Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
©
Autor: Drăgulin Oana
Mai mult de 100 de trilioane de celule alcatuiesc corpul uman. Cele mai multe
dintre aceste celule contin genele si alte informatii necesare pentru a „construi" un
organism uman. Multa din aceasta informatie genetica se gaseste in nucleul celulei,
care este un fel de „centru de control” care pastreaza tot materialul intr-un singur
loc.
Tipuri de celule:
In primele patru sau cinci zile care urmeaza conceptiei, se formeaza oul, din cateva
zeci de celule, toate identice, care vor incepe sa se diferentieze incepand cu cea de-
a sasea zi, pentru a forma embrionul, placenta si sacul vitelin. Celulele embrionului
se diferentiaza, la randul lor, in mai multe mii de tipuri celulare, fiecare din ele
avand o pozitie specifica si o functie bine determinata.
1. Celule epiteliale
Sub denumirea de celule epiteliale se grupeaza toate celulele care acopera
suprafata externa a corpului, dar si cavitatile interne care au legatura cu exteriorul:
tubul digestiv, aparatul genital si urinar, caile respiratorii. Acelasi lucru se intampla
si in cazul celulelor endoteliale, care acopera, de exemplu, suprafata interna a
vaselor sanguine, sau mezoteliul, care acopera pleura sau peritoneul.
Dupa aspectul lor, celulele epiteliale sunt:
a) Pavimentoase (aplatizate)
b) Cubice (inaltimea acestora fiind egala cu latimea lor)
c) Cilindrice (inaltimea acestora este mai mare decat latimea lor)
Celulele epiteliale sunt dispuse, in functie de locatia lor, in unul sau mai multe
straturi si sunt unite intre ele. Unele sunt prevazute cu cili vibratili (cai aeriene) sau
cu microvilozitati (intestin), care orienteaza fluxurile de praf sau de secretii. Altele
mor, putin cate putin, fiind invadate de cheratina (piele).
Unele celule epiteliale, situat adanc in piele sau in mucoase, au o functie
glandulara. Ele produc si elibereaza:
- un lichid apos: glandele sudoripare, glande salivare
- un sebum gras: glandele sebacee ale pielii
- un mucus protector: bronhiile, stomacul, intestinul
- un mucus lubrifiant: glandele vulvo-vaginale
- un amestec complex: laptele glandelor mamare. Aceste celule glandulare sunt
dispuse fie sub forma de tubuli, simpli sau ramificati, fie sub forma de alveole,
dezvoltate la capatul unui conduct, care fac legatura intre ele la suprafata. Ele scot
elementele nutritive din sangem cu ajutorul polului bazal si isi elibereaza secretia
in lumenul unui organ.
2. Celule conjunctive
Celulele tesutului conjunctiv sunt distribuite in substanta fundamentala, intre
fibrele conjunctive. Ele nu sunt alipite. Toate celulele conjunctive deriva din cele
patru tipuri de celule tinere, sau blastice, care se divizeaza dand nastere unei noi
celule tinere si unei celule care evolueaza spre forma matura. Astfel, stocul de
celule blastice ramane constant. Se disting:
a) Fibroblastele: sunt situate in tesutul conjunctiv nespecializat, ele se vor
diferentia, de exemplu in fibrocite, in tesut fibros, adipocite, tesut adipos s.a.
b) Condroblastele: acestea vor evolua, devenind condrocite in cartilaj
c) Osteoblastele: acestea se vor transforma in osteocite, in tesut osos
d) Hemocitoblastele: acestea vor da nastere globulelor rosii, albe si plachetelor
sanguine, dupa fragmentarea megacariocitelor. Forma acestor celule variaza foarte
mult, in functie de rolul si de pozitia lor.
3. Celulele musculare
Sunt specializate in functia de contractie si contin filamente capabile sa alunece
unele peste altele, in vederea scurtarii lungimii celulei, pentru ca apoi sa revina la
lungimea initiala. Se disting:
a) Celule striate ale muschilor scheletici: controlate de sistemul nervos voluntar,
sunt rezultatul fuzionarii mai multor celule: fiecare fibra poseda mai multi nuclei.
b) Celule striate ale muschiului cardiac: particularitatea unora dintre ele este aceea
de a genera propriul influx nervos. Ele sunt legate de celulele vecine prin
intermediul discurilor intercalare.
c) Celulele netede (nestriate): acestea sunt cele ale muschilor situati in peretii
aparatului digestiv, ai cailor urinare, ai uterului sau ai vaselor sanguine. Ele sunt
controlate de sistemul nervos vegetativ, independent de vointa.
4. Celulele nervoase
Sunt impartite in doua tipuri principale:
a) Gliocitele: formeaza nevroglia si reprezinta aproximativ jumatate din volumul
sistemului nervos central.
- astrocitele: au forma de stea, sunt cele mai mari si mai numeroase din corpul
omenesc. Prelungirile lor stabilesc contacte cu capilarele sanguine, neuronii si
meningele
- oligodendrocitele: se aseamana cu astrocitele, dar sunt mai mici si mai putin
ramificate. Prelungirile lor formeaza si mentin membrana de mielina care acopera
axonii sistmului nervos central.
- neurolemocitele: sunt celule Scwann, acopera axonii din sistemul nervos
periferic.
- celulele satelite, aplatizate, acopera corpii celulari ai neuronilor din ganglionii
sistemului nervos periferic.
b) Neuronii: sunt celulele cele mai specializate ale corpului omenesc; durata lor de
viata poate depasi 100 de ani. Ele poseda un corp celular central, fibre aferente,
dendritele si o fibra aferenta: axonul. Lungimea si numarul fibrelor le diferentiaza
in neuroni unipolari, bipolari si multipolari. Daca functia tuturor neuronilor este
aceea de a transmite influxuri nervoase, unii din ei sunt specializati in
transformarea unui stimul (sunet, durere, miros, gust s.a.) intr-un influx electric
transmis spre creier.
Imbatranirea celulara este un fenomen normal, in timpul caruia, chiar daca
milioanele de celule continua sa fie produse, in mod normal, in fiecare minut, mai
multe tipuri, in special celule musculare si nervoase, nu se mai divid.
Imbatranirea are mai multe cauze:
- genetica: dupa aceasta ipoteza, gene imbatranirii fac parte din patrimoniul genetic
personal: incetinirea actiunii lor are loc in functie de individ. Astfel si imbatranirea
are loc in functie de fiecare individ in parte.
- glucoza: zaharul, care este cel mai abundent din organism, este adaugat aleatoriu
proteinelor, in celule, dar si in mediul extracelular si formeaza legaturi ireversibile
intre proteine. Odata cu varsta, numarul acestor legaturi creste, ceea ce contribuie
la rigidizarea si la pierderea elasticitatii tesuturilor de senescenta.
- radicalii liberi: acesti agenti oxidanti determina aparitia ridurilor, a rigiditatii
articulare si a intaririi arterelor. Unii cercetatori sustin ca imbatranirea este doar un
fenomen celular, dar altii considera ca acesta este un proces care isi are originea in
organism.
Celulele excitabile:
- neuronii si micitele au o proprietate comuna care face ca celulele sa fie foarte
importante pentru mentinerea exhilibrului intern al organismului: ele sunt dotate cu
excitabilitate electrica. Din aceasta cauza, ele se numesc celule excitabile, ceea ce
inseamna ca ele pot raspunde la anumiti stimuli, datorita producerii de semnale
electrice numite potentiale de actiune.
Neurotransmitatorii sunt eliberati in momentul propagarii unui potential de actiune
intr-un neuron
Atunci cand un potential de actiune se propaga intr-un miocit, acesta se contracta si
produce o activitate, cum ar miscarea unui membru sau trecerea sangelui din inima
in vasele sanguine.
CORPUL UMAN - GLOBAL
Apa din organismul uman
Celula
Ciclul Krebs si metabolismul aerob
Donarea și transplantul de organe
Echilibrul acido-bazic si pH-ul corpului
Echilibrul hidro-electrolitic
Energia corpului si caloriile
Examenul neurologic
Ganglionii limfatici
Homeostazia corpului uman
Imbatrinirea
Limfa
Măduva spinării
Metabolismul anaerob
Metabolismul fosfo-calcic
Moartea
Parul
Percepția durerii
Pielea
Radicalii liberi
Ritmul circadian
Sângele
Sistemul arterial
Sistemul imunitar
Sistemul nervos autonom (vegetativ)
Sistemul nervos central
Sistemul venos
Temperatura corpului
Unghia
Vasele limfatice
Vindecarea tisulara