Proiect didactic

Colegiul Alexandru cel Bun Gura Humorului

Profesor: Laura Niţă
Data: 12.10.2012
Disciplina: Logica argumentare şi comunicare
Clasa: a IX-a
Tipul lecţiei: predare – învăţare - evaluare
Titlul lecţiei: Principiile fundamentale ale logicii

Competente specifice
1.2. Identificarea structurii unui argument, a elementelor componente şi a relaţiilor dintre acestea
(termeni, propoziţii, raţionamente)
2.2. Construirea unor argumente în vederea susţinerii unui punct de vedere sau a unei soluţii propuse
pentru rezolvarea unor situaţii problemă.
Competente derivate:

C1 - Să numească principiile fundamentale ale logicii

C2 - Sa enunţe princiipiile logice
C3 – Să identifice diferite tipuri de temeiuri
C4 – Să construiască exemple de încălcare ale diferitelor principii logice

Strategii didactice:
Metode şi procedee: expunerea, explicaţia didactică, exemplul, conversaţia, observaţia sistematică,
învătare prin descoperire, rezolvarea de exerciţii
Mijloace şi materiale: lucru pe grupe, fişe de lucru, manual, creta, tabla.

Bibliografie:
 Lupsa, Elena, Logica si Argumentare - manual pentru clasa a IX-a, Editura Corvin, Deva, 2004.
 Ştefănescu, Doina Olga, Logica si Argumentare - manual pentru clasa a IX-a, Editura
Humanitas Educaţional.
 Turcescu, Alina, Caiet de logică şi argumentare, sursa: scribd.com
http://portal.edu.ro/bac2012/?p=2&c=16

1
 Principiile fundamentale ale logicii

PRINCIPIILE LOGICE
Logica studiază şi principiile logice, adică acele legi de maximă generalitate care stau la baza
tuturor legilor şi regulilor logice, asigurând corectitudiinea operaţiilor logice cu propoziţii şi termeni.
1. Principiul identităţii - unul dintre cele mai importante principii, care asigură claritatea,
precizia gândirii şi expunerii. Filosoful german Leibniz a exprimat sintetic acest principiu
astfel
Fiecare lucru este ceea ce este.
Adică fiecare lucru este identic cu sine.
Forma, principiul este redat de formula A= id A ( A este identic cu A)
Exemplu:
Reporterul: Ce v-a placut cel mai mult pe litoralul romanesc?
Turistul: Din ce-am vazut pe litoralul romanesc, cel mai mult mi-au placut sudul Italiei și Coasta
Dalmata.
Încălcarea acestui principiu poate conduce la confuzii.
Se pot obtine chiar concluzii false din premise adevarate.

2. Pricipiul non-contradictiei precizeaza ca nu pot fi adevarate, in acelasi timp si sub acelasi

raport, doua propozitii A si ̴A, in care una afirma iar cealalta neaga acelasi lucru (proprietate)
despre un obiect.
̴ (A& ̴ A) = A si non A nu pot fi simultan adevarate.

Exemplu:
Nu mi-a plăcut și nici nu-mi place puterea. Ea a fost și este în toate societățile perversă și
corupătoare. De aceea, eu o văd ca pe un instrument de a face bine oamenilor.
Incălcarea acestui principiu poate conduce la absurdități. ex.: Omul este non-om.

Principiile logice sunt presupozitii necesare, obligatorii pentru a putea formula propozitii adevarate
si pentru a fi siguri de adevarul lor. Aceste principii nu ne ofera informatii privind proprietatile concrete
ale obiectelor, deoarece ele sunt formale si regizează procesele de rationare.

3. Principiul terţului exclus - asigură consecvenţa în gândire şi rigoarea demostraţiilor.

Potrivit acestuia o propoziţie fie este acceptată, fie este respinsă într-un anumit sistem de
propoziţii. A treia posibilitate este exclusă.

Aranjează enunţurile din dreapta şi asociază-le cu cele din stânga, astfel încât să nu poată fi
admise împreună, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport.

Crocodilul este un animal de culoare verde.
Acest animal se înmulţeşte prin diviziune celulară.
Balenele sunt animale acvatice.
Mercurul este un metal lichid.
Soarele se află în centrul sistemului nostru solar.
Aristotel a fost o mare personalitate a culturii antice
greceşti.
Pământul se află în centrul sistemului nostru solar.
Acest animal se înmulţeşte prin ouă.
Mercurul este un metal solid.
Balenele sunt animale terestre.
Crocodilul este un animal de culoare mov.
Aristotel a fost o mare personalitate a culturii
medievale.

4. Principiul raţiunii suficiente - ne cere să nu acceptăm sau să respingem o propoziţie fără a

avea un temei suficient pentru a face aceasta.
Adică, într-un argument, premisele trebuie să fie temei suficient pentru a justifica acea
concluzie.
Există 4 tipuri de temeiuri posibile :
1.temei suficient, dar nu necesar

2
 2.temei suficient şi necesar
3.temei necesar, dar nu suficient
4.temei nici necesar, nici suficient
Dintre acestea doar primele două respectă cerinţele principiului nostru.

Principiile logice au fost formulate, de-a lungul timpului în diferite moduri.

Identifica în formularile de mai jos principiile logice învățate.
1. Caci orice lucru poate fi cunoscut întrucat are o unitate, e identic cu sine și are caracter de
generalitate. Aristotel
- în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, orice formă logică este identică cu sine.

2. - în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, două propoziţii contradictorii nu pot fi simultan
adevărate.
Este imposibil ca judecăţi contradictorii să fie împreună adevărate. Aristotel

3. - în acelaşi timp şi sub acelaşi raport două propoziţii contradictorii nu pot fi simultan adevărate.
Este imposibil ca judecăţi contradictorii să fie împreună adevărate. Aristotel

3. despre un subiect orice predicat este necesar sau să fie afirmat sau să fie negat Aristotel
- în acelaşi timp şi sub acelaşi raport o propoziţie are sau nu are valoare de adevăr într-un sistem
de propoziţii; a treia posibilitate este exclusă.

4. - orice propoziţie trebuie admisă ca adevărată numai în virtutea unui temei satisfăcător.
- în forma sa universal cunoscută, acest principiu se enunţă Nihil este sine ratione (nimic nu este
fără raţiune)

3
 Pentru a fi corect logic, un argument trebuie să respecte toate cele patru principii fundamentale
ale logicii (desigur, împreună cu toate legile ce decurg din ele).

Principiul identităţii
Se referă la faptul că, oricât de multe asemănări ar fi între două obiecte, fenomene, fiinţe, ele nu
pot fi identice. Fiecare lucru este identic doar cu sine. Identitatea este posibilă doar dacă este vorba
despre două nume diferite date aceluiaşi obiect, fenomen, persoană. De aceea, în cadrul unui argument,
cuvintele, formele logice folosite nu trebuie să-şi schimbe sensul sau sistemul de referinţă. În cazul în
care această cerinţă nu este respectată, se încalcă principiul identităţii, argumentul nu este corect logic
şi, de aceea, nu avem certitudinea adevărului concluziei, chiar dacă premisele sunt adevărate.
Exemple de încălcare a principiului identităţii :
1.„Şoarecele roade hârtia.”
„Şoarecele este un substantiv.”
„Substantivul roade hârtia.”
Deşi premisele sunt adevărate, concluzia este falsă. Acest lucru se poate întâmpla doar dacă
argumentul nu este corect. El nu este pentru că se încalcă principiul identităţii : cuvântul „şoarece” este
folosit cu sensuri diferite în cele două premise; în prima, cu sensul de animal care în realitate roade
hârtia, în a doua, cu sensul de cuvânt care, ca parte de vorbire, este substantiv.
2.„Orice negru este originar din Africa.”
„Televizorul este negru.”
„Deci, televizorul este originar din Africa.”
3. ”Când Alice explică faptul că ea s-a abătut din drumul ei, Regina Roşie ripostează : - Nu înţeleg, cum
adică din drumul tău ? Aici toate drumurile sunt ale mele.” (L.Carroll, Alice în ţara minunilor)
4. Don Quijote, ştiind că aceia care nu erau învestiţi cavaleri au dreptul doar la arme albe, decide că
armele „le va freca de îndată ce are răgazul, aşa încât să fie mai albe decât hermina.” (Cervantes)
5. ”Bolnavii contagioşi trebuie pedepsiţi, deoarece ei fac rău altora şi cine face rău altora trebuie
pedepsit.”
6. ”Ghiocelul este alb iar albul este o culoare, prin urmare ghiocelul este o culoare.”
7. ”Mihai a apărut cu milioane de ani în urmă, deoarece Mihai este om şi omul a apărut atunci.”

Exerciţiul 1 : construiţi 3 exemple de încălcări ale principiului identităţii.

Principiul non-contradicţiei - Acest principiu ne cere să nu ne contrazicem

Oricare două propoziţii, dintre care una afirmă iar cealaltă neagă aceeaşi proprietate despre
acelaşi obiect, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport, nu pot fi împreună adevărate.
.
Exemple de contradicţii :
1.”X<Y” şi „X-Y=3”
2.”Lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani.”
3.”Să se revizuiască, primesc, dar să nu se schimbe nimic, să nu se revizuiască, primesc, dar atunci să
se schimbe pe ici, pe acolo şi anume în punctele esenţiale.”
4.”Mama lui Niculăieş a murit din fragedă pruncie.”
5.”În secolul al XIX-lea limba populară era considerată vulgară şi de aceea nu o vorbea nimeni.”
6.”Nimic pe lume nu sperie pe Moş Teacă aşa de mult ca inspecţia generală. Când aude de inspecţii,
mai ales că ele vin întotdeauna pe negândite, anunţându-se de-abia cu două-trei săptămâni înainte, îl
apucă frigurile.” (A.Bacalbaşa, Înainte de inspecţie)
7.”Concursurile sunt daraveri ţivile! Parcă eu, când am luat-o pe Caliopi de nevastă… am pus-o la
egzamen! Deloc. Am luat-o la alegere, adică am primit ordin de la don colonel şi m-am cununat.”
(A.Bacalbaşa, Moş Teacă şi examenele)

Exerciţiul 2 : construiţi 3 exemple de încălcare a acestui principiu.

Principiul terţului exclus - asigură consecvenţa în gândire şi rigoarea demostraţiilor. Potrivit acestuia o
propoziţie fie este acceptată, fie este respinsă într-un anumit sistem de propoziţii. A treia posibilitate este
exclusă. Formal, acest principiu este redat prin formula:
pv~p, unde p este o propozitie oarecare, (sau este acceptat p, sau nu este acceptat p).

Aranjează enunţurile din dreapta şi asociază-le cu cele din stânga, astfel încât să nu poată fi
admise împreună, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport.

4
Crocodilul este un animal de culoare verde.
Acest animal se înmulţeşte prin diviziune celulară.
Balenele sunt animale acvatice.
Mercurul este un metal lichid.
Soarele se află în centrul sistemului nostru solar.
Aristotel a fost o mare personalitate a culturii
antice greceşti.
Pământul se află în centrul sistemului nostru solar.
Acest animal se înmulţeşte prin ouă.
Mercurul este un metal solid.
Balenele sunt animale terestre.
Crocodilul este un animal de culoare mov.
Aristotel a fost o mare personalitate a culturii medievale.

Pentru orice propoziţie există doar două posibilităţi : sau este acceptată, sau nu este acceptată
într-un sistem de propoziţii. A treia cale nu există. Cu alte cuvinte, o propoziţie are sau nu are o valoare
de adevăr. A fi acceptată înseamnă să poată fi dedusă din sistemul acela de propoziţii, sau să deducă
propoziţii din sistem, să aibă legătură cu sistemul.
Nu trebuie confundat cu principiul bivalenţei, adică o propoziţie sau este adevărată, sau este
falsă. Dacă nu accepţi o propoziţie într-un sistem de propoziţii, nu înseamnă că accepţi negaţia ei.
(Dacă nu accept în sistemul de propoziţii matematice propoziţia „Plantele sunt verzi.”, nu
înseamnă că accept negaţia ei „Plantele nu sunt verzi.”
O propoziţie poate fi acceptată în mai multe sisteme de propoziţii.

Exemple de încălcări ale principiului terţului exclus :

1.”Să studiezi filosofie este cel mai greu pentru că atunci când este lună plină câinii latră la ea.”
2.”Yuca este o plantă care are nevoie de multă lumină deoarece atunci când trecerea de pietoni nu este
bine semnalizată, se întâmplă mai multe accidente.”
3.”Deoarece 1 plus 1 fac 2, ficatul este „uzina chimică” a organismului.”

Exerciţiul 3: construiţi un exemplu de încălcare a acestui principiu.

Principiul raţiunii suficiente

Acest principiu ne cere să nu acceptăm sau să respingem o propoziţie fără a avea un temei
suficient pentru a face aceasta. Adică, într-un argument, premisele trebuie să fie temei suficient pentru
a justifica acea concluzie.
Există 4 tipuri de temeiuri posibile :
1.temei suficient, dar nu necesar
2.temei suficient şi necesar
3.temei necesar, dar nu suficient
4.temei nici necesar, nici suficient

Dintre acestea doar primele două respectă cerinţele principiului nostru.

O propoziţie „p” este temei suficient pentru o propoziţie „q” dacă admiţând adevărul lui „p”,
admitem şi adevărul lui „q”.

Exemplu de temei suficient :

p : „Ana şi Maria au aceeaşi mamă.” este temei suficient pentru q : „Ana şi Maria sunt surori.”
Exerciţiul 4 : construiţi 3 perechi de propoziţii în care prima este temei suficient pentru a doua.

O propoziţie „r” este temei necesar pentru o propoziţie „s” dacă fără a admite adevărul lui „r”
nu putem admite adevărul lui „s”.
Exemplu de temei necesar :
r : „Azi am mers la şcoală.” este temei necesar pentru s :”Azi am luat nota 10 la logică.”
Exerciţiul 5 : construiţi 3 perechi de propoziţii în care prima este temei necesar pentru a doua.

O propoziţie „t” este temei şi suficient, şi necesar pentru o propoziţie „u” dacă aceste două
propoziţii sunt echivalente.
Exemplu de temei suficient şi necesar :
t : „Triunghiul ABC este echilateral.” este temei şi suficient, şi necesar pentru u : „Triunghiul ABC are
toate laturile egale.”

Exerciţiul 6 : construiţi 3 perechi de propoziţii în care prima este temei şi suficient, şi necesar pentru a doua.

Pentru ca un argument să respecte acest principiu, premisele sale trebuie să fie pentru concluzie

5
fie temei suficient, fie temei suficient şi necesar.
Exemplu : „Am vizitat mânăstirea Cozia.”
„Am fost în judeţul Vâlcea.”
este argument corect pentru că admiţând că am vizitat Cozia, admit automat că am fost în judeţul
Vâlcea unde se află acest monument.
Exemplu : „Am fost în judeţul Vâlcea.”
„Am vizitat mânăstirea Cozia.”
nu este argument corect deoarece premisa este doar temei necesar pentru concluzie (într-adevăr, era
necesar să fii fost în Vâlcea pentru a fi vizitat Cozia), dar nu este suficient (nu este suficient să ştiu că
am fost la Vâlcea pentru a admite că aş fi vizitat Cozia).

Exerciţiul 7 : Precizaţi care din următoarele argumente respectă principiul raţiunii suficiente şi ce fel de temei
este premisa pentru concluzie în fiecare caz în parte :
1.”Toţi elevii sunt educabili.”
„Orice copil este educabil.”
2.”Balena este mamifer.”
„Balena naşte pui vii.”
3.”Liu Bang, întemeietorul dinastiei chinezeşti Han în 205 Î.Hr., este uzurpator.”
„Liu Bang nu era moştenitor al tronului dinastiei Qin care a guvernat până în 205 Î.Hr.”
4.”Alin are diplomă de Bacalaureat.”
„Alin este student.”
5.”Ana şi Maria sunt colege de bancă.”
„Ana şi Maria sunt colege de clasă.”
6.”Ana şi Maria sunt colege de clasă.”
„Ana şi Maria sunt colege de bancă.”
7.”Planeta Pământ are ca satelit Luna.”
„Marte este planeta care urmează Pământului în sistemul nostru solar.”

Adevărul şi corectitudinea logică

Adevărul unei propoziţii (concluzii) depinde de corectitudinea logică a argumentului.
Corectitudinea logică a unui argument nu depinde de adevărul propoziţiilor din care este format,
ci de respectarea celor patru principii fundamentale ale logicii.
Pentru a fi siguri că teza, concluzia unui argument este adevărată trebuie să fie îndeplinite două
condiţii, ambele obligatorii :
1.argumentul să fie corect logic
2.premisele să fie adevărate.
Degeaba premisele sunt adevărate dacă argumentul nu este corect logic (vezi exemplul
argumentului cu şoarecele), după cum degeaba argumentul este corect logic dacă cel puţin una din
premise este falsă ( „Mamele sunt de sex masculin, cele care nasc copii sunt mame, aşadar cele care
nasc copii sunt de sex masculin.”).
Prin urmare, adevărul implică numai adevăr (dacă argumentul este corect logic), iar falsul
implică orice – şi adevăr, şi fals - (chiar dacă argumentul este corect logic).

6
 Fişa de evaluare

1 . Identificaţi care sunt premisele şi care concluzia în următorul argument :

Dreptul umblă cu capul spart, deoarece dreptul nu are de obicei putere, iar cel ce nu are putere riscă să i
se spargă capul.

2. Care din următoarele sunt propoziţii pe care logica le studiază :

a. „Mi-ar plăcea să merg la mare.”
b. „Metrul are 100 de centimetri.”
c. „De ce nu vrei să citeşti ?”
d. „Plantele au nevoie de lumină pentru fotosinteză.”
e. „Vocabularul limbii române conţine şi neologisme.”
f. „Zahărul este făcut din porumb.”
g.”Mişcă-te la lecţii !”

3. Decideţi dacă următoarele argumente sunt corecte logic şi, dacă nu sunt, ce principii încalcă :
a. Dacă Petru şi Pavel sunt Apostoli şi Apostolii sunt doisprezece, atunci Petru şi Pavel sunt
doisprezece.
b. Dacă orice lege se publică în Monitorul oficial iar gravitaţia universală este o lege, atunci gravitaţia
universală se publică în Monitorul oficial.
c. Pichetele care vor observa cum contrabandiştii trec prin puncte pe unde nu pot fi văzuţi, au dreptul
să-i împuşte pe loc.
d. Deoarece aceste două triunghiuri au câte două unghiuri congruente, ele sunt asemenea.
e. Nu pot învăţa o limbă străină deoarece multă lume suferă de frig şi foame.
f. Fiindcă ştiu la ce oră pleacă primul tren spre Constanţa, urmează că mâine voi pleca la Constanţa cu
primul tren.

4. Care din următoarele propoziţii sunt temei suficient pentru a admite concluzia:
„Copiii sunt inocenţi.”

a. Toţi inocenţii sunt copii.

b. Unii oameni sunt inocenţi.
c. Există inocenţi.
d. Există oameni.
e. Oamenii sunt inocenţi.

5. Este adevărat că este suficient să ştiu că premisele unui argument sunt adevărate, pentru a stabili că şi
concluzia este adevărată ?

6. Completaţi corect spaţiile libere :

Principiul terţului exclus spune că orice propoziţie are sau nu o …………………într-un sistem de
propoziţii.
Propoziţiile subiective sunt cele a căror valoare de adevăr depinde de ……………………………
Principul identităţii spune că orice lucru este identic ……………………………………..

7
PRINCIPIILE LOGICE
Logica tradiţională se sprijină pe anumite condiţii formale numitePRINCIPII LOGICE sau LEGI DE
RAŢIONARE/LEGI LOGICE FUNDAMENTALE. Acestea sunt condiţii generale ele raţionamentelor –
indiferent de tipul de propoziţii cu ajutorul cărora formulăm inferenţa.

PRINCIPUL LOGIC REPREZINTĂ O CONDIŢIE FUNDAMENTALĂ DE RAŢIONALITATE, UN CRITERIU

FUNDAMENTAL PRIN CARE DISTINGEM ÎNTRE CORECT ŞI INCORECT, UN REPERPENTRU
ALTE CONDIŢII DE RAŢIONALITATE. Principiile logice au fost formulate pentru prima dată
de Parmenide (cca. 515 – cca. 450 î.Hr.), deşi nu într-o formă exactă.

Orice raţionament trebuie să respecte simultan următoarele principii logice:

I.                    PRINCIPIUL IDENTITĂŢII

Presupune că orice obiect este identic numai cu sine însuşi, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport.

Fiecare obiect posedă un set de trăsături care-l fac să fie ceea ce esterealmente. De exemplu, dacă ne gândim la om,
acesta are însuşiri (precum capacitatea de a gândi abstract şi de a vorbi, de a produce unelte şi de a le folosi într-un
anumit scop), însuşiri prin care un om, indiferent de numele lui, se aseamănă cu ceilalţi, altfel spus face parte din
clasa tuturor oamenilor. În acelaşi timp, fiecărui om îi aparţin anumite trăsături/însuşiri care-l disting de ceilalţi (o
anumită înălţime, culoare a ochilor, ocupaţie, dată şi loc al naşterii etc.). Împreună, aceste însuşiri fac din fiecare
individ un anumit om, şi nu un om în genere, adică ceea ce el este de fapt. La nivelul gândirii logice, această
particularitate elementară se exprimă sub forma PRINCIPIULUI IDENTITĂŢII, conform căruia ORICE FORMĂ
LOGICĂ ESTE CEEA CE ESTE, altfel spus, ARE O INDIVIDUALITATE APARTE PRIN CARE EA ESTE O
ANUMITĂ FORMĂ LOGICĂ (noţiune, propoziţie etc.).

Importanţa principiului identităţii: Când operăm cu termeni sau cu propoziţii cărora nu le cunoaştem suficient
înţelesul sau valoarea de adevăr, principiul identităţii ne cere fie să ne completăm în prealabil cunoştinţele, fie să
precizăm în ce sens/cu ce valoare folosim termenii şi propoziţiile respective. RESPECTAREA PRINCIPIULUI
IDENTITĂŢII ASIGURĂ CLARITATEA ŞI PRECIZIA GÂNDIRII.

II.                  PRINCIPIUL NON-CONTRADICŢIEI 

Presupune că în acelaşi timpşi sub acelaşi raport un obiect nu poate fi în acelaşi timp şi sub acelaşi raport şi A,
şi non-A. Există însuşiri ale obiectelor care coexistă, de exemplu greutatea şiîntinderea şi însuşiri care
sunt incompatibile, se exclud reciproc, nu pot aparţine deodată aceluiaşi obiect: nici un copac nu poate fi
şi fag şi stejar, nici un număr nu poate fi şi par şi impar. Incompatibilitatea obiectivă a coexistenţei însuşirilor
incompatibile se reflectă la nivel logic prinPRINCIPIUL NONCONTRADICŢIEI: DOUĂ PROPOZIŢII, DIN
CARE UNA ESTE DE FORMA P, IAR CEALALTĂ DE FORMA P’, NU POT FI ADEVĂRATE DAR POT FI
AMBELE FALSE ÎN ACELAŞI TIMP ŞI SUB ACELAŞI RAPORT. Nerespectarea acestui principiu poate
genera contradicţii logice, şi deci imposibilitatea de a deosebi adevărul de fals. Respectarea acestui principiu
conferă gândirii COERENŢĂ.

III.                PRINCIPIUL TERŢULUI EXCLUS

Presupune că în acelaşi timp şi sub acelaşi raport sau este acceptată o propoziţie A, sau este respinsă dintr-un
sistem de propoziţii, a treia posibilitate fiind exclusă. Realitatea este un ansamblu ordonat de obiecte şi fenomene.
Aşa cum obiectele şi fenomenele se ordonează, după specificul lor în anumite clase, tot astfel, la nivelul gândirii,
propoziţiile se ordonează în sisteme de propoziţii. Într-un sistem de propoziţii poate fi acceptată sau o propoziţie
sau negaţia ei, a treia posibilitate fiind exclusă. Principiul terţului exclus nu trebuie confundat cuPRINCIPIUL
BIVALENŢEI după care ORICE PROPOZIŢIE ESTE SAU ADEVĂRATĂ SAU FALSĂ, A TREIA
POSIBILITATE FIIND EXCLUSĂ – acesta fiind un principiu de selecţie din totalitatea propoziţiilor doar pe cele

8
care nu pot avea altă valoare de adevăr decât una din cele menţionate. Cu referire la valoarea de adevăr a
propoziţiilor cognitive, terţul exclus se formulează: ORICARE AR FI PROPOZIŢIA, EA ARE SAU NU ARE
O ANUMITĂ VALOARE DE ADEVĂR. Respectarea principiului terţului exclus conferă gândirii
CONSECVENŢĂ, capacitate de decizie riguroasă.

ÎMPREUNĂ PRINCIPIILE NONCONTRADICŢIEI ŞI TERŢULUI EXCLUS

FUNDAMENTEAZĂ DEMONSTRAŢIA PRIN REDUCERE LA ABSURD – PROCEDEU LARG
UTILIZATMAI ALES ÎN MATEMATICĂ.

IV.               PRINCIPIUL RAŢIUNII SUFICIENTE 

Presupune că pentru a accepta sau pentru a respinge o propoziţie trebuie să dispunem de o raţiune suficientă
sau, altfel spus, de un temei satisfăcător. ORICE PROPOZIŢIE ARE UN TEMEI – reprezintă reflectarea în
plan logic a relaţiei de cauzalitate proprie realităţii obiective: aşa cum în realitate nu există nici un obiect sau
fenomen fără o cauză, tot aşa, la nivel raţional, admiterea sau respingerea unei propoziţii are la bază un
temei. RAŢIUNE SUFICIENTĂ = TEMEI SATISFĂCĂTOR.

Fără să aibă cunoştinţe de logică, oamenii caută să evite, în gândirea lor, confuziile, contrazicerile, afirmaţiile
nedovedite. Procedând astfel, ei se conformează instinctiv principiilor logice. Cunoscând aceste principii avem mai
mult de câştigat. Astfel, principiul identităţii ne obligă să evităm confuzile, principiul contradicţiei şi al terţiului
exclus ne interzic să ne contrazicem, iar principiul raţiunii suficiente ne recomandă să nu facem afirmaţii
neîntemeiate.

9
 Tipuri de temeiuri în argumentare
Unul dintre principiile logicii tradiţionale este PRINCIPIUL RAŢIUNII SUFICIENTE*, pe care G.W.
Leibniz (1646-1716), gânditor german de factură raţionalistă, îl exprimă astfel: „nici un fapt nu poate fi adevărat
sau real, nici o propoziţie veridică, fără să existe un temei, o raţiune suficientă pentru care lucrurile sunt aşa
şi nu altfel, deşi temeiurile acestea, de cele mai multe ori, nu ne sunt cunoscute” (G.W. Leibniz,
„Monadologia” în Opere filosofice, vol. I, trad. în lb. rom. de C. Floru, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, §§ 31-
32). Pentru a accepta sau pentru a respinge o propoziţie trebuie să dispunem de o raţiune suficientă sau, altfel spus,
de un temei satisfăcător.
* RAŢIUNE SUFICIENTĂ = TEMEI SATISFĂCĂTOR.
A spune că ORICE PROPOZIŢIE ARE UN TEMEI sau o RAŢIUNE care o întemeiază înseamnă a
traduce în plan logic o relaţie decauzalitate specifică realităţii obiective: aşa cum în realitate nu există nici un
obiect sau fenomen fără o cauză, tot astfel, la nivelul gândirii, admiterea sau respingerea unei propoziţii
(concluzie/teză) trebuie să aibă la bază un temei (premisă).
Un astfel de principiu mai poate fi numit şi PRINCIPIUL CONDIŢIONĂRII, întrucât ne spune că
existenţa şi manifestările oricărui lucru depind (sunt condiţionate) de existenţa şi manifestările altor lucruri. Aşa
cum între lucruri există o interdependenţă sau o conexiune, tot astfel şi între enunţurile care formează o
argumentare (premise şi concluzie) trebuie să existe o relaţie de condiţionare. Însă mai trebuie precizat faptul că aşa
cum nu orice lucru condiţionează alt lucru (există o selectivitate în privinţa relaţiei de condiţionare), tot astfel nu
orice propoziţie de tip premisă poate întemeia (condiţiona) propoziţia-concluzie.
Condiţionarea, stabilirea raportului dintre enunţuri, reprezintă însăşi necesitatea argumentării (= la limită,
argumentăm pentru a stabili temeiurile care susţin enunţurile noastre).
Raportul/relaţia de condiţionare are loc între doi termeni:
(1). condiţia = cea care condiţionează, adică temeiul;
(2). condiţionatul sau consecinţa = ceea ce este condiţionat, întemeiat de condiţia respectivă.
Condiţionarea se manifestă în faptul că prezenţa sau absenţa condiţiei este asociată cu prezenţa sau absenţa
condiţionatului.
Exemple:
(1). Dacă un număr este par (condiţia) atunci el este divizibil cu 2(condiţionatul).
(2). Dacă temperatura scade sub 0° (condiţia) atunci apa îngheaţă(condiţionatul).
În plan logic, condiţionarea se referă la valoarea de adevăr* a propoziţiilor care intră în structura unei
argumentări, mai mult, la relaţia care există între valoarea de adevăr a condiţiei (premisa) şi valoarea de adevăr a
condiţionatului (concluzia).
* logica tradiţională, aristotelică este o logică bivalentă, adică există doar două valori de adevăr pe care o
propoziţie le poate avea: adevărat (simbolizat cu 1 sau A) sau fals (simbolizat cu 0 sau F).
Există următoarele tipuri de temeiuri:
 Nici necesare, nici suficiente;
Exemplu: 1. Afară plouă. 2. Ion şi Adrian sunt prieteni.
 Necesare, dar nu şi suficiente;
 Suficiente, dar nu şi necesare;
Exemplu: 1. Eminescu şi Creangă au fost contemporani. 2. Eminescu l-a îndemnat pe Creangă să scrie
„Amintirile din copilărie”.
Propoziţia 1 este temei necesar, dar nu şi suficient pentru propoziţia 2; Propoziţia 2 este temei suficient, dar
nu şi necesar pentru propoziţia 1.
Relaţia de la temei la întemeiat se formulează astfel: „dacă…, atunci…”
 Necesare şi suficiente
Exemplu: 1. Triunghiul ABC este isoscel. 2. Triunghiul ABC are unghiurile de la bază congruente.
Relaţia de la temei la întemeiat se formulează astfel: „dacă şi numai dacă …, atunci …” (propoziţie
bicondiţională).

10
 Propoziţia p este un temei necesar pentru propoziţia q, atunci când fără adevărul lui p nu se poate dovedi
adevărul lui q. Altfel spus, temeiul necesar este acea condiţie sine qua non, în absenţa căreia consecinţa nu
apare, dar care nu o poate întemeia.
Exemplul 1: Dacă nu posed imunitate, atunci mă pot îmbolnăvi. Condiţionarea necesară se recunoaşte
îndeobşte în limbajul natural prin expresia „dacă nu… atunci…”.
Exemplul 2: Dacă învăţ atunci voi cunoaşte mai multe lucruri.
Propoziţia p este un temei suficient pentru propoziţia q dacăadmiţând adevărul lui p devine imposibil ca
q să nu fie adevărată. Altfel spus, temeiul suficient este acea condiţie care declanşează consecinţa, dar nu
numai ea.
Exemplul 1: Pneumonia este cauzată de pneumococ, dar nu numai de acesta. Condiţionarea suficientă se
recunoaşte îndeobşte în limbajul natural prin expresia „dacă… atunci…”.
Exemplul 2: Dacă merg la discotecă atunci voi cunoaşte mai mulţi oameni.
Condiţia necesară şi suficientă satisface ambele cerinţe: determină ea singură consecinţa.
Exemplu: Caracterul par al cifrei ultime a unui număr asigură, şi numai el, divizibilitatea prin doi a
numărului. Condiţionarea necesară şi suficientă se recunoaşte îndeobşte în limbajul natural prin expresia „dacă şi
numai dacă… atunci…”.
Pentru a ne asigura că raţionăm corect – că utilizăm raţionamente corecte – logica spune că trebuie să
respectăm această regulă: TEMEIURILE (PREMISELE) SĂ CONSTITUIE CONDIŢIA SUFICIENTĂ A TEZEI
(CONCLUZIEI).

11
 PRINCIPIILE LOGICII TRADIŢIONALE
Logica tradiţională se sprijină pe anumite condiţii formale numitePRINCIPII LOGICE sau LEGI DE
RAŢIONARE/LEGI LOGICE FUNDAMENTALE. Acestea sunt condiţii generale ele raţionamentelor – indiferent
de tipul de propoziţii cu ajutorul cărora formulăm inferenţa.

PRINCIPUL LOGIC REPREZINTĂ O CONDIŢIE FUNDAMENTALĂ DE RAŢIONALITATE,

UN CRITERIU FUNDAMENTAL PRIN CARE DISTINGEM ÎNTRE CORECT ŞI INCORECT,
UN REPERPENTRU ALTE CONDIŢII DE RAŢIONALITATE. Principiile logice au fost formulate pentru prima dată
de Parmenide (cca. 515 – cca. 450 î.Hr.), deşi nu într-o formă exactă.

Orice raţionament trebuie să respecte simultan următoarele principii logice:

I.                    PRINCIPIUL IDENTITĂŢII

Presupune că orice obiect este identic numai cu sine însuşi, în acelaşi timp şi sub acelaşi raport

Fiecare obiect posedă un set de trăsături care-l fac să fie ceea ce esterealmente. De exemplu, dacă ne gândim
la om, acesta are însuşiri (precum capacitatea de a gândi abstract şi de a vorbi, de a produce unelte şi de a le folosi într-un
anumit scop), însuşiri prin care un om, indiferent de numele lui, se aseamănă cu ceilalţi, altfel spus face parte din clasa
tuturor oamenilor. În acelaşi timp, fiecărui om îi aparţin anumite trăsături/însuşiri care-l disting de ceilalţi (o anumită
înălţime, culoare a ochilor, ocupaţie, dată şi loc al naşterii etc.). Împreună, aceste însuşiri fac din fiecare individ
un anumit om, şi nu un om în genere, adică ceea ce el este de fapt. La nivelul gândirii logice, această particularitate
elementară se exprimă sub forma PRINCIPIULUI IDENTITĂŢII, conform căruia ORICE FORMĂ LOGICĂ ESTE CEEA
CE ESTE, altfel spus, ARE O INDIVIDUALITATE APARTE PRIN CARE EA ESTE O ANUMITĂ FORMĂ LOGICĂ
(noţiune, propoziţie etc.).

Importanţa principiului identităţii: Când operăm cu termeni sau cu propoziţii cărora nu le cunoaştem suficient
înţelesul sau valoarea de adevăr, principiul identităţii ne cere fie să ne completăm în prealabil cunoştinţele, fie să
precizăm în ce sens/cu ce valoare folosim termenii şi propoziţiile respective.

RESPECTAREA PRINCIPIULUI IDENTITĂŢII ASIGURĂCLARITATEA ŞI PRECIZIA GÂNDIRII.

II.                  PRINCIPIUL NON-CONTRADICŢIEI

Presupune că în acelaşi timp şi sub acelaşi raport un obiect nu poate fi în acelaşi timp şi sub acelaşi raport şi
A, şi non-A. Există însuşiri ale obiectelor care coexistă, de exemplu greutatea şiîntinderea şi însuşiri care
sunt incompatibile, se exclud reciproc, nu pot aparţine deodată aceluiaşi obiect: nici un copac nu poate fi şi fag şi stejar,
nici un număr nu poate fi şi par şi impar. Incompatibilitatea obiectivă a coexistenţei însuşirilor incompatibile se reflectă
la nivel logic prinPRINCIPIUL NONCONTRADICŢIEI: DOUĂ PROPOZIŢII, DIN CARE UNA ESTE DE
FORMA P, IAR CEALALTĂ DE FORMA P’, NU POT FI ADEVĂRATE DAR POT FI AMBELE FALSE ÎN
ACELAŞI TIMP ŞI SUB ACELAŞI RAPORT.

Nerespectarea acestui principiu poate genera contradicţii logice, şi deci imposibilitatea de a deosebi adevărul de

fals.

Respectarea acestui principiu conferă gândirii COERENŢĂ.

III.                PRINCIPIUL TERŢULUI EXCLUS

Presupune că în acelaşi timp şi sub acelaşi raport sau este acceptată o propoziţie A, sau este respinsă dintr-un
sistem de propoziţii, a treia posibilitate fiind exclusă. Realitatea este un ansamblu ordonat de obiecte şi fenomene. Aşa
cum obiectele şi fenomenele se ordonează, după specificul lor în anumite clase, tot astfel, la nivelul gândirii, propoziţiile
se ordonează în sisteme de propoziţii. Într-un sistem de propoziţii poate fi acceptată sau o propoziţie sau negaţia ei, a treia
posibilitate fiind exclus. Principiul terţului exclus nu trebuie confundat cuPRINCIPIUL BIVALENŢEI după care
ORICE PROPOZIŢIE ESTE SAU ADEVĂRATĂ SAU FALSĂ, A TREIA POSIBILITATE FIIND EXCLUSĂ – acesta

12
fiind un principiu de selecţie din totalitatea propoziţiilor doar pe cele care nu pot avea altă valoare de adevăr decât una
din cele menţionate. Cu referire la valoarea de adevăr a propoziţiilor cognitive, terţul exclus se formulează: ORICARE
AR FI PROPOZIŢIA, EA ARE SAU NU ARE O ANUMITĂ VALOARE DE ADEVĂR.

Respectarea principiului terţului exclus conferă gândirii CONSECVENŢĂ, capacitate de decizie riguroasă.

ÎMPREUNĂ, PRINCIPIILE NONCONTRADICŢIEI ŞI TERŢULUI EXCLUS,

FUNDAMENTEAZĂ DEMONSTRAŢIA PRIN REDUCERE LA ABSURD – PROCEDEU LARG UTILIZATMAI
ALES ÎN MATEMATICĂ.

IV.               PRINCIPIUL RAŢIUNII SUFICIENTE Presupune căpentru a accepta sau pentru a respinge o

propoziţie trebuie să dispunem de o raţiune suficientă sau, altfel spus, de un temei satisfăcător.

ORICE PROPOZIŢIE ARE UN TEMEI – reprezintă reflectarea în plan logic a relaţiei de cauzalitate proprie
realităţii obiective: aşa cum în realitate nu există nici un obiect sau fenomen fără o cauză, tot aşa, la nivel raţional,
admiterea sau respingerea unei propoziţii are la bază un temei.

Există următoarele tipuri de temeiuri:

 Nici necesare, nici suficiente;

Exemplu: 1. Afară plouă. 2. Ion şi Adrian sunt prieteni.

 Necesare, dar nu şi suficiente;

 Suficiente, dar nu şi necesare;

Exemplu: 1. Eminescu şi Creangă au fost contemporani. 2. Eminescu l-a îndemnat pe Creangă să scrie

„Amintirile din copilărie”.

Propoziţia 1 este temei necesar, dar nu şi suficient pentru propoziţia 2; Propoziţia 2 este temei suficient, dar nu şi
necesar pentru propoziţia 1.

Relaţia de la temei la întemeiat se formulează astfel: „dacă…, atunci…”

 Necesare şi suficiente

Exemplu: 1. Triunghiul ABC este isoscel. 2. Triunghiul ABC are unghiurile de la bază congruente.

Relaţia de la temei la întemeiat se formulează astfel: „dacă şi numai dacă …, atunci …”.

Propoziţia p este un temei necesar pentru propoziţia q, atunci cândfără adevărul lui p nu se poate dovedi
adevărul lui q.

Propoziţia p este un temei suficient pentru propoziţia q dacăadmiţând adevărul lui p devine imposibil ca q să

nu fie adevărată.

Fără să aibă cunoştinţe de logică, oamenii caută să evite, în gândirea lor, confuziile, contrazicerile, afirmaţiile
nedovedite. Procedând astfel, ei se conformează instinctiv principiilor logice. Cunoscând aceste principii avem mai mult
de câştigat. Astfel, principiul identităţii ne obligă să evităm confuzile, principiul contradicţiei şi al terţiului exclus ne
interzic să ne contrazicem, iar principiul raţiunii suficiente ne recomandă să nu facem afirmaţii neîntemeiate.

13
Principiile logicii tradiţionale (tabel)
    LA CE SE    
REFERĂ (enunţul
PRINCIPIUL ENUNŢUL LOGIC FORMULA
ontologic)
LOGIC

PRINCIPIUL Orice obiect are În acelaşi timp şi sub acelaşi A≡A

IDENTITĂŢII însuşiri proprii, raport, orice formă logică este
/
relativ constante, ceea ce este. Formulări
(orice obiect este
care îl diferenţiază echivalente: A = id A
identic numai cu
de alte obiecte.
sine însuşi, în  orice noţiune (termen) (A este identic
acelaşi timp şi sub este identic cu sine; cu A)
acelaşi raport)
 dacă o propoziţie este
adevărată, atunci ea este
adevărată.

PRINCIPIUL Este imposibil ca În acelaşi timp şi sub acelaşi ⌐(A &⌐A)

NON- un obiect să posede raport esteimposibil ca o
(Nu sunt
CONTRADICŢIEI şi să nu posede propoziţie să fie adevărată şi să nu
simultan
aceeaşi proprietate. fie adevărată. Formulare
(un obiect nu poate adevărate şi A,
echivalentă:
fi în acelaşi timp şi şi non-A)
sub acelaşi raport şi  o propoziţie şi negaţia ei
A şi non-A) nu pot fi împreună adevărate.

 PRINCIPIUL Este necesar ca un În acelaşi timp şi sub acelaşi A V ⌐A

TERŢULUI obiect să posede raport este necesar ca o propoziţie
EXCLUS sau să nu posede o să fie admisă sau să nu fie admisă.
proprietate; a treia Formulări echivalente:
(sau este acceptată
posibilitate nu
o propoziţie A, sau  o propoziţie sau are o
există.
este respinsă dintr- valoare de adevăr sau nu o are, a
un sistem de treia posibilitate nu există;
propoziţii, a treia  o propoziţie sau este
posibilitate fiind adevărată sau nu este adevărată; a
exclusă) treia posibilitate nu există.

PRINCIPIUL Orice proprietate a Orice propoziţie are un temei. A→B

RAŢIUNII unui obiect este Formulări echivalente:           
SUFICIENTE condiţionată de alte
 orice propoziţie, pentru
proprietăţi.
(pentru a accepta a fi întemeiată, trebuie să se
sau pentru a sprijine pe alte propoziţii,
respinge o  pentru orice propoziţie
propoziţie trebuie adevărată există cel puţin o
să dispunem de o propoziţie adevărată, diferită de
raţiune suficientă prima, care o implică.
sau, altfel spus, de
un temei
satisfăcător)

14