Floare albastra-Mihai Eminescu

Romantismul este un curent literar-cultural- aparut in Europa la sfarsitul sec 18

si inceputul secolului 19, mai intati in Anglia, Italia, Germania, Franta
raspandindu-se apoi in restul tarilor Europene
Romantismul a aparut in tara noastra in anul 1840 odata cu aparitia revistei
,,Dacia Literara,, condusa de Mihail Kogalnicianu
Poezia ,, Floare Albastra,, scrisa de Mihai Eminescu care este reprezentativ
pentru epoca marilor clasici alaturi de Ion Creanga, I. L. Caragiale, Ioan Slavici si
Titu Maiorescu, a fost publicata la 1 apr 1873 in revista ,,Convorbiri Literare,, si
apartine curentului literar romantism deoarecer:
- Intalnim motive literare de circulatie universala precum titlul care
valorifica motivul litaerar de circulatie universala ,,Floare Albastra”
preluat de la Novalis, insa Eminescu ofera o reiterpretare al acestui
motiv punand accent pe atribute, in timp ce Novalis prin intermediul
acestui motiv literar valorifica iubirea absoluta ce prefigureaza moartea
punand accent pe destinul tragic al personajelor respectiv al
indragostitilor
- Intalnim mai multe specii literare precum idila pastorala: este specia
liricii peisagiste in care se ilustreaza in mod idealizat iubirea absoluta
desfasurata intr-in cadru rustic , Elegia : este specia liricii filofofice in
care de ilustreaza gradual sentimentele eului liric pornind de la
melancolie, nostalgie, pana la tristete profunda si detasare, Elemente de
pastel: este specia liica in care se ilustreaza un cadru din natura. Planul
terestru se imbina cu cel cosmic, eul liric se afla in ipostaza unui
contemplator, intalnim grupuri nominale, iar modul de expunere
predominant este descrierea
- Stilul este retoric, expresiv, intalnim conditia geniului intr-o lume
meschina, superficiala, acesta isi exprima sentimentele profunde de
tristete intrucat iubirea nu a fost posibila chiar daca el este vinovat. In
incipitul poeziei fata era cea care realiza chemarea la iubirea, aceasta
incerca sa-l atraga pe eul liric in lumea sa, lumea reala, unde isi puteau
implini iubirea, insa acesta aflandu-se in ipostaza de geniu considera ca
 este mult mai important sa cunoasca tainele universului, misterul si
stiinta decat sa dea importanta iubirii. In final, acesta isi da seama de
greseala facuta insa este mult prea tarziu pentru regrete. Intalnim
motivul literar carp diem ( Traieste Clipa)
- Imaginarul poetic este sustinut cu ajutorul figurilor de stil si a imaginilor
artistice. Astfel intalnim metafora ,,rauri in soare” ce surprinde
chemarea iubitei pe care i-o adreseaza eului, chemarea in lumea reala
pentru a face posibila iubirea dintre ei, comparatia care este si un
epitaet cromatic,, rosie ca marul” sugereaza faptul ca zilele calduroase
sunt in armonie cu pasiunea iubirii dintre cei doi, iar comparatia ,, ca un
stalp eu stam in luna” surprinde ipostaza geniului singuratic, iar luna
devine un simbol fiind martorul evenimentelor petrecute in noapte,
epitetul ,, dulce floarea” evidentiaza felul in care eul liric o vede pe fata.
Gingasa si pura asemenea unei flori, iar adjectivul ,,dulce’’ ilustreaza
caracterul ei special.
Temele valorificate deMihai Eminescu in aceasta creatie sunt iubirea si natura.
Iubirea ia amploare in mijlocul naturii participative, aceasta devendind un
topos , un loc ocrotitor pentru cei doi indragostiti si de asemenea un loc intim
in care acestia isi pot manifesta sentimentele.
O prima secventa relevanta pentru aceste doua teme, o regasim in cea de a
treia secventa a poeziei: ,,Acolo in ochi de padure/ Langa balta cea senina/ Si
sub trestia cea lina/ Vom sedea in foi de mure”. Aceasta secventa surprinde
chemarea pe care fata i-o adreseaza eului liric. Ea suprrinde intr-un mod ludic
aspectul potentialei intalniri. Refacerea cuplului adamic necesita un spatiu
protector, un paradis terestru si un timp sacru, spre deosebire de celelalte idile
Eminesciene fata este aceea care face chemarea la iubire, aceasta incercand
sa-l atraga pe geniu in mijlocul naturii paradis, ca aspiratie a refacerii cuplului
adamic.
O alta secventa relevanta pentru aceste doua teme este regasita in cea de-a
patra secventa a poeziei: ,,Inc-o gura si dispare/ Ce frumoasa ce nebuna/ E
albastra mi dulce floare”. Aceasta sintagma ilustreaza conditia geniului
singuratic care sugereaza ca sentimentele sale vor ramane neschimbate. De
asemenea se prezinta detasarea apolinica asociata conditiei masculine
Poezia este structurata in 4 secvente
 1. Prima secventa este reprezentata de primele trei strofe in care iubita ii
adreseaza eului liric un repros sub forma unui monolog liric. Universul
spiritual in care este izolat geniul se configureaza cu ahutorul
enumeratiei simbolurilor eternitatii-mortii : ,,Iar te ai cufundat in stele si
nori si-n ceruri inalte?” , ,,Nu cata in departare/ Fericirea ta iubite!”
2. A doua secventa ilustreaza monologul geniului. Notarea starilor de
spirit ,, Eu am ras, n am zis nimica” se realizeaza cu ajutorul mercilor
lexico-gramaticale ale prezentei eului liric : eu am ras, n am zis
3. A treia secventa valorifica chemarea fetei in lumea reala. Aceasta
prezinta intr-un mod ludic aspectul potentialei intalniri. Refacertea
cuplului adamic necesita un spatiu protector, linistit, un paradis terestru
si un timp sacru. Spre deosebire de celelalte idile Eminesciene, fata este
aceea cre realizeaza chemarea la iubira, ca aspirate a refacerii cuplului
adamic.
4. Secventa a 4a este alcatuita din ultimele doua strofe si prezinta
detasarea apolinica asociata geniului.
Poezia se incadreaza in metrica populara, versurile sunt scurte 7-8 silabe, iar
catrenele sustin ritmul poeziei prin alternanta ritmului iambic cu cel trohaic.
Rima este imperecheata, imbratisata si incrucisata: ,,Acolo in ochi de padure/
Langa balta cea seninsa/ Si sub trestia cea lina/ Vom sedea in foi de mure”
Verbele la timpul trecut surprind decalajul temporar si tonalitatea elegistica.
La baza poeziei se afla opozitiile: detasare apolinica- traire dionisiaca
(detasarea apolinica este proprie fiintei superioare, aceasta isi dedica intreaga
viata pentru a cunoaste misteru, tainele universului si stiiinta in timp ce trairea
dionisiaca este caracteristica omului obisnuit a cauri existenta se bazeaza pe
detin, noroc, relativitate), vis-realitate ( contrastul dintre cele doua lumi dar si
incompatibilitatea dintre acestea s-au intalnit prin intermediul iubirii in ultima
strofa: ,, Si a murit iubirea noastra/ Floare albastra! Floare albastra”) atunci-
acum ( incipit final)