Sunteți pe pagina 1din 3

Prelegerea nr.

3
Perspectiva filosofică și morală: Dario Salas Sommer „Morala secolului XXI”; Noam
Chomsky „Cine conduce lumea?”

Dario Salas Sommer (1935-2018) este un filosof, scriitor, om de știință, regizor și ghid spiritual
chilian. Născut la Santiago de Chile, într-o familie de pedagogi cu vechi tradiții umaniste,
transmise din generație în generație (bunelul pe linie maternă, Dario Salas Diaz, a fost ministrul
educației care a inițiat reformarea sistemului educațional chilian), Dario Salas Sommer este
fondatorul Institutului de Filosofie Ermetică din Santiago (1970), cu filiale în Argentina,
Spania, Statele Unite și Rusia. De asemenea, Sommer a creat și dirijat Fundația Boliviana
Latinoamericana, orientată spre susținerea proiectelor educaționale ale tinerilor și suportul
cooperării științifice și academice între universitățile din America Latină și cele din Eurasia, în
domeniul ecologiei și al științelor socio-umane. Cercetările științifice ale lui Dario Salas
Sommer, axate pe ideea „universalismului moral”, a „filosofiei operative” și a interacțiunii
dintre psihologie, biofizică și fizica cuantică (fizica morală), sunt reflectate în 9 cărți, traduse
în peste 25 de limbi, dintre care mai importante sunt următoarele: „Omul stelar” (El Hombre
Estelar, 1979), „Știința dragostei” (La Ciencia del Amor, 1982), „Există oare femeia?” (Existe
la Mujer?, 1983), „Care este prețul persoanei?” (Cuanto vale una persona?, 2010) și „Moneda
cosmică, suprema bogăție” (Moneda Cosmica, la suprema riqueza, 2012). În calitate de lider
de opinie și intelectual angajat în cele mai stringente dispute și probleme ale sferei publice,
Dario Salas Sommer este autorul a peste trei mii de lecții publice și discursuri, ținute la cele
mai prestigioase universități din lume și la cele mai înalte forumuri politice globale. La
întâlnirea de vârf a țărilor BRICS din 2015, discursul lui Dario Salas Sommer atrage atenția
publică asupra importanței fundamentale a valorilor morale în luarea deciziilor globale cu
privire la politică, schimbările climatice și finanțe. Publicată pentru prima dată în 1998,
„Morala secolului XXI” este prezentată, în 2016, la Adunarea Generală a Națiunilor Unite,
devenind o carte – simbol a valorilor morale pentru liderii politici din lumea întreagă.
Dea lungul întregii sale activități științifice și de cercetare, Dario Salas Sommer a demonstrat
avantajele personale și colective ale valorilor morale. „Morala secolului XXI” este o carte
fundamentală pentru înțelegerea psihologiei omului contemporan și a resorturilor care
generează sensul lumii în care trăim, dimpreună cu sentimentul de fericire, succes, justiție,
valoare sau nereușită. Ideea centrală a cărții este că secolul XXI trebuie să fie moral, sau va fi
ultimul secol din istoria omenirii. În primul capitol al cărții, „Bazele fizicii morale”, Sommer
explică diferența între „morala tradițională” și metoda conștientizării relației de cauză-efect
între etică și fericire, pe care o promovează: „Morala publică se bazează pe principii religioase
și ideologice, pe care omul le percepe pasiv și mecanic. Acest fapt conduce inevitabil la
suprimarea instinctelor și a impulsurilor, sau la apariția unor asemenea emoții distructive, cum
este sentimentul de vinovăție, apărut atunci când comportamentul uman contravine normelor
morale. (...) Morala tradițională are un caracter exclusiv represiv și reprezintă un mecanism
prin intermediul căruia omul încearcă să șteargă, sau să trimită în subconștient, gândurile,
imaginile și amintirile legate de impulsurile instinctive generate de propriul „sine” (Sommer,
2018). „Fizica morală” se bazează pe străvechiul principiu „ce vei semăna, aceea vei culege”
și privește individul uman drept o „ființă hibridă, care, în procesul evoluției, a căpătat anumite
calități ce îl disting de animale. Aceste calități noi le numim umane și, conform legii Morale,
noi trebuie să le dezvoltăm la maxim. (...) Scopul vieții noastre este evoluția conștiinței
individuale, care constă în dezvoltarea calităților cu adevărat umane, ce ne deosebesc de
animale” (Sommer, 2018). Rezumată succint, teoria „fizicii morale” constă în următoarele:
gândurile, sentimentele și faptele umane sunt încărcate de o energie psihică emisă în atmosferă
sub formă de impulsuri biofotonice. Dacă iradierile biofotonice ale omului sunt constructive,
pozitive și armonioase, ele vor atrage particule energetice echivalente. În mod similar, energia
negativă, distructivă și nearmonioasă va suscita un răspuns în oglindă, deoarece energia umană
este interconectată la cea cosmică și realizează un schimb biofotonic permanent.
De o importanță magistrală pentru înțelegerea problemelor lumii de azi este capitolul dedicat
societății de masă – „Noi trăim în epoca gloatelor”. Sommer afirmă că, spre sfârșitul secolului
XX, omenirea a atins stadiul de omogenizare psihologică și mentală, intrând într-o nouă formă
de tiranie – „tirania maselor”. „Gloata” – scrie Sommer –, „este un monstru descreierat, lipsit
de rațiune și voință, care devorează tot ce-i stă în cale”. Fenomenul masificării este rezultatul
revoluției tehnice și informaționale, care exercită, cu ajutorul mijloacelor media, un puternic
atac omogenizator asupra intelectului uman, reducând individul la forma de existență fizică a
corpului și la o cifră statistică a statului birocratic. Metropolele contemporane reprezintă o
„aglomerație psihică”, în care omul este lovit de melancolia și tristețea pierderii eu-lui personal.
Dario Salas Sommer descrie foarte precis portretul psihologic al omului contemporan: „noi
suntem atât de dependenți de opinia străină, încât îi permitem gloatei să fie judecătorul și
arbitrul comportamentului nostru, noi suntem gata să jertfim totul doar pentru a fi considerați
„la fel ca ceilalți”. Noi tindem spre recunoașterea generală ca spre o medalie și ne temem să ne
deosebim de ceilalți, ca să nu provocăm reacția de neîncredere, respingere sau suspiciune a
societății. În cele din urmă, noi devenim, inevitabil, parte a unei mase omogene, ceea ce ne
redă încrederea în sine și sentimentul că suntem acceptați și iubiți, dar în același timp, suntem
măcinați de sentimentul singurătății, al neliniștii interioare și al pierderii propriei identități”
(Sommer, 2018). Problema societății de masă este că ea nu poate avea morală, deoarece nu
posedă o rațiune proprie capabilă să distingă binele de rău: „una din cauzele care-l atrage pe
om, inconștient, spre gloată, este posibilitatea „de a se elibera de responsabilitate”, iar întrucât
gloata este anonimă, ea pierde capacitatea responsabilității individuale” (Sommer, 2018).
Concluzia la care ajunge autorul acestei analize a psihologiei de gloată a societății
contemporane este zdrobitoare: nimeni nu se poate sustrage pe deplin fenomenului masificării,
pe care îl cultivă și îl întrețin programatic, atât sistemul de educație, cât și interesele politice
sau economice ale epocii postindustriale.
Ideile lui Dario Salas Sommer despre morala societății contemporane sunt împărtășite și de alți
gânditori contemporani, printre care se enumeră și celebrul lingvist american Noam Chomsky
(1928). În lumea academică, profesorul emerit de lingvistică de la Institutul Tehnologic din
Massachusetts este cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul gramaticii generativ-
transformaționale și teoria „gramaticii universale”. Dar personalitatea lui Chomsky depășește
cu mult limitele unui profesor universitar de lingvistică: Chomsky este filosof, scriitor,
publicist, informatician, psiholog, istoric, antropolog, scenarist și activist politic pentru
drepturile omului, cunoscut în Statele Unite și în lumea întreagă pentru discursurile sale publice
foarte documentate și critice la adresa politicii americane. Printre cărțile sale de referință se
enumeră: „Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media” (1988),
„Understanding Power” (2002), „Hegemony or Survival” (2003), „On Anarchism” (2005),
„Failed States” (2006) și „Requiem for the American Dream” (2017). În 2018, la editura Litera
din București apare, în traducere românească, „Cine conduce lumea?” (Who Rules the
World?). Această carte include o serie de eseuri și analize politice dedicate terorismului,
drepturilor omului, declinului Americii și actualilor stăpâni ai omenirii. În primul capitol al
cărții, „Responsabilitatea intelectualilor redux”, Chomsky analizează conceptul de
„intelectual” și rolul acestuia în societatea contemporană. În sens modern, conceptul de
„intelectual” este folosit începând cu 1898, când susținătorii lui Dreyfus, inspirați de Émile
Zola, îi adresează președintelui francez celebrul „Manifest al intelectualilor”, care condamna
atitudinea antisemită a guvernului francez și acuzarea lui Alfred Dreyfus de trădare.
„Atitudinea dreyfusarzilor” – scrie Chomsky – „a transmis o imagine a intelectualului ca
luptător pentru justiție, înfruntând puterea cu integritate și curaj” (Chomsky, 2018). Cea de a
doua semnificație a termenului datează din aceeași perioadă și se referă la „intelectualii
poziționați ferm de partea statelor lor”. Această de a doua categorie se revendică și ea dintr-un
manifest – „Manifestul celor 93” –, un act semnat de oamenii progresiști ai vremii, care
susțineau intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial. Intelectualii din prima categorie
(„anarhiștii de catedră”), precum Bertrand Russel, Eugene Debs, Rosa Luxemburg, Karl
Libknecht sau Zola, sunt, de regulă, pedepsiți cu severitate și chiar condamnați la închisoare.
Intelectualii din a doua categorie („intelectualii responsabili”), a căror listă este infinit mai
mare, sunt, de regulă, lăudați și promovați în funcții. Chomsky afirmă că „acest tipar al laudei
și al persecuției este unul comun pe tot parcursul istoriei: cei care se pun la dispoziția statului
sunt, de obicei, lăudați de comunitatea intelectualilor, iar cei care refuză sunt pedepsiți”
(Chomsky, 2018). Dacă la începutul secolului XX, intelectualii din tagma lui Zola erau pur și
simplu „anarhici”, atunci la începutul secolului XXI această categorie socială „orientată către
valoare” ajunge să fie etichetată drept „excentrici ridicoli” , care „reprezintă o provocare la
adresa statului democratic la fel de serioasă, cel puțin în principiu, ca aceea reprezentată de
clanurile aristocratice, mișcările fasciste sau partidele comuniste”. În baza distincției dintre cele
două tipuri de intelectuali, Chomsky determină noțiunea de responsabilitate a intelectualilor.
Întrebarea crucială este următoarea: „este vorba despre responsabilitatea lor morală în calitate
de ființe umane decente, aflate într-o poziție care să le permită să se folosească de privilegiul
și de statutul lor pentru a promova cauza libertății, a dreptății, a compasiunii, a păcii și a altor
chestiuni sentimentale? Sau se referă la rolul care se așteaptă să fie jucat în calitate de
„tehnocrați și intelectuali orientați către elaborarea de politici”, nu discreditând, ci slujind elita
conducătoare și instituțiile bine stabilite?” (Chomsky, 2018). Întrebarea este ambiguă și
Chomsky argumentează că răspunsul la ea este selectiv și trădează dublele standarde ale clasei
dirigente americane: atunci când intelectualii sunt utili realizării scopurilor politice americane,
ei sunt considerați „disidenți” în țările lor de origine, salvgardați și glorificați ca luptători pentru
valorile democratice. Intelectualii care combat tiraniile orchestrate de SUA în străinătate, cum
este cazul lui Nelson Mandela, sunt trecuți pe lista oficială de teroriști a Departamentului de
Stat. Chomsky face o analiză istorică foarte bine argumentată, aducând mai multe exemple de
crime teribile comise de americani, care ar fi putut fi evitate dacă responsabilitatea
intelectualilor nu ar fi fost pervertită și nu ar fi fost interpretată după standarde duble. Cu toate
acestea, responsabilitatea intelectualilor rămâne a fi o opțiune etică individuală, cu atât mai
valoroasă, cu cât mai dificilă: „intelectualii sunt, de regulă, privilegiați. Privilegiile atrag
oportunități, iar oportunitățile atrag responsabilități. Individul are, atunci, mai multe alegeri”.

Referințe bibliografice
1. Sommer, D. S., Morali XXI veka, Moskva: ID Kodex, 2018.
2. Chomsky, N., Cine conduce lumea?, București: Litera, 2018.