Academy of Management Review, vol. 24, nr.
3, pp. 506–521.
365. Teoh, S. H., Welch, I. și Wazzan, C. P. (1999), “The effect of socially activist investment
policies on the financial markets: Evidence from the South African boycott”, Journal of
Business, pp. 35–89.
366. Trebucq S and D’Arcimoles, Charles-Henri (2002), “The Corporate Social Performance-
Financial Performance Link: Evidence from France”, University of Bordeaux Department of
International Accounting, Working Paper no. 02-01.
368. Tsang, E. W. K. (1998), “A longitudinal study of corporate social reporting in Singapore: the
case of the banking, food and beverages and hotel industries”, Accounting, Auditing &
Accountability Journal, vol. 11, nr. 5, pp. 624–635.
369. Tsoutsoura, M. (2004). “Corporate Social Responsibility and Financial Performance”. Center
for Responsible Business, Working Paper Series, Paper 7, University of California, Berkeley.
371. Turker, D. (2009), “Measuring corporate social responsibility: A scale development study”,
Journal of Business Ethics, vol. 85, nr. 4, pp. 411–427.
51
372. Tyagi, R. (2012), “Impact of Corporate Social Responsibility on Financial Performance and
Competitiveness of Business: A Study of Indian Firms”, Ph.D Thesis,
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2251580
373. Ţâţu, L., Şerbănescu C., Nica, A. și Ştefan D. (2007) Fiscalitate de la lege la practică, Ed.
C.H. Beck, Bucureşti.
374. Ullman, A. (1985), “A Data in Search of a Theory: A Critical Examination of the Relationship
Among Social Performance, Social Disclosure, and Economic Performance”, Academy of
Management Review, vol. 10, nr. 3, pp. 540–577.
375. UNDP (2007),”Beyond Scarcity: Power, Powerty and the Global Water Crisis‘, Brussels:
United Nations Development Programe.
376. UNDP 2006b (ed.), “Global partnership for development”, Annual Report, United Nation
Development Programme, New York.
379. Vance, S. C. (1975), “Are socially responsible corporations good investment risks”,
Management Review, vol. 64, nr. 8, pp. 19–24.
380. Van de Velde, E. Vermeir, W. şi Corten, F. (2005), “Corporate social responsibility and
financial performance”, Corporate Governance: The international journal of business in
society, vol. 5, nr. 3 , pp. 129-138.
381. Vermeir, W., Van de Velde, E și Corten, F. (2005), “Sustainable and responsible
performance”, The Journal of Investing, vol. 14, nr.3, pp. 94–101.
382. Visser, W. (2006), “Revisiting Carroll‘s CSR pyramid‘, Corporate citizenship in developing
countries: new partnership perspectives, p. 29
383. Visser, W. (2008), “Corporate social responsibility in developing countries”, The Oxford
Handbook of Corporate Social Responsibility (Oxford University Press, Oxford), p. 473.
384. Vogel, D. J. (2005), “Is there a market for virtue? The business case for corporate social
responsibility”, California Management Review, vol. 47, nr. 4.
387. Waddock, S. (2004). “Parallel Universes: Companies, Academics, and the Progress of
Corporate Citizenship”. Business and Society Review, vol. 109, nr. 1, pp. 5–42
389. Waddock, S. Graves, S. și Gorski, R. (1998), “Social and Traditional Investment: Stakeholder
and Performance Characteristics”, The Investment Research Guide to Socially Responsible
Investing.
391. Walley, N. și Whitehead, B. (1994), “It‘s not easy being green”, Harvard Business Review,
vol. 72, nr. 46–52.
392. Wang, J. și Dewhirst, H. D. (1992), “Boards of directors and stakeholder orientation”, Journal
of Business Ethics, vol. 11, nr. 2, pp. 115–123.
394. Wartick, S. și Cochran, P. (1985), “The evolution of the corporate social performance model”,
Academy of management review, vol. 10, nr. 4, pp. 758–769.
395. World Business Council for Sustainable Development-WBCSD (1999), “Corporate Social
Responsibility: Meeting changing expectations”, World Business Council for Sustainable
Development: Geneva, accesat la 12 Septembrie 2014,
http://www.wbcsd.org/DocRoot/hbdf19Txhmk3kDxBQDWW/CSRmeeting.pdf
396. World Business Council for Sustainable Development-WBCSD (2000), “Corporate Social
Responsibility: Making Good Business Sense”, World Business Council for Sustainable
Development: Geneva, accesat la 12 Septembrie 2014,
http://www.wbcsd.org/pages/edocument/edocumentdetails.aspx?id=83&nosearchcontextkey=t
rue
397. Weiss, J. W. (2008), “Business ethics: a stakeholder and issues management approach”,
South-Western Pub.
53
398. Welford, R. (2004), “Corporate social responsibility in Europe and Asia: critical elements and
best practice”, Journal of corporate citizenship, vol. 13, nr. 1, pp. 31–47.
399. Welford, R. (2005), “Corporate Social Responsibility in Europe, North America and Asia”,
Journal of Corporate Citizenship, vol. 17, nr. 1, pp. 33–52.
400. Welford, R. și Frost, S. (2006). “Corporate social responsibility in Asian supply chains”.
Corporate Social Responsibility and Environmental Management, vol. 13, nr. 3, pp. 166–176.
401. Werhane, P. H. și Freeman, R. E. (1999), “Business ethics: the state of the art”, International
Journal of Management Reviews, vol. 1, nr. 1, pp. 1–16.
402. Wharton, Jr. și Clifton, R. (2002). “Responsibility in a Common World”. Speech delivered by
President of Michigan State University, on April 4, 2002 at the Fourth International Paolucci
Symposium.
403. Wheelen, T. L. și Hunger, D. J. (2002), “Strategic Management and Business Policy”, Upper
Saddle River, NJ: Prentice Hall.
405. Whitley, R. (1999), “Divergent capitalisms: The social structuring and change of business
systems”, Oxford University Press, USA.
407. Williams, R. J. și Barrett, J. D. (2000). “Corporate Philanthropy, Criminal Activity, and Firm
Reputation: Is There a Link?”, Journal of Business Ethics, vol. 26, pp. 341–350.
408. Windsor, D. (2001), “The future of corporate social responsibility”, International Journal of
Organizational Analysis, vol. 9, nr. 3, pp. 225–256.
409. Wokutch, R. și McKinney, E. (1991), “Behavioral and perceptual measures of corporate social
performance”, Research in corporate social performance and policy, vol. 12, pp. 309–30.
410. Wolfe, R.A. și Putler, D.S. (2002), “How tight are the ties that bind stakeholder groups?”,
Organization Science, Vol. 13 No. 1, pp. 64-80.
411. Wolfe, R. (1991), “The use of content analysis to assess corporate social responsibility”,
Research in corporate social performance and policy, vol. 12, pp. 281–307.
417. Wooldridge, J. M. (2002). “Econometric Analysis of Cross Section and Panel Data”. MIT
Press, Cambridge, Massachusetts London, England.
418. World Commission on Environment and Development, W (ed.) (1987, Our Common Future,
Oxford University Press, Oxford.
419. World Bank (2005), “Investment Climate Survey”, accesat la 10 Decembrie 2015
http://siteresources.worldbank.org/INTWDR2005/Resources/complete_report.pdf
421. WRI (ed.) (2005), “The wealth of the poor: Managing ecosystems to fight poverty”, World
Resources, 2005, World Resources Institute; UNDP, UNEP, World Bank, Washington:D.C.
422. Wright, P. și Ferris, S. (1997), “Agency conflict and corporate strategy: The effect of
divestment on corporate value”, Strategic Management Journal, vol. 18, nr. 1, pp. 77–83.
424. Zaharia, C., Tudorescu, N., and Aharia, I. (2010). How bad governance practices inflicted
systemic risks on the global economy. Economics, Management and Financial Markets, vol. 5,
nr 1.
425. Zsolnai, Laszlo (2006). “Competitiveness and Corporate Social Responsibility”, proceedings
of the Marie Curie Conference CORE on ‘Corporate Social Responsibility Papers: The
potential to contribute to the implementation and integration of EU strategies (CORE)’,
Fondazione Eni Enrico Mattei (FEEM).
55
Reglementări legislative naţionale şi internaţionale
ISO 22000,
http://www.ifsqn.com/pdf/IFSQN%20ISO%2022000%20Food%20Safety%20Management%20Syst
em%20Product%20Information.pdf
ISO 26000,
http://www.iso.org/iso/socialresponsibility.pdf
ISO 9001,
http://www.iso.org/iso/news.htm?refid=Ref2002
ISO 9100,
http://www.lrqa.ro/standarde-si-scheme/iso9001/?gclid=CLDiweDUos0CFRS6Gwod6K0CNA
ISO14001,
http://www.mdrl.ro/euroimm/index.php?id2=0103#1
Legea Codului Fiscal Nr. 571/ 2003 (cu modificările şi completările ulterioare),
http://contabilul.manager.ro/a/17563/noul-codul-fiscal-2016-legea-2272015-actualizata.html
Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertãţilor
fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceastã convenţie,
http://www.hotararicedo.ro/files/files/Lege%20pentru%20ratificarea%20Conventiei.pdf
Legea Nr. 319 /2006 privind securitatea și sănătatea în muncă (cu modificările şi completările
ulterioare),
http://www.preventive.ro/legislatie-
pdf/Legea_nr_319_din_2006_privind_securitatea_si_sanatatea_in_munca.pdf
57
SA 8000,
http://www.srac.ro/ro/responsabilitate-sociala-sa8000
Standarde europene,
http://www.mdrl.ro/euroimm/index.php?id2=0103
Banca Mondială,
http://data.worldbank.org/about/country-and-lending-groups
58