Raport: Adolescența

Adolescența este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de la pubertate la maturitate.

Intervalul de vârstă la care are loc această tranziție este ușor diferit de la un individ la altul și depinde de mai
mulți factori: sex, cadrul socio-cultural etc. Organizația Mondială a Sănătății definește adolescența ca fiind
perioada dintre 16 și 19 ani, dar în numeroase țări occidentale se consideră că adolescența începe între 15 și
18 ani la fete, 16-18 ani la băieți, și se termină în jurul vârstei de 19-21 de ani la ambele sexe.
Adolescența este etapa în care copilul se dezvoltă foarte mult atât din punct de vedere fizic, cât și
emoțional sau social.Pe plan fizic, organismul tanarului trece printr-o serie de transformari care il conduc
spre adoptarea unei conformatii apropiate cu cea a adultilor.Pe plan psihologic, transformarile sunt extrem
de rapide si de spectaculoase si conduc spre generarea de noi conduite si modalitati de relationare cu cei din
jur. Aceasta perioada poate fi una extrem de tensionata, cu multe framanteri interne, cu adoptarea unei
atitudini uneori nonconformiste.
Perioada adolescenței se manifestă prin autoreflectare, prin descoperirea conștiinței de sine, a faptului că
existenta proprie se deosebește de a celorlalti oameni. Adolescentul începe să se descopere, să se cunoască,
să se autoevalueze în raport cu realizarile si capacitățile sale și ale altora. La fel ca orce adolescet, în această
perioadă eu trebuia să-mi raspund acum la întrebarea “Cine sunt eu?”. Pentu mine era o întrebare foarte
dificilă, cu senzații că nu pot să-mi găsesc locul în lume, că nu e nimic ce să mi se potrivească, dar cu
timpul mi s-a reușit, cu ajutorul părinților și îndrumările profesorilor.
Majoritatea adolescenților din ziua de azi sunt nesiguri pentru că nu au un centru de viață solid. Și ei doresc
să se sprijine pe cineva, iar ideal ar fi pe familie sau părinți, pe prieteni sau pe o relație.O familie poate crea
o atmosferă de confort spiritual pentru un adolescent, îl poate ajuta să-și simtă securitatea, încrederea în sine,
să-i învețe atitudinea potrivită față de adulți, colegi și copii mici și să răspundă corect în situații neobișnuite.
În ciuda multor persoane și circumstanțe care afectează adolescentul, cea mai gravă este influența familiei.
Fără îndoială, majoritatea părinților își iubesc cu adevărat adolescenții și cred că sunt capabili să exprime
perfect această iubire. Și aceasta, desigur, este cea mai mare greșeală a lor, pentru că aproape toți nu o arată
deloc. Pur și simplu nu știu să facă acest lucru. Foarte puțini adolescenți sunt cu adevărat norocoși și obțin
această iubire adevărată, necondiționată și deplină a părinților. Din fericire eu am avut acel noroc să am
alaturi pe cei mai buni părinți, unicul lucru ce m-a afectat, și încă mă afectează este faptul că tatăl nu este
prea des cu mine.Îi simt sustinerea, cuvintele lui mă încurajează, dar totuși este nevoie și de prezență, de o
îmbrățișare caldă.
În această perioadă apar des conflicte cu părinții, neînțelegeri și nemulțumiri.Cea mai comună plângere a
părinților este că „ea/el nu vrea nimic”. Adică părinților li se pare că copilul lor nu este interesat de nimic
important, prea pasiv.Cu aceasta m-am confruntat și eu o perioadă, simțeam cum parcă nu sunt înțeleasă,
cum doream să fac in pas, dar nu eram sigură pe mine și mă stopam.
Dar de ce un adolescent a devenit mai puțin curios de lume? Uneori, după una sau mai multe conversații, se
dovedește că rămâne curiozitatea, doar ceea ce se află în sufletul adolescentului nu se încadrează în sistemul
de valori al părinților. Unii părinți vorbesc despre prezența unor schimbări de comportament ale
adolescenților pe care le atribuie perioadei de dezvoltare a acestora, iar alți părinți consideră că aceste
schimbări de comportamentsunt consecințe ale utilizării excesive a tehnologiilor informaționale.Desigur,
internetul a schimbat foarte mult contextul pentru dezvoltarea unui adolescent și mulți părinți sunt îngrijorați
de faptul că copilul petrece prea mult timp la computer. M-am confruntat cu această problemă mereu, părinții
credeau că stau doar în calculator și nu mă ocup cu altceva, că nu am alte interese, dădeau exemple din adolescența
sa când nu era internet, că citeau mult, împleteau, croșetau, iar noi stăm doar în fața calculatoarelor. Sigur aceste
expresii aveau puțin adevăr, dar nu ănseamnă că nu luam informnație utilă de acolo, asta nu înșelegeau.Poate
această neîntelegere era din cauza că ei nu au avut această unealtă în perioada adolescenței și nu înțeleg atracția
față de ea.Desigur sunt peroane care au probleme cu dependența, petrec multe ore jucându-se. Conform unui
studiu realizat de cercetători, 85% dintre adolescenții joacă jocuri video pe calculator. Aproximativ 10%
dintre aceștia sunt dependenți de jocuri pe calculator și au anumite probleme create de această dependență.
Aceste stimulatoare din punct de vedere vizual și intelectual, au consecințe asupra vieții
adolescenților.Specialiștii spun despre adolescenții dependenți de jocuri pe calculator că au mai multe
probleme: Stima de sine scăzută, lipsa de încredere în sine, un risc mai mare de depresie, lipsa interacțiunii
sociale, petrec puțin timp cu familia și prietenii, nu mai acordă atenție asupra studiilor, pot avea dificultăți la
școală și note slabe, nu dorm suficient și au o stare de oboseală creată de calculator.
Dezvoltarea corectă a adolescenților se bazează pe stimularea mai multor arii în strânsă legătură cu
activitatea lor. Părinții trebuie să încurajeze dorința tinerilor de a-și descoperi propriul talent.Ei trebuie să
cunoască aceste informaţii, să înţeleagă cum funcţionează creierul, de ce este atât de impulsiv adolescentul,
de ce reacţionează atât de intens şi să încerce să nu pună ulei pe foc, să încerce mai degrabă să valideze
emoţiile adolescentului şi să-şi amintească că şi ei au fost adolescenţi.