PREZENTARE PROIECT LICENTA

Prin prezenta lucrare, mi-am propus sa evidentiez importanta principiilor de

dreptul mediului, precum si rolul disciplinei “Dreptul mediului” in societatea de astazi.
Primul capitol este destinat notiunilor introductive, si anume: definitia si izvoarele
dreptului mediului, precum si notiunea generala de principiu.
Astfel, printre izvoarele dreptului mediului se numara: legea, in sens larg (adica
legea propriu-zisa, ordonantele si hotararile Guvernului), Constitutia si tratatele
internationale la care Romania este parte.
Principiul, ca notiune generala, are acelasi inteles in majoritatea ramurilor de
drept, fiind o conduita generala, calauzitoare in procesul de reglementare.
In cuprinsul capitolul II am evidentiat rolul principiilor de dreptului mediului,
precum si un scurt comentariu personal cu privire la principiile cuprinse in Declaratia de
la Rio, semnata in anul 1992. In continuarea capitolului am prezentat, pe scurt, un
studiu de caz bazat pe principiul “poluatorul plateste”.
Astfel, principiile au rolul de a trasa liniile directoare ale sistemului juridic specific
acestei ramuri de drept. In ciuda faptului ca acestea nu au o putere juridica obligatorie,
toate actele normative care cuprind dispozitii din domeniul dreptului mediului trebuie sa
fie elaborate in conformitate cu acestea.
Adoptarea Declarației de la Rio reflectă preocupările mondiale în ce privește
protecția mediului și dezvoltarea durabilă de la acea vreme.
Reuniunea din 1992 a avut drept scop reînnoirea și, totodată adaptarea
reglementărilor și principiilor care au stat la baza întrunirii din 1972, la Stockholm.
Printre principiile enumerate in Declaratie, se numără: principiul dreptului la un
mediu sănătos; principiul dezvoltării durabile; informarea şi participarea cetățenilor la
luarea deciziilor, precum şi accesul la justiţie în problemele de mediu; principiul
precauției și prevenției; principiul poluatorul plateste.
Dreptul la un mediu sanatos se regaseste si in Constitutia Romaniei.
Reglementarea acestui principiu si la nivel constitutional reflecta centrul preocuparilor in
ce priveste domeniul dreptului mediului. Astfel, orice om are dreptul la un mediu
sanatos si, corelativ, pot spune ca atat autoritatile cat si celelalte persoane fizice si
jurice au obligatia de a nu aduce atingere acestui drept.
Cu privire la dezvoltarea durabilă a mediului, aceasta trebuie să fie exercitata
într-o manieră care să corespundă nevoilor atât a generației prezente, cât și a
generației viitoare.
 Informarea si participarea cetatenilor la luarea deciziilor instituie atât un drept, cât
și o obligație. Astfel, cetățenii unui stat au dreptul de a fi informați cu privire la orice
problemă de mediu și de a participa la luarea deciziilor cu privire la acest domeniu.
Corelativ acestui drept, statele au obligația de a facilita accesul la informațiile privind
problemele de mediu oricărui cetățean interesat. Mai mult, accesul la justiție este
garantat de acest principiu.
Principiul precauției este strâns legat de principiul prevenției. Astfel, statele
trebuie să fie precaute în luarea oricăror decizii privind mediul care ar putea cauza
pagube semnificative pe plan național și internațional.
Activitatea de prevenire trebuie să aibă la bază evitarea degradării mediului,
costurile pentru repararea pagubelor ecologice fiind mult mai mari, pagube care, uneori,
pot fi ireversibile. Prevenirea este de esența protecției mediului și, de aceea, acest
principiu se regăsește în majoritatea actelor normative naționale și internaționale.
Principiu ”poluatorul plătește” reprezomta baza privind raspunderea din dreptul
mediului. Acest principiu a dobândit o interpretare largă, având la bază principiul
precauției și prevenției. Astfel, persoana responsabilă pentru pagubele aduse mediului
va fi supusă, în principiu, unor sancțiuni de ordin patrimonial, care să justifice ori să
compenseze cu pagubele produse prin acțiunile sale necorespunzătoare.
Sectiunea a 4-a cuprinde prezentarea accidentului de la Baia Mare din anul
2000. Acesta a constat in scurgerea ”accidentala” a unei cantitati semnificative de
deseuri (aprox. 100.000 m3), continand aproximativ 100 de tone de cianura.
Scurgerea contaminată a traversat râurile Săsar, Lăpuș, Someș, Tisa și
Dunărea, iar, peste patru săptămâni a ajuns și în Marea Neagră. Aproape 2000 km de
pe parcursul Dunării și ai afluenților săi au fost afectați.
Am ales acest caz deoarece, isi gasesc aplicabilitatea mai multe principii
enuntate in Declaratia de la Rio și anume: principiul precautiei si preventiei; principiul
conform caruia cetatenii au dreptul de a fi informati cu privire la orice fel de activitate
care ar avea un impact asupra mediului; principiul cooperării internaționale în
soluționarea problemelor conservării mediului, precum si principiul poluator plateste.
Accidentul a fost destul de mediatizat la acea vreme, generand agitatie in mass-
media internationala. A fost numit, de catre un jurnalist sarb, cel mai mare dezastru
ecologic din Europa, dupa Cernobîl.
Acest dezastru ar fi putut fi evitat cu o minima diligenta din partea societatilor
raspunzatoare, mai ales ca a fost vorba de folosirea unor tehnologii noi si performante.
In mod cert, proprietarii uzinei nu au dat dovada nici de precautie nici de
preventie și au incalcat inclusiv dreptul cetatenilor de a fi informati si de a putea
participa la luarea deciziilor cu privire la inceperea unei activitati riscante in zona
respectiva.
In cadrul sectiunii 4 am prezentat pe scurt si prima cauza in care Romania a fost
condamnata la CEDO pentru incalcarea normelor privind dreptul mediului si anume
cauza Tatar vs Romania. Aceasta speta este bazata pe principiul poluatorul plateste.
La acea vreme, 2 cetateni care locuiau in vecinatatea uzinei de la Baia Mare au
incercat tragerea la raspundere a statului roman pentru dezastrul ecologic produs,
dezastru care a afectat sanatatea cetatenilor din zona.
CEDO a admis doar in parte cererile reclamantilor, insa, in urma dovezilor
prezentate, autoritatile romane au incalcat dreptul cetatenilor la informarea si
participarea la luarea deciziilor cu privire la inceperea activitatii de la Baia Mare.
CEDO a hotarat, in unanimitate, ca statul roman a incalcat art 8 din Conventia
Europeana a Drepturilor Omului (Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) si a
obligat statul roman la plata unor daune catre reclamanti.
Din punctul meu de vedere, principiul poluatorul plateste a fost incalcat de catre
statul roman. Responsabilii pentru poluarea uriasa nefiind trasi la raspundere in mod
corespunzator.
Capitolul III este bazat pe OUG 195/2005 privind protectia mediului. Aceasta
ordonanta reprezinta legea-cadru cu privire la dreptul mediului la nivel national. In
cadrul acestei ordonante sunt reglementate principiile aplicabile in Romania, bineinteles
in completare cu dispozitiile europene. Majoritatea principiilor din ordonanta de urgenta
reprezinta o transpunere a directivelor europene, precum si a Declaratiei de la Rio.
Raspunderea juridica in cazul incalcarii principiului poluatorul plateste am
prezentat-o in capitolul IV.
Raspunderea juridica se prezinta sub 3 forme: raspunderea civila, cea
contraventionala și raspunderea penala.
Raspunderea civila din domeniul dreptului mediului este reglementata sumar in
OUG 195/2005. Aceasta reglementare trebuie completata cu dispozitiile raspunderii
civile din Codul civil. Deosebirea majora fata de conditiile raspunderii din Codul civil
este aceea ca raspunderea in dreptul mediului este una obiectiva, independenta de
culpa vinovatului. Astfel, printre conditiile prevazute in Codul civil privitoare la
raspundere se numara si vinovatia (culpa) vinovatului. Ca regula, potrivit dispozitiilor
civile, inexistenta culpei atrage inexistenta raspunderii. In dreptul mediuluise aplica
toate conditiile raspunderii civile, cu exceptia culpei. (conditiile sunt: existenta unui
prejudiciu, culpa și legatura de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta).
 Răspunderea contravențională în dreptului mediului este cea mai răspândită,
comparativ cu celelalte 2 tipuri de răspundere. Acest fapt este datorat procedurii de
aplicare mult mai rapide și mai simple, comparativ cu răspunderea civilă și penală.
OUG 2/2001 reprezintă sediul materiei în ce privește regimul juridic al
contravențiilor. Prevederile din această ordonanță trebuie coroborate cu dispozițiile
OUG 195/2005, precum și cu dispozițiile OUG 68/2007 privitoare la sancționarea
contravențională.
Sancțiunile contravenționale prevăzute de legislația specifică dreptului mediului
sunt stabilite proporțional cu gradul de pericol al faptei.
Răspunderea penală reprezintă cea mai gravă formă de răspundere juridică,
care își găsește aplicabilitatea în cazul săvârșirii de către persoanele fizice și juridice a
unor fapte grave din punct de vedere al pericolului social. Această formă a răspunderii
juridice implică obligarea făptuitorului (a poluatorului) de a suporta toate consecințele
legale de natură penală a faptelor sale.
Particularitatea răspunderii penale în domeniul dreptului mediului este
determinată de obiectului juridic ocrotit de lege și de faptul că este guvernată de
principiul ”poluatorul plătește”. Dispozițiile dreptului comun în materie penală se aplică,
în mod corespunzător, și în dreptul mediului.

Notiunea de infractiune ecologica se refera la o faptă socialmente periculoasă,

care reprezintă o amenințare cu privire la viața și sănătatea omului, precum și în ce
privește calitatea mediului. De asemenea, infracțiunea ecologică este bazată pe
vinovăție.
Pentru a se putea angaja răspunderea penală în dreptul mediului, este necesar
să fie indeplinite următoarele condiții: fapta să fie prevăzută de lege;fapta săvârșită să
aibă capacitatea de a pune în pericol viața sau sănătatea omului ori a animalelor;
(art.98 alin.(1) din OUG 195/2005);să existe latura subiectivă, anume vinovăția cerută
de lege pentru săvârșirea faptei de natură penală; fapta să fie nejustificată și imputabilă
poluatorului; să existe o legătură de cauzalitate între fapta săvârșită și paguba produsă.
CONCLUZII
În ultimii ani, dreptul mediului a evoluat considerabil, protecția mediului devenind
prioritară la nivel mondial.
Totuși, reglementările din acest domeniu prezintă încă lacune, nefiind unitare și
coerente. Ca urmare a dezvoltării domeniului dreptului mediului, s-au conturat diferite
principii la nivel mondial, care au funcția de a dezvolta sistemul de drept și de a trasa
liniile directoare pentru orice reglementare care se va elabora în viitor.
Orice legiuitor se va ghida, în elaborarea actelor normative, după principiile
dreptului mediului, chiar dacă acestea au doar un caracter de recomandare.
Astfel, acestea au dobândit un rol important în viața socială, fiind indispensabile
acestei ramuri de drept. Totuși, aceste principii necesită o constantă ”actualizare”, în
vederea satisfacerii nevoilor prezente și chiar viitoare a generațiilor.
În lipsa unei ”actualizări” a principiilor generale aplicabile în domeniul mediului și
a unei unificări a reglementărilor, se va crea un gol în legislația specifică, ceea ce
înseamnă o aplicare eronată a legii, lăsând loc de interpretări.
Din punctul meu de vedere, cel puțin la nivel național, este nevoie de o
modificare radicală a legislației din dreptul mediului. În primul rând, este necesar ca
reglementările europene să fie ratificate complet de către statul român pentru a evita
confuzia existentă în prezent.