Zalinschi Ioana-Cristina

Cojocariu Ștefania

Pricopi Paula

Tănăsescu Daniel

AS, GRUPA2, ANUL II

Discriminarea femeilor la locul de munca si in politica Romaneasca

Partea Teoretica
1. Importanta Temei 
Prezenta fișă informativă se axează pe creșterea participării femeilor la piața
forței de muncă și reducerea diferențelor în materie de remunerare și salarii. În toate
țările UE, participarea femeilor la piața forței de muncă este mai scăzută decât cea a
bărbaților. În general, comparativ cu bărbații, femeile încadrate în muncă lucrează mai
puține ore, în sectoare cu remunerații mai scăzute și ocupă poziții de rang inferior,
ceea ce duce la diferențe salariale și de remunerare considerabile între femei și
bărbați. Aceste diferențe se datorează într-o anumită măsură rolurilor tradiționale de
gen adânc înrădăcinate, dar și stimulentelor economice.
Există o serie de pârghii politice destinate să abordeze provocările legate de
participarea redusă a femeilor la piața forței de muncă. Printre acestea se numără
politicile menite să asigure un echilibru între viața profesională și cea privată, cum ar
fi cele privind concediile dinmotive familiale, bine concepute și echilibrate din
punctul de vedere al genului, formulele flexibile de muncă și serviciile de îngrijire
formale, precum și politicile de limitare a factorilor economici care le descurajează pe
femei să lucreze.
Acordarea de concedii plătite din motive familialetinde să stimuleze
participarea femeilor la forța de muncă deoarece:
ajută femeile să concilieze viața profesională cu viața de familie;
le permite să beneficieze de timp liber atunci când au un copil mic de îngrijit;
le întărește legătura cu piața forțeide muncă. De asemenea, datele arată că
măsurile eficace de protecție împotriva concedierii lucrătoarelor gravide sau a
lucrătoarelor care se întorc din concediu pot avea un rol important în rămânerea
femeilor pe piața forței de muncă. Pe de altă parte, concediile excesiv de lungi s-au
dovedit a avea un efect dăunător asupra carierelor femeilor, făcând mai dificilă
reintrarea lor pe piața forței de muncă.

2. Definitii privind discriminarea

DISCRIMINARE-Orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă,
naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuala, vârsta,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie
defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a
libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic,
social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice (OG 137/2000).
Discriminarea poate fi și orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le
generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau
degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, față de alte persoane sau
comunități.
Discriminare directă–situația în care o persoană este tratată mai puțin favorabil, pe un anumit
criteriu, decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într-o situație comparabilă.
Discriminare indirectă–situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică, aparent neutră,
ar dezavantaja în special persoanele care aparțin anumitor grupuri minoritare în funcție de
gen, etnie, orientare sexuală, statut social etc, în raport cu persoanele majoritare.
Discriminare de gen -Orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de gencare
are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în
condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor
recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii
ale vieții publice.
Discriminare pe baza criteriului sex sau discriminarea de genla locul de muncă se referă la
situațiile în care persoanele sunt tratate diferit pentru că sunt femei sau bărbați
Conceptul de discriminare multiplă a fost introdus în literatura de specialitate de Kimberlé
Crenshaw (1989) pentru a atrage atenția asupra experiențelor femeilor afro-americane și a
faptului că pot exista situații specifice de discriminare în funcție de apartenența persoanelor la
diferite categorii vulnerabile. Ioana Borza și Laura Grünberg (2008) analizează faptul că
discriminarea multiplă din legislația românească este tratată ca o însumare a discriminărilor
pe mai multe criterii și este tratată ca o povară suplimentară-“orice deosebire, excludere,
restricție sau preferință bazatăpe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie
circumstanță agravantă la stabilirea răspunderii contravenționale dacă una sau mai multe
dintre componentele acesteia nu intră sub incidența legii penale.

3. Istoricul FORMEI de sicrimin are pe teritoriul Romaniei

Inegalități istorice:Timp de 500 de ani, pânâ în 1856, romii au fost robi în
țările române, iar domnitorii, mănăstirile și boierii aveau drept de proprietate asupra
lor, puteai fi vânduți ca orice alt bun și îndurau pedepse fizice extreme și tratamente
degradante. Nu se puteau căsători fărăacordul stăpânului și nu puteau deține
proprietăți. Suplimentar acestor condiții, unele dintre femeile rome erau agresate
sexual de stăpâni (Pons, 1995). Decalajelor istorice generate de perioada robiei li se
adaugă deportările în Transnistria din perioada celui de-al doilea război mondial,
precum și politicile asimilaționiste din perioada comunistă. În lipsa unor politici
structurale care să contrabalanseze aceste nedreptăți, inegalitățile socio-economice se
adâncesc și se reproduc
 Inegalități istorice:La începutul secolului al XIX-lea, femeile erau considerate
inferioare bărbaților, iar aceștia aveau dreptul, prin lege, să își pedepsească fizic
soțiile. Femeile nu aveau dreptul să încheie acte publice, nu puteau dispune de dotă
sau de veniturile realizate în timpul căsătoriei, nu puteau să ceară paternitatea
(Mihăilescu 2002). Dreptul la vot pentrualegerile locale a fost obținut în 1929, iar cel
pentru alegerile generale abia în 1939, însă primul an în care femeile au putut să
voteze liber a fost abia în 1990 (Miroiu, 2004). Până în anul 2000 violul marital nu era
incriminat de Codul Penal, iar în 2003 a fost introdusă prima lege specifică privind
prevenirea și combaterea violenței în familie.

https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=158&langId=ro
https://centrulfilia.ro/new/wp-content/uploads/2021/01/Material-
informativ_DSM.pdf
https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-9-2020-0234_RO.html

4.Imaginea actuala in societatea romaneasca

Prin egalitate de șanse și de tratament între femei și bărbați se înțelege luarea în considerare a
capacităților, nevoilor și aspirațiilor diferite ale persoanelor de sex masculin și, respectiv,
feminin și tratamentul egal al acestora.
Măsurile pentru promovarea egalității de șanse si de tratament între femei și bărbați și pentru
eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex se aplică în sectorul
public și privat, în domeniul muncii, educației, sănătății, culturii si informării, politicii,
participării la decizie, furnizării și accesului la bunuri și servicii, cu privire la constituirea,
echiparea sau extinderea unei întreprinderi ori începerea sau extinderea oricărei alte forme de
activitate independența, precum și în alte domenii reglementate prin legi speciale.
Procesul emancipării femeii atât în România, cât şi în întreaga lume are influenţe masive
asupra evoluţiei familiei, asupra status-rolurilor femeii şi bărbatului în ansamblul lor, cât şi
asupra societăţii. Întregul parcurs al schimbărilor unei societăţi este reflectat fără echivoc în
dinamica familiei, ţinând cont de specificul cultural, geografic, rasial și socioistoric al fiecărei
naţiuni. De aici se poate deduce în mod logic faptul că familia este cel mai important aspect
din viaţa individului, influenţând comportamentul, gândirea şi personalitatea acestuia.
Desigur că respectarea femeii în familie şi societate reflectă indubitabil gradul de civilizaţie şi
nivelul cultural al acesteia. În altă ordine de idei, violenţa intra(familială), unde femeia este o
victimă constantă, a fost şi continuă să fie o problemă majoră, ce face obiectul conceperii
multiplelor studii şi cercetări, dar şi a unor politici sociale de prevenire şi combatere care să
vină ca răspuns la toate acestea.
Prezentul studiu, urmează să analizeze traseul emancipării femeii în România, evoluţia
familiei, precum şi violenţa intra(familială) din perspectiva socioistorică. O asemenea viziune
ne va putea oferi o descriere cuprinzătoare asupra multiplelor schimbări înregistrate de-a
lungul timpului în spaţiul familial, dar şi în societate. De asemenea, sunt foarte importante şi
evenimentele petrecute în afara teritoriului ţării noastre, deoarece acestea influenţează şi
modifică ordinea şi specificul evoluţiei emancipării româncelor şi a situaţiei familiei. Nu pot
fi ignorate eforturile legislative şi instituţionale ale României în ceea ce priveşte problema
violenţei asupra femeii în familie, acestea urmând a fi analizate şi corelate cu situaţia
statistică oficială oferită de diferite instituţii şi organizaţii.
Studiul de faţă îşi propune să identifice cauzele şi factorii favorizanţi ai violenţei
intra(familiale), prin prisma evoluţiei societăţii şi a emancipării femeii. Astfel, în România
ultimilor o sută de ani s-au înregistrat o serie de evenimente menite să contribuie explicit la
ridicarea statutului femeii în cadrul societăţii, dar şi în spaţiul intim familial. De aici se poate
deduce faptul că inclusiv status-rolurile femeii şi bărbatului în familie au suferit multiple
schimbări în plan structural, relaţional, afectiv, economic, psihologic şi cultural.
Totodată, acest studiu se face util în viitoare analize şi demersuri ştiinţifice de identificare a
situaţiei femeii în familie şi societate, a traseului dobândirii independenţei ei şi a
metamorfozei familiei. Ţinând cont de specificul cultural şi geopolitic, se pot efectua mai
multe asemenea analize care să conducă la elaborarea de noi ipoteze şi teorii asupra evoluţiei
relaţiilor conjugale.

5. Ce nu merge in domeniul egalitatii de sanse cu priviere la discriminarea femilor la

locul de munca si politica romaneasca?
Discriminarea de gen, una dintre formele de discriminare alaturi de cea pe criterii de varsta,
convingeri politice, rasa si religie, reprezinta o problema recunoscuta la nivel mondial.
Mentalitatea ca femeia trebuie sa isi indeplineasca rolul de mama si casnica, iar implicarea in
activitatile profesionale ar trebui sa ocupe un plan secund, este un subiect care provoaca
discutii la nivel public.
In ultima perioada discriminarea femeilor la locul de munca este tratata cu interes sporit. Un
exemplu in acest sens este proiectul FEMINA, care isi propune sa abordeze problematica
situatiilor generalizate de discriminare carora le cad victima cu precadere persoanele de sex
feminin.
Lansat de Blockbuster Media si partenerii sai, Asociatia pentru Promovarea Femeii din
Romania (APFR) si Institutul National pentru Studii de Opinie si Marketing
(INSOMAR), FEMINA este desfasurat la nivel national. Ca obiective, acest proiect isi
doreste consolidarea principiului egalitatii de sanse si de gen la nivelul societatii civile pentru
o mai buna promovare a femeilor pe piata muncii, constientizarea drepturilor egale, precum si
depasirea stereotipurilor culturale si prezentarea unei imagini corecte si nediscriminatorii a
femeii in societatea romaneasca.
Se realizează discret dar eficient, femeile care lucrează în prezent sunt concentrate în ocupații
de rutină, prost plătite. La acest lucru au contribuit atât organizarea muncii cât și stereotipia
referitoare la rolul fiecărui gen. Femeile au o șansă mai mare de a avea o slujbă cu normă
întreagă dacă nu au copii. Unul dintre factorii majori care afectează cariera femeilor îl
reprezintă percepția masculină referitoare la femeile angajate care au copii, pentru care
munca ar ocupa un loc secund, după nașterea copiilor.
Deși contextul s-a schimbat ca urmare a încetinirii creşterii economice, este important ca
politicile în materie de egalitate de șanse între femei și bărbați să fie în continuare
consolidate. Decenii de eforturi comune au contribuit nu doar la îmbunătățirea situației și
drepturilor femeilor, ci au sprijinit și dezvoltarea economică și socială a societăților în care
trăim.
Reforma modelului social românesc se impune, având ca ţintă asigurarea şi întărirea valorilor
asociate cu modelul social european, precum: egalitate, solidaritate, drepturi individuale şi
responsabilitate, non discriminare şi redistribuire, cu asigurarea accesului tuturor cetăţenilor
la servicii publice de calitate şi standarde sociale ridicate. Schimbările demografice şi
şomajul care afectează anumite grupuri sociale trebuie să fie abordate utilizând politici care
să asigure accesul egal la locuri de muncă de calitate.
„În urmă cu 25 de ani, guvernele lumii și-au luat un angajament față de femei și fete, însă și-
au respectat promisiunea doar parțial. Deși, la nivel mondial, s-a obținut sprijin politic pentru
școlarizarea cât mai multor fete, acestora nu li s-au oferit competențele și susținerea de care
au nevoie nu doar pentru a-și construi propriul destin, ci și pentru a putea trăi în siguranță și
demnitate”, a declarat directorul executiv al UNICEF, Henrietta Fore. „Accesul la educație
nu este suficient – trebuie să schimbăm și comportamentul și atitudinea oamenilor față de
femei. Putem vorbi într-adevăr de egalitate doar în momentul în care toate femeile
beneficiază de protecție împotriva violenței, își pot exercita drepturile în mod liber și se
bucură de șanse egale în viață” - București, 4 martie 2020 – Numărul fetelor care merg la
școală și își continuă studiile este mai mare ca oricând la nivel global, însă progresele
remarcabile înregistrate în domeniul educației au contribuit prea puțin la construirea unui
mediu în care fetele au parte de mai multă egalitate și de mai puțină violență, au avertizat
astăzi UNICEF.
Datele Institutului de Statistică al UNESCO arată că, în 2017, 170.718 fete din învățământul
primar, gimnazial și secundar se aflau în afara sistemului de educație din România, în creștere
față de 162.669 în 2016 și față de 143.311 în 2015.

6. Strategii de actiune impotriva discriminarii implementate de catre biserici, stat,

primarii.

Nediscriminarea şi egalitatea de şanse reprezintă astăzi principii de bază ale drepturilor

omului. Proiectul de cercetare-dezvoltare – Modalităţi de promovare a principiilor
nediscriminării şi egalităţii de şanse în societatea românească actuală – a fost desfăşurat de
C.N.C.D. în parteneriat cu Universitatea Creştină ”Dimitrie Cantemir”, prin organizarea
Conferinţei Nediscriminării şi Egalităţii de Şanse – NEDES 2011 - la nivelul Municipiului
Bucureşti. Conferinţa, organizată cu scopul de-a populariza principiul nediscriminării şi
egalităţii de şanse, a avut trei obiective: dezvoltarea capacităţii de cunoaştere şi înţelegere a
principiilor nediscriminării şi egalităţii de şanse atât între bărbaţi şi femei, cât şi între
diferitele categorii de persoane; dezvoltarea capacităţii de înţelegere şi aplicare a dreptului
obiectiv la nediscriminare şi egalitate de şanse; stimularea interesului pentru implicarea în
eliminarea discriminărilor de orice fel.
Bibliografie: hipo.ro
Raport privind discriminarea
Unicef.org
Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati
Revistacaltitateavietii.ro
Rm.coe.int

Partea Practică.
I.
Discriminarea la locul de muncă poate începe la recrutare/ angajare, pe parcursul relațiilor de
muncă prin: stabilirea unor condiții aparent neutre, dar care pot afecta anumite femei,
hărțuire, stabilirea discriminatorie a unor condiții dezavantajoase în ceea ce privește regimul
de muncă, promovarea sau drepturile salariale, neîndeplinirea obligației de acomodare
rezonabilă a femeilor cu dizabilități, instigarea la discriminare sau tratament discriminator
prin încheierea relațiilor de muncă.
1. Discriminarea la angajare:
- plasarea anunțurilor de angajare cu specificarea unor condiții care exclud sau
favorizează anumite persoane fără o justificare rezonabilă (dacă co ndițiile nu sunt
necesare pentru sarcinile de lucru pentru postul respectiv).

EX. Un angajator poate solicita ca la angajare să se prezinte doar femei dacă postul
vacant este de actriță, dar în niciun caz nu poate dacă postul este de contabil, asistent
social, secretar, asistent juruidic, etc.
- Refuzul neîntemeiat de angajare a persoanei atunci când este determinată de
apartenența persoanei la un criteriu protejat sau punerea unor întrebări irelevante
pentru locul de muncă.

EX. Discriminare este situația în care o femeie de etnie romă se prezintă la concurs și
chiar dacă are profilul mai bun decât al persoanei angajate în final, nu este angajată doar
datorită etniei sale. În timpul interviului de angajare, nu pot fi puse întrebări legate de
caracteristicile protejate de lege, starea matrimonială, starea de sănătate, dacă potențialul
angajat are sau intenționează să-și întemeieze o familie, etc.
2. Discriminarea pe parcursul relațiilor de muncă:
- Refuzul neîntemeiat a unor femei la adminerea unor cursuri de formare profesională
sau distribuirea diferențială a sarcinilor de lucru.

EX. Preferința angajatorului de a pune în funcțiile de conducere doar bărbați sau

acceptarea în cursurile de formare profesională doar persoane fără obligații familiale.
 - Remunerearea inegală pentru același tip și volum de muncă, fapt care este interzis prin
Lege privind asigurarea egalității, ci și de Codul Muncii, principiul fiind cel de plată
egală pentru muncă egală și nu pentru muncă de valoare egală,
- Discriminarea indirectă poate să apară atunci când prin stabilirea unor norme aparent
neutre și care sunt aplicabile tuturor, o anumită categorie de angajați este afectată
disproporționat.

Ex. Un angajator obligă toți angajații să lucreze în weekend, fără a permite modalități de
acomodare angajaților care din motive religioase nu pot lucra în acele zile.
- Hărțuirea este un tratament degradant, atingerea adusă demnității persoanei prin
realizarea unui mediu ostil de muncă, chiar de către angajator sau chiar a unor colegii,
în condițiile în care angajatorul nu ia nici o măsură.
EX. Lipsa de intervenție a angajatorului atunci când angajații jignesc sau tratează urât
un angajat doar pentru că este femeie, de asemenea adresarea unor glume cu conotație
sexuală, circularea unor mesaje cu conținut ironic, utilizarea unor cuvinte jignitoare
pot fi definite ca hărțuire.
3. La încheierea relațiilor de muncă, discriminarea poate să apară în foma cocedierii
abuzive.
EX. Angajatorul concediază o femeie pentru că este însărcinată.
II. Grupul țintă.
Grupul țintă ales este cel al femeilor și al fetelor indiferent de vârstă din România. Multe fete
au trecut prin etapa de discriminare încă din școală și au continuat până la vârsta de
pensionare și chiar și după aceasta. Am ales acest grup, al femeilor pentru că acestea sunt cele
mai predispuse la discriminare, alături de romi, homosexuali și persoane cu dizabilități.
În Cercetarea națională privind violența în familie și la locul de muncă realizată în colaborare
de IMAS cu Centrul Parteneriat pentru egalitate, București se arată că:
-12,9 % din populația adultă din România a trecut prin experiențe de hărțuire sexuală sub
formă de atingerilor, gesturilor sau a limbajului cu conotații sexuale, la locul de muncă sau la
școală(59%-femei)
-1,9% din populația adultă din România a trăit experiențe de hărțuire sexuală care au
presupus solicitarea de relații sexuale în schimbul unor promisiunii(61%-femei).
-1,7% din populația tării au trecut prin experiențe de hărțuire sexuală care au presupus
utilizarea forței(85%-femei)
Bibliografie: hipo.ro
Raport privind discriminarea
Unicef.org
Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse intre Femei si Barbati
Revistacaltitateavietii.ro
Rm.coe.int

https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=158&langId=ro
https://centrulfilia.ro/new/wp-content/uploads/2021/01/Material-
informativ_DSM.pdf
https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-9-2020-0234_RO.html