Structura tulpinii

Într-o secțiune transversală prin tulpină se disting următoarele zone, începând de la exterior spre
interior:

 epiderma, un țesut unistratificat cu rol de protejare a țesuturilor interne, de control al

schimbarilor de gaze și de hidroizolație
 scoarța, alcătuită din celule parenchimatice
 cilindrul central, format din țesut parenchimatic în care sunt dispuse fasciculele conducătoare.
În cazul tulpinii, acestea sunt mixte, libero-lemnoase cu lemnul dispus către interior și liberul
către exterior.

Țesutul lemnos reprezintă partea tare din corpul plantelor, fiind alcătuit în cea mai mare parte din țesut
mort; este țesutul prin care circulă seva brută.

Țesutul liberian este alcătuit în cea mai mare parte din elemente vii și prin intermediul său circulă seva
elaborată, bogată în glucide, formată din țesuturile asimilatoare.
Structura primara a tulpinii la Pteridophyta (http://chimie-biologie.ubm.ro/Cursuri%20on-
line/MARIAN%20MONICA/morfo-anatomie.pdf)

Structura primara a tulpinii la Dicotyledonatae

Structura primara a tulpinii la Monocotyledonatae

Structura rădăcinii

Secțiunea transversală a unei rădăcini tipice permite să se determine că structura primară a unei
rădăcini este constituită din rizodermă, cortexul primar și cilindrul vascular.

 Rizoderm sau epidermă (este stratul cel mai exterior al rădăcinii, alcătuit din celule alungite,
compacte, cu pereți subțiri, fără cuticule și stomate. În epidermă se formează continuu
numeroase fire absorbante care favorizează absorbția apei prin procesul de osmoză).
 Cortexul primar sau cortexul (Cortexul este regiunea dintre rizodermă și cilindrul central.
Alcătuit din exoderm, parenchimul cortical și endoderm).
 Exoderm (Este un țesut subepidermic protector format din mai multe straturi de celule
hexagonale suberizate acoperite de celuloză, cu un perete celular gros și lignificat. În procesul de
creștere a rădăcinilor, acest strat vine să înlocuiască epiderma).
 Parenchimul cortical (Este alcătuit din celule cu pereți subțiri, incolori și într-un aranjament
radial, care este un parenchim tipic de depozitare. În situații speciale ale mediului în care se
dezvoltă rădăcina, acest parenchim tinde să fie sclerificat, dezvoltând aerenchim, idioblasti și
celule secretoare).
 Endodermă (Constituie țesutul protector intern al rădăcinii. Este alcătuit din celule specializate
care prezintă un perete celular îngroșat cu benzi suberină și caspare, de mare importanță
fiziologică pentru plante).
 Cilindru vascular (Cilindrul vascular sau stela acoperă tot ceea ce este situat în endoderm. Stratul
exterior se numește periciclu, care înconjoară fasciculele vasculare - xilem, floem - și medulla. La
monocotioane, fasciculele vasculare sunt distribuite aleator în interiorul cilindrului vascular).
 Cilindru vascular sau periciclu (Țesut alcătuit din mai multe straturi de celule meristematice care
pot provoca rădăcini laterale, muguri accidentali și meristeme laterale - cambium vascular și
suberogen. La monocotioane, periciclul tinde să devină sclerificat).
 Pachete vasculare: xilem și floem (Este alcătuit din vase conductoare situate într-o poziție
alternativă și radiată. Floemul este situat în apropierea periciclului, în timp ce xilema ocupă
partea internă a rădăcinii, ocupând spațiul medularei. La unele monocotioane, medulla ocupă
centrul rădăcinii și fasciculele vasculare au o poziție periferică. Adesea protoxilemul și
protofloema sunt dispuse lângă periciclu, iar metaxilemul și metafloema către partea centrală a
medularei).
 Măduvă (Țesut alcătuit din parenchim, de obicei parțial sau total curăță, sau dispare formând o
rădăcină goală sau fistuloasă).