Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
3
N. Machiavelli – Principele, Editura Mondero, Bucureşti, 1997
4
A se vedea, de pildă, regretele sau remuşcările mai marilor savanţi ai umanităţii cum ar fi Albert Einstein, după
descoperirea teoriei relativităţii care a stat la baza construcţiei primei bombe atomice;
http://en.wikipedia.org/wiki/Albert_Einstein#The_atomic_bomb
144
comportament etic, ca reflectând stări etice.5 Inclusiv astăzi, întâlnim situaţii în care corporaţii
de renume mondial declară public că au procedat perfect legal într-o ţară sau alta din Lumea a
treia, ţări în care au recurs la practici discutabile de salarizare şi/sau angajare a copiilor în
fabrici.6 Chiar dacă au procedat legal în astfel de situaţii, acele MNC-uri au procedat oare şi
etic?
Într-o definiţie simplă, etica constituie o teorie filosofică despre morala individului,
despre ceea ce trebuie sau nu să facă individul muritor pentru a tinde către adevărul absolut,
către autorealizarea sa deplină; ce anume înseamnă însă morală nu este pe deplin convenit de
filosofi pe parcurs de trei milenii; cel mai frecvent se emit norme morale de tipul : „Să nu
furi! “, „Să nu ucizi! “ etc.7
Probabil că, într-o anumită măsură, distincţia între moral şi non-moral poartă şi o
„amprentă“ specifică fiecăruia dintre noi, după personalitatea şi structura interioară a
fiecăruia, după „matricea culturală “ de care aparţine fiecare individ; analiştii în management
au remarcat diferenţe semnificative între conceptul de morală din Occident faţă de cel de
morală din Japonia. Aşadar, am invocat anterior sintagma de morală şi norme morale
(înţelegând o sumă de reguli impuse de societate prin confirmarea lor în timp); în plus, fiecare
dintre noi conştientizăm că suntem în bună măsură „prizonieri” ai anumitor valori şi/sau al
unui sistem de valori la care ne raportăm în viaţa zilnică. 8 De unde provine şi cum se
structurează acest sistem de valori? Se regăsesc sau nu aceleaşi valori şi în cadrul
organizaţional?
Analiştii în etica afacerilor disting pe larg între:9
Normele morale, abordate ca o „sumă“ de reguli de conduită în plan social,
reguli asumate de individ în mod conştient; unele „norme morale “ se consacră de autoritatea
normativă ca fiind imperative sub forma unor reglementări juridice (Parlamentul, Executivul,
autorităţile locale din fiecare ţară etc.); alte instituţii, precum Biserica consacră „porunci
religioase” ce vin să completeze „modelele de acţiune” la care se raportează individul în
profesia sa şi în viaţa de zi cu zi. Aşadar, norma morală diferă de reglementarea juridică şi/sau
porunca religioasă; norma morală reflectă un act liber, cu consecinţe asupra celorlalţi, bazat
pe autonomia de voinţă a individului şi impus de conştiinţa lui morală ca autoritate supremă.
Distincţia între normele morale şi reglementările juridice, spune Dan Crăciun, este de
maximă importanţă pentru ceea ce numim lumea afacerilor; întradevăr, îndeosebi atunci când
este vorba de negocieri, tratative comerciale, modificarea unor contracte, ipoteza unor litigii
comerciale etc. cei profund implicaţi în practica afacerilor invocă ideea că „tot ceea ce legea
nu interzice în mod expres, înseamnă că admite”.
Valorile morale, abordate ca elemente ce compun „conştiinţa colectivă” a unor
grupuri sociale mari, în sensul cel mai larg al umanităţii, se referă la efectele/consecinţele
actelor noastre asupra celorlalţi sau asupra propriei noastre persoane; prin valori morale se
optează între bine şi rău sub forma unor tipare sociale de raportare confirmate în istoria
umanităţii, ele exprimând apropierea explicită către bine. Astfel de valori se iniţiază odată cu
Eul conştient, însă au un caracter supraindividual, în sensul că se validează ca valori morale
numai preferinţele individuale ce întrunesc acordul social. Altfel spus, valorile morale
5
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005 , pag. 12 şi următoarele
6
Pe marginea acestui subiect discutăm mai pe larg în paragraful „Comportament non-etic în afacerile MNC-
urilor”.
7
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005; se ajunge astfel la respectarea celor Zece
Porunci enunţate în Vechiul Testament, care poate fi considerat un prim cod etic; altfel spus, deducem că a te
comporta etic în general sau în calitate de om de afaceri se rezumă la a respecta anumite principii şi cutume
impuse de istoria civilizaţiei umane, alături de legile/reglementările ce guvernează viaţa economică.
8
C. Cooper (editor) – The Blackwell Encyclopedia of Management, 2nd edition, vol. II, Business Ethics, edited
by P.H. Werhane şi R.E. Freeman, Blackwell Publishing, USA, 2005, pag. 533
9
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005; autorii discută pe larg despre ce sunt
normele , structura acestora, specificul normelor morale etc., pp 48-75; similar, atunci când discută de valorile
morale ei îşi încep analiza cu subiectivismul, materialismul, continuând cu treptele conştiinţei morale,
convingerea morală etc. pp. 85-122.
145
desemnează tipuri de raportare socială (nu individuală), preferenţială şi raţională, faţă de
contextul concret în care trăim cu toţii; ele sugerează o orientare spre coeziune şi ordine şi/sau
spre un tip ideal de societate.
„Legea morală nu e o lege de care să asculţi, spune Pleşu, ci una cu care comunici,
care ştie să te asculte”; ajungem, din nou, la acceptarea conştientă/deliberată a unor norme
morale.10 Îndeosebi în ceea ce priveşte lumea afacerilor decidenţii de la nivel de top
management se confruntă zilnic cu situaţii non- tipice, cu situaţii în care este suficient ca 1%
din formularea unei decizii să contravină normelor morale pentru ca, pe cale de consecinţă,
însăşi decizia în sine să fie pusă sub semnul întrebării. Există împrejurări în care „nici
verticalitatea virtuţii, nici înălţimea inteligenţei nu sunt suficiente pentru a traversa corect un
impas existenţial”; este nevoie în plus de ceea ce Pleşu consideră a fi talent moral.11
23
http://en.wikipedia.org/wiki/E._M._Forster
24
C. L. Cooper, C. Argyris – The Blackwell Encyclopedia of Management, Vol. II, Business Ethics, edited by P.
H. Werhane şi R. E. Freeman, Blackwell Publishing, SUA, 2005, pag. 460
25
J. Maciariello – The Daily Drucker , Elsevier, Butterworth Heinemann, UK, 2005
148
Comunitatea locală/naţională: este indirect interesată de evoluţia firmei, de
stabilitatea ei, de implicarea în acţiuni sociale etc.
Alte grupuri de interes vor include, după caz, instituţii sau persoane ce intră în
diverse raporturi cu firma (bănci, transportatori, sindicate, patronate etc.).
Teoria modernă în management discută de teoria stakeholders în raport cu evoluţia
firmei în afaceri, inclusiv cu raportarea la comportamentul ei etic; evident că din cele zece
grupuri de interes enumerate mai sus există diferenţe de fond cu privire la gradul de interes pe
care îl are fiecare grup faţă de destinul firmei. Simplificat putem considera că avem
următoarea grupare şi/sau poziţionare a stakeholder-ilor faţă de firmă:26
Grupuri primare de interes: investitorii, acţionarii, clienţii, salariaţii, managerii,
furnizorii;
Grupuri secundare de interes: guvern, grupuri politice, comunitatea locală, alte
grupuri.
Într-o reprezentare grafică teoria stakeholder-ilor poate fi reprezentată ca în figura nr. 5.1.
Investito Acţionar
ri i
Furnizor CLIENŢI
i FIRMA
Manager Salariaţi
i
26
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005; C. Cooper (editor) - The Blackwell
Encyclopedia of Management, 2nd edition, vol. II, Business Ethics , edited by P.H. Werhane şi R.E. Freeman,
Blackwell Publishing, USA, 2005
27
L. Kohlberg - Esseys on Moral Development, vol. I,The Phylosophy of Moral development, New York, Harper
and Raw, 1981; preluat după D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 104 şi
următoarele
149
- prima treaptă: ca debut al raţionamentului moral, este redată de sintagma „forţa
reprezintă temeiul dreptăţii“; în fapt, se manifestă o lipsă totală de conştientizare
morală şi funcţionează aşa - numita „lege a junglei “;
- a doua treaptă: este redată de expresia „totul este admis “ pentru a avea succes în
afaceri, pentru a obţine profituri cât mai mari, sub rezerva de a nu fi descoperite
practicile ilegale; se aplică principiul „nu mă întreba de primul milion, deoarece
pentru restul am acoperire legală “;
- a treia treaptă: are drept corespondent principiul „maximizează profiturile pe
termen scurt “; este momentul la care se începe a ţine seama de practicile
acceptabile din punct de vedere legal şi social;
- a patra treaptă: are drept corespondent principiul „maximizează profiturile pe
termen lung “; este stadiul la care se începe a evita încheierea de contracte cu
organizaţii controversate ca imagine, cu furnizori/clienţi compromişi etc.;
compania elaborează codurile etice şi impune training salariaţilor pe probleme
morale;
- a cincea treaptă: este caracterizată de conceptul stakeholders, aşa cum l-am
invocat anterior; în acest stadiu firma îşi face publică misiunea şi raporturile cu
alte grupuri de interes; evaluarea managementului aplicat include şi indicatori de
comportament social al companiei;
- a şasea treaptă : este caracterizată pe deplin de conceptul corporaţie cetăţenească
sau corporaţie din „al patrulea val “, după cum remarcă Maynard şi Mehrtens;
această corporaţie devine un exemplu pentru celelalte instituţii, un susţinător al
economiei bazate pe cunoştinţe, o comunitate a bunăstării, un pionier în
tehnologiile adecvate etc. 28
Conform unor opinii mai recente, există trei stagii distincte în convergenţa dintre
sectorul corporatist şi societatea civilă; în prealabil parcurgerii celor trei stagii remarcăm că
firmele şi ONG-urile adoptă atitudini diferite, fiecare, faţă de liberalizare şi globalizare; cele
trei stagii invocate sunt următoarele:35
- companiile şi ONG-urile realizează că ele trebuie să coexiste împreună;
- companiile şi ONG-urile încearcă să înveţe unele de la altele şi să lucreze
împreună;
- companiile şi ONG-urile intră treptat în relaţii de „afaceri” împreună
(pentru a cocreation astfel de relaţii).
Înainte de a fi om de afaceri, capitalistul este un om ca oricare altul, cu limitele şi
aspiraţiile sale morale, remarcă pertinent acelaşi D. Crăciun; 36 în măsura în care acel capitalist
realizează că este în interesul său să conştientizeze că firma are şi responsabilităţi sociale, în
aceeaşi măsură el însuşi va avea de câştigat, atât ca om de afaceri, cât şi ca membru al
societăţii.
Ca un răspuns la întrebarea sugerată de acest paragraf, vom concluziona că o afacere
poate fi „comercială”, poate fi condiţionată de obţinerea de profit şi totuşi să nu se îndepărteze
de la minime reguli etice; cele două noţiuni, etic şi comercial, sunt doar în aparenţă în
antiteză.
Este dificil de spus cum vor evolua în viitor relaţiile dintre stat şi corporaţii şi în ce
măsură anume, organizaţiile de afaceri vor ţine seama sau nu de ceea ce recomandă lucrările
de etică în afaceri;37 oricum, economia ecologică şi relaţia cu mediul înconjurător vor induce
noi constrângeri pentru un comportament etic în afaceri. 38 În prezent, spune Korten,
corporaţiile au o viaţă nelimitată, se pot mişca peste tot pe Glob, pot controla mijloacele de
informare în masă, pot recurge la zeci de avocaţi pentru a-şi susţine interesele; ele acumulează
proprietăţi şi resurse financiare uriaşe şi pot da în judecată orice cetăţean privat sau ONG ce
formulează întrebări incomode; şi totuşi corporaţiile nu sunt oameni, ele nu au conştiinţă.39
152
recunoscute de societate; înseamnă că obţinerea de profit şi creşterea economică de către
firme nu poate avea loc pe seama manevrelor oneroase, incorecte şi care produc prejudicii
actuale sau viitoare unor grupuri de interes (proprietari, salariaţi, clienţi, furnizori, comunitate
etc.). Spre exemplu, “agresivitatea “ unor organizaţii de afaceri faţă de mediul înconjurător,
poluarea conştientă a acestuia, nu pot fi justificate şi acceptate indiferent de profitul obţinut
sau poziţia unor firme pe ansamblul sistemului economic naţional. Există situaţii în care mari
MNC-uri, inclusiv în ţările Occidentale, deţin o veritabilă poziţie de dictator ca forţă
economică şi sunt în măsură să îşi susţină interesele şi să influenţeze deciziile politice majore.
În general spus, conduita managerilor în afaceri, ca parte componentă a stilurilor de
management, ar trebui să nu abdice de la respectarea unor anumite “reguli de joc “; prin
extensie, remarca invocată este perfect valabilă şi pentru toate grupurile de interes faţă de
firmă, conform teoriei stakeholders amintită. Aşadar, două aspecte merită a fi subliniate în
mod explicit, anume:
a. Începând cu anii 80 şi până în prezent, întreaga problematică a comportamentului etic
în afaceri s-a amplificat foarte mult sub presiunea unor reglementări internaţionale,
reglementări europene, legi şi reglementări naţionale, dar şi sub presiunea exercitată de opinia
publică, mass-media şi alte surse similare de constrângere a decidenţilor economici. Prin
urmare, ultimele două decenii au consacrat ideea că şi marile corporaţii trebuie să se supună
unor reguli minime de comportament etic; ideea invocată se sugerează grafic astfel:
Acceptarea conceptului de
etică în afaceri
1980 2008
Presiune asupra
-reglementări Presiune asupra
-reglementări managerilor şi altor
internaţionale/europene/ managerilor şi altor
internaţionale/europene/ grupuri de interes
naţionale; grupuri de interes
naţionale; pentru a-şi preciza
-opinia publică; pentru a-şi preciza
-opinia publică; public poziţia faţă de
- mass-media public poziţia faţă de
- mass-media etica în afaceri.
etica în afaceri.
Acţionari;
Investitori; Generează sau CEO şi echipa de la
Salariaţi; influenţează 20% Manifestare
vârf – determină
Furnizori; din a companiei
80% din
Clienţi; comportamentul pe piaţă şi în
+ comportamentul societate
Guvern; etic al companiei etic al companiei
Grupuri politice;
Comunităţi locale 153
5.4.2. Sursele comportamentului etic
Etica în afaceri, deci comportamentul etic al managerilor ce determină ponderea (80%,
empiric) comportamentului firmei pe piaţă şi în societate, derivă din mai multe surse şi/sau
este rezultatul diverselor contexte prin care trece firma:40
- caracteristicile personale, educaţia şi pregătirea managerilor;
- reglementările internaţionale/europene;
- legi naţionale şi alte acte normative impuse în materie de afaceri;
- cutume formate de-a lungul timpului şi care tind a deveni “reflexe condiţionate “ ale
comportamentului unei comunităţi de afaceri;
- perioada pe care o parcurge firma în evoluţia propriului ciclu al afacerilor;
- coduri de etică, regulamente de organizare a firmelor etc.
Pentru firmele româneşti, până la momentul actual, putem afirma că managerii şi
diverşi stakeholders nu au realizat pe deplin problema comportamentului etic în afaceri; însă
obţinerea de succes pe termen lung va implica luarea în analiză şi a acestui aspect; oarecum
timid, după anul 2000, pe măsură ce marile întreprinderi româneşti au fost privatizate, unele
companii precum Petrom sau Sidex Galaţi au început să evoce problematica
responsabilităţilor sociale şi a comportamentului etic în afaceri. După aderarea României la
UE, îndeosebi în relaţia cu mediul ambiant, prin standarde şi norme impuse de instituţiile UE,
problematica comportamentului etic devine deosebit de acută pentru „actorii” economici din
România. Este predictibil că, în deceniile ce vor urma, pe măsură ce avansăm către un nou tip
de economie, către un nou mod de obţinere a avuţiei, companiile de succes îşi vor redefini
optica declarată şi aplicată după care vor să facă afaceri; 41 modul de structurare al
corporaţiilor din „Al patrulea val “, spun Maynard şi Merhtens, va fi complet diferit de cel de
astăzi, restricţiile etice şi sociale fiind benevol acceptate de către decidenţi.42
Într-o abordare mai analitică, vom remarca faptul că diverse surse ce induc un anumit
tip de comportament etic în afacerile companiilor rămân, fiecare, caracterizate de aspecte
destul de nuanţate/complexe astfel:43
Caracteristicile personale, educaţia şi pregătirea managerilor îşi pun amprenta
asupra a tot ceea ce se întâmplă în interiorul firmei, cât şi în relaţiile ei cu exteriorul; în fapt,
aceasta rămâne sursa majoră a succesului/insuccesului obţinut de organizaţie, inclusiv a
comportamentului ei moral sau imoral.
Fiecare individ este un rezultat al mediului social şi al educaţiei obţinute pe parcursul
anilor, el „incluzându-se” într-un anumit tipar de personalitate, funcţie de care va reflecta un
anume mod de a lucra cu ceilalţi, de a se comporta etc.; 44 teoreticienii discută de trei stadii de
dezvoltare morală a salariatului, fiecare stadiu arătând măsura în care individul acceptă sau nu
influenţe externe lui (figura nr.5.3.); aceste trei stadii sunt, putem spune, o variantă
simplificată a modelului de dezvoltare morală propus de Kohlberg (model la care ne-am
referit anterior). Oricare ar fi modelul de dezvoltare morală al unei persoane şi/sau al unei
organizaţii, este de dorit ca firma să ţină seama la angajare de caracteristicile morale ale
viitorilor salariaţi, cât şi să asigure salariaţilor ei, în cadrul programelor generale de training,
40
P. Nica, coord. – Managementul firmei, Editura Condor, Chişinău, 1994, pag. 94 şi următoarele; S. Robbins,
M. Coulter - Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 111 şi următoarele
41
A. Toffler, H. Toffler – Revolutionary wealth; traducere Avuţia în mişcare, Editura ANTET, 2006
42
H. B. Maynard, S.E. Mehrtens – Al Patrulea Val, Editura ANTET, Bucureşti, 1993, pag. 79 şi următoarele
43
P. Nica , coord. – Managementul firmei, Editura Condor, Chişinău, 1994, pag. 94 şi următoarele; S. Robbins,
M. Coulter - Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 111 şi următoarele
44
Despre personalitate şi stil de management discutăm separat în capitolul nr.15, la acest punct sugerând numai
conexiunea cu subiectul invocat.
154
anumite componente pe chestiuni de etică.45
Preconvenţional
- Urmează regulile doar când este în interesul tău
- Respectă regulile pentru a evita pedeapsa fizică
Sursa: S. Robbins, M. Coulter - Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 112.
Copyright © All rights reserved.
45
S. Robbins, M. Coulter - Management, 8th edition, Pearson Education, New Jersey, 2005, pag. 116
155
Tabelul nr. 5.2. Texte internaţionale/europene ce influenţează codurile etice
TEXTE INTERNAŢIONALE
Cele 182 de convenţii internaţionale ale muncii
Declaraţia de la Philadelphia (1944) – referitoare la întâietatea obiectivelor sociale în politica
internaţională
Declaraţia universală a drepturilor omului (1948)
Convenţiile internaţionale legate de drepturile civile şi politice şi cele care privesc drepturile
economice, sociale şi culturale(1966)
Declaraţia tripartită a principiilor privitoare la întreprinderile multinaţionale şi la politică (ILO,
1977, revizuită în 2000)
Liniile directoare pentru funcţionarea întreprinderilor multinaţionale (OECD, 1976)
Convenţia de suprimare a tuturor formelor de discriminare a femeilor (1979)
Convenţia Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului (1989)
Declaraţia la nivel înalt de la Copenhaga (1995) – promovarea nevoilor sociale şi a drepturilor
fundamentale
TEXTE EUROPENE
Carta socială europeană (1972)
Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale(1989)
Protocoale pentru politica socială (1992)
Tratatul de la Amsterdam (1997)
Norme comunitare aplicabile întreprinderilor europene operante în PED (ţări în curs de dezvoltare)
(1999)
Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene (2000)
Carta verde „ Promovarea unui cadru european pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor
“(2001)
Sursa: Adaptat după Dan Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005.
Copyright © All rights reserved.
46
Abrevierile ROF şi ROI desemnează Regulamente de organizare şi funcţionare şi Regulamente de ordine
internă, documente extrem de întâlnite în managementul întreprinderilor româneşti până în 1990; prin acestea se
reglementau în detaliu procedurile pe care trebuie să le urmeze salariaţii în activitatea zilnică începând cu
prezenţa, raporturile de subordonare, disciplina, relaţiile de cooperare între compartimente, relaţiile contractuale
cu furnizorii etc.; ulterior, după caz, parte din companiile româneşti au optat pentru Coduri de etică sau Coduri
de conduită.
156
Figura nr.5.4. Surse de autoritate formală pentru companiile din România
Constituţia Europeană
Constituţia Europeană Convenţii/Tratate
Convenţii/Tratate
internaţionale
internaţionale
Instituţii Europene
Instituţii Europene
Convenţii/Tratate
Constituţia României Convenţii/Tratate
internaţionale
Constituţia României internaţionale
Legi
Legi
Statute, contracte
Statute, contracte
Coduri de
Coduri Etice Coduri de ROF ROI
Coduri Etice Conduită ROF ROI
Conduită
52
D. Korten – The Post-Corporate World – Life after Capitalism, 1999, traducere în limba română Lumea post-
corporatistă – viaţa după cpitalism – Editura Antet XX Press
53
D. Crăciun ş.a. – Etica afacerilor, Editura Paideia, Bucureşti, 2005, pag. 546
54
De pildă, sunt binecunoscute scandalurile şi implicaţiile de zeci de miliarde USD cu privire la firmele Exxon şi
Worldcom în SUA, scandalul legat de Societe Generale
(http://www.banknews.ro/stire/15349_franta_vrea_masuri_stricte_de_prevenire_a_riscurilor_dupa_frauda_comi
sa_la_socgen.html).
55
K. Werner, H. Weiss – Das neue Schwarzbuch Markenfirmen Die Machenschaften der Weltkonzerne, Wien –
Frankfurt, 2003; traducere în limba română Noua carte neagră a firmelor de marcă, Editura Aquira, 2004
159
survin însă şi situaţii incredibile: în Coasta de Fildeş un copil de opt ani „costă “ 30 de Euro şi
este exploatat prin muncă şi distrus după câţiva ani (cacao neprelucrată provine din Coasta de
Fildeş, unde proprietarii folosesc sclavi pe plantaţii, arată Kevin Boles; fiecare „a treia
muşcătură „ din ciocolată are gust de sclavie, spune acest analist) 56; concernele UNOCAL şi
TOTAL au utilizat sclavi la construcţia unei conducte de gaz metan în Myanmar, mic stat în
care sclavia este acceptată legal.57 Se estimează că marile concerne folosesc peste 27 de
milioane de persoane drept sclavi în fabricile/sucursalele lor din lumea a treia. 58 Este oarecum
paradoxal, însă deşi avem o Universal Declaration of Human Rights (1948), există în anul
2008 milioane de persoane afectate de sclavie; ONG-urile ce monitorizează acest aspect au
identificat nu mai puţin de şase tipuri de sclavie modernă (munca neîntreruptă de 7 zile pe
săptămână, munca forţată, traficul de persoane şi copii etc.) 59 În ţările subdezvoltate, arată
Werner şi Weiss, spaţiul decizional al corporaţiilor este mai mare decât al ţărilor în care ele
acţionează, au o „putere” mai mare decât decidentul politic ceea ce le conferă o poziţie de
„dictator “.60
c) Păpuşile Barbie, jucăriile Pokemon sau Mickey Mouse sunt fabricate de
„salariaţii “ care sunt ei înşişi încă nişte copii din ţări asiatice (China, Thailanda, Indonezia,
Filipine etc.); astfel de jucării sunt fabricate cu sânge, sudoare şi lacrimi, spun Werner şi
Weiss, aducând profituri de miliarde USD unor companii multinaţionale. În 1993, la Kader
Toy Factory din Bangkok, unde se fabricau păpuşi pentru concernul MATTEL, au murit 87
de salariaţi într-un incendiu întrucât ferestrele aveau gratii iar uşile erau zăvorâte; ei lucrau în
medie 19 ore pe zi pentru 2,5 Euro, printre ei existând şi copii de 13 ani; 61alţi 47 de salariaţi
au fost grav răniţi, iar pedeapsa aplicată de către Guvern pentru cei ce administrau fabrica s-a
rezumat la câteva luni de închisoare. Tragedia invocată cu privire la fabrica de jucării de la
Kader nu a fost un caz izolat; acelaşi incident s-a repetat ulterior în ţări precum Thailanda,
Indonezia sau China; pentru concernele multinaţionale, spun cei doi autori, China este un
paradis , întrucât aici sindicatele sunt interzise, iar obligaţiile administratorilor sunt minime
(nu este de mirare că în China se produc 1/3 din toate jucăriile din lume).
d) Există şi exemple/situaţii recente ce atestă sau cel puţin sugerează un
comportament non-etic în cazul unor mari corporaţii europene. De pildă, scandalul recent
survenit în Germania în legătură cu problemele concernului Siemens afectează major mediul
german de afaceri, inclusiv imaginea ţării pe plan internaţional. Acest scandal a survenit în
2007 şi a vizat iniţial acuzaţii de corupţie doar la nivelul diviziei de telecomunicaţii a
Siemens; ulterior el s-a extins sub „efectul de domino” asupra filialelor companiei din
întreaga lume; actualmente sunt investigaţi peste 270 de angajaţi sau foşti angajaţi ai
concernului, sub acuzaţia de corupţie şi practici oneroase aplicate în decursul a mai mult de
10 ani de zile.62 Este oportun de menţionat că la ora actuală Siemens are peste 435.000
salariaţi în întreaga lume, inclusiv în SUA şi Canada; urmare a scandalului survenit, circa
17.000 de angajaţi ar putea fi concediaţi în urma restructurării concernului. Conform ziarului
Der Spiegel , Siemens ar fi plătit între anii 1978-1987 sume drept bacşiş în valoare de 266
milioane mărci germane pentru a elimina Franţa şi Canada în cura de obţinere a două
contracte în Iran (pentru construirea de centrale nucleare); acuzaţiile ce sunt aduse în prezent
o implică şi pe Angela Merkel, Cancelar al Germaniei, inclusiv serviciile de informaţii şi alte
instituţii ale statului de drept. 63
e) Firme de renume precum Nike, Adidas, Reebook, Polo sau Tommy utilizează
practici reprobabile în fabricile lor din Asia sau Africa realizând articole ce ulterior sunt
56
K. Boles – Die neue Sclaverei, Editura Kuntsmann, Munchen, 2001
57
http//www.antislavery.org
58
http://www.antislavery.org/homepage/antislavery/modern.htm
59
http://www.antislavery.org/homepage/antislavery/modern.htm
60
K. Werner, H. Weiss – Lucr. cit.
61
K. Werner, H. Weiss – Lucr. cit., pag.178 şi următoarele
62
* * * Adevărul, nr. 5587 din 1 iulie 2008 (Un scandal care va costa Germania)
63
* * * Adevărul, nr. 5587 din 1 iulie 2008 (Un scandal care va costa Germania)
160
vândute cu sigla Made in USA la „preţuri occidentale “. În 1996 revista Life a publicat
fotografiile unor copii pakistanezi ce coseau sigla Nike pe mingi de fotbal, articol ce a generat
un imens scandal (acei copii erau plătiţi cu 4-5- USD pe zi şi lucrau 8 sau 10 ore zilnic).
Revista Stern a făcut dezvăluiri similare despre munca subumană din fabricile Nike şi Adidas
(salarii derizorii, 14-16 ore de muncă pe zi, angajaţi tineri de 13-15 ani, condiţii mizerabile în
halele de producţie numite sweatshops etc.); au existat situaţii în care salariaţi ai firmelor Nike
sau Adidas au fost vânduţi drept sclavi, deşi ambele corporaţii au enunţate Codes of Conduct
impecabile ca redactare. Aşa cum argumentează Werner şi Weiss, dacă organizaţiile
internaţionale, sindicatele, asociaţiile şi diversele ONG-uri nu reacţionează nici într-un fel
codurile de etică ale diverselor MNC-uri rămân simple declaraţii; în plus, este bine să
realizăm că orice categorie de consumatori pentru un produs/serviciu, dacă sunt uniţi,
constituie o forţă formidabilă ce poate pune restricţii oricărei firme. Alte exemple de tipul
invocat: pantofii sport Nike obţinuţi la un cost de 2 USD în Indonezia sunt vânduţi ulterior cu
100-180 USD în Occident; în 1997 a survenit o mişcare de protest împotriva Nike Town din
New York, rămânând celebră sintagma spusă de o fetiţă afroamericană de 13 ani : „Nike, we
made you, we will break you! “.64
f) În SUA, concerne precum Exxon, Monsanto, Boeing, Philipp Morris sau
Enron, Worldcom sprijină campaniile electorale ale principalelor două partide politice cu
milioane USD/anual, aşteptând în schimb o politică favorabilă MNC –urilor, solicitând un
climat care să le favorizeze politicile comerciale curente, solicitând ajutor public pentru
expansiune în străinătate etc. (fondul de investiţii Enron a cheltuit în anul 2000 pentru
campania lui G. Bush 1,9 milioane USD, a acordat sprijin în alte campanii electorale; ulterior,
în 2002 Enron a ajuns la faliment, urmare a unor practici incorecte în evidenţa contabilă, a
faptului că unii dintre managerii executivi au constituit parteneriate la limita legii şi pe seama
unor activităţi specifice acestui fond de investiţii; situaţia a fost oarecum similară pentru
fondul de investiţii Worldcom). Puterea şi influenţa acestor corporaţii se extinde permanent în
competiţia globală, iar orice declaraţie sau coduri de conduită rămân doar simple documente.65
64
K. Werner, H. Weiss – Lucr. cit., pag.231 şi următoarele
65
G. Dessler – Management, Pearson Education , New Jersey, 2004, pag. 32 şi următoarele
66
P. Drucker – Managing the Non-Profit Organization, Harper – Collins, New York, 1990; The Pension Fund
Revolution, Harper & Row Publishers, 1976; The New Society, Harper & Row Publishers, 1950
67
În parte este justificată această asociere deoarece, aşa cum am văzut în paragraful anterior, cele mai flagrante
situaţii non-etice ce devin scandaluri media sunt legate de practicile marilor corporaţii.
161
acest caz teoria stakeholder-ilor, cu precizarea că survin unele diferenţe de nuanţă.68 Aşadar,
orice firmă de tip IMM îşi va avea propriul său grup de interes sau de stakeholders, după cum
sugerăm în figura nr. 5.5.
- Investitori
- Proprietari
Orice afacere - Salariaţi
tip I.M.M. Raportare la - Decidenţi
- Furnizori
- CLIENŢI
- Guvern şi administraţia de stat
- Grupuri politice
- Comunitatea locală/naţională
- Alte grupuri de interes
Vom mai remarca ideea că şi în cazul IMM-urilor decidenţii trebuie să ţină seama, mai
întâi, de ansamblul cadrului juridic ce reglementează lumea afacerilor (invocat anterior în
figura nr. 5.6.); ulterior, funcţie de strategiile propuse, aceiaşi decidenţi nu trebuie să abdice
de la respectarea unui minimum de comportament etic în managementul zilnic şi în relaţiile
cu alte entităţi.
Dintr-un alt punct de vedere, vom invoca forţa formidabilă de care dispun
consumatorii din întreaga lume dacă ar acţiona unitar faţă de diverse fenomene şi/sau
semnale întâlnite în economia globală. 69 De pildă, oamenii de ştiinţă au avertizat încă în urmă
cu 2-3 decenii asupra fenomenului de încălzire globală, fenomen generat în primul rând de
activităţile industriale, indiferent dacă la originea acestora se află MNC-uri şi/sau IMM-uri. În
măsura în care nu reacţionăm la momentul potrivit în aceeaşi măsură vom fi obligaţi să plătim
anumite „costuri sociale”,70 chiar dacă acest decont va avea loc cândva în viitor; în lucrarea Al
Patrulea val autorii atrag atenţia în mod argumentat asupra fragilităţii relaţiei dintre individ şi
mediul înconjurător; ei sugerează şi tipurile de economie ecologică către care se pot orienta
încă de astăzi toate categoriile de IMM-uri.71 Avertismentele formulate de către oamenii de
ştiinţe cu 2-3 decenii în urmă încep să se confirme la momentul actual, în sensul că a început
un proces ireversibil de topire a gheţarilor de la Polul Nord; calota glaciară se va topi între 70
şi 100% în vara anului 2008, avertizează Mark Serreze, cercetător din SUA; eschimoşii ce
trăiesc între Canada şi Groenlanda declară că gheaţa se topeşte „văzând cu ochii”; acest
fenomen va avea consecinţe dramatice asupra naturii; schimbările climatice vor obliga zeci de
milioane de persoane să se refugieze în alte zone, inclusiv în Europa.72
68
Este preferabil să discutăm de proprietari şi nu de acţionari deoarece mai rar o afacere tip I.M.M. va fi
organizată ca societate pe acţiuni; similar, mai rar vom întâlni manageri profesionişti ce administrează astfel de
entităţi.
69
F. Fukuyama – State Building Governance and World Order in the 21st Century, 2004, traducere în limba
română Construcţia statelor – Ordinea mondială în secolul XXI, Editura Antet, 2004, pag.127
70
P. Drucker – Men, Ideas and Politics, Harper & Row Publishers, New York, 1971; The Age of Discontinuity,
Harper & Row Publishers, New York, 1968
71
H. B. Maynard, S. E. Mehrtens – The fourth wave, Berrett – Koehler, San Francisco, 1993; traducere în limba
română: Al patrulea val, Editura Antet, 1997
72
* * * Adevărul, nr. 5587 din 1 iulie 2008 (Schimbarea climei impune lupta pentru pământ şi apă)
162
163