Curs 4

Celula prezentatoare de antigen - APC

Definiție = Celulele prezentatoare de antigen (Ag) sunt celule cu rol esențial în declanșarea și
derularea răspunsurilor imune atât umorale cât și celulare față de Ag timodependente pentru
că ….
● sunt primele celule ale sistemului imun care vin în contact cu Ag native,
● limfocitele T sunt activate doar de epitopi rezultați din prelucrarea și procesarea Ag
native în și de către APC,
● APC reprezintă substratul morfologic care stă la baza cooperării celulare cu
limfocitele. Limfocitele aderă prin receptorii lor de suprafață la acestea.

APC îndeplinesc trei funcții…

1. sunt respnsabile de declanșarea răspunsurilor imune
2. contribuie la întreținerea răspunsurilor imune
3. au o cotă de participație la controlul intensității răspunsurilor imune.

Realizarea acestor funcții presupune participarea APC la cooperarea celulară cu…

● limfocitele efectorii - B, Tc
● limfocitele imunoregulatorii - Th, Ts, Tcs

Prezentarea Ag este un fenomen cu rol central în inițierea și menținerea unui răspuns imun
(RI) adecvat. În proces sunt implicate câteva tipuri de diferite de APC, rolul crucial avându-l
celulele dendritice, și, de asemnea, au loc complexe interacțiuni moleculare pentru ca micul
fragment antigenic să fie recunoscut într-o manieră înalt specifică de către limfocitul T. Pe
membranele APC există molecule co-stimulatorii, determinând activarea celulei T doar
atunci când este nevoie. Semnalele de la suprafața celulei sunt transmise prin intermediul
unor căi intracelulare de transmitere a semnalelor și sunt traduse în modularea reglării
expresiei gnice în nucleul celular.
Clasificarea APC

● APC profesionale
○ macrofagele
○ celulele dendritice
○ limfocitele B într-un anumit stadiu morfofuncțional
● APC ocazionale
○ neutrofile
○ ᵧcelule epiteliale

Macrofagele

...sunt celule produse de măduva hematogenă și lansate în circulație ca monocite. după 12 -

14 ore, trec în țesuturi, unde, în anumite condiții, se pot activa.
Macrofagul activat poate îndeplini funcția de APC, parcurgând anumite etape….
● captarea Ag
Macrofagul captează Ag corpusculate/particulate…
● bacterii
● virusuri
● paraziți
● celule tumorale
● celul somatice și sanguine devenite antigenice - îmbătrânite, degradate, lezate
Macrofagul nu captează Ag solubil.
Captarea este mediată receptorial, macrofagul exprimând pe membrane receptori de
recunoaștere a anumitor componente…
○ receptori pentru fragmentul Fc al imunoglobulinlor G - Fc​ᵧ​Rs
○ receptori pentru complement - CRs
○ receptori pentru manoză, fucoză
○ TLRs
Primele două categorii de receptori sunt receptori pentru opsonine. Cele mai eficiente
opsonine sunt imunoglobulinele G (IgG). IgG recunosc specific prin fragmentul antgen
binding (Fab) fragmente antigenice de pe suprafața microbiană, sau exprimate pe celule
modificate, tapetează astfel (opsonizează) particula și apoi fragmentul Fc al acestor IgG va fi
recunoscut de receptorii macrofagici. Componenta C3b este, de asemenea, importantă ca
opsonină, crescând viteza de captare a Ag. C3b rezultă în mod permanent din calea alternă a
complementului care funcționează continuu la un nivel bazal, producerea ei fiind crescută
exponențial dacă este accelerată această cale și dacă este activată calea clasică. C3b nu
rămâne în stare fuidă, ci are tendințade a se atașa de orice membrană non-self.
Prin intermediul celorlalți receptori, macrofagul recunoaște direct unele componente din
peretele microbian.
Recunoașterea pe care o realizează macrofagul este imunologic nespecifică
● endocitarea Ag corpusculate
Odată recunoscută și ligată, particula va fi endocitată de către macrofag, proces care
presupune modificarea formei celulei prin emiterea de pseudopode, înconjurarea particulei cu
aceste prelungiri ale membranei și captarea ei mai intâi într-un buzunar, care mai apoi se
închide, transformându-se în fagozom. Endocitarea particulei este un proces înalt consumator
de energie. principala cale de activare a celulei este cea a cascadei fosfatidil-inozitolilor.
● liza enzimatică a Ag endocitat
Particula endocitată va fi supusă unui proces de prelucrare în fagozom, apoi pe măsură ce
pătrunde mai profund în celulă, în endozom și la urmă endolizozom prin fuziunea
fagozomului cu lizozomi, particula va fi supusă atacului prin echipamentul enzimatic
lizozomal. Liza enzimatică este un proces predominant utilizat în timpul procesării,
fragmentării Ag nativ. Atacul cu radicali liberi de oxigen prin activarea NADPH-oxidazei
este mai puțin important pentru macrofag în comparație cu neutrofilul. Și macrofagul poate
ucide microbii endocitați, dar în procesul de liză a acestora predomină liza enzimatică a
particulei antigenice, având drept rezultat producerea de epitopi.
● fragmentarea Ag nativ în epitopi care au diverse destinații în celulă
Epitopii astfel rezultați din procesarea Ag nativ pot fi conservați în celulă și eliberați în valuri
la suprafața celulei. Astfel, macrofagul în calitate de APC declanșează RI dar îl și întreține.
În cea mai mare parte, epitopii vor fi cuplați cu moleculeprezentatoare de AG - MHC. Cuplul
format -- Epitop-MHC -- va fi exprimat pe membrana macrofagului.
Epitopii proveniți din Ag endogene sunt cuplați cu molecule MHC-I, iar epitopii proveniți din
Ag exogene sunt cuplați cu molecule MHC-II
● migrarea macrofagului din țesut în organe limfoide secundare - ganglioni
locoregionali
O bună parte din macrofagele tisulare care au recunoscut, ligat și endocitat Ag nativ
corpusculat și ca urmare au început să se activeze, părăsesc țesutul - focarul imunologic - și,
în timp ce prelucrează Ag endocitat, migrează prin limfaticele aferente în ganglionii
locoregionali.
● prezentarea epitopilor
În organele limfoide secundare, în ariile timodependente are loc întâlbnirea dintre APC și
celule Th. La acest nivel, macrofagele pot prezenta epitopii în complex cu moleculele MHC.
LimfociteleTh recunosc doar epitopii prezentați în complex cu moleculele MHC-II.

Macrofagele îndeplinesc diverse funcții în mecanismele de apărare. Pot ucide microbi,

acționează ca scavengeri pentru țesuturile, celulele distruse, îndeplinesc funcția de APC,
participă activ, de asemenea laprocesele reparatorii, având un rol reglator esențial.

După modul de activare am putea clasifica macrofagele în….

● macrofage staționare = cele care odată ajunse din circulație în țesut realizează o
permanentăsupraveghere imunologică
● macrofage activate clasic = sunt celule preactivate, după primirea unor prime semnale
prin interferoni, TNF de la celule tisulare agresate sau de la alte mcrofage deja
semnalizate. Acestea secretă molecule de adeziune, pot produce radicali liberi de
oxigen (cantități mai mici decât neutrofilul), NO, IFN​𝞬 , TNF𝞪 , exprimă receptori de
 recunoaștere imunologic nespecifică - FcᵧRs, CRs, TLRs, sunt capabile de fagocitoză,
secretă unele interleukine precum IL1, 6, 12.
● macrofage activate tip II = exprimă receptori esențiali în recunoașterea imunologic
nespecifică, continuă să secrete molecule de adeziune, interleukine, interferoni, TNF,
își cresc expresia de recptori CD40, CD80 care, vom vedea, sunt implicați în
fenomenul de cooperare celulară, și, de asemenea, își cresc expresia de molecule
MHC. În acest stadiu macrofagele sunt fagocite potente, dar îndeplinesc mai ales
funcția de APC.
● macrofage alternativ activate = sunt macrofagele implicate în procesele reparatorii. În
această fază ele nu mai produc NO, molecule MHC. Produc în schimb fibronectină,
proteine asociate matrixului, și, mai ales produc TGF𝛃, stimulând astfel fibroplazia,
angiogeneza.

Astfel, am putea schița o clasificare funcțională a macrofagelor

● macrofage fagocitare și scavenger - au rol bactericid, de curățare a focarului
inflamator, fagocitând resturi celulare, bacteriene, elemente proteice degradate,
aglutinate, dar și de recrutare a altor leucocite, eliberând în cursul activării citokine cu
rol chemotactic.
● macrofage reglatorii - active în inflamația acută locală, dar îndeplinind și funcții prin
care pot realiza cuplarea inflamației cu răspunsul imun. Secretă TNF𝞪, Il-1, activează
axul hipofizo-corticosuprarenalian prin citokinele eliberate și care ajung în circulație,
stimulează sinteza și secreția de proteine de fază acută (prin citokine - Il-1 mai ales -
care ajung la nivel hepatic), favorizează chemotaxisul (prin chemokine), participă la
modularea răspunsurilor imune - prin secreția de interleukine (mai ales Il-10),
participă la cooperarea celulară în cadrul răspunsurilor imune, prezentând Ag.
● macrofage reperatorii - în ultimele faze de activare, favorizează fibroplazia și
angiogeneza.
● celule efctorii - stimulate în cursul răspunsului imun celular (RIC), în cooperare cu
limfocitele Th, în focar, devin celule efectorii ale RIC, distrugân d celulele-țintă.

Ținând cont și de faptul ca macrofagele migrează pe parcursul îndeplinirii funcțiilor lor, le

putem clasifica și din acest punct de vedere…
● macrofage rezidente - sunt macrofagele care rămân în focar, îndeplinind funcții în
cadrul inflamației acute, funcții de APC, efectorii în RIC și, în final reparatorii
● macrofage migratorii - alcătuiesc un contingent, care, după ce au fagocitat Ag în
focarul tisular și încep să îl prelucreze, migrează și transportă Ag în organele limfoide
secundare - mai ales ganglionii locoregionali - în ariile timodependente.

Funcția de ansamblu a macrofagelor în calitate de APC este de a capta antigenul în țesut (în
focarul imunologic/inflamator), de a-l prelucra/fragmenta și de a-l transporta în ariile
timodependente ale organelor limfoide secundare …
● zona paracorticală ganglionară
● zona PALS - internă din splină (strat limfoid periarteriolar - PALS = peri-arteriolar
limfoid sheath)
Fig. 1 Macrofag care fagocitează Un Ag nativ particulat, îl prelucrează și apoi prezintă
epitopii limfocitului Th

Celulele dendritice

...se numesc așa pentru că aspectul lor seamănă cu cel al celulelor din sistemul nervos central.
denumirea a fost dată în 1973 de prof. dr. Ralph Steinman de la Universitatea “Rockefeller”
din New York, care le-a descoperit la nivelul splinei

Caracteristici​...
● celulele dendritice sunt produse de măduva hematogenă
● în repaus, aceste celule prezintă pseudopode extrem de numeroase, foarte fine și
foarte lungi - de 4-5 ori diametrul celulei
● dispun de rceptori pe membrană precum CRs, Fc​ᵧ​Rs, prin intermediul cărora preiau
antigenul prin macropinocitoză
● pot elabora și expune molecule MHC-II

Toate tipurile de celule dendritice provin din aceeași sursă.

Se transformă în funcție de circuitul parcurs.
Pe diferitele porțiuni ale circuitului, adoptând diferite forme, îndeplinesc diferite funcții
Clasificarea celulelor dendritice

Tipul celulei Expresie de Expresie de Expresia Aspect distribuție

CRs FcᵧRs moleculelor morfologic
MHC-II
Funcții

celule ------ aspect -cutanat, la

dendritice transportă dendritic limita
nelimfoide Ag către atipic - stelat derm/epider
-celule ++++ ++++ ariile având m și în
Langerhans timodepende pseudopode submucoase
nte puține și
-celule ++++ ++++ groase -ubicuitar, în
interstițiale interstiții

celule aspect -ariile

dendritice dendritic timodepende
limfoide tipic nte din
-intedigitate ------- -------- +++++++++ organele
prezintă Ag limfoide
secundare
-foliculare ++++++++ ++++++++ --------------- -foliculii
captează Ag limfoizi =
ariile
bursodepend
ente

celulele
dendritice circulația
intracirculat sanguina
orii 0,1% din
-sanguine ------------- ---------------- -------------- ovalare PMN

-văluroase -------------- -------------- -------------- văluroase circulația

transfer din limfatică
țesuturi în
organele
limfoide
Traficul și filiația celulelor dendritice în organism

Celulele dendritice au trafic intratisular, limfoid și sanguin. Celula dendritică produsă de

măduva hematogenă este aruncată în circulația sanguină, unde devine o celulă dendrititică
sanguină - CS - cu caracteristicile morfologice și funcționale descrise în tabelul de mai sus.
Din circulația sanguina celula poate trei căi principale…

1. Celula sanguină patrunde în țesutul cutanat. Aici se stabilește la limita

dermo-epidermică, unde devine celulă stelată Langerhans, având carcateristicile
morfologice și funcționae descrise în tabel. Exprimă CRs și Fc​ᵧ​Rs, deci în aceste
circumstanțe recunoaște imunologic nespecific și captează Ag corpusculat/particulat
opsonizat și se activează metabolic. Ca urmare a activării metabolice, celula
Langerhans poate migra prin limfaticele aferente în ganglionii locoregionali. În
 această fază, celula prelucrează și transportă Ag prin circulația limfatică unde devine,
astfel, celulă văluroasă. Ajunsă în ganglionii locoregionali, se stabilește în
paracorticala ganglionară - zonă timodependentă, unde se modifică morfologic și
funcțional, devine celulă dendritică tipică interdigitata care emite pseudopode
numeroase, fine și lungi, printre care se cuibăresc numeroase limfocite Th. Ca celulă
interdigitată, acum va prezenta epitopii către Th.
2. Celula sanguină poate pătrunde în interstiții, unde devine celulă stelată interstițială, cu
caracteristicile morfo-funcționale descrise în tabel. Deci prin intermediul receptorilor
CRs și Fc​ᵧ​Rs recunoaște și captează Ag corpusculat opsonizat, se activează, începe să
prelucreze Ag și migrează din țesut prin limfatice aferente în ganglionii locoregionali,
moment în care devine celulă văluroasă, apoi, în paracorticala ganglionară devine
celulă dendritică interdigitată. Celula interstițială activată metabolic care poate reveni
în circulația sanguină, unde recapată aspect de celulă sanguină, transportând Ag, poate
ajunge în splină, în zona PALS internă - arie timodependentă, unde devine celulă
dendritică interdigitată și prezintă epitopii rezultați din prelucrarea Ag către Th.
3. Celula sanguină poate ajunge în organele limfoide secundare. În ganglionii limfatici
ajunge prin arteriolele aferente în corticală - zonă bursodependentă, unde se stabilește
în foliculii limfoizi. Aici capătă aspect dendritic tipic, devine celulă dendritică
foliculară și captează Ag ajuns pe cale sanguină. În splină, ajunge pe calea arteriolelor
în zona PALS externă - zonă bursodependentă, unde se stabilește în foliculii limfoizi
și capătă aspect dendritic tipic, devenind celulă dendritică foliculară care va capta Ag
ajuns aici pe cale sanguină - Ag solubil. Celule dendritice foliculare funcționează aici
în ariile bursodependente ca filtre pentru Ag solubile.

Limfocitele B

...prezintă pe membrane receptori de recunoaștere și captare a antigenului, cu structura

imunoglobulinică - anticorpi membranari am putea spune (impropriu). Prin intermediul
acestor receptori limfocitele B captează Ag solubile, după care încep să se activeze, devin
limfoblaști B care prelucrează Ag captat și expun pe membrane molecule MHC-II, prin
intermediul cărora prezintă determinanții antigenici rezultați din prelucrarea Ag nativ
limfoblaștilor Th care au migrat în aria bursodependentă. În această stare de limfoblaști B,
aceste celule îndeplinesc funcții de APC.
Dinamica celulară legată de prezentarea Ag

Molecule prezentatoatre de Ag

MHC = major histocompatibility complex - reprezintă un locus în ADN-ul vertebratelor care

conține un set de gene cu mare polimorfism care decodează o serie de proteine exprimate
pe membranele celulare specializate în prezentarea antigenelor. Diversitatea prezentării
antigenice mediată de moleculele MHC este data de…
● repertoriul MHC este poligenic
● expresia genelor MHC este codominantă
● variantele genelor MHC sunt înalt polimorfe, variind de la organism la organism în
cadrul aceleiași specii
La om genele sistemului MHC se mai numesca gene HLA - human leukocyte antigen.
Sun trei grupe de gene MHC, clasificate în clase.
MHC clasa I includ
● molecule care leagă scurte secvențe de aminoacizi pentru a le prezenta (ppeptide
binding proteins)
● molecule implicate în procesarea Ag, preccumTAP, tapasina
MHC clasa II includ
● peptide binding proteins
● proteine care asistă încărcarea moleculelor MHC cu peptide
MHC clasa III includ
● componente ale complementului precum C2, C4, factorul B
● citokine ale semnalizării în procesele imune (ex. TNF-𝞪)
● proteine de șoc caloric

În cursul de față ne vom ocupa de moleculele MHC -I si -II

Clasificarea moleculelor MHC

Clasa de molecule Distribuție Structură

MHC-I ubiquitară, cu excepția complexe heterodimerice

eritrocitelor, trombocitelor

MHC-II doar pe celulele care complexe heterodimerice

participă la RI - APC,
limfocit B, limfocit T

Moleculele MHC-I
...sunt structuri heterodimerice alcătuite dintr-un lanț 𝞪 cu greutate moleculară de 40-45 kD,
transmembranar, având capătul N-terminal extracelular iar cel C-terminal intracelular și un
lanț 𝛃 extracelular, cu greutate moleculară de 12 kD.
Cele două lanțuri se organizează în bucle/domenii, fiecare buclă având aproximativ 110
aminoacizi. Buclele se realizează cu ajutorul punților disulfurice și se asociază între ele, prin
punți disulfurice. Configurația moleculelor MHC-I este imunoglobulin-like.
𝞪1 și 𝞪2 sunt domenii polimorfe, adică au structuri diferite de la o moleculă la alta -
variabilitate structurală. Ele se poziționează simetric, asociindu-se astfel și formând împreună
situsul de prezentare pentru antigen, în care se inclavează Ag.
𝞪3 este domeniul monomorf, având o structură caracteristică pentru fiecare organism în parte,
reprezentând cardul de identitate biologic al individului.
𝛃 este domeniul extracelular asociat la domeniul 𝞪3 și are aceeași structură la indivizii
aceleiași specii.

Funcțiile moleculelor MHC-I

● sunt specializate în prezentarea Ag endogene
● au rol important în cooperarea celulară
○ APC - limfocit Tc
○ APC - limfocit Ts
Cooperarea între APC și Tc sau Ts se poate realiza prin stabilirea de contacte între
aceste limfocite și APC pentru că aceste limfocite exprimă receptorul CD8 ce angajează
legături cu domeniul monomorf 𝞪3 al moleculei MHC-I exprimată pe APC.
● au rol esențial în reacțiile de repingere a grefelor

Moleculele MHC-II

...sunt structuri heterodimerice alcătuite dintr-un lanț 𝞪 cu greutate moleculară de 30 - 35

kDși un lanț 𝛃 cu greutate moleculară de 27 - 29 kD. Ambele lanțuri sunt dispuse
transmembranar, având capetele N-terminale poziționate extracelular iar cele C-terminale,
intracelular.
Cu ajutorul punților disulfurice, cele două lanțuri se organizează în două bucle/domenii
poziționate/asociate spațial față în față, 𝞪1 cu 𝛃1 și 𝞪2 cu 𝛃2. Domeniile 𝞪1 și 𝛃1 sunt
domenii polimorfe, varianile de la o moleculă la alta, se asociază și constituie împreună o
cavitate în care se poate inclava Ag și care reprezintă astfel situsul de prezentare a AG.
Domeniile 𝞪2 și 𝛃2 sunt domenii monomorfe, constante.

Funcțiile moleculelor MHC-II

● sunt specializate în prezentarea Ag exogene, provenite în special din fagocitarea
antigenelor native
● au un rol important în cooperarea dintre APC și Th
Această formă de cooperare poate avea loc datorită faptului că se angajează legături
între receptorul CD4 exprimat pe membranaTh (CD4 este receptor tipic pentru Th) și
domeniul 𝞪2 al moleculei MHC-II
● îndeplinesc rol minor în reacțiile de respingere a grefelor

Prezentarea Ag și cooperarea dintre APC și limfocitele T