ACTIVITĂŢIILE

EXTRAŞCOLARE SI DEZVOLTAREA PERSONALITATII ELEVILOR

Vulpe Veronica
Scoala Gimnaziala Cruset, Gorj
“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se
adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul

şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin activităţile
extracurriculare urmăreşte identificarea şi cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini,
talente, cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea comportamentului creativ
în diferite domenii. Condiția primordială pentru receptarea corectă și coerentă a mesajului o
reprezintă demersul adoptat de cadrul didactic, metodele, procedeele, modul și modalitățile
utilizate, precum și cadrul în care se desfășoară procesul. Modelarea, formarea, educarea cer
timp și dăruire. Complexitatea finalităților educaționale impune îmbinarea activităților școlare
cu cele extrașcolare. Scopul activităților extrașcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale,
cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale, facilitarea integrării în mediul școlar,
valorificarea talentelor personale și corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Prin
aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale
vieții, valori morale și nu numai.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi deosebite să-şi cunoască
elevii, să-i dirijeze, să le influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal al scolii şi al învăţământului primar – pregătirea copilului pentru viaţă.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor
în activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. Este cunoscut faptul că activitățile extrașcolare generează capital social și uman,
constituie un mediu formator mai atractiv, în afara contextului instituțional. Participarea
elevilor la astfel de activități îi ajută să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și
interpretarea propriului comportament în comparație cu al celorlalți. Participarea la acest tip
de activități lărgește orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi volumul de
cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea, constituie un mijloc de formare a
competențelor, contribuie la educarea morală, estetică a elevilor, diciplinându-le acțiunile și
extinzându-le orizontul cultural-artistic. Activitățile extrașcolare reprezintă un mijloc de
formare a deprinderilor elevilor de a-și folosi, în mod rațional, timpul liber, sunt propice
manifestării spiritului de independență și inițiativei. Trebuinţa de se juca, de a fi mereu în
mişcare, este tocmai ceea ce ne permite să împăcăm școala cu viaţa. Pentru a-l face pe elevsă
depăşească în şcoală „greutăţile greu de învins”, important este să nu uităm că una din
trebuinţele principale ale copilului este jocul. Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv –
educative să primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat şi momentele recreative, de
relaxare, atunci rezultatele vor fi întotdeauna deosebite.În cadrul acestor activităţi elevii se
deprind să folosească surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să sistematizeze
date, învaţă să înveţe. Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească: o gândire
independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile noi, capacitatea de a descoperi
probleme noi şi de a găsi modul de rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv.
Înainte de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie creativ.
Activităţiile extracurriculare contribuie la gândirea şi completarea procesului de
învăţare, la dezvoltarea înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor , la organizarea raţională şi
plăcută a timpului lor liber. Este deja un fapt bine cunoscut că activităţile extraşcolare joacă
un rol important în recuperarea copiilor cu CES, în dezvoltarea armonioasă a personalităţii
acestora, diminuând tensiunile emoţionale şi comportamentale, sporind încrederea în sine şi
în ceilalţi, dezvoltând capacitatea de cooperare şi comunicare şi stimulând potenţialul
cognitiv şi afectiv al fiecărui copil. Este deja un fapt bine cunoscut că activităţile
extraşcolare joacă un rol important în recuperarea copiilor cu CES, în dezvoltarea
armonioasă a personalităţii acestora, diminuând tensiunile emoţionale şi comportamentale,
sporind încrederea în sine şi în ceilalţi, dezvoltând capacitatea de cooperare şi comunicare şi
stimulând potenţialul cognitiv şi afectiv al fiecărui copil. Experiența mea de colaborare cu
părinții și membrii comunității de până acum mi-a dovedit că astfel de contexte nonformale
permit crearea pentru copii a unor experiențe de învățare holistice, integratoare, în care, într-
o manieră firească, familia și profesorii- cele mai semnificative persoane din viața lor, își
conjugă eforturile, în același timp și în același loc, pentru a-i sprijini în acest efort continuu
de asimilare a realității și de adaptare la aceasta. Proiectarea şi implementarea unor activităţi
extracurriculare şi extraşcolare, în şcoală şi în comunitate este o necesitate a activităţii
didactice. Proiectul de parteneriat este reprezentat de un complex de activități specifice unei
teme generale propuse, desfășurat pe o anumită perioadă de timp (semestru, an școlar), care
se derulează conform unui plan de activități stabilit pentru a îndeplini obiectivele formale,
nonformale sau socio-comportamentale propuse (specifice nevoilor grupului țintă din
școală). Aceste activităţi întregesc activitatea educativă a şcolii, aduc un plus informaţional
elevilor şi completează condiţiile concrete ale educaţiei acestora. Astfel experienţa de
învăţare non-formală şi informală întregeşte, completează şi lărgeşte experienţa de învăţare
formală. În cadrul parteneriatului activitățile sunt organizate de obicei în grupe sau în
perechi, fiecare elev contribuind atât la propria formare cât și în cadrul procesului colectiv de
formare. Potenţialul larg al activităţilor extracurriculare este generator de căutări şi soluţii
variate. Succesul este garantat dacă ai încredere în imaginaţia, bucuria şi în dragostea din
sufletul copiilor, dar să îi laşi pe ei să te conducă spre acţiuni frumoase şi valoroase. Scopul
activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea elevilor în
activităţi cât mai variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru activităţi socio-
culturale, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în
ansamblul ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile
caracteriale. O altă temă foarte importantă este timpul liber și elevul trebuie să aibă
alternative atractive și care îi dezvoltă competențele însușite în școală. Activitățile
extrașcolare sunt acele uși care se deschid pe ambele părți, scopul lor fiind același,
dezvoltarea personalității, stimularea încrederii în sine. Este de dorit ca elevul să învețe prin
joc, să asimileze noi cunoștințe și într-un cadru nonformal. Datoria noastră de dascăli este de
a-i crea elevului spațiul, conjuctura care să îl ajute să dea frâu imaginației, să își valorifice
înclinațiile dezvoltându-le până va ajunge la performanță. O altă particularitate a activităților
extrașcolare, de o reală importanță, o constituie legătura acestora cu partea practică.
Aplicarea cunoștințelor în cadrul activităților extrașcolare are valoarea unui exercițiu de
dezvoltare a aptitudinilor elevilor. Important în derularea acestor activități este faptul că
elevii pot fi antrenați atât în inițiere și organizare, cât și în modul de desfășurare a acestora.
„Oricărui copil, la orice stadiu de dezvoltare, i se poate transmite cu succes, într-o formă
intelectuală adecvată, orice temă.”- afirma J. Bruner. Complexitatea finalităților educaționale
impune îmbinarea activităților școlare cu cele extrașcolare. Scopul activităților extrașcolare
este dezvoltarea unor aptitudini speciale, cultivarea interesului pentru acțiuni socio-culturale,
facilitarea integrării în mediul școlar, valorificarea talentelor personale și corelarea
aptitudinilor cu atitudinile caracteriale. Prin aceste activități li se oferă elevilor un alt mod de
însușire a unor trăiri, valențe pozitive ale vieții, valori morale și nu numai. Activitățile
extrașcolare dezvoltă gândirea critică și stimulează implicarea generației tinere în actul
decizional, realizându-se astfel o simbioză lucrativă între componenta cognitivă și cea
comportamentală: „
În timp ce educația este importantă, toată munca și nicio joacă nu reprezintă o cale de
a rămâne copil. In concluzie putem spune că activitatea extracurriculară este o componentă
educaţională valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie,
adoptând el, în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de realizare al activităţii, cât şi
în relaţiile cu elevii, asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită stimularea creativă
a elevilor.
 
BIBLIOGRAFIE

1. Cucoş, C., Pedagogie (ediţia a doua, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Polirom, 2002.
2. Crăciunescu, Nedelea, Forme de activităţi extracurriculare desfăşurate cu elevii ciclului  
primar, în  “Învăţământul primar“ nr. 2, 3 / 2000, Ed. Discipol, Bucureşti;
3. Vlăsceanu, Gheorghe, coord., Neculau, Adrian, Şcoala la răscruce. Schimbare şi
continuitate în curriculumul învăţământului obligatoriu, Editura Polirom, 2002.