Cinctirea Sfintei Cruci

Printre cele dintâi și mai importante obiecte

ale cultului nostru se afla Sfânta Cruce,
instrument binecuvântat prin care Hristos ne-a
răscumpărat din blestemul păcatului.
Prin cinstirea semnului Sfintei Cruci şi a
cinstitului lemn al Crucii lui Hristos, se
arată importanţa altarului de jertfă prin care
Mântuitorul a răscumpărat păcatele lumii.
Răstignirea Sa pe cruce, transformă crucea din
obiect înjositor de tortură, în obiect de cult şi de
cinstire pentru creştini şi Biserică.

ÎN ÎNȚELES MATERIAL , crucea este un obiect format din două bucăţi de lemn, aşezate de-
a curmezişul una peste alta, pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.

ÎN SENS SPIRITUAL, prin cruce se înţeleg greutăţile şi suferinţele pe care le are de trecut
fiecare om în viaţa sa. Creştinii evlavioşi îşi uşurează mult drumul vieţii când îşi pun suferinţele
la picioarele Sfintei Cruci a Mântuitorului, aşa cum Acesta îi cheamă: Veniţi la Mine, toţi cei
osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi.

Tot în legătură cu crucea este şi semnul Sfintei Cruci, pe care

creştinii o fac cu mâna dreaptă, împreunând primele trei degete şi
îndoindu-le în palmă pe celelalte două, ducând mâna la frunte, la piept,
la umărul drept şi la umărul stâng, şi rostind cuvintele: „în numele
Tatălui (la frunte), şi al Fiului (la piept), şi al Sfântului Duh (trecând
mâna de la umărul drept la umărul stâng). Amin (lăsând mâna în jos)".
Semnul acesta îl fac creştinii nu numai la serviciile divine, ci şi la
începutul şi sfârşitul rugăciunilor private, ca şi la începutul şi sfârşitul
oricărei lucrări.

Cele trei degete, împreunate, de la mâna dreaptă, închipuie

chiar Treimea cea de o Fiinţă şi nedespărţită.

Cele doua degete mici, lipite de podul palmei, înfăţişează, pe de o parte, pe Adam şi Eva,
care cu smerenie şi cu pocăinţă, se apleaca, se închină Sfintei si nedespartitei Treimi, iar pe de
alta parte, inseamna si cele doua firi, cu care Fiul lui Dumnezeu a coborat pe pamant firea
dumnezeiasca si firea omeneasca.

Sfânta Cruce este cel dintâi obiect sfânt al credinţei noastre. Sunt documente care
dovedesc că semnul sfintei Cruci a fost cinstit de credincioşi încă de la începutul
creştinismului. Tot de atunci, Sfânta Cruce a împodobit bisericile, icoanele şi obiectele de cult.
După descoperirea cinstitului lemn al adevăratei Cruci, cinstirea acesteia a intrat şi în cultul
Bisericii prin zile speciale de sărbătorire:
14 septembrie – Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche şi importantă sărbătoare
închinată cinstirii Sfintei Cruci (se serbează cu post). Această dată aminteşte de ziua aflării
adevăratei Cruci pe care a fost răstignit Mântuitorul şi de înălţarea acesteia în faţa poporului.
 Duminica a treia din Postul Sfintelor Paşti este
numită şi Duminica Sfintei Cruci. A fost instituită la
Constantinopol în secolul al VUI-lea.

Pe 1 August este comemorată scoaterea Cinstitului

lemn al Cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci. Este ziua în
care Sfânta Cruce i-a eliberat în chip miraculos pe greci
din robia saracinilor.
Miercurea şi vinerea sunt zilele din cultul divin
săptămânal în care Biserica Ortodoxă cinsteşte Sfânta
Cruce şi Patimile Domnului.

Promovând cinstirea icoanelor şi a Sfintei Cruci, Biserica Ortodoxă împodobeşte

locaşurile de cult cu Sfânta Cruce, cu picturi religioase şi cu icoane. Acestea uşurează mult
trăirea sentimentelor religioase şi înălţarea sufletului la cele duhovniceşti.