Centrul de Excelență în Medicina şi Farmacie ,,Raisa Pacalo’’

Catedra Nursing

Lecţie ştiinţifică

Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a

proteja tegumentele şi mucoasele.
 Planul lecţiei

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Manifestări de independenţă

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în

satisfacerea nevoii

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii

Sursele de dificultate ale acestor probleme de dependenţă

Probleme de dependenţă

Manifestări de dependenţă

Intervenţiile asistentei
 „Rana dacă se deschide anevoie se închide"
(proverb românesc)
Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi
mucoasele

Definiţie:
A fi curat, îngrijit, a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele sunt o necesitate pentru
a-ţi menţine o ţinută decentă şi pielea sănătoasă, aşa încât aceasta să-şi poată
îndeplini funcţiile.

I. Independenţa în satisfacerea nevoii

Datorită alcătuirii sale variate, pielea îndeplineşte o serie de funcţii, şi anume:
- apără organismul împotriva agenţilor patogeni, împiedicând pătrunderea
acestora
- îl apără în potriva unor radiaţii (ultraviolete), prin pigmenţi pe care îi conţine
- recepţionează excitaţiile termice, tactile şi dureroase
- participă la excreţia substanţelor rezultate din metabolism: prin glandele
sudoripare, elimină apă, clorură de sodiu, uree, glucoză, corpi cetonici
- participă la termoreglare atât prin termoliză, cât şi prin menţinerea
temperaturii, prin stratul adipos ce are rol de izolator termic
- participă la absorbţie (unele medicamente pot fi absorbite prin piele, intrând
apoi în circulaţia generală)
- participă la respiraţie, o cantitate de O 2 poate intra prin piele; la fel, se
elimină o cantitate mică de CO2
Pentru a îndeplini aceste roluri, trebuie ca pielea să fie curată, sănătoasă şi îngrijită.
Pielea se prelungeşte prin mucoase care acoperă orificiile (nas, ochi, urechi, vagin,
rect) care la rândul lor trebuie să fie curate şi îngrijite, pentru a asigura binele
individului şi buna funcţionare a organelor respective.

Factorii care influenţează satisfacerea nevoii

Factori biologici
- vârsta – la copii şi persoanele în vârstă, pielea este mai sensibilă, mai puţin
rezistentă la varietăţi de temperatură, la microbi şi la infecţii. În urma
îmbătrânirii, dinţii pot să slăbească în rezistenţă şi cad, părul devine mai
puţin rezistent şi la fel, unghiile.
- temperatura – datorită varietăţilor de temperatură, pielea se usucă, se
descuamează. Când temperatura este prea ridicată, pielea participă la
termoreglare prin glandele sudoripare, eliminând o cantitate de sudoare
(transpiraţie)
- exerciţii fizice – acestea ameliorează circulaţia şi facilitează deşeurile din
organism prin piele.
- alimentaţia – absorbţia unei cantităţi suficiente de lichide dă elasticitatea
pielii
Factori psihologici
- emoţiile – pot creşte sudoraţia, pielea este acoperită de transpiraţie şi
necesită măsuri specifice de igienă
- educaţie – în funcţie de educaţie, indivizii au deprinderi igienice diferite,
unii acordându-le o atenţie deosebită, alţii mai puţin.
Factorii sociologici
- cultura – importanţa curăţeniei diferă după nivelul de cultură, indivizii au
obiceiuri de igienă şi curăţenie care variază ca frecvenţa şi manifestare.
- curentul social – apar obiceiuri de igienă şi curăţenie după modă (coafură,
produse cosmetice, etc)
- organizarea socială – obiceiuri de igienă în funcţie de condiţiile fizice,
materiale sau promiscuitate.

Manifestări de independenţă
Păr
- lungime, supleţe, strălucire
Urechi
- configuraţie normală, curăţenie
Nas
- mucoasa umedă, fose nazale libere
Cavitatea bucală
- dentiţie albă, completă, fără carii
- mucoasa bucală umedă şi roz
- gingiile aderente dinţilor şi roz
Unghiile
- curate, tăiate scurt, culoare roz
Pielea
- curată, netedă, catifelată, elastică, pigmentată normală
Deprinderi igienice
- baie, duş (frecvenţa, durata)
- spălarea dinţilor (frecvenţa, periaj corect, produse folosite)
- spălarea părului (frecvenţa, produse folosite)

Intervenţiile asistentei medicale pentru menţinerea independenţei în

satisfacerea nevoii
- explorează obiceiurile pacientului
- planifică un program de igienă cu pacientul, în funcţie de activităţile sale
- îl învaţă măsuri de igienă corporală

II. Dependenţa şi satisfacerea nevoii

Când această nevoie nu este satisfăcută, apar cinci probleme de dependenţă

1. Carenţa de igienă
2. Alterarea tegumentelor şi a fanerelor
 3. Dezinteres faţă de măsurile de igienă (vezi anexele 3 şi 6)
4. Dificultatea de a urma prescripţiile de igienă (vezi anexele 3)
5. Alterarea mucoaselor (vezi anexele 6a)
Surse de dificultate
Surse de ordin fizic
- insuficienţă intrinsecă:
- slăbiciunea sau paralizia membrelor superioare
- lezarea fizică
- circulaţia inadecvată
- insuficienţa extrinsecă
- orice piedică a mişcării
- imobilitatea
- puncte de presiune
- dezechilibru:
- durere
- slăbiciune
- dezechilibru endocrin
Surse de ordin psihologic
- tulburări de gândire
- anxietate, stres
- pierderea imaginii corporale
- situaţie de criză
Surse de ordin sociologic
- sărăcie
- eşec
- conflict
Lipsa cunoaşterii
- lipsa de cunoştinţe
- insuficienta cunoaştere de sine, a altora şi a mediului înconjurător

1. Carenţe de igienă
Neglijenţa în măsurile de igienă sau incapacitatea de a se păstra curat, fie din cauza
bolii sau a slăbiciunii, fie prin refuzul de a se spăla, are drept consecinţă aparenţa
de neîngrijit. Tegumentele sunt murdare şi lasă poartă deschisă infecţiilor.

Manifestări de dependenţă
Părul
- murdar ş gras, în dezordine
- pediculoză
Urechile
- murdărie acumulată în conductul auditiv extern
- pavilioane murdare
- murdărie retroauriculară
Nas
- rinoree, cruste
Cavitatea bucală
- absenţa dinţilor
- carii dentare
- culoarea galbenă a dinţilor
- proteze dentare neîngrijite
- prezenţa tartrului pe dinţi (depuneri dure şi adezive)
- halenă fetidă (miros neplăcut al gurii)
- limba încărcată
- fisuri ale buzelor
Unghiile
- netăiate
- murdărie acumulată la capătul unghiilor
Pielea
- gri sau neagră, în anumite locuri
- barbă murdară
- aspră
Deprinderi igienice
- nu se spală
- nu se piaptănă
- dezinteres faţă de măsurile de igienă
- degajă miros dezagreabil

Intervenţiile asistentei
Pacient cu carenţe igienice
Pacientul să prezinte tegumentele şi mucoasele curate
- ajută pacientul, în funcţie de starea generală, să i se facă baie, duş sau toaleta
pe regiuni
- pregăteşte materialele pentru baie
- pregăteşte cada
- asigură temperatura camerei (200-220 C) şi a apei (370-380 C)
- ajută pacientul să se îmbrace, să se pieptene, să-şi facă toaleta cavităţii
bucale, să-şi taie unghiile
- pentru efectuarea toaletei pe regiuni, pregăteşte salonul şi materialele,
protejează pacientul cu paravan şi-l convinge cu tact şi cu blândeţe să
accepte
- efectuează toaleta cavităţii bucale la pacienţii inconştienţi
Pacientul să-şi redobândească stima de sine
- identifică, împreună cu pacientul cauzele şi motivaţia preocupării pentru
aspectul fizic şi îngrijirile igienice
- ajută pacientul să-şi schimbe atitudinea faţă de aspectul său fizic şi faţă de
îngrijirile igienice
- conştientizează pacientul în legătură cu importanţa menţinerii curate a
tegumentelor, pentru prevenirea îmbolnăvirilor.
 2. Alterarea tegumentelor şi fanerelor
Leziunile la nivelul tegumentelor pot fi cauzate de diminuarea circulaţiei sanguine
în punctele de presiune, prin iritaţia produsă de veşminte (haine
necorespunzătoare) şi prin acumulare de murdărie.
Organismul uman, prin funcţia de apărare a pieli, este protejat împotriva agenţilor
externi. Totuşi aceştia reuşesc, uneori, în funcţie de gradul de vulnerabilitate, să
provoace leziuni.
O presiune exercitată un anumit timp asupra unei regiuni, prin care tulburările
trofice pe care le determină, produce apariţia escarelor sau chiar necroza ţesutului.
Murdăria acumulată la nivelul pielii produce cruste ce pot degenera în ulceraţii.
Orice leziune a pielii este o poartă de intrare a germenilor patogeni, de unde rezultă
importanţa menţinerii integrităţii ei.

Manifestări de dependenţă
Eritem
- pată congestivă datorată vasodilataţiei
Excoriaţii
- piererea de substanţă superficială, apărută în urma unui traumatism (frecvent
după prurit)
Cruste
- leziuni elementară secundară, datorită uscării unei serozităţi provenite
dintr-o ulceraţie (veziculară, flictenă); se prezintă ca mici depozite de
fibrină, provenită din plasma sanguină
Vezicule
- ridicături ale epidermului (beşici) rotunde, de dimensiuni mici, pline cu
lichid clar şi cele mai multe ori însoţite de prurit şi durere
Pustule
- abces minuscul la suprafaţa tegumentului, localizat la rădăcina firului de păr
şi constituind aşa-numitele leziuni de foliculită (coşuri); pot fi primitive sau
secundare, prin infectarea veziculelor care se pustulează
Papule
- leziunile caracterizată printr-o ridicătură circumscrisă şi solidă, la suprafaţa
pielii; ea se datoreşte fie unei îngroşări a pielii (hipertrofie), fie unei
infiltraţii apoase (edem local)
Fisuri
- întreruperi liniare ale cantităţii tegumentului
Descuamaţie
- desprinderea celulelor scoamoase, superficiale, din epidermă (furfuracee,
pitiriazică, lamelară, sau în lambour)
Acnee
- pustulă determinată de un agent patogen specific
Furuncule
- infecţia specifică folicului pilosebaceu, produsă de stafilococul auriu
Intertrigo
 - micoza cutanată, situată la nivelul plicilor şi interdigital, caracterizată prin
eritem pruriginos, apoi, decolorarea epidermică, secreţie şi depozit albicios,
prin macerarea epidermei cornoase cu fisurarea fundului pliului

Vitiligo
- leuco-melano-dermie de natură, probabil, neuroendocrină, caracterizată prin
pete acromice, mărginită de o zonă hiperpigmentată
Ulceraţii
- pierdere de substanţă rezultând dintr-un proces patologic ce acţionează
asupra pielii; poate fi superficială (eroziune) sau profundă (exulceraţie şi
ulceraţie propriu-zisă)
Escare
- distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutriţie locală,
- de obicei, prin leziuni vasculare sau prin compresiune continuă; se pot
produce şi prin acţiunea directă a unor factori infecţioşi sau prin toxinele lor,
sau sub acţiunea unor substanţe chimice caustice
Edeme
- acumularea de lichid seros în ţesuturi
Varice
- dilatări permanente ale venelor superficiale, însoţită de insuficienţa
valvulelor peretelui venos; sensul circulaţiei venoase este interesant în
ortostatism
Hemoroizi
- afecţiuni ale plexurilor venoase anale şi din partea terminală a rectului,
constând în dilatarea acestor vene, cu apariţia de procese inflamatorii.
Ulcere varicoase
- erodare a ţesutului pe teren varicos.
Alopecie
- lipsa parţială sau totală a părului

Intervenţiile asistentei
Pacient cu alterarea tegumentelor şi fanerelor
Pacientul să nu devină sursă de infecţii nosocomiale
- ia măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale
- leziunile care s-au suprainfectat vor fi protejate cu pansament efectuat în
condiţii de perfectă asepsie, atât a tegumentelor, materialelor cât şi mâinilor
persoanei care îl execută
- pansamentul se va face cu blândeţe, pentru a nu distruge ţesuturile nou
formate prin procesul de vindecare
- desfacerea pansamentelor se va face blând, umezindu-le la nevoie
- supravegherea ca pansamentele să nu fie prea strânse, pentru a nu împiedica
circulaţia sanguină
Pacientul să fie echilibrat nutriţional, pentru favorizarea cicatrizării leziunilor
cutanate
 - multe dintre leziunile sunt determinate de hipersensibilitatea organismului
faţă de unele alimente; ca urmare, asistenta îndrumă pacientul să consume
alimente neiritante şi neexcitante.
- controlează alimentele provenite de la aparţinători
- învaţă pacientul să consume legume, făinoase, fructe şi zarzavaturi
- conştientizarea pacientului şi familia în legătură cu rolul nociv al alcoolului,
cafelei, condimentelor, alimentelor prăjite, conservelor, afumăturilor
Pacientul să aibă o stare de bine fizic şi psihic
- încurajează pacientul în permanenţă (leziunile sunt supărător prin pruritul
pe care îl produc, prin aspectul dizgraţios prin posibilitatea de a lăsa
cicatrice)
- îi explică necesitatea intervenţiilor
- prelevează produse specifice pentru investigaţii de laborator (cruste, puroi,
fire de păr, unghii)