Perioada anilor recenti in care tarile s-au confruntat cu numeroase dezechilibre economice este supusa

unei cresteri semnificative a nivelului deficitelor bugetare si datoriei publice. In aceste conditii de
modificare in sens descendent a soldului bugetar este necesar sa analizam principalii indicatori cu rol
important in evolutia deficitului bugetar, precum si metodele de finantate aferente.
In aceasta lucrare, imi propun sa analizez situatia Romaniei privind dinamica soldului bugetar in
perioada 2011- 2020 cu accent pe deficitul bugetar si datoria publica extragand din rapoartele anuale
principalele obiective si strategii fiscale stabilite de Guvern. De asemenea, vom observa daca se
respecta criteriile din ,,Tratatul privind stabilitatea, coordonarea si guvernanta in cadrul uniunii
economice si monetare" care a impus statelor din zona euro un procent de maxim 3% a deficitului
bugetar si un nivel ce nu trebuie sa depaseasca 60% din datoria publica. Astfel ca, fiecare tara membra
a Uniunii Europene trebuie sa indeplineasca acest criteriu. Depasirea acestui nivel stabilit atrage dupa
sine o serie de masuri corective stabilite de Comisia Europeana.
Aspecte teoretice
In economia contemporana, bugetul reprezinta un instrument de baza al politicii economice.
Componentele bugetului de stat au rolul de a stimula sau tempera cresterea anumitor sectoare.
Atunci cand ne dorim sa cunoastem modul de abordare al gestiunii planului financiar al unui stat,
precum si tendinta de viitor a politicii sale ne vom folosi de soldul bugetar definit ca un indicator cu
ajutorul caruia se poate asigura stabilitatea macroeconomica.
Mai concret, deficitul bugetar poate conduce la cresterea cererii agregate, pe termen scurt, insa, pe
termen lung, poate crea dezechilibre financiare. Astfel, dezechilibrele produse pot fi reflectate prin
instrumente ale pietei monetare, precum rata dobanzii, cursul de schimb. Analiza soldului bugetar,
precum si a situatiilor de dezechilibru reprezinta un obiectiv omniprezent cu atat mai mult cu cat
guvernele manifesta ,,slabiciuni" in respectarea constrangerii bugetare. In acelasi timp, deficitele
bugetare sunt atent urmarite de catre Comisia Europeana.
Doua dintre formele acestuia sunt reprezentate de deficitul structural si ciclic care detin un rol
fundamental in politica economica, avand utilizari diverse. Pentru inceput mentionam ca deficitul
structural reprezinta un indicator de estimare a marimii politicilor fiscale discretionare.
Astfel, dupa ajustarea la componenta ciclica, deficitul bugetar structural poate indica tipul politicii
fiscale: expansionista, neutrala sau restrictiva. Daca politica fiscala este neutrala ea nu influenteaza
cererea agregata. Politica fiscala expansionista denumita deficit bugetar stimuleaza cererea agregata,
iar una restrictiva sub forma excedentului bugetar o contracta. Deficitul structural este folosit in
monitorizarea indeplinirii criteriului de deficit bugetar de la Maastricht.
Mai mult, Pactul de Stabilitate si Crestere obliga tarile membre ale Uniunii Europene la respectarea
unui obiectiv pe termen mediu de buget denumit soldul structural al bugetului echilibrat sau excedentar
pentru a permite soldului bugetar ciclic si stabilizatorilor automati sa fluctueze astfel incat marja de 3%
din PIB sa nu fie depasita. Deficitul structural este un indicator utilizat in evaluarea sustenabilitatii
politicii fiscal-bugetare pe termen mediu.
Pe termen lung trebuie sa fie luati in calcul si o serie de factori cum ar fi cei demografici care
influenteaza deficitul structural. Pe de alta parte, soldul bugetar conventional reprezinta un indicator din
perspectiva caruia sunt adoptate deciziile privitoare la aplicarea politicilor fiscale si bugetare. Ca mod
de calcul acesta se determina ca diferenta intre cheltuieli precum cele salariale, cele de capital si
veniturile obtinute in urma colectarii taxelor si impozitelor si cele provenind din veniturile proprii ale
intreprinderilor cu capital de stat.
Avand in vedere aceste considerente mentionam ideea conform careia soldul bugetului conventional
reprezinta diferenta dintre resurse si cheltuieli necesar a fi finantata prin intermediul creditului public.
Trebuie insa precizat ca acest tip de cheltuieli totale includ in sfera lor cheltuieli cu dobanzile aferente
datoriei statului, dar nu si ratele ce sunt necesar a fi rambursate.
Masurarea dezechilibrului financiar public se realizeaza pe baza a numeroase tipuri de solduri, iar cel
prezentat anterior reprezinta punctul de plecare al acestora din urma.
Deficitul primar se calculeaza prin reducerea din deficitul bugetului general consolidat a cheltuielilor
privind dobanzile aferente datoriei realizate de stat. Acesta reprezinta un indicator utilizat pentru analiza
sustenabilitatii politicii fiscale si bugetare.