Este fiul căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Eminovici, fostă Iuraşcu. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu. Între 1858-1866 urmează şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, după care face 2 clase de gimnaziu. 1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, "Lăcrămioarele învăţăceilor gimnazişti", în care apare şi poezia "La mormântul lui Aron Pumnul" semnată M. Eminoviciu. La 25 februarie debutează în revista "Familia", din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea". Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu. Între 1869-1872, este student la Viena. Urmează ca "auditor extraordinar" Facultatea de Filosofie şi Drept. Activează în rândul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici, o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la "Convorbiri literare"; debutează ca publicist în ziarul "Albina" din Pesta. Între 1872-1874 este student "ordinar" la Berlin. Între 1874-1877 e director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iaşi". Continuă să publice în "Convorbiri literare". Devine bun prieten cu Ion Creangă, pe care-l determină să scrie şi-l introduce la "Junimea ". În 1877 se mută la Bucureşti, unde până în 1883 este redactor, apoi redactor-şef (1880) la ziarul "Timpul". Desfăşoară o activitate publicistică excepţională care-i ruinează însă sănătatea. În această perioada scrie marile lui poeme : "Scrisorile" , "Luceafărul" etc. În iunie 1883, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu. În decembrie 1883, îi apare volumul "Poezii" cu prefaţa şi cu texte selectate de Titu Maiorescu. Mihai Eminescu se stinge din viaţă la 15 iunie 1889 în casa de sănătate a doctorului Şuţu. Este înmormântat la Bucureşti , la Cimitirul Bellu.
Cel mai mare scriitor român pe care l-a ivit timpul
până acum "Mihai Eminescu a lăsat o mare amprentă în literatura română prin operele sale geniale. Mihai Eminescu este poetul cel mai reprezentativ al literaturii române, "poetul nepereche" (G.Călinescu), creator al unei opere care străbate timpul cu o forţă nealterată, trăind într-o perpetuă actualitate. Creaţia sa este bogată în diferite teme şi motive. Este cunoscută, apreciata şi studiată nu numai de românii de pretutindeni, dar şi de alte popoare de peste hotare. Este tradusă în mai mult de 60 de limbi. Opera sa formează o epocă în dezvoltarea artistică a poporului român. Niciodată până la Mihai Eminescu limba română n-a sunat cu atâta plenitudine armonioasă, atât de natural şi atât de firesc.