Gestiunea Situaţiilor de criză la întreprindere

Situaţii de criză la întreprindere

 Cuprins:

1. Situaţii de criză: noţiune, clasificare, factorii ce

determină apariţia acestora
2. . Indicatori de estimare a situaţiilor de criză la
întreprindere și direcţii de soluţionare a acestora
3. . Insolvabilitatea şi caracteristica procesului de
insolvabilitate (conform legii în vigoare)
I. Abordări teoretice cu privire la
intreprinderile aflate in dificultate
 Există mai multe abordări ale întreprinderilor aflate in dificultate

Nerealizarea obiectivelor de rentabilitate şi lichiditate defineşte întreprinderea

în dificultate. O astfel de întreprindere, având o rentabilitate insuficientă,
nu îşi poate continua activitatea, fondurile proprii nepermiţându-i să
asigure mijloacele necesare desfăşurării activităţii la nivelul normal.

 Intreprinderea în dificultate - întreprinderea al cărui potenţial de

viabilitate managerială şi economică se află într-o dinamică

descrescătoare a rezultatelor obtinute în activitatea sa.
Cauzele apariţiei dificultăţilor, criterii de clasificare a
acestora.

După sursa de provenienţă a dificultăţii:

 cauze interne
 cauze externe
După perioada de acţiune a dificultăţilor:
 cauze temporare
 cauze permanente
După gradul de obiectivitate a cauzelor apariţiei dificultăţile:
 Obiective
 subiective
Cauzele dificultăţilor :

 imposibilitatea de recuperare a creanţelor;

 maximizarea neîndreptăţită a stocurilor;
 investiţii nejustificate în mijloace fixe;
 cheltuieli comerciale şi administrative exagerate;
 pierderi exepţionale;
 lipsa „politicilor de preţ” coerente;
 speculaţii cu instrumente financiare peste riscul
managerial acceptat;
Deprecierea indicatorilor economico-financiari, în special a rentabilităţii şi lichidităţii,
atrage întreprinderile în aşa-numita spirală infernală a dificultăţilor
 Constantin Bărbulescu susţine că starea de sanatate financiara a
întreprinderii se poate defini analizind rentabilitea şi lichiditatea :

întreprinderi întreprinderi
rentabile şi lichide; rentabile şi nelichide;

întreprinderi întreprinderi
nerentabile şi lichide;
nerentabile şi nelichide
 În opinia savantului Constantin Bărbulescu exista 2 faze si etape de depreciere
a activităţii întreprinderii
 Cauzele eşecului în afaceri, cauzele apariţiei situaţiei de
faliment în cadrul întreprinderii sunt:

 nerespectarea autonomiei financiare a întreprinderii, ceea

ce duce la cresterea îndatorării, respectiv la insolvabilitate;
 neconcordanţa fluxurilor de numerar pe o perioadă lungă
de timp;
 incapacitatea de plată îndelungată a întreprinderii, cauzată
de nivelul săzut al lichidităţii activelor întreprinderii;
 utilizarea ineficientă a resurselor împrumutate;
 eficienţa redusă a managementului financiar al
întreprinderii;
 nivelul scăzut de calificare al personalului;
 O altă opinie a factorilor determinanţi a eşecului
întreprinderii a economistului american determina
urmatoarele cauze :

 incapacitatea de a recupera lichidităţile de la debitori;

 retragerea îmrumuturilor;
 creşterea stocurilor, voluntară sau involuntară;
 investiţii în mijloace fixe, folosind finanţări pe termen scurt şi
neputînd realiza profituri imediate;
 plătirea forţată a creditorilor, pentru a menţine aprovizionarea
la nivelul dorit şi pentru a se păstra încredere în firmă;
 existenţa unor costuri administrative exagerat de mari în
raport cu volumul activi-tăţii;
 pierderi cauzate de distrugerea unor bunuri neasigurate;
 politici de preţ neeconomice;
 speculaţii cu derivate financiare peste riscul managerial
acceptat.
Steve Robinson
 Dificultate

Instabilitate Ineficienta
Insolvabilitate financiara utilizarii
capitalurilor
Figura 2. Indicatori relevanti de apreciere starii de dificultate a intreprinderii
Legea cu privire la faliment defineste insolvabilitatea ca “incapacitatea
debitorului de a achita, în termene stabilite, creanţele scadente ale credito-rilor,
indiferent de cauza timpul şi locul provenienţei acestor creanţe, sau prin depăşire
activelor debitorului de către pasive”. Economistul rus, Saviţkii, spune că
stabilitatea financiară a întreprinderii este indicatorul care reflectă nivelul de
securitate a alocărilor investiţiilor în întreprinderea dată. Esenţa stabilităţii
financiare constă în asigurarea solva-bilităţii stabile din contul unei părţi suficiente
a capitalului propriu în totalul surselor de finanţare.
In cazul in care, intreprinderile obtin rezultate financiare negative, se constata o
utilizare neeficienta a utilizarii activelor si a surselor de finantare a acestora, fapt
ce se considera un aspect negativ asupra activitatii intreprinderii.
 II.Diagnosticarea întreprinderii
prin intermediul indicatorilor
de viabilitate economico-financiară
III. Masuri de imbunatatire a
situatiei financiare a
intreprinderilor in dificultate
 Restructurarea
financiara

Optimizarea Reorientarea
costurilor produsului
si cheltuielilor către piaţă
Redresarea
activitatii
intreprinderilor
in dificultate Reducerea
mijloacelor
Reducerea
fixe
activelor
curente

Reducerea
creantelor