Introducere

Am ales tratarea acestei teme de licenta, “Probleme actuale ale pietei muncii din Romania”,
datorita faptului ca in aceasta criza economica piata muncii se confrunta cu foarte multe
probleme si este influentata de foarte multi factori.
Aceasta tema de licenta este o lucrare complexa, care analizeaza interdependentele dintre
piata muncii si celelalte piete existente, ecilibrul dintre cererea si oferta de munca.
De asemenea, am identificat problemele cu care se confrunta piata fortei de munca din
Romania la momentul actual si modul de solutionare al acestora.
Somajul este una dintre cele mai grave probleme ale pietei muncii, in special in aceasta criza
economica cu care se confrunta Romania.
Obiectivul realizarii acestei teme de licenta este de a studia problemele pietei muncii si in
special, a somajului.
Piata muncii este locul in care se confrunta cererea cu oferta de munca. Activitatea
economica este dependenta de factorul munca, considerat cel mai important factor de productie,
alaturi de capitalul si pamantul. Acest factor de productie, factorul munca, se obtine prin
intermediul pietei muncii. Tranzacţiile efectuate pe această piaţă au ca obiect munca sau forţa de
muncă.
Aceasta lucrare este structurata pe trei capitole, doua de circa 20 de pagini care trateaza teoria
si unul de aproximativ 22 de pagini care trateaza partea practica.
Primul capitol, intitulat Piata muncii din Romania, defineste conceptul de piata a muncii,
trasaturile pietei muncii, functiile si particularitatile pietei fortei de munca.
Particularitatile pietei fortei de munca trateaza caracteristicile specifice ale acesteia, pentru ca
comparativ cu celelalte piete (piata de capital si piata bunurilor si serviciilor) aceasta necesita
mai multe reglementari deoarece obiectul tranzactiei il reprezinta factorul uman.
Al doilea capitol, numit Probleme ale pietei fortei de munca din Romania, trateaza detaliat
principala problema a pietei muncii, si anume, somajul. Somajul este un efect negativ major al
dezechilibrului dintre cererea si oferta de munca. Capitolul trateaza pe scurt si alte probleme ale
pietei fortei de munca, cum ar fi salariile mici sau lipsa pregatirii practice a tinerilor absolventi.

1
 Capitolul al treilea se numeste Studiu de caz. Acest capitol trateaza cea mai importanta
problema a pietei fortei de munca la nivelul judetului Botosani. In acest capitol, am realizat o
cercetare asupra somerilor inregistrati la AJOFM Botosani, printr-o ancheta pe baza de
chestionat.
Esantionul cercetarii a fost reprezentat de 50 de someri, inscrisi la AJOFM Botosani.
Am elaborat patru ipoteze ale cercetarii, dintre care una sau doua s-au dovedit a fi false iar
concluziile cercetarii le voi prezenta in finalul lucrarii.
Concluziile vor releva faptul ca problema somajului este destul de grava pentru un judet mic
si fara industrie ca Botosani-ul, dar ca somerii fac eforturi pentru a-si schimba statutul de somer
in persoana lucratoare.

2
 Capitolul 1: Piaţa muncii în România

1.1 Conţinutul şi trăsăturile pieţei muncii

Elementul principal în evoluţia economico-socială a oricărei ţări îl constituie resursele umane

(potenţialul uman) de care dispune aceasta, resurse care reprezintă populaţia activă a ţării
respective la un moment dat. Potenţialul uman trebuie privit în primul rând ca un consumator
colectiv, lucru reprezentat de populaţia totală şi în al doilea rând ca un producător colectiv, lucru
reprezentat de resursele de muncă, adică numărul, experienţa şi gradul de pregătire al acestora.
În orice condiţii de timp şi spaţiu, activitatea economică implică factorul muncă, considerat
cel mai important factor de producţie. Forţa de muncă este definită de Angela Băcescu-
Cărbunaru ca exprimând “ numărul persoanelor capabile de muncă, respectiv acea parte din
populaţie care dispune de ansamblul capacităţilor fizice şi intelectuale care îi permit să
desfăşoare o activitate utilă la un moment dat.”1 Astfel, munca este definită ca “cheltuirea
conştientă a forţei de muncă”.2
„Omul este mai mult decât o marfă” 3 astfel încât piaţa forţei de muncă este un loc deosebit
atât în teoria cât şi practica economică, deoarece este o piaţă derivată şi cea mai reglementată.
Piaţa are un caracter eterogen, cuprinde mai multe segmente delimitate pe tipuri de activităţi, pe
zone economice, pe profesii, categorii şi grade de calificare, pe sexe şi vârste etc. Fiind o piaţă
derivată, piaţa muncii primeşte influenţe ale celorlalte pieţe şi generează efecte asupra celorlalte
pieţe şi asupra tuturor sectoarelor economico-sociale. În figura 1.1, se pus în evidenţă legăturile
dintre piaţa muncii şi celelalte pieţe.
În accepţiunea unor autori, „piaţa forţei de muncă sau piaţa muncii reprezintă spaţiul
economico-geografic unde se confruntă, la un moment dat , cererea cu oferta de muncă, se
negociază angajarea lucrătorilor, mărimea salariului, condiţiile de muncă etc. Ea exprimă şi

1
Băcescu-Cărbunaru A., Macroeconomie intermediară, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005, pag. 620.
2
Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C., Economie. Manual universitar, ediţia a II-a, Ed. Economică,Bucureşti, 2001,
pag. 291.
3
Niţă Drobotă(coord.), Dicţionar de economie, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, pag. 345-346.

3
sistemul relaţiilor şi al tranzacţiilor care permite echilibrarea cererii şi a ofertei de forţă de
muncă.”4
Conform revistei Capital, “piaţa muncii cuprinde activităţile de angajare şi de ofertă a forţei
de muncă în vederea realizării unei activităţi, precum şi procesul de determinare a retribuţiei
celui care urmează să o îndeplinească. În plus, termenul se referă şi la modul în care evoluează
salariile ori la mobilitatea lucrătorilor între diferite ocupaţii şi între diferiţi angajatori.”5 
O altă definiţie a pieţei muncii spune că „ reprezintă ansamblul actelor de vânzare-cumpărare
a forţei de muncă, al relaţiilor specifice acestora, ce au loc într-un spaţiu economic; ea relevă
întâlnirea cererii cu oferta de muncă, stabilirea pe aceasta bază a condiţiilor pentru angajarea
salariaţilor, negocierea şi fixarea salariilor în funcţie de performanţele lucrătorilor, realizarea
mobilităţii salariilor şi forţei de muncă pe locuri de muncă, firme, zone etc.”6
Într-o altă formulă, piaţa muncii este definită ca „ spaţiul economico-social în care se
întâlnesc şi tranzacţionează, în mod liber, proprietarii de capital sau reprezentanţii acestora în
calitate de cumpărători şi deţinătorii forţei de muncă sau reprezentanţii acestora în calitate de
vânzători.”7
Michel Didier (1989) defineşte piaţa muncii ca „ un ansamblu de mijloace de comunicare
prin intermediul cărora vânzătorii şi cumpărătorii se informează reciproc asupra a ceea ce
posedă, asupra nevoilor pe care le au şi a preţurilor pe care le cer sau le propun în scopul
încheierii unor tranzacţii”.

4
Munteanu A. V., Bucur-Sabo M., Irimia M., Butnariu A., Economie, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2005, pag. 310.
5
http://www.capital.ro/definitie/termen/vezi/Piata-muncii.html
6
Academia de Studii Economice, Facultatea de Economie Generală, Catedra de economie şi politică economică,
Economie, ediţia a VII-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, pag. 256.
7
Pârâianu M., Economia României. Piaţa paralelă a muncii, Ed. Expert, Bucureşti, 2003, pag. 87.

4
 Legendă: PIAŢA
C = cerere C MIJLOACELOR
O = ofertă DE
PRODUCŢIE
O

C Cf
GOSPODĂRIA PIAŢA C FIRMA m
(FAMILIA) BUNURILOR (Agent PIAŢA
Of
resurse de muncă ŞI economic)
O m
SERVICIILOR
O C
PIAŢA DE
CAPITAL

O
Oferta de forţă de muncă (Ofm)

Cererea de forţă de muncă (Cfm)

Figura 1.1: Sistemul relaţiilor dintre piaţa muncii şi celelalte pieţe

Oferta şi cererea de forţă de muncă se ajustează, pe baza mecanismelor concurenţei libere, ca

efect al relaţiei dintre agenţii economici şi forţa de muncă, prin negocierea preţului forţei de
muncă sub forma salariului nominal şi real, ca şi a altor mecanisme specifice.
Operaţiile de reglare a cererii şi ofertei de muncă cuprind următoarele aspecte:
a) estimarea şi evidenţa cererii de forţă de muncă şi a ofertei de muncă.
b) orientarea, recrutarea şi angajarea forţei de muncă.
c) sistemul de instituţii publice care operează pe diferite segmente ale pieţei muncii.
d) managementul şi gestionarea forţei de muncă.
e) durata muncii şi stabilirea orarelor de muncă.
f) formarea, reconversia şi reintegrarea profesională.
g) condiţiile de muncă şi igiena muncii.
h) forme şi sisteme de salarii.
i) protecţia socială a şomerilor.
j) negociere colectivă şi relaţii industriale.
Pentru cercetarea pieţei muncii sunt necesare trei precizări:
1. piaţa muncii se află în sistem de comunicare permanentă, în relaţii de interdependenţă cu
cellelalte pieţe. Astfel, ea primeşte şi trimite semnale dinspre şi către pieţele implicate; semnalele

5
pe care le trimite au caracter de avertizare asupra stării socio-economice a sectorului investigat.
Aspectele menţionate anterior le regăsim şi în figura 1.1, de mai sus.
Cererea de forţă de muncă a întreprinderii sau a economiei per ansamblu îşi are bazele în
domeniul producţiei şi serviciilor, şi exprimă relaţiile dintre mai multe varibile economice ( rata
de creştere economică, cererea efectivă de bunuri şi servicii, rata investiţiilor, progresul tehnic,
costul forţei de muncă etc.
Toate aceste variabile se manifestă pe piaţa muncii, dar se formează pe piaţa bunurilor şi
serviciilor. Între aceste două pieţe există relaţii de interdependenţă care cauzează dezechilibre
care apar pe cele două pieţe şi care pot fi:
 ambelel pieţe dezechilibrate - O > C şi respectiv C > O.
 ambele pieţe echilibrate – C= O.
 una din pieţe echilibrată ( C = O), iar cealaltă dezechilibrată ( O > C, O < C).
2. piaţa muncii are o natură duală. Din perspectiva cererii de forţă de muncă, piaşa muncii
apare ca o piaţă derivată. Volumul şi structura cererii de forţă de muncă depind de sistemul
productiv (diminsiunea producţiei de bunuri şi servicii, stocul de capital şi structurile acestuia,
organizarea muncii, productivitatea etc.).
Din perspectiva ofertei de muncă, piaţa muncii apare ca o piaţă principală. Piaţa muncii este
dependentă, cu un decalaj de circa 10-15 ani, de evoluţia fenomenelor demografice, de oferta
sistemului de învăţământ profesional, formal şi informal, de comportamentul forţei de muncă etc.
3. în teoria economică şi sociologică modernă, piaţa muncii este considerată o piaţă centrală,
pricipală, care are relaţii socio-economice cu toate pieţele. Ea este o piaţă fragilă, cu un
important potenţial conflictual din punct de vedere al partenerilor sociali.
Piaţa muncii nu este o piaţă de sine stătătoare, fiind influenţată de diverşi factori socio-
economici, demografici şi sociali, interni şi externi.
Cei mai importanţi factori de influenţă asupra pieţei muncii, care sunt bidimensionali –
interni şi externi – sunt următorii:
 progresul tehnologic.
 productivitatea muncii.
 emigrarea-imigrarea.
 dinamica dermografică.
 caracteristicile culturale şi de comportament ale populaţiei tinere.

6
  durata muncii.
 producţia şi capitalul.
 nivelul de calificare al forţei de muncă.
 preţurile bunurilor de consum şi de capital, ale serviciilor, ale monedei etc.
Unii dintre factorii menţionaţi mai sus acţionează asupra cererii de forţă de muncă, în mod
direct, fie pentru diminuarea, fie pentru creşterea acesteia. De exemplu, reducerea cererii de forţă
de muncă se realizează prin asimilarea progresului tehnologic, creşterea productivităţii muncii şi
sporirea calificării forţei de muncă.
Ceilalţi factori acţionează asupra ofertei de forţă de muncă, fie prin creşterea, reducerea sau
flexibilizarea acesteia. Unii dintre cei mai importanţi factori care acţionează asupra ofertei de
muncă sunt: sporirea resurselor de muncă disponibile, sporul migratoriu, durata învăţământului
obligatoriu, durata muncii etc.

1.2 Funcţiile si particularităţile pieţei muncii

1.2.1 Funcţiile pieţei muncii

Dacă privim piaţa muncii ca sistem de relaţii între partenerii sociali la scară
macroeconomică, sectorială şi microeconomică, aceasta îndeplineşte simultan şi interdependent
mai multe funcţii:
a) funcţia de alocare şi realocare a forţei de muncă pe sectoare, ramuri, ocupaţii, profesii şi
calificări, în teritoriu. Astfel, pot fi puse în mişcare o serie de mecanisme ale pieţei muncii, între
care salariul şi diferenţele salariale, dar şi mecanisme externe ( politici fiscale, politici de
investiţii etc.).
b) funcţia productiv-creativă-participativă, care trebuie să vizeze combinarea optimă sau
substituirea factorilor de producţie, managementul participativ al producţiei şi al muncii,
remunerarea în funcţie de performanţă, stimularea calităţii, etc.
c) funcţia educativ-formativă, care presupune modelarea şi generarea cererii de calificări,
flexibilizarea ofertei de muncă, corelarea cererii de forţă de muncă calificată cu oferta sistemului
de pregotire, reconversie şi reintegrare profesională a persoanelor disponibilizate sau a celor fără
loc de muncă care intră pe piaţa muncii pentru prima dată.

7
d) funcţia de repartiţie primară şi de redistribuire, apare datorită faptului că pe piaţa forţei de
muncă:
o se formează şi se repartizează veniturile din muncă, conform unor criterii stabilite prin
acte normative şi/sau contracte colective.
o Se distribuie plusul de productivitate între muncă şi capital.
e) funcţia de protecţie socială şi de dezvoltare umană durabilă, presupune asigurarea condiţiilor
de exercitare a dreptului la muncă, la educaţie, la plată remuneratorie, la calitatea şi umanizarea
vieţii de muncă, la egalitate de şanse, la nediscriminare pe piaţa muncii, protecţie socială a
categoriilor defavorizate; de asemenea, se doreşte diminuarea sau chiar eliminarea canalelor de
adâncire a sărăciei şi polarizarea socială.

1.2.2 Caracteristici generale ale pieţei muncii

Principalele trăsături ale pieţei forţei de muncă sunt următoarele:
A) Multidimensionalitatea rezultă din procesul de formare, evoluţie şi „ajustare” a cererii şi
ofertei de forţă de muncă. Astfel, piaţa muncii este influenţată de dimensiunile demografice,
biopsihologice, economice şi educaţional-fornative.
Dimensiunile demografice se referă la câţiva indicatori demografici importanţi pentru piaţa
muncii şi care privesc „profilul demografic”: rata anuală de creştere a populaţiei (sporul natural),
rata anuală de creştere a populaţiei în vârstă de muncă, reursele de muncă disponibile, ponderea
minorităţilor în totalul populaţiei din zonă, populaţia de 60 ani şi peste etc.
Dimensiunile biopsihologice vizează comportamentele şi obiceiurile de muncă, programul de
muncă al întreprinderilor, parteneriatul social şi relaţiile industriale etc.
Dimensiunile economice se referă la volumul şi structura populaţiei ocupate, la distribuţia
populaţiei pe sectoare de activitate, pe categorii socio-ocupaţionale, la costul muncii în raport cu
cel al capitalului şi al bunurilor, la costurilesociale ale şomajului, la participarea populaţiei la
activitatea economică ( populaţia inactivă şi populaţia inactivă la 1000 de persoane active etc.).
Dimensiunile educaţional-formative se referă la modul de formare a capitalului uman (durata
medie de şcolarizare, absolvenţi ai diferitelor forme de învăţământ), la dezvoltarea
învăţământului (ponderea populaţiei şcolare în populaţia totală).
B) O piaţă imperfectă, de fapt, cea mai imperfectă dintre pieţe, depinde de rigidităţile naturale
(sex, vârstă, spaţiu geografic, etc.), dobândite (sau profesional-ocupaţionale) şi de mecansimele

8
de ajustare a cererii şi ofertei forţei de muncă, multe fiind condiţionate de negocierile colective ,
care se transformă în bariere ale mobilităţii forţei de muncă.
C) Pieţele contemporane ale forţei de muncă sunt pieţe organizate şi reglementate. Unii
specialişti consideră că „ este normal ca piaţa muncii să fie mai reglementată decât oricare alta.
Schimbările care se produc aici privesc un bun care merită mai multă protecţie decât oricare
altul” (Maillard Ph. Jean, 1968). Pe piaţa forţei de muncă se poate vorbi deun pachet riguros de
probleme reglementate, deoarece este o piaţă care tranzacţionează un bun de mare preţ, şi anume
omul, care nu poate fi privit ca o simplă marfă.
D) O piaţă negociată, contractuală (convenţională). Prin negocierile colective între partenerii
sociali se stabilesc: volumul şi strcutura ocupării forţei de muncă, nivelul salariului, raporturile
ditre salarii, nivelul şi structura costurilor forţei de muncă, relaţiile dintre salariul direct şi
indirect, condiţiile de muncă şi de viaţă (igiena muncii, transport, condiţii de locuit, costul vieţii
etc.), primele şi sporurile etc.
De regulă, anual sau o dată la doi ani, patronatele şi sindicatele (partenerii sociali din
întreprinderi) negociază contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, luând în calcul
contracctul de muncă la nivel de ramură economică şi-sau la nivel naţional.
E) O piaţă structurată şi segmentată. Segmentarea pieţei muncii se poate face după anumite
criterii de referinţă:
 Segmentarea ocupaţional-profesională şi educaţională etc.
 Segmentarea în funcţie de forma de proprietate în: sector public, sector privat, sector
mixt.
De reţinut este faptul că diferitele tipuri de segmentare se interferează şi see combină în
proporţii diferite. De asemenea, dintre criteriile de segmentare existente, cele mai importante
sunt criteriile economice şi sociale. Tinând cont de aceste criterii, piaţa forţei de muncă se divide
într-o piaţă principală, competitivă, având relativ un grad ridicat de securitate a locului de
muncă, nivel înalt de pregătire şi calificare, salarii mari şi respectiv într-o piaţă secundară,
descrisă prin instabilitatea locului de muncă, calificare scăzută, salarii mici. Piaţa secundară este
segmentul cu cel mai mare grad de risc, vulnerabil la oscilaţiile pieţei şi cu un grad redus de
utilizare.

9
1.2.3 Caracteristicile specifice ale pieţei muncii
Piaţa muncii are o serie de caracteristici specifice, pe care le voi detalia mai jos:
a) O piaţă a muncii în formare. Apariţia şi consolidarea unei noi pieţe a muncii este un proces
relativ de durată, anevoios şi, uneori, contradictoriu. Pe piaţa nou formată apare atât fenomenul
de dereglementare, cât şi reglementare, prin noi instituţii, legi, norme juridice şi reguli de
funcţionare, schimbarea mentalităţilor şi a comportamentelor partenerilor sociali, promovarea
unui alt sistem de recompensare, motivaţii şi valori.
b) O piaţă cu o sferă de cuprindere limitată şi, paradoxal, în ultimii ani, cu tendinţele de
comprimare. Prin definiţie, privită ca un proces în continuă evoluţie, piaţa muncii necesită
reglementarea reglementarea relaţiilor de muncă dintre patroni (sau manageri) şi salariaţi ( uneori
organizaţi în sindicate), dintre asociaţiile patronale şi salariaţii aflaţi la anumite niveluri de
agregare economică (micro, macro, sectorial). În concluzie, pe această piaţă se reglează
raporturile de muncă salarială.
Pe piaţa muncii propriu-zise se intâlnesc două grupe mari de interese: ale capitalului –
reprezentat de patronat- şi ale forţei de muncă – reprezentată de sindicate. Delimitată astfel, se
poate observa faptul că ocuparea forţei de muncă depăşeşte câmpul de acţiune al pieţei muncii.
Sfera de cuprindere a ofertei pieţei de muncă este mai mare decât a pieţei muncii, chiar dacă între
ele există fluxuri continue de intrări-ieşiri.
În sfera de incidenţă a ocupării intră categorii diverse de persoane care nu sunt neapărat
obiectul tranzacţiilor de pe piaţa muncii.
c) O piaţă a muncii tensionată. Noua piaţă a forţei de muncă a apărut şi evoluează ca o piaţă
rigidă, tensionată, marcată de mari dezechilibre structurale, ocupaţional-profesionale şi
teritoriale.
Piaţa muncii este, în fapt, mai tensionată decât apare în datele oficiale ale MMSS, ANOFP şi
INS. Există un deficit global, sectorial şi microeconomic al capacităţii de ocupare şi apărarea
securităţii venitului din muncă. Tensiunile de pe piaţa muncii au un caracter general şi privesc
toate structurile şi mecanismele acesteia. Gradul de tensionare al diferitelor pieţe diferă în funcţie
de conjunctura determinată de factorii endogeni şi exogeni. Aceste tensiuni au puternice efecte
de antrenare-propagare a blocajelor economice.

10
d) Dimensiunile apreciabile şi tendinţele de extindere a pieţei paralele a muncii (gri şi neagră)
generează atât blocaje economice, financiare şi sociale, cât şi alterarea protecţiei sociale a forţei
de muncă ocupate sau a şomerilor, care fac obiectul acestei pieţe.
Acestea duc la:
 Blocaje economice, se manifestă prin nivelul redus şi oscilatoriu al venitului net
disponibil şi conduc la blocarea cererii finale de consum, vânzări şi a stimulării creşterii
producţiei.
 Blocaje financiare, realizate prin reducerea resurselor potenţiale de alimentare a
bugetului public, a bugetului asigurărilor sociale şi a fondului de şomaj.
 Blocaje ale protecţiei sociale, manifestate în lipsa contractelor de muncă şi prin care
persoanele care lucrează astfel sunt lipsite de o serie de drepturi sociale.

1.3 Oferta şi cererea de forţă de muncă. Formele salariului

Pricipalele categorii ale pieţei muncii sunt: cererea de muncă, oferta de muncă, salariul sau
preţul muncii.
„Oferta de muncă reprezintă totalitatea muncii pe care o poate efectua populaţia aptă de
muncă salariată, într-o perioadă dată de timp”8. Purtătorii ofertei de muncă sunt persoanele apte
de muncă care doresc să se angajeze; sursa ofertei de muncă o reprezintă populaţia. Oferta de
muncă nu este acelaşi lucru cu populaţia aptă de muncă; ea nu cuprinde femei casnice, militari în
termen, studenţi sau persoane care desfăşoară activităţi nesalariale.
Oferta şi cererea de muncă au evidenţiat relaţia dintre dezvoltarea socio-economică şi
populaţie. În teoria economică, corelaţia dezvoltare-populaţie este prezentată ca raport cerere-
ofertă de muncă.
“Curba ofertei de muncă într-o economie reflectă ansamblul deciziilor alternative privind
cantitatea de muncă pe care omul este dispus să o presteze în funcţie de salariu.” 9 “Oferta de
muncă la firmele mici şi în condiţii de concurenţă perfectă are o elasticitate ce tind spre infinit.
La firmele mari, curba ofertei are un unghi ascuţit, îndreptat în sus, este inelastică sau puţin
elastică, reflectând concurenţa imperfectă.”10 Curba ofertei de muncă este prezentată în figura
1.3.1 şi este aceeaşi cu curba de utilitate a venitului.

8
Munteanu A. V., Bucur-Sabo M., Irimia M., Butnariu A., Economie, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2005, pag. 313.
9
Academia de Studii Economice, Facultatea de Economie Generală, Catedra de economie şi politică economică,
Economie, ediţia a VII-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, pag. 257.
10
Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C., Economie. Manual universitar, ediţia a II-a, Ed. Economică,Bucureşti, 2001,
pag. 294.

11
 Nivelul salariului

S0

S2

S1

S0

0 Cantitatea de muncă salariată oferită

Fig. 1.3.1 Curba ofertei de muncă

Dimensiunile ofertei de muncă ţin de factorul demografic şi se stabilesc printr-o serie de
indicatori demo-economici, cum ar fi: populaţia totală, populaţia în vârstă de muncă, populaţia
activă, populaţia aptă de muncă, populaţia ocupată, numărul de salariaţi, populaţia şomeră,
populaţia întreţinută etc.
Factorii semnificativi care influenţează mărimea ofertei de muncă în timp şi spaţiu sunt:
 Dimensiunea salariului.
 Raportul dintre utilitate şi dezutilizabilitatea muncii.
 Nevoia de a exista salariatul şi familia acestuia.
 Sistemul de educaţie şi formare profesională.
 Conţinutul şi durata muncii.
 Securitatea ocupării.
 Gradul de independenţă economică.
Sub influenţa unora dintre factorii enumeraţi anterior, curba ofertei de muncă poate deveni
atipică, după cum puteţi observa în figura 1.3.2.

12
 Salariul

O’ Efectul de venit

S2 C

S1 B

S0 A Efectul de substituţie

0 2 4 6 8 10 12 14 16 Cantitatea de
muncă
Figura 1.3.2. Curba atipică a ofertei
Din figura 1.3.2 rezultă că 6 unităţi de muncă corespund salariului S 0A, care reprezintă
venitul minim, de subzistenţă. Prin sporirea salariului S 1B, oferta creşte la 14 unităţi. Dacă
salariul continuă să crească, oferta individuală de muncă se diminuează.
În primul caz, al venitului minim, apare efectul de substituţie. Acesta reprezintă
raţionamentul prin care o persoană salariată înlocuieşte o parte mai mare sau mai mică din timpul
său liber cu timp de muncă suplimentar, care are ca efect obţinerea unui venit mai mare. Dacă
salariul orar creşte constant, unele persoane vor căuta să lucreze mai multe ore deoarece pentru
aceştia utilitatea marginală a salariului este mai importantă decât cea a timpului liber.
În cel de-al doilea caz, apare efectul de venit, care reprezintă raţionamentul prin care o
persoană salariată înlocuieşte timpul de muncă cu timp liber, atunci când nivelul de trai al
salariatului este apropiat de aspiraţiile sale. Efectul de venit apare atunci când persoana
respectivă are o putere mare de cumpărare.
Efectul de substitiţie stimulează o persoană să lucreze un timp mai mare, iar efectul de venit
o stimulează să lucreze mai puţin. Dimensiunea relativă a acestor efecte determină forma curbei
ofertei individuale de muncă. Indivizii hotărăsc asupra cantităţii de muncă pe care o oferă, cît şi
asupracalităţii acesteia.
Oferta de muncă, sub aspect cantitativ, reprezintă interesul omului de a compara investiţiile
pentru a continua educaţia, pentru sănătate sau formare profesională, cu venituri pe care le va
obţine în viitor.

13
 Oferta de muncă, sub aspect calitativ, reflectă dorinţa omului de a investi în el însuşi.
Creşterea investiţiilor în capitalul uman determină creşterea ofertei de muncă, deoarece oamenii
mai educaţi sunt mai productivi în economie.
În general, oferta de muncă are caracter relativ rigid, exprimând o piaţă a forţei de muncă cu
o concurenţă imperfectă. Caracterul rigid este influenţat de două categorii de factori: factorii
economici, teritoriali şi factorii demografici, profesionali, ocupaţionali.
Factorii economici, teritoriali ţin de absenţa posibilităţii sau dorinţei persoanelor sau
familiilor de a lucra în alt teritoriu, fără să renunţe la activitatea exercitată. Imobilitatea ofertei de
muncă se poate datora efortului bănesc solicitat de schimbarea locului de muncă în altă localitate
şi/sau ataşamentul omului de mediul în care trăieşte.
Factorii demografici, profesionali, ocupaţionali privesc lipsa posibilităţii sau dorinţei
persoanelor de a-şi schimba ocupaţia sau locul de muncă. Acest comportament este determinat
de calificarea necorespunzătoare, slaba informare în legătură cu ocupaţiile disponibile, şanse
insuficiente pentru reconversia forţei de muncă, starea sănătăţii, vârsta, avantaje nonsalariale etc.
Toţi aceşti factori dovedesc că oferta de muncă are un dinamism specific şi reflectă legătura
dintre nevoia socială de a cunoaşte şi a dezvolta omul din punct de vedere profesional şi cultural
şi nevoia economică de a valorifica pregătirea şi de a obţine un venit.
Cererea de muncă nu este acelaşi lucru cu nevoia de muncă, ea constituie numai o parte a
acesteia care se satisface prin angajare şi al salarizării.
„Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată , existentă la un moment dat,
determinată de locurile de muncă disponibile la nivelul organizaţiei, ramurii sau economiei
naţionale.”11
Purtătorii cererii sunt agenţii economici care solicită forţă de muncă pentru a-şi desfăşura
activitatea; ei creează şi asigură locuri de muncă şi în felul acesta apar ca ofertanţi.
Factorii esenţiali cu impact asupra structurii şi mărimii cererii de muncă sunt:
 Dezvoltarea economico-socială, apare ca sursă acererii de muncă.
 Productivitatea muncii.
 Structura producţiei şi a activităţilor economico-sociale.
 Formele de ocupare a forţei de muncă.

11
Munteanu A. V., Bucur-Sabo M., Irimia M., Butnariu A., Economie, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2005, pag. 314.

14
  Regimul de ocupare a forţei de muncă.
Nevoia de muncă se satisface prin utilizarea disponibilului de muncă existente în societate,
respectiv a volumului de muncă ce poate fi prestat de populaţia aptă de muncă. De reţinut este
faptul că nu toate disponibilităţile de muncă se constituie în ofertă; determinarea ofertei de
muncă nu ia în considerare toată populaţia aptă de muncă, ci numai acea parte dornică de a fi
salariată, la care se adaugă sau se scade soldul migraţiei externe a persoanelor apte e muncă.
Cererea de muncă este o cerere derivată, rezultată în urma investiţiilor executate care sunt
efectul cererii de bunuri economice. Astfel, cererea de muncă este exprimată în locuri de muncă,
iar fluxul ei porneşte de la agenţii economice către oameni.
Cererea de muncă ete o curbă cu pantă negativă, care reflectă că firma va angaja mai multă
muncă dacă salariile sunt mai mici şi invers (figura 1.3.3).

Nivelul salariului
C
S2
S1

S0

C’

0 C1 C0
Cantitatea de muncă salarială cerută

Figura 1.3.3. Curba (dreapta) cererii de muncă

Curba cererii din figura 1.3.3. este CC’ şi reflectă relaţia inversă între cererea de muncă şi
nivelul salariului.
Cererea de muncă nu este constantă, aceasta este în continuă schimbare ca urmare a
modificării preţurilor în economie şi a fluctuaţiilor în cererea de bunuri economice. Cererea de
muncă are o anumită elasticitate, determinatăîn mod deosebit, de disponibilitatea unor bunuri
economice ce pot fi substituite. Cererea de muncă prezintă elasticitate în mai multe condiţii ca:
a) dacă cererea pentru produsul final va fi elastică.
b) dacă munca poate fi înlocuită cu altă muncă.
c) dacă alţi factori de producţie, îndeosebi capitalul, pot fi substituiţi cu muncă.

15
d) dacă costurile datorate muncii reflectă o parte mare din costurile totale.

Preţ
S2
D1
S1

P3

P2 D2 (cerere elastică)

P1 S2

S1 D1 (cerere inelastică)

0 Q2 Q3 Q1 Cantitatea (Q)

Figura 1.3.4. Efectul elasticităţii cererii asupra tranzacţiilor după o mărire a preţului

Din figura 1.3.4., rezultă că un furnizor al cărui bun are o cerere elastică va rezista la
creşterile de salarii mai bine decât un furnizor care are un bun cu o cerere inelastică. Dacă el este
constrâns să crească salariile, el va diminua cererea pentru muncă.
Economistul Alfred Marshall a arătat condiţiile care determină cererea de muncă:
o Cererea pentru tipuri speciale de muncă depinde de capacitatea proprietarului de a o
înlocui cu alt tip de muncă sau alt factor de producţie (de exemplu, tehnologie).
o Când cererea este elastică, creşterea salariilor poate determina o reducere a ocupării
datorită efectului de contracţie.
o Când cererea pentru un bun este elastică, salariile pot creşte fără efecte mari asupra
ocupării.
o Cînd există un surplus de forţă de muncă necalificată, salariile mai ridicate pentru
persoanele calificate pot fi compensate de salariile mai mici ale personalului necalificat.
Cererea şi oferta de muncă se caracterizează prin următoarele elemente:
 Au un grad redus de omogenitate, avînd în componenţa lor segmente şi grupuri
neconcurenţiale, care nu se pot substitui decât în anumite limite.

16
  Cererea de muncă este relativ stabilă pe termen scurt deoarece activităţile generatoare de
locuri de muncă necesită o anumită perioadă de timp.
 Oferta de muncă se formează ţinând cont de cerinţele legilor pieţei şi de legile
demografiei.
 Purtătorii ofertei au o mobilitate relativ redusă deoarece oamenii îşi schimbă greu munca,
se ataşează de mediul economico-social şi nu se deplasează dintr-o localitate în alta.
 Oferta de muncă este perisabilă şi rigidă, decurge din faptul că munca nu poate fi
conservată în cazul substituirii sau neutilizării resurselor de muncă.

Nivelul salariului

Curba ofertei de muncă

Se Me

Curba cererii de muncă

Cantitatea de muncă oferită şi cerută

Figura 1.3.5. Relaţiile dintre cererea şi oferta de muncă şi salariu

Din figura 1.3.5. se observă că la intersecţia curbei cererii cu cea a ofertei apare nivelul de
echilibru (Me) din cantitatea de muncă cerută şi oferită, căruia îi corespunde salariul de echilibru
(Se).
Cererea şi oferta de muncă sunt influenţate de salariu. Între cererea de muncă şi salariu există
un raport invers proporţional: creşterea remuneraţiei înseamnă scumpirea factorului muncă
determinând agenţii economici să-şi reducă angajările de personal şi să combine resursele mai
eficient. Între oferta de muncă şi salariu este un raport direct proporţional deoarece sporirea
salariului atrage interesul pentru angajare generând creşterea ofertei.
Salariul de echilibru (Se) reprezintă preţul de echilibru al pieţei muncii şi este nivelul
salariului la care se satisface majoritar cererea şi oferta de muncă. Salariul de echilibru este dess

17
întâlnit în economie şi este primit de majoritatea populaţiei ocupate. Dacă acest salariu creşte sau
se diminuează, în structura cererii şi ofertei apar mutaţii esenţiale care au impact asupra evoluţiei
ofertei de muncă, pe termen lung.
Salariul reprezintă atât retribuirea muncii de execuţie a lucrătorilor propriu-zişi cât şi
remunerarea muncii persoanlului de concepţie şi conducere. Salariul nu este doar un preţ al
muncii, ci este un preţ al închirierii factorului muncă, a capacităţii de muncă a unor oameni liberi
din punct de vedere economic şi juridic, şi un preţ al serviciilor aduse prin munca depusă de
aceşti oameni. După cum a arătat P. Samuelson, „ omul este mai mult decât o marfă, cu toate că
este adevărat că el îşi închiriază serviciile pentru un preţ. Acesta este nivelul salariului, care este
de la distanţă cel mai important preţ.”12
„Formele de salarizare sunt modalităţi de plată, respectiv de determinare a părţii din produsul
muncii ce revine salariaţilor.”13
Salariul are trei forme de bază:
a) salariul după timpul lucrat (în regie). Salarizarea se face în funcţie de timpul lucrat: oră, zi,
săptămâni etc. Se întâlneşte în cazurile în care muncă este complexă şi dificil de normat.
b) salariul în acord ( cu bucata, pe operaţii etc.). Salariul poate fi stabilit pe individ sau colectiv
( pe grup), în funcţie de numărul de obiecte realizate sau de operaţiile executate. Salariul în acord
cunoaşte o seie de diversificări (acord direct, acord progresiv, acord global etc.).
c) Salariul mixt este o combinare a formelor mai sus menţionate. Acesta reprezintă o sumă de
bani fixă care se acordă pe unitatea de timp lucrată (oră, zi etc.) şi o sumă variabilă ce se acordă
pentru îndeplinirea unor condiţii tehnice, tehnologice, organizatorice etc.
Indiferent de formele prin care se determină salariul, acesta capată o expresie bănească.
Astfel, salariul este cunoscut ca salariu nominal. Salariul nominal reprezintă suma de bani pe
care salariatul o primeşte în urma închirierii capacităţii sale de muncă.
Salariul real reprezintă cantitatea de mijloace de subzistenţă şi de servicii pe care salariaţii şi
le procură din salariul nominal. Mărimea salariului real depinde de mărimea salariului nominal şi
nivelul preţurilor şi tarifelor mărfurilor şi serviciilor.

Capitolul 2: Probleme ale pieţei fortei de munca din România

12
Samuelson P., Economics, ed. a IX- a, Mebrow-Hill Bask Company, 1973, pag. 570.
13
Creţoiu Gh., Cornescu V., Bucur I., Economie, ediţia a III-a, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2001, pag. 281.

18
 2.1 Şomajul – realitate economică şi sociala

Unele dintre cele mai grave efecte ale dezechilibrelor economiilor contemporane – indiferent
de nivelul acestora de dezvoltare – si mai greu de solutionat sunt somajul si inflatia.
Acestea sunt produsul functionarii mecanismelor specifice economice de piata; sunt regasite
atat in procesele de crestere, cat si procesele de criza, respectiv stagnarea sau descresterea
economica – in proportii si forme diferite de manifestare de la o perioada la alta sau de la o tara
la alta.
“Pentru Romania, atat dimensiunea somajului si inflatiei, cat si formele de manifestare,
cauzele, raportul dintre ele, dar mai ales caile de diminuare si asanare a efectelor acestor maladii,
sunt tot atatea subiecte presante, de o maxima actualitate.”14
“In termenii pietei muncii, somajul reprezinta excedentul ofertei fata de cererea de munca.”15
O alta definitie, spune ca “ somajul consta in surplusul de forta de munca:
a) pe termen scurt.
b) reflectat in cererile individuale de ajutor specific ( de somaj).
c) in fine, ca forta de munca subutilizata.”16
In acceptiunea unor autori, somajul este definit ca “numarul de persoane neangajate,
cuprinzandu-i pe toti cei aflati in cautarea unui loc de munca, capabili sa munceasca, dar care nu-
si pot gasi un post.”17
Dupa alti autori, somajul este definit ca “ nefolosirea, in forme si grade diferite a unei parti a
fortei de munca active.”18
Unii autori definesc somajul ca fiind “ o stare negativa a economiei care afecteaza o parte a
populatiei apte de munca prin neasigurarea locurilor de munca.”19

14
Ciutacu C., Economia României. Piaţa muncii, Ed. Expert, Bucureşti, 2001, pag. 13.
15
Academia de Studii Economice, Facultatea de Economie Generală, Catedra de economie şi politică economică,
Economie, ediţia a VII-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2005, pag. 268.
16
Andrei C. L., Economie, Ed. Economică, Bucureşti, 2007, pag. 396.
17
Hardwick Ph., Langmead J., Khan B., Introducere în economia politică modernă, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, pag.
594.
18
Ignat I., Luţac Gh., Micro şi macroeconomia, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, pag. 275.
19
Munteanu A. V., Bucur-Sabo M., Irimia M., Butnariu A., Economie, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2005, pag. 315.

19
 Alti autori definesc somajul ca fiind “rezultatul disproportiei dintre locurile de munca
existente, care reprezinta cererea de munca si oferta de munca.”20
Proportiile somajului se estimeaza prin doua metode: metoda absoluta, pron numarul
populatiei neocupate si metoda relativa, prin rata somajului.
Somerii sunt acele persoane apte de munca, care nu gasesc de lucru si doresc sa fie angajate,
cautand un loc de munca. Ei constituie suprapopulatia relativa pentru ca reprezinta surplusul de
forta de munca in raport cu numarul celor angajati.
Din acest punct de vedere, somajul este un fenomen specific pietei fortei de munca si este de
natura exclusiv economica. Din analizele recente desfasurate in tarile membre OCDE, rezulta ca
natura somajului s-a deplasat din sfera stiintelor economice in sfera faptelor usor de perceput.
Astfel, somajul este perceput ca rezultanta schimbarilor ce intervin in dinamica productiei,
populatiei ocupate, si cresterii PIB.
Explicatia tine cont ca:
- incetinirea cresterii PIB sub un nivel dat sau scaderea acestuia, iar ceilalti factori raman
constanti, genereaza somajul sau, daca exista deja, il extinde.
- daca la o evolutie PIB presupusa, productivitatea creste, somajul se amplifica, iar daca
populatia activa se va mari si somajul va creste in ritm alert.
- daca PIB evolueaza constrant, iar productivitatea si populatia activa adunate scad mai mult
decat PIB, nu se va forma somaj, iar daca acesta exista se va resorbi.
- somajul poate sa apara sau sa creasca si cand PIB creste, iar populatia activa si productivitatea
adunate cresc mai mult sau evolueaza invers proportional (una crescand, iar cealalta scazand)
astfel incat cresterea este mai mare decat cea a PIB.
- folosind aceeasi logica si alte combinatii se poate realiza formarea, cresterea sau scaderea
somajului.

2.2 Cauzele si formele şomajului

20
Prahoveanu E., Fundamente de teorie economică (Essential economics), Ed. Sylvi, Bucureşti, 1999, pag. 275.

20
 Somajul este in sine un cost al economiei, al societatii in ansamblu si al individului. Exista
mai multe tipuri de costuri, in functie de punctele de vedere considerate:
a) Costul social – sau partea incalculabila, cu implicatii atat pe termen scurt, cat si lung si cu
reflectari diverse. Aceasta este partea determinant definitorie si incalculabila.
b) Costul (specific) de casa, face parte din partea calculabila a somajului si se regaseste in:
- sacrificarea partiala a beneficiilor din partea economic-activa a societatii.
- fiscalitatea, care afecteaza partea economico-sociala activa direct proporionala cu nivelul si
cresterea somajului.
- ajutoarele sociale, parte calculabila si usor de identificat in activitatea de casa si cheltuielile
societatii, per ansamblu.
c) Costul economic, este format dintr-o parte calculabila si una incalculabila. Partea calculabila
este cunoscuta sub denumirea de “output gap” = potentialul volum de productie corespunzator
fortei de munca inactive. Partea incalculabila, aferenta gandirii clasice – nekeynesista, este
cunoscuta sub denumirea de somaj voluntar.
Somajul reprezinta rezultatul unui ansamblu de cauze complexe, care actioneaza in acelasi
timp. Analizand aceste cauze, se poate observa faptul ca acestea au ca element esential
insuficienta cererii de munca. Aceste cauze au ca punct de plecare rigiditatea salariilor
determinand somajul voluntar, fie, din alte surse, somajul involuntar.
Somajul voluntar este specific gandirii clasice si este determinat de refuzul de a se angaja
alcelor ce estimeaza ca conditiile de munca si salariul nu sunt suficient de motivante pentru
eforturile pe care ar trebui sa le realizeze cand lucreaza. Aceasta forma de somaj este intalnita
pentru oamenii care doresc un salariul superior celui existent pe piata, format ca raport intre
cererea si oferta de munca.
Somajul voluntar (fig. 2.1.1) presupune existenta unui nivel ridicat de dezvoltare economica
si salarii mai mari decat salariul de echilibru. Pentru crearea echilibrului pe piata fortei de munca
este necesara reducerea salariilor pana la nivelul salariului de echilibru. Diminuarea salariilor nu
se poate realiza datorita opozitiei angajatilor si sindicatelor. Astfel, nu sunt respectate normele
pietei si o parte din oferta pietei muncii nu este realizata si apare somajul voluntar.

21
 Comportamentul ce sta la baza somajului voluntar poate aparea oricand in societate si a dus
la concluzia ca in orice societate exista un somaj natural care nu poate disparea, un somaj
permanent (somaj normal) pentru ca nu este determinat de factorii monetari si conjuncturali.

Oferta de munca

W/p

W/p1

W/p*

Cererea de munca

O L* L1 L

W/p – salariul real.

W/p* - salariul rela de echilibru.
L* - oferta de munca la salariul de echilibru.
W/p1 – W/p - diferenta de salariul ceruta in plus.
L1 – L* - somaj voluntar

Fig. 2.1.1 Somajul voluntar

Somajul involuntar a aparut prin anul 1930 si a fost remarcat de catre J. M. Keynes.
Economistii de dupa Keynes au numit acest tip de somaj, somaj keynesian.
Keynes spune ca somajul involuntar “ exista daca, in cazul unei cresteri usoare, in raport cu
salariul nominal, a preturilor la bunurile pe care le consuma muncitorii, atat oferta totala de mana
de lucrudispusa sa munceasca la salariul nominal curent, cat si cererea totala de mana de lucru la
acel salariu ar fi mai mari decat volumul existent al ocuparii.”

22
 Pret

Oferta

Pret efectiv

Pret de echilibru Cererea

O Qd Q0 Cantitatea de echilibru

Fig. 2.1.2 Somajul involuntar (keynesian)

Somajul keynesian (figura 2.1.2) este determinat de cauze ce tin de piata bunurilor si a
banilor si reprezinta tipul dominant de somaj. Oamenii disponibili doresc sa se angajeze, dar nu
pot deoarece nu exista locuri de munca disponibile pe piata.
Somerii din aceasta categorie nu refuza angajarea la un anumit salariu existent pe piata
muncii. In figura 2.1.3 este prezentata relatia dintre dezechilibrul macroeconomic si somaj.

PIATA BUNURILOR PIATA MUNCII

Capacitatea de productie Capacitatea de productie
Insuficienta excedentara
Oferta < Cerere Oferta> Cerere
Somaj clasic Somaj keynesian

Oferta > Cerere

Somaj
Fig. 2.1.3 Dezechilibrul macroeconomic si somajul

Figura 2.1.3 releva faptul ca atunci cand pretul efectiv este mai mare decat pretul de
echilibru, oferta creste, dar nu si cererea, care se poate diminua. La nivelul pretului efectiv, oferta
de bunuri eate Q0 si este mai ridicata decat cantitatea Qd. De la Qd la Q0 exista o supraproductie,
iar acest dezechilibru de pe piata bunurilor este in legatura cu piata muncii si provoaca somajul
involuntar.

23
 Formarea somajului este fundamentata pe doua procese economico-sociale:
1. pierderea locurilor de munca de catre o parte a populatiei ocupate.
2. cresterea ofertei de munca, prin aparitia pe piata muncii a noilor generatii sau a unor segmente
varstnice de populatie, care n-au mai lucrat, cu toate ca cererea de munca nu se modifica
proportional.
1. primul proces, corespunzator cauzelor directe care il determina, duce la aparitia mai multor
tipuri de somaj:
a) Somajul ciclic (conjunctural), apare datorita crizelor economice si situatiilor defavorabile,
dar repetitive; poate fi absorbit, total sau partial, in perioade de evolutie economica.
b) Somajul structural, apare ca efect al restructurarilor economice, geografice, zonale, sociale
etc. sub incidenta crizei energetice, a revolutiei stiintifico-tehnice, inchiderea firmelor
nerentabile, invechirii unor produse si a unor meserii, datorate modificarii dorintelor si nevoilor
consumatorilor.
In categoria somajului structural se include si somajul tarilor sarace cu crestere demografica,
dar fara capital si fara competente utile exploatarii resurselor umane.
Acest tip de somaj se manifesta si in faze de expansiune economica si poate fi controlat
printr-un sistem adecvat de invatamant si perfectionare a fortei de munca.
c) Somajul tehnologic. Este determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele
noi, centralizarea unor capitalui si unitati economice, ducand la restrangerea locurilor de munca.
Acest tip de somaj are la baza substituirea muncii cu capitalul.
Ca efect al tehnologizarii, somajul tehnologic poate fi resorbit prin recalificare si reciclare a
fortei de munca.
d) Somajul intermitent (frictional). Apare ca urmare a practicarii contractelor de angajare pe
termen scurt datorita incertitudinii afacerilor unor agenti economici. In cazul acestul tip de
somaj, perioada de somaj incepe la expirarea angajarii si se incheie la reinnoirea contractului sau
la primirea ofertei unui alt loc de munca, intr-o alta firma.
J. M. Keynes afirma ca somajul frictional are un caracter permanent, deoarece intr-o
economie exista resurse de munca neutilizate intre doua ocupari. Somajul intermitent are
dimensiuni mari in economiile altor tari.
e) Somajul de discontinuitate. Apare la persoanele care din motive obiective isi intrerup
activitatea (motive familiare sau de maternitate).

24
 f) Somajul sezonier. Apare atunci ca persoanele isi intrerup activitatea, desfasurata intr-un
domeniu dependent de factorii naturali: agricultura, constructii, lucrari publice. Astfel, forta de
munca este activa doar intr-o anumita perioada a anului.
2. al doilea proces provoaca somaj datorita situatiei economiei, care prin gradul de
dezvoltare, dinamica, structura si alte caracteristici nu poate crea locuri de munca in concordanta
cu sporirea ofertei de munca.
Acest proces trateaza doua probleme esentiale:
a) imposibilitatea angajarii totale a generatiilor noi care apar pe piata muncii; se mai numeste
“somajul diplomelor”.
b) categoriile de populatie activa disponibila care n-au mai lucrat, intra pe piata fortei de munca,
datorate unor cauze obiective si contribuie la cresterea numarului somerilor.
La nivelul Europei, tinand cont de criza economica actuala, somajul s-a mentinut in limite
acceptabile dupa cum rezulta din tabelul urmator, care este o prezentare pe scurt a ANEXEI 1.
Tabelul 2.2 Rata somajului la nivelul Europei, SUA si Japoniei
Zona/Timp Ianuarie 2012 Iunie 2012 Decembrie 2012
Zona Europei 10.8 11.4 11.7
UE(27 tari) 10.1 10.5 10.7
UE (15 tari) 10.2 10.6 10.9
Bulgaria 11.9 12.3 12.3
Denemarca 7.3 7.9 8
Germania 5.6 5.5 5.3
Grecia 21.5 24.7 24.7
Spania 23.5 25 26.1
Franta 9.9 10.3 10.6
Italia 9.7 10.7 11.2
Luxembourg 4.9 5 5.3
Ungaria 11.2 10.8 10.8
Austria 4.2 4.5 4.3
Polonia 9.9 10.1 10.6
Portugalia 14.7 15.8 16.5
Romania 7.3 7.3 6.5
Finlanda 7.6 7.7 7.7
Suedia 7.6 7.6 7.8
Regatul unit 8.2 7.9 7.9
Islanda 6.5 6 5.4
Norvegia 3.2 3.1 3.1
SUA 8.3 8.2 7.8
Japonia 4.6 4.3 4.3
Sursa:http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=teilm020

25
 2.3 Politici anti-somaj

“Politicile anti-somaj reprezinta ansamblul masurilor luate de societate si agentii economici

in vederea atenuarii consecintelor somajului si a diminuarii sau chiar resorbirii acestuia.”21
Aceste masuri au efecte indirecte si directe asupra somajului, si prezinta o mare varietate.
Masurile trebuie corelate si integrate in sistemul global al masurilor anti-criza, somajul
reprezentand doar o parte a acestora.
Cu toate ca sunt variate, masurile anti-somaj pot fi grupate in trei categorii: politici care
privesc direct pe someri, politici referitoare la populatia ocupata si alte politici.
a) In prima categorie intra activitatile pentru pregatirea, calificarea si orientarea celor
eliberati din diferite ramuri, din cauza restructurarilor tehnologice si economice. Un lucru
important il reprezinta facilitatile acordate de stat pentru crearea de noi societati comerciale si,
deci, crearea de locuri de munca, pentru trecerea la noi forme de ocupare: angajarea pe timp
partial (part-time) sau cu orar atipic; angajarea provizorie sau pe termen mediu si scurt
( contracte de munca pe termen scurt sau mediu, pe o periaoda determinata); stagii sau contracte
de munca pentru operatii specifice de foarte scurt timp. Formele de angajare prezentate anterior,
ofera salarii mai mici decat ocuparea tipica a fortei de munca.
Problema diminuarii somajul o reprezinta asigurarea cresterii economice in scopul atragerii
de investii creatoare de locuri de munca. Literatura economica evidentiaza faptul ca sporirea
locurilor de munca se realizeaza in totalitate sau in mare parte prin intermediul protectiei
mediului natural. Astfel, activitatile creatoare de locuri de munca pe termen scurt sunt: reciclarea
materiilor prime si a materialelor folositoare (sticla, hartie, aluminiu, fier, cupru etc.), protectia
resurselor naturale (apa, aerul, fauna), eliminarea si gestionarea deseurilor, depoluarea apelor
uzate, dezvoltarea cercetarii stiintifice.
b) Politicile care vizeaza populatia ocupata, urmaresc prevenirea cresterii somajului prin
pregatire si calificare si sa diminueze somajul prin crearea de posibilitati suplimentare de
angajare prin reducerea timpului de munca si durata vietii active.
Aceste masuri pun accent pe “impartirea muncii” intre populatia angajata si crearea de noi
posibilitati de angajare. Volumul de munca necesar crestere intr-un ritm lent, singura modalitate
sa munceasc cat mai multe persoane este sa lucreze mai putin.Astfel, se realizeaza o reimpartire

21
Munteanu A. V., Bucur-Sabo M., Irimia M., Butnariu A., Economie, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2005, pag. 324.

26
a locurilor de munca la nivelul economiei si implementarea unor principii moderne de organizare
a muncii si productiei.
“Impartirea muncii” este o metoda de scurta durata si nu poate substitui investiile generatoare
de locuri de munca, care asigura si cresterea productivitatii.
c) Alte politic anti-somaj. Se refera la masurile care promoveaza angajarea persoanelor care
sunt in cautarea unui loc de munca cu contract de scurta durata.
In scopul prevenirii si diminuarii ratei somajului se impune o politica de ocupare a fostei de
munca dorindu-se protejarea atat a locurilor de munca, cat si a veniturilor.

2.4 Alte probleme ale pietei muncii la nivelul Romaniei

Somajul nu este singura problema care apare pe piata muncii, dar cu siguranta este una dintre
cele mai grave.
In prezent, angajatorii se confrunta cu trei mari categorii de probleme pe piata muncii:
 Controlul / reducerea costurilor legate de ocuparea fortei de munca;
 Retentia / recalificarea personalului-cheie talentat;
 Atragerea unui nivel superior de calitate a fortei de munca cu studii / calificata.
Controlul costurilor legate de ocuparea fortei de munca.In ceea ce priveste pachetul de
masuri de ocupare, Romania are un nivel redus de modalitati de organizare flexibila a timpului
de munca sau programe flexibile de beneficii. Mediul actual al pietei muncii reprezinta o
oportunitate pentru societati in vederea restructurarii proceselor organizationale pentru a adopta
modalitati de organizare flexibila a timpului de munca. De asemenea, firmele trebuie sa se
concentreze asupra revizuirii gradului de eficienta a structurii de remunerare, care a fost stabilita
in momentele in care se inregistra o crestere economica accelerata, dar care este posibil sa nu
mai fie avantajoasa pentru societati in incercarea de a controla spirala cheltuielilor salariale si a
gestionarii costurilor.
Retentia personalului. O alta chestiune esentiala care necesita atentie este legata de retentia
personalului-cheie talentat deoarece, in practica si in momente dificile, riscul ca aceste persoane
sa paraseasca de bunavoie compania in lipsa unor mecanisme de retentie eficiente este mai
ridicat.

27
 Atragerea unui nivel superior de calitate a fortei de munca. In cazul cresterii economice,
angajatorii pot gasi pe piata muncii actuala un nivel sporit de personal prin comparatie cu
perioada 2007 – 2008, cand lipsa de personal reprezenta o problema importanta pentru
majoritatea companiilor. Cele mai eficiente canale de recrutare pentru persoanele cu inalta
calificare si experienta sunt reprezentate de dezvoltarea unei retele de colaborare profesionala
(networking) si recomandari.
O alta problema a pietei muncii din Romania o reprezinta salarii foarte mici, insuficiente
pentru a crea un trai decent. Daca analizam comparativ salarile oferite in Europa cu cele din
Romania, vom observa ca Romania ofera salarii foarte mici. In tabelul 2.4 vom prezenta salariile
oferite in unele tari europene, exprimate in euro.
Tabelul 2.4 Nivelul salariilor minime in UE si alte tari

Tara Nivelul salariului minim

Andorra 929,07 euro
Austria 1000,00 euro
Belgia 1498,87 euro
Cipru  909 euro
Estonia  290,00 euro
Franta 1398, 37 euro
Grecia   585, 78 euro
Irlanda 1499, 33 euro
Kosovo 170,00 euro
Luxemburg 1801, 49 euro
Macedonia 130,00 euro
Malta 685,14 euro
Muntenegru 240,00 euro
Olanda 1456, 20 euro
Portugalia  485 euro
Romania  170 euro
Slovacia 327 euro
Slovenia 748,10 euro net
Spania 641,50 euro
Sursa:  http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_SDDS/Annexes/earn_minw_esms_an3.pdf

28
 Capitolul 3: Studiul de caz

Principala problema a pietei muncii din Botosani o reprezinta somajul. La

jumatatea anului 2012, Botosaniul era pe locul 4 in topul judetelor cu cele mai
mici rate ale somajului.
“La sfarsitul lunii ianuarie 2013, rata somajului inregistrat in judetul Botosani
a fost de 4,85%, mai mare cu 0,29% decat cea din luna decembrie a anului 2012.
Numarul total de someri la finele lunii ianuarie, de 7413 persoane, din care 2657
femei, a crescut cu 446 persoane fata de cel de la finele lunii anterioare. Din
totalul somerilor inregistrati, in ianuarie, in evidentele Agentiei Judetene pentru
Ocuparea Fortei de Munca, 3805 au fost someri indemnizati si 3608
neindemnizati.
Nivelul minim al ratei somajului in luna ianuarie, de 1,84%, s-a inregistrat in
judetul Ilfov, urmat de Bucuresti (2,05), Timis (2,08%), Arad (3,79%) Cluj
(3,92%), Maramures (4,22%), Bihor (4,35%), Constanta (4,84%), Botosani
(4,85%) si Sibiu (4,93%).”22

3.1 Prezentarea generala a AJOFM Botosani

     Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Botosani este organizata si functioneaza conform
Legii 202/2006 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca
si statutului aprobat prin HG nr. 1610/2006, regulamentului de organizare si functionare precum si
structurii organizatorice aprobata de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca.
Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Botosani ofera servicii de:
 Informare si consiliere profesionala;
 Medierea muncii;
 Formarea profesionala;

22
http://www.botosaninecenzurat.ro/20130207-rata-somajului-a-urcat-la-485-in-ianuarie.html

29
  Consultanta si asistenta pentru inceperea unei afaceri;
 Stimularea mobilitatii fortei de munca.
         Aceste servicii sunt oferite fara discriminari si in conditii de egalitate pentru toate persoanele
indiferent de rasa, nationalitate, limba, religie, sex sau origine etnica.
De asemenea, Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Botosani furnizeaza urmatoarele
servicii pentru agentii economici:
- Subventionarea locurilor de munca;
- Acordarea de credite in conditii avantajoase in vederea crearii de noi locuri de munca;
- Selectionarea candidatilor pentru ocuparea locurilor de munca.
         Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca Botosani are urmatoarele atributii:
 organizeaza servicii de ocupare a fortei de munca;
 organizeaza, presteaza si finanteaza, în conditiile legii, servicii de formare profesionala pentru
persoanele neîncadrate în munca;
 orienteaza persoanele neîncadrate în munca si mediaza între acestea si angajatorii din tara, în
vederea realizarii echilibrului dintre cerere si oferta pe piata interna a fortei de munca;
 face propuneri privind elaborarea proiectului de buget al asigurarilor pentru somaj;
 administreaza bugetul asigurarilor pentru somaj si prezinta Ministerului Muncii si Solidaritatii
Sociale rapoarte trimestriale si anuale privind executia bugetara;
 propune Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale proiecte de acte normative în domeniul
ocuparii si formarii profesionale si al protectiei sociale a persoanelor neîncadrate în munca;
 organizeaza serviciile de stabilire, plata si evidenta a ajutoarelor, alocatiilor si indemnizatiilor
finantate din bugetul asigurarilor pentru somaj;
 implementeaza programe finantate din Fondul Social European;
 elaboreaza, în baza indicatorilor sociali de performanta stabiliti de Ministerul Muncii si
Solidaritatii Sociale, programe anuale de activitate pe care le supune spre aprobare Ministrului
Muncii si Solidaritatii Sociale.
Obiectivele principale ale Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca sunt :
 Institutionalizarea dialogului social în domeniul ocuparii si formarii profesionale;
 Aplicarea strategiilor în domeniul ocuparii si formarii profesionale;
 Aplicarea masurilor de protectie sociala a persoanelor neîncadrate în munca.
          In luna aprilie 2007 Legea nr. 202/2006 a fost completata prin Ordonanta de Urgenta nr. 28/2007
pentru stabilirea unor masuri de reorganizare institutionala. Agentia are noi atributii dupa cum urmeaza:

30
  facilitarea liberei circulatii a lucratorilor in statele membre ale Uniunii Europene si in statele
semnatare ale Acordului privind Spatiul Economic European, precum si in alte state cu care
Romania a incheiat tratate, acorduri, conventii si intelegeri;
 sprijinirea cetatenilor romani in vederea incadrarii in munca in statele cu care Romania nu are
incheiate acorduri bilaterale in domeniul fortei de munca.
 promoveaza, in colaborare cu celelalte institutii competente, masuri de asigurare si protejare a
drepturilor si libertatilor cetatenilor romani care lucreaza in strainatate;
 asigura servicii de informare si consiliere a persoanelor care doresc sa presteze munca in statele
membre ale Uniunii Europene si in statele semnatare ale Acordului privind Spatiul Economic
European, precum si in alte state cu care Romania a incheiat  tratate, acorduri, conventii;
 asigura acordarea prestatiilor de somaj stabilite in statele membre ale Uniunii Europene si in
statele semnatare ale Acordului privind Spatiul Economic European;
 colaboreaza cu serviciile publice de ocupare din cadrul Serviciului European de Ocupare a Fortei
de Munca (EURES);
 colaboreaza cu celelalte institutii competente, in vederea asigurarii posibilitatii cetatenilor straini
de a se incadra in munca in Romania, in conditiile legii.
Incepand cu luna iunie 2007, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca , conform
Hotararii  Guvernului nr. 640/2007 a preluat atributiile Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca, urmare
a desfintarii acestei institutii prin reorganizare, prin absortie de catre ANOFM.
Drepturile si obligatiile Oficiului pentru Migratia Fortei de Munca, arhiva, documentele, bazele de
date au fost preluate de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca pe baza de protocol de
predare – preluare, incheiat intre cele doua institutii publice.
Pentru realizarea noilor obiective prevazute de lege, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de
Munca indeplineste si urmatoarele atributii:
   – asigura aplicarea in domeniul circulatiei fortei de munca a instrumentelor juridice bilaterale incheiate
de Romania cu alte state;
   – asigura recrutarea si plasarea fortei de munca in strainatate atat in statele cu care Romania are
incheiate acorduri bilaterale in domeniul fortei de munca, cat si in statele cu care nu are incheiate
asemenea acorduri;
    – colaboreaza cu institutiile competente din tara si din strainatate in vederea asigurarii si protejarii
drepturilor si libertatilor cetatenilor romani care lucreaza in strainatate;
    – asigura consiliere in litigii si conflicte de munca, in scopul respectarii drepturilor cetatenilor romani
care lucreaza in strainatate, potrivit legislatiei aplicabile in statul respectiv;

31
    – realizeaza monitorizarea si coordonarea aplicarii instrumentelor juridice bilaterale incheiate de
Romania cu alte state, precum si evidenta circulatiei fortei de munca;
    – realizeaza actiuni de informare cu privire la drepturile si obligatiile cetatenilor romani care lucreaza
in strainatate.
   CONDUCEREA  ANOFM
PRESEDINTE              : CRISTIANA BARBU
SECRETAR GENERAL : IULIA CIRCEI        
Directia Managementul Pietei Muncii,Formare Profesionala,Informatica si Control Masuri Active :
Director Tudorita Bistreanu
Directia Gestiune Buget si Asigurari pentru Somaj :  Director Mircea Hotinceanu
Directia Juridica si Metodologie :   Director  Veronica Dobre
Directia Relatii Internationale, Eures si Mediere :   Director Camelia Mihalcea
Serviciul Comunicare si Secretariatul Consiliului de Administratie :  Sef Serviciu Liliana Bogdan
Organismul Intermediar pentru Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane :  
Director Ranete Aurora
Directia Resurse Umane si Salarizare :  Director Marian Oprea
       CONDUCEREA  AJOFM BOTOSANI
       Sorin-Nelu Sologon                 Director Executiv
       Dan-Constantin Stefan             Director Executiv Adjunct        
       CONSILIUL CONSULTATIV
Reprezentantii Autoritatilor Publice Locale si ai Serviciilor Deconcentrate ale Ministerelor
Elena Silveanu                Referent, Directia Buget-Finante a Consiliului Judetean Botosani
Viorica Afrasinei              Director, Cancelaria Prefectului - Judetul Botosani
Hunca Mihaela                 Inspector scolar general al Inspectoratulului Scolar Judetean Botosani
Valentin Ghitun                Director, Directia Generala a Finantelor Publice Botosani
Cretu Rodica                    Director, Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala Botosani
Reprezentantii Organizatiilor Sindicale
Vasile Chiru          B.N.S.
 Miluta Timofte      C.N.S.L.R.- Fratia
Reprezentantii Organizatiilor Patronale
 Ioan Brinzei                  CNPR
 Silvica Clim                  UGIR 1903
    

32
 3.2 Metodologia cercetarii

3.2.1 Scopul cercetarii

Scopul acestui studiu de caz, este identificarea categoriei predominante ca varsta si calificare din
categoria somerilor din judetul Botosani. Cercetarea are scopul de a stabili mediul de provenienta al
acestora si interesul pe care il manifesta in cautarea unui loc de munca.

3.2.2 Obiectivele cercetarii

Obiectivele propuse pentru aceasta cercetare vizeaza populatia somera, inregistrata la AJOFM, si tin
de:

 identificarea categoriei predominante ca varsta in randul somerilor.

 Identificarea mediului prodominant din care fac parte somerii judetului Botosani.
 Identificarea nivelului de calificare al persoanelor somere.
 Identificarea gradului de interes al persoanelor somere de a-si gasi un loc de munca.
 Identificarea motivele care stau la baza urmarii unui curs de calificare/specializare.
 Identificarea tendintelor manifestate de someri in ce priveste migrarea in alte tari.
 Identificare compromisurilor pe care le-ar face somerii din judetul Botosani in absenta unui
loc de munca.
 Identificarea modului in care somerii au dobandit competente si calificari noi, pentru a-si gasi
un loc de munca.

3.2.3 Ipotezele cercetarii

Ipotezele pe care le-am stabilit pentru aceasta cercetare sunt:

1. Majoritatea somerilor inscrisi la AJOFM Botosani au varste cuprinse intre 18-24 ani.
2. Cea mai mare parte a somerilor chestionati fac parte din mediul rural.
3. Ultima forma de invatamant absolvita predominanta la populatia somera chestionata este liceul.
4. Modul ce mai frecvent folosit de dobandire de noi cunostinte este cursul de specializare.

33
 3.2.4 Esantionul cercetarii

Populatia cercetata a fost reprezentata de un numar de 50 de someri, inscrisi in cautarea unui loc de
munca la AJOFM, care au avut amabilitatea de a completa chestionarul prezentat in ANEXA 2.
Populatia somera face parte din toate categoriile de varsta, sex, nivel de calificare si mediu diferit.

3.2.5 Metode si instrumente de cercetare utilizate

Pentru a realiza aceasta cercetare desfasurata in randul somerilor din judetul Botosani am ales ca
metoda de cercetare ancheta. Ca instrument de cercetare am utilizat chestionarul prezentat in ANEXA 2.
Metodologia cercetării s-a desfasurat după urmatorul plan de cercetare:
- stabilirea eșantionului cercetării.
- stabilirea de comun acord a timpului necesar sondajului de opinie ( intre 3 si 5 minute).
- stabilirea surselor de date și a informațiilor necesare.
- stabilirea metodelor și instrumentelor de cercetare.
- împărtirea chestionarelor.
- interviurile.
- completarea chestionarelor de către eșantionul prestabilit.
- verificarea chestionarelor și eliminarea erorilor.
- analiza informațiilor obținute.
Chestionarul folosit în cadrul anchetei are în vedere obiectivele propuse cât și ipotezele stabilite, dar
și caracteristicile populatiei studiate: varsta, sex, nivel de calificare, interese legate de locul de munca. În
cadrul cercetării am încercat să identific motivele care stau la baza investirii intr-un curs de recalificare.
specializare.

34
 3.3 Prezentarea rezultatelor

Datele culese prin aplicarea chestionarului din ANEXA 2, au fost adunate în centralizatorul din
ANEXA 3.
Din graficul 3.1 se poate observa ca cea mai mare parte a populatiei chestionate face parte din
categoria de varsta 18-24 ani in proportie de 36%. Aceasta categorie de varsta este specifica tinerilor
absolventi de liceu si de studii universitatare de scurta durata ( de licenta), care nu sunt angajati din cauza
lipsei de experienta.
Un alt procent important (28%) il reprezinta populatia somera care se incadreaza intre 24-30 ani.
Aceasta categorie este specifica absolventilor de studii universitare de lunga durata (masterat), care nu au
experienta in campul muncii si persoanelor care au o experienta limitata de 1-3 ani pe piata muncii.
In conditiile crizei actuale economice, tinerii absolventi se confrunta cu multe probleme in cautarea
unui loc de munca, printre care si lipsa de experienta si supracalificarea. Un alt motiv al neangajarii
acestora este abordarea teoretica a materiei in facultati si licee si faptul ca acestia cer un salariu conform
cu studiile pe care le-au efectuat.
Din graficul 3.2 rezulta ca 54% din populatia somera chestionata este de sex feminin. Acest lucru
demonstreaza faptul ca femeile sunt mult mai expuse riscului de a deveni somere decat barbatii. Femeile
au fost supuse de-a lungul timpului unor discriminari la nivelul societatii si au fost tot timpul considerate
vulnerabile sau “sexul slab”.
Cu toate ca traim in secolul 21, femeile inca sunt expuse unor riscuri in mai mare proportie decat
barbatii sau alte categorii sociale (copii, batrani etc.).

35
 Graficul 3.1 Categoriile de varsta in care se incadreaza
somerii chestionati
18

14

12

18-24 ani 24-30 ani 30-45 ani 45- 54 ani

In graficul 3.3 este prezentata ultima forma de invatamant absolvita de somerii chestionati. Din
grafic, putem observa ca 12 din 50 dintre someri ( 24%) au o pregatire universitara de scurta durata (studii
de licenta). Se poate observa ca doar un procent mic (2%) au doar scoala primara si 4% dintre ei au
gimnaziu.

Se poate observa ca populatia chestionata are in general un nivel ridicat de pregatire profesionala
( 52% au studii de licenta, master si doctorat).

36
Graficul 3.2 Distribuirea populatiei somere pe sexe
barbat femeie

46%

54%

37
 Graficul 3.3 Forma de invatamant absolvita de someri

scoala primara
gimnaziu
doctorat
masterat
liceu
1 scoala profesionala
studii universitare de licenta

0 2 4 6 8 10 12

Populatia somera chestionata din Botosani, inscrisa la AJOFM este calificata intr-o meserie in
proportie de 68%, iar restul de 32% sunt muncitori necalificati, dupa cum rezulta din graficul 3.4.

Din graficele anterioare putem concluziona faptul ca criza economica a afectat puternic piata locurilor
de munca deoarece forta de munca calificata si care a efectuat si studii superioare nu este angajata, este in
cautarea unui loc de munca.

38
 Graficul 3.4 Populatia somera este calificata?

35

30

25
16
20

15

10

0
1

da nu

Din graficul 3.5, observam ca cea mai folosita metoda de dobandire de noi cunostinte, in randul
somerilor, este participarea la cursuri de specializare (42%) deoarece acestea au un cost modic si se
realizeaza in circa 3 luni, maxim un an. O alta metoda frecvent folosita de someri pentru dobandirea de
noi cunostinte sunt cursurile de recalificare (22%), care se organieaza gratuit si se desfasoara pe o
perioada de 3-6 luni.

Mai rar intalnite sunt alte scoli profesionale (18%), alte scoli post-liceale (14%) si cursurile post-
universitare deoarece acestea sunt mai costisitoare si iau mai mult timp ( 1-3 ani). Costul implicat este
mult mai mare decat cursurile de specialitate si de recalificare si nu oricine are acces la cursuri post-
liceale si post-universitare, deoarece presupun absolvirea liceului, si respectiv a studiilor universitare.

39
 Graficul 3.5 Modalitati de dobandire de noi calificari
abordate de someri
cursuri de recalificare cursuri de specializare alta scoala profesionala
alta scoala post-liceala curs post-universitar

21

11
9
7

Conform cu graficul 3.6, 76% din populatia intervievata face parte din mediul urban si doar 24% sunt
din mediul rural.

Populatia care traieste in mediul urban este, de obicei, mai deschisa la schimbari si la initiative noi de
cautare a unui loc de munca. Acestia apeleaza la targuri de locuri de munca, la site-uri online si sunt
deschisi la ideea acceptarii unui servici in afara tarii. De asemenea, sunt deschisi si la ideea de a avem un
servici cu contract pe termen determinat.

40
 Graficul 3.6 Mediul de rezidenta al somerilor chestionati

rural
24%

urban
76%

Cei mai multi someri aleg sa urmeze un curs de specializare deoarece le asigura un loc de
munca stabil in proportie de 25%, cu o medie de 4,1 puncte din 5.
Un alt motiv puternic il reprezinta salariul corespunzator si evitarea starii de somaj cu o
medie de 3,36 si respectiv 3,32.
Somerii botosaneni sunt mai putin interesati de posibilitatea de a lucra in strainatate si de
nevoia de a dobandi cunostinte noi.

41
 Graficul 3.7 Motivatia alegerii urmarii unui curs de
specializare

Evitarea starii de somaj

21% Asigurarea unui loc de munca stabil
25%

Salariu corespunzator
21%
Posibilitatea de a lucra in strainatate
19%

Nevoia de a dobandi competente noi

14%

La intrebarea „ In absenta locului de munca dorit, ce varianta ati alege?”, somerii chestionati
prefera sa accepte un loc de munca temporar sau care necesita o calificare inferioara in proportie
de 46%, si respectiv 42%, dupa cum rezulta di graficul 3.8.
Cu toate astea 12% dintre chestionati prefera sa nu faca compromisuri si isi accepta statutul
de someri.

42
 3.4 Validarea ipotezelor

Chestionarul a pornit de la stabilirea unor obiective si a unor ipoteze de cercetare.

Prima ipoteza formulata spune ca majoritatea somerilor inscrisi la AJOFM Botosani au varste
curpinse intre 18-24 ani. Aceasta ipoteza este valida intrucat in urma aplicarii chestionarului a rezultat ca
36% din somerii chestionati au varste cuprinse intre 18-24 ani dupa cum rezulta din graficul 3.1.
Acest lucru se datoreaza faptului ca absolventii de liceu si facultate nu au experienta in campul
muncii, au doar baza teoretica si angajatorii nu le acorda sansa de a demonstra ceea ce pot sa faca. Astfel,
ei ajuns direct in somaj si isi cauta in acelasi loc si un loc de munca.
A doua ipoteza presupune ca cea mai mare parte a somerilor chestionati sunt din mediul rural.
Aceasta ipoteza este falsa, graficul 3.6 prezentand faptul ca 76% dintre persoanele chestionate locuiesc in
mediul urban, si doar 24% locuiesc in mediul rural.
O a treia ipoteza de cercetare sustine ca ultima forma de invatamant absolvita predominanta pentru
populatia somera din Botosani este liceul. Acest lucru este fals deoarece 24% din populatia chestionata
are efectuate studii universitare de scurta durata ( studii de licenta) si numai 16% au efectuat doar liceul,
dupa cum se poate observa in graficul 3.3.
A patra ipoteza de cercetare sustine ca cel mai frecvent folosit mod de dobandire de noi cunostinte
este cursul de specializare. Acest lucru este adevarat, ipoteza se confirma deoarece 42% dintre
respondenti prefera aceasta modalitate de dobandire de noi calificari, dupa cum releva si graficul 3.5.

43
 Concluzii

Piata muncii este un loc de intalnire al cererii si ofertei de munca. Ea are un caracter
specific, deoarece obiectul tranzactiei este factorul munca. De asemenea, piata fortei de munca
prezinta si un grad mai mare de reglementare deoarece oamenii sunt obiectul tranzactiei.
Aceasta piata a muncii prezinta un grad mai mare de specificitate decat celelalte piete si este
un factor de influenta asupra celorlalte piete. Orice schimbare care are loc pe piata muncii sau pe
celelalte piete le afecteaza pe toate celelalte.
Piata muncii este cea mai afectata atunci cand piata de capital si piata de bunuri si servicii
sunt in colaps.
Una dintre problemele majore ale pietei fortei de munca este somajul. Aceasta probleme am
analizat-o pe lang in capitolul al treilea, care este un studiu de caz referitor la impactul somajului
la nivelul judetului Botosani.
Esantionul cercetarii a fost reprezentat de 50 de someri, inscrisi la AJOFM Botosani.
Am elaborat patru ipoteze ale cercetarii, dintre care una sau doua s-au dovedit a fi false.
Prima ipoteza formulata s-a devedit a fi valida, majoritatea somerilor inscrisi la AJOFM
Botosani au varste curpinse intre 18-24 ani.
A doua ipoteza a fost falsa, cea mai mare parte a somerilor chestionati NU sunt din mediul
rural.
O a treia ipoteza de cercetare s-a dovedit a fi tot falsa, ultima forma de invatamant absolvita
predominanta pentru populatia somera din Botosani NU este liceul, deoarece cea mai mare parte
a somerilor chestionati au absolvit studii unuversitare de licenta.
44
 A patra ipoteza de cercetare sustine ca cel mai frecvent folosit mod de dobandire de noi
cunostinte este cursul de specializare si este adevarata.
In concluzie, se poate observa ca cea mai mare parte a somerilor chestionati fac parte din
grupa de varsta 18-24 ani, sunt din mediul urban, au absolvit studii universitare de licenta si fac
eforturi pentru a-si schimba calitatea de somer in cea de persoana lucratoare.

Bibliografie

1. Abel B. Andrew, Bernanke S. Ben, Croushore Dean, Macroeconomics, ediţia a IV-a, Ed.
Pearson Addison Wesley, Boston, 2008.
2. Academia de Studii Economice, Facultatea de Economie Generală, Catedra de economie
şi politică economică, Economie, ediţia a VII-a, Ed. Economică, Bucureşti, 2005.
3. Andrei C. L., Economie, Ed. Economică, Bucureşti, 2007.
4. Băcescu-Cărbunaru A., Macroeconomie intermediară, Ed. Universitară, Bucureşti, 2005.
5. Burda M., Wyplosz C., Macroeconomie. Perspectiva europeană, Ed. All Beck, Bucureşti,
2002.
6. Burda Michael, Wyplosz Charles, Macroeconomics, ediţia a IV-a, Ed. Universităţii
Oxford, New York, 2005.
7. Ciucur D., Gavrilă I., Popescu C., Economie. Manual universitar, ediţia a II-a, Ed.
Economică,Bucureşti, 2001.
8. Ciutacu C., Economia României. Piaţa muncii, Ed. Expert, Bucureşti 2001.
9. Creţoiu Gh., Cornescu V., Bucur I., Economie, ediţia a III-a, Ed. C. H. Beck, Bucureşti,
2001.
10. Dornbusch Rudiger, Fischer Stanley, Startz Richard, Macroeconomie, Ed. Economică,
Bucureşti, 2007.
11. Drobotă N., Aceleanu M. I., Ocuparea resurselor de muncă în România, Ed. Economică,
Bucureşti, 2007.
12. Dudian M., Economie, Ed. All Beck, Bucureşti, 2005.
13. Golea P., Pârvei I., Bazele economiei, Ed. ExPonto, Constanţa, 2007.

45
14. Hardwick Ph., Langmead J., Khan B., Introducere în economia politică modernă, Ed.
Polirom, Iaşi, 2002.
15. Ignat I., Luţac Gh., Micro şi macroeconomia, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2004.
16. Ionescu C.,Economie. Volum 1. Macroeconomie, Ed. Economică, Bucureşti, 2007.
17. Ionescu V. R., Gavrilă E., Elemente de macroeconomie, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.
18. Ison Stephen, Wall Stuart, Economics, ediţia a IV-a, Ed. Pearson Education, Boston,
2007.
19. Krugman Paul, Wells Robin, Macroeconomics, Ed. Worth Publishers, New York, 2006.
20. LeRoy Miller Roger, VanHoose D. David, Macroeconomics. Theories, policies and
international applications, ediţia a III-a, Ed. Thomson South-Western, Ohio, 2004.
21. Manolescu A., Managementul resurselor umane, ediţia a III-a, Ed. Economică, Bucureşti,
2001.
22. McConnell R. Campbell, Brue L. Stanley, Economics. Principles, problems and policies,
Ed. McGraw Hill Irwin, New York, 2002.
23. Munteanu A. V., Bucur-Sabo M., Irimia M., Butnariu A., Economie, Ed. Sedcom Libris,
Iaşi, 2005.
24. Oprescu Gh., Piaţa muncii. Teorii. Politici. Tranziţii în România, Ed. Expert, Bucureşti,
2001.
25. Pârâianu M., Economia României. Piaţa paralelă a muncii, Ed. Expert, Bucureşti, 2003.
26. Popescu C. C., Pohoaţă I., Capital uman, capital social şi creştere economică, Ed.
Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi, 2007.
27. Prahoveanu E., Fundamente de teorie economică (Essential economics), Ed. Sylvi,
Bucureşti, 1999.
28. Prodan A., Managementul resurselor umane, ediţia a IV-a, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006.
29. Stiglitz E. Joseph, Walsh E. Carl, Economie, Ed. Economică, Bucureşti, 2005.
30. Ştirbu E., Economie. Elemente de teorie fundamentală. Elemente de microeconomie.
Elemente de macroeconomie, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2005.
31. Stone W. Gerald, CoreMicroeconomics, Ed. Worth Publishers, New York, 2008.
32. Witztum Amos, Economics. An analytical introduction, Ed. Universităţii Oxford, New
York, 2005.

46
47