UNIVERSUL

Universul este constituit din totalitatea corpurilor si fenomenelor cosmice si

a spatiului dintre ele. Este cel mai vast si mai complex sistem de organizare
si de manifestare a materiei.

Desi a perfectionat continuu mijloacele de cercetare, omul a reusit sa

exploreze doar o mica parte din Univers, caruia i se spune Univers observabil
sau Metagalaxie. Restul universului, inca nu a fost observat, dar face parte si
el din Universul fizic.

Date fiind dimensiunile uriase ale partii deja observate, se considera ca

Universul este infinit in spatiu. Totodata, se apreciaza ca el este infinit in
timp, deoarece materia nu poate fi creata din nimic; ea doar isi schimba
continuu formele de organizare.
 ALCATUIREA UNIVERSULUI

Se constata ca in Univers o mare parte a materiei este organizata in corpuri

individualizate, de diferite dimensiuni si cu proprietati distincte. Dar spatiul
dintre aceste corpuri nu este lipsit de materie. In el se gasesc particule de
materie dispersate, este strabatut de radiatii electromagnetice si cosmice si
de campuri gravitationale. In felul acesta, Universul este 'impregnat' de
materie si de manifestarile ei.

Materia organizata

Cea mai mare parte din Univers ste organizata in corpuri distincte cu
proprietati diverse, cum sunt stelele si galaxiile.

Stelele :

Unele dintre corpurile cosmice sunt incandescente si emit lumina si caldura

in spatiul inconjurator.Acestea sunt stelele.Ele se deosebesc prin
dimensiuni, temperatura, culoare si luminozitate. Unele au temperaturi
foarte mari, dar au luminozitate si dimensiuni reduse. Ele sunt numite pitice
albe. Altele au dimensiuni uriase si sunt numite gigante.

Unele stele au densitati atat de mari incat atractia lor nu permite luminii sa
se disperseze in spatiu si de aceea li se spune gauri negre.
 Tipuri de stele

Stelele pot fi de mai multe tipuri. Aparitia si stingerea lor se masoara in

milioane de ani. Soarele are circa 5 miliarde de ani, si dupa parerea
astronomilor, mai are de trait inca atat pana sa inceapa sa moara. Soarele
este o stea singulara, dar exista stele duble, formate din doua stele ce se
rotesc una in jurul celeilalte. Existasi stele triple sau multiple. Cele mai mari
se numesc superuriase. Majoritatea stelelor vizibile sunt de categorie
mijlocie (se mai numesc si stele de serie principala).

Cele mai mici stele din seria principala sunt piticele rosii. Piticele albe, care
reprezinta a doua categorie a stelelor mici nu mai fac parte din seria
principala. Acestea sunt de marimea Pamantului si au lumini foarte palide.

Viata unei stele

Fiecare stea isi incepe viata ca nor de praf si hidrogen. Exista un numar
foarte mare de astfel de nori in Univers. Formarea unei stele incepe cand
acest nor incepe sa se contracte datorita gravitatiei. in timp ce norul se
contracta, incepe sa se roteasca si centrul lui se incalzeste. Cand
temperatura nucleului central creste suficient, iau nastere reactii nucleare.

Noua stea este inconjurata cu ramasite de gaze si praf. In cazul Soarelui din
aceste ramasite s-au format planetele.
 Supernove

Soarta unei stele depinde in mare masura de masa ei. Daca o stea ca Soarele
isi consuma 'combustibilul' (hidrogenul), nucleul de heliu se contracta, iar
straturile exterioare se extind. In aceasta stare, stele se numesc uriase rosii.
Straturile exterioare dispar cu timpul, si ramane doar un nucleu mic, alb
(pitica alba). Steaua se raceste treptat devenind pitica neagra (o bucata
neagra de carbon).

Stelele care au masa mult peste masa Soarelui sfarsesc mai dramatic. Pe
masura ce isi epuizeaza combustibilul nuclear, devin superuriase cu volumul
mult mai mare decat cel al uriaselor rosii. Apoi, sub efectul gravitatiei are loc
colapsul nucleului, iar energia degajata fragmenteaza steaua printr-o
explozie imensa. Aceasta este starea de supernova. Supernovele stralucesc o
vreme de miliarde de ori mai puternic decat Soarele. Dupa starea de
supernova, in functie de masa initiala, ramane un corp ceresc de dimensiuni
reduse, numit 'stea de neutroni'.

Sisteme stelare

Mii si milioane de stele se aglomereaza formand imense galaxii eliptice sau

spiralate - mari 'insule stelare', cu spatii goale intre ele. In cadrul unei galaxii
obisnuite, grupuri formate din sute de mii de stele pot calatori impreuna sub
forma unor aglomerari globulare. Grupuri de sute de stele se pot deplasa
impreuna in aranjamente mai largi numite adesea aglomerari deschise.
 La o scara mai mica, grupuri formate din pana la sase stele se pot deplasa
impreuna formand un asa-numit sistem stelar multiplu. Cel mai obisnuit
sistem de acest fel este cel binar, care este alcatuit din doua stele; el este
adesea numit stea dubla. In medie, la o suta de stele, doar 3 0 sunt stele
unice, 47 sunt stele binare si 23 sunt stele multiple.

Spre deosebire de stelele care compun o constelatie, cele dintr-un sistem

multiplu se afla relativ aproape una de alta, acestea fiind legate intre ele prin
forte gravitationale. In timp ce se deplaseaza prin spatiu executa si o miscare
de revolutie in jurul centrului de gravitatie al sistemului stelar numit
baricentru.

Galaxiile :

Stelele, impreuna cu alte corpuri cosmice, sunt grupate in aglomerari

imense numite galaxii. Dupa unele aprecieri, in Univers ar exista peste 100
de miliarde de galaxii. Unele dintre ele sunt concentrate in anumite parti ale
Universului formand roiuri de galaxii.

Constelatiile :

Noi vedem stelele grupate pe bolta cereasca si acestor grupari li s-au spus
constelatii. Datorita formei acestor grupari, constelatiile au fost asemuite cu
unele fiinte sau obiecte si li s-au dat denumiri corespunzatoare.
 Datorita miscarii de revolutie a Pamantului, in decursul unui an observam
Soarele proiectat in dreptul a 12 dintre constelatii. Acestora li s-au spus
constelatii zodiacale. Considerand ca pozitia Soarelui in raport cu
constelatiile ar influenta soarta oamenilor din momentul nasterii lor, s-a
elaborat horoscopul, in incercarea de a prevedea viitorul.

Dintre constelatii, are o importanta aparte Carul Mic, deoarece contine

Steaua Polara, care indica nordul in emisfera noastra.

Corpurile reci din Univers sunt grupate in jurul unor stele, constituind
sisteme stelare, cum este Sistemul Solar.

Materia neorganizata

In Univers exista mari cantitati de materie care nu este organizata in corpuri

distincte. Ea se afla sub forma de praf si gaze dispersate in spatiul cosmic. Se
poate constata o tendinta de aglomerare a acestei materii neorganizate in
imensi nori de materie ceva mai densa carora li se spune nebuloase. Ele apar
ca pete mai luminoase pe bolta cereasca.

Galaxia noastra (Calea Lactee)

 Pamantul este situat, impreuna cu Soarele, intr-o galaxie numita Calea
Lactee, care cuprinde aproximativ 200 miliarde de stele. Aceasta galaxie are
forma lenticulara, cu axa mare de aproximativ 100 000 ani-lumina.
Aglomerarea stelelor din Galaxia noastra formeaza, pe bolta cereasca, o
fasie mai luminoasa.

GENEZA SI EVOLUTIA UNIVERSULUI

Problema originii Universului si a Sistemului Solar a preocupat pe oameni de

multa vreme. S-au emis diverse ipoteze care au incercat sa raspunda la
aceasta preocupare. In ultima vreme se raspandeste tot mai mult asa-
numita ipoteza a marii explozii (big-bang, in limba engleza).

Aceasta ipoteza se bazeaza pe unele date obtinute prin observatii astrofizice

si pe cunostintele de fizica atomica si nucleara.

O constatare imprtanta este acea a expansiunii Universului in urma acestei

explozii. Observatiile astrofizice au dus la concluzia ca galaxiile se deplaseaza
in spatiu, indepartandu-se intre ele. Totodata, s-a constatat existenta, in
Univers, a unor radiatii care ar data din timpul marii explozii.

Conform cu aceasta teorie, initial toata materia existenta astazi in Univers

era concentrata intr-un corp mic, extrem de fierbinte, o 'minge de foc'.
Materia era reprezentata prin particule elementare si antiparticule.
S-a produs o expansiune foarte rapida a acestei materii fierbinti, ca o imensa
explozie. Ca urmare a expansiunii, materia se racea incat la dublarea
volumului se injumatatea valoarea temperaturii.

S-a calculat ca la o secunda dupa marea explozie temperatura materiei

scazuse la cca 10 miliarde de grade, adica de aproape o mie de ori mai mare
decat este tempertura in interiorul Soarelui. Materia era alcatuita atunci din
electroni si protoni, cu antiparticulele lor, dar si din neutroni.

Expansiunea si racirea au continuat si electronii s-au unit cu antielectronii,

formand fotoni. In felul acesta, Universul a devenit o sfera de lumina.

Dupa aproximativ o suta de secunde de la marea explozie, protonii s-au unit

cu neutronii, formand nuclee de hidrogen greu ( deuteriu ). Din acestea s-au
format nucleele de heliu si alte elemente mai grele. Neutronii ramasi au dus
la fomarea nucleelor de hidrogen. Acest proces a durat cateva ore.

Expansiunea Universului a continuat inca aproximativ un milion de ani, fara

schimbari deosebite, ci doar o racire continua. In acest timp, temperatura a
coborat la doar cateva mii de grade, incat a inceput formarea de atomi, prin
unirea nucleelor cu electronii.

Se considera insa ca in unele parti ale Universului expansiunea s-a incetinit si

acolo s-a concentrat materia, formand galaxii.
Atractia gravitationala a dus la comprimarea norilor de hidrogen si heliu, cu
cresterea locala a temperaturii pana la declansarea fuziunii nucleare.
Aceasta a dus la cresterea din nou a temperaturii si la formarea stelelor. Ele
au atras in jurul lor materia racita formand planete, asteroizi, meteoriti si
comete.

In felul acesta s-a format si Sistemul Solar in cadrul Galaxiei noastre. O

aglomerare mare de materie a dus la formarea Soarelui, care este o stea. In
jurul lui, s-au produs alte aglomerari de materie, mai mici, care au format
planetele cu satelitii lor. Si in prezent continua concentrarea materiei in
corpuri mai mari. Astfel, unii asteroizi si meteoriti sunt atrasi si cad pe
suprafata planetelor si satelitilor lor. Pamantul primeste o cantitate de
aproximativ 100 000 de meteoriti in 24 de ore.

INCEPUTUL UNIVERSULUI

Din cercetarile astronomilor rezulta ca totul a aparut in urma cu 15 miliarde

de ani cu formarea particulelor care se agitau cu viteze apropiate
luminii.Dupa sute de mil.de ani s-au format galaxiile.In prezent,in ciuda
numeroaselor cercetari facute de astronomi, informatiile despre univers nu
sunt prea vaste (cca: 5%).

Sistemul solar se intinde pe o suprafata in forma de disc cu o raza de 6

miliarde km.Desi el pare imens,chiar infinit,fata de univers este cu adevarat
minuscul.
Sistemul solar (nostru) este alcatuit din:Soare,planete,asteroizi,comete. El s-
a format acum 5 miliarde de ani.Pe parcursul a 100 de milioane de ani s-au
format planetele. Soarele este o stea care incalzeste sistemul solar, dar acest
lucru nu va mai dura mult pentru ca ,ca orice stea se contracta
transformandu-se intr-un sfarsit intr-o pitica alba care se va stinge lasand
Sistemul solar in frig si intuneric.(nu se stie peste cat timp)

Sistemul solar face parte din Galaxia numita Calea Lactee,o galaxie in forma
de spirala cu un diametru de 100 000 ani lumina fata de o grosime de 1000-
2000 ani lumina.

Galaxia noastra este de tipul Sc sau SAB dupa parerile unor astronomi.

Galaxia noastra nu este singura galaxie ,cunoscandu-se in prezent zeci de

milioane de galaxii.

PLANETELE DIN SISTEMUL SOLAR

MERCUR

Mercur este cea mai apropiata planeta de Soare, este si cea mai mica dintre
planete. Ea are un relief de tip lunar , cu numeroase cratere- semne ale unei
activitatii vulcanice, in trecut- depresiunii, ridica-turii, folii, munti nu prea
inalti , atmosfera rarefianta , magnetosfera nucleu din fier. Din cauza
temperaturii si a dilatatiilor puternice aici nu prea exista viata.
 VENUS

Venus este cel mai stralucitor corp ceresc dupa Soare si Luna.Fiind o planeta
interioara orbitei terestre. Venus poate fi vazuta seara la apus si dimineata
la rasarit. Privita de pe Pamant planeta prezinta faze. Radiindu-se pe o orbita
interioara celei terestre, Venus eclipseaza Soarele din cand in cand,
fenomen care a permis astronomilor sa descopere o atmosfera densa in
jurul ei care ii acopera fata de unde si denumirea de planeta cu voal.

Dupa marime, masa si densitate, Venus este aproape geamana cu Pamantul,

fapt care ii face pe satelitii din trecut sa creada ca acolo ar putea exista viata.
Structura interna a Luceafarului o aminteste in multe privinte pe cea a
Terrei. Suprafata Luceafarului e mai putin cutanta decat cea a Lunii, planeta
are munti, podisuri, cratere de natura vulcanica datorita densitatii mari a
atmosferi, fata planetei e mai putin cicatrizata de meteoriti, acestia arzand
in atmosfera.

Venus e o planeta activa are inosfera, insa ii lipseste magnetosfera, in

atmosfera ei au fost inregistrate descarcari electrice, dar ele sunt de natura
vulcanica, iscandu-se “din senin”.Planeta este acoperita de nari dense din
picaturi de acid sulfuric si de alte substante care contin sulf picaturile de
ploaie nu coboara insa mai jos de 90 km- din aceasta cauza temperaturile
inalte de la suprafata, ele se evapora. Planeta este lipsita de hidrosfera, solul
ei este acoperit cu blocuri de roci negre ca funinginea. Presiunea la sol este
de 90 ohm, conditiile aici sunt prea vitrege pentru existenta vietii.
 MARTE

Marte este a doua vecina a Pamantului, este dupa Luna cel mai cercetat
corp cersc. Planeta are structura interioara similara celui a Pamantului,
relieful ei se aseamana in multe privinte cu cel terestru si cu cel Lunar. Se
disrug stiuri de muntii cu piscuri de pana la 29 km create de tip vulcanic,
albiei secate de rauri, praf mult, de culoare rosie. Pe planeta bantuie furtuni
de praf, la ploi se evdentiaza doua calote de gheata stralucitoare din gaz
carbonic, are activitate seismica redusa, camp magnetic mic, atmosfera
rarefiata. Temperatura maxima la ecuator e de 20 grade C, forme de viata n-
au fost depistate. Despre existenta unei civilizatii martiene dupa cum se
presupunea nici nu poate fii vorba.

JUPITER

Jupiter este cea mai mare planeta a sistemului Solar. In multe privinte ea se
aseamana cu Soarele. Atmosfera planetei se intinde Pana la inaltimea de
700 km si consta din hidrogen, heliu, amoniac, vapori de apa si metan cu
mari asezati in bende orizontale. Pe suprafata planetei se evidentiaza pata
Rosie, o zona de unde curentii at-mosferici sunt foarte violenti.Jupiterare
inosfera, magnetosfera cu centuri de radiatie imposibil de strabatut pentru
astronauti. Mareele cosmice au descoperit in jurul planetei mai multe nele
dispuse in benzi paralele cu planul ecuatorial.

Jupiter are multi sateliti, 16 unii mai mari decat planeta Mercur.
 SATURN

Saturn consta din 85% hidrogen, iar miezul ei este posibil pietros.Imposibilul
ei exterior este alcatuit din hidrogen in forma de picaturi de ploaie. Saturn
se evidentiaza prin mii de inele, satelitul sau Titan areare o atmosfera densa
din azot, metan, amoniac si presiunea la suprafata fiind de 1 atm.

Saturn are 18 sateliti alcatuiti din mare parte din apa, ceea ce probeaza ca,
in timpul formarii planetei in inprejurimile sale tempera-tura era scazuta.

URANUS

Uranus este constituita dintr-un nucleu din roca si gheata, invelit de o manta
de hidrogen lichid are un sistem inelar din fragmente de pietre acoperite cu
ghiatam, atmosfera ei este alcatuita din metan.

NEPTUN

Neptun are centuri de radiatie si un inel, prin structura simuleaza Faza de

inceput a Sistemului Solar. De cand a fost descoperita si pana azi, inca nu a
efectuat o rotatie deplina in jurul Soarelui. Neptun are cel mai mare satelit
Triton.

PLUTO
Pluto este cea mai indepartata planeta de Soare are masa mai mica decat
cea a Terrei, este constituita dintr-un nucleu din silicati ca un invelis de
gheata, dupa care urmeaza un altul din gheata de metan.

Atmosfera ei densa este din neon, fata planetei pare pistruiata, deoarece
este acoperita cu pete de chiciura din metan, gheata, azot. Planeta are un
satelit pe nume Charon.

LUNA SI SOARELE

LUNA

Diametrul 3476 km

Masa de 81 ori mai mica decat a Pamantului

Volumul de 50 ori mai mic decat al Pamantului

Departarea fata de Pamant este de 356400 km la pigeu si 406700 km la

apogeu
 Densitatea: 3 g/cm3

Atmosfera este practic absenta

Temperatura circa 150 grade C pe partea insorita si 1380 pe partea umbrita

Perioada de revolutie (in jurul Pamantului) este egala cu perioa-da de rotatie

(in jurul axei sale) ca urmare are indepartata me-reu aceasi emisfera catre
Pamant. Aselenizarea primilor pamanteni a avut loc la 21 iulie 1969.

Regiunile plate mai intense poarta numele de “mari” si “oceane” (Marea

Linistei, Oceanul Furtunilor) si sunt delimitate de lanturi muntoase cu
denumiri similare celor de pe Pamant (Alpi, Caucaz, Carpati).

SOARELE

Datorita faptului ca se afla atat de aproape, Soarele este steaua cea mai bine
cunoscuta.

Astronomii disting chiar detaliile de la suprafata sa ( cele mai mici au o

intindere de 150 km ). In comparatie cu Pamantul Soarele este gigantic,
volumul sau ar putea cuprinde 1 300 000 de planete ca anoastra, iar
dealungul diametrului sau sa-r putea alinia la 109. Soarele este o imensa
sfera de gaz foarte cald a carui masa o depaseste de 300 000 de ori pe cea a
 Pamantului. La suprafata forta gravitationala este de aproximativ 28 de ori
mai puternica de cat cea de pe Pamant, totusi Soarele nu e decat o stea
foarte obisnuita. Pentru astronomi, este o adevarata sansa sa poata studia o
stea atat de banala, tot ceea ce afla prin studierea Soarelui ii ajuta sa
inteleaga mai bine si celelalte stele.

DE DAVID GIULIA NICOLE

CLASA 9C,CNNG

SURSA: https://www.creeaza.com/referate/geografie/UNIVERSUL-
Alcatuirea-Universul183.php