acscscsdfaRomantismul este o mişcare artistică şi filozofică apărută în ultimele decenii ale secolului XVIII

în Europa care a durat o mare parte din secolul XIX. A fost o mişcare contra raţionalismului care marcase
perioada neoclasică, ce se va pierde la apariţia spiritului romantic. Romantismul pătrunde în literatura
română după 1830, cu oarecare întârziere, prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai Eminescu şi chiar
mai târziu, în secolul douăzeci, ca o stare de spirit ce nu dispare niciodată. Romanticii timpurii sunt
Andrei Mureşanu, Vasile Cârlova, Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, poeţi ce oscilează între
romantism şi clasicism. Romantismul, în ţara noastră, este stimulatorul luptei pentru eliberare şi al
deşteptării conştiinţei naţionale. Literatura romantică din perioada paşoptistă nu se pierde în zugrăvirea
zbuciumului şi a căutărilor intime, ea este o literatură angajată, pusă în slujba idealului naţional.
Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară, cu un program bine definit, care ridică literatura
noastră de la încercările minore ale Văcăreştilor, la geniul universal al lui Eminescu. Este o reacţie la
imobilismul şi schematismul clasicist, presupunând o eliberare a minţii de “închisoarea vieţii”, şi
cuprinde destul de repede întreaga Europă. Multe din motivele frecvente ale romanticilor sunt preluate
şi de scriitorii români: mitul strigoiului, evocarea trecutului istoric, trecerea ireversibilă a timpului, omul
nemuritor, nopţile, titanismul, natura, geniul, ierarhia divină. Romantismul se traduce prin ironie, prin
satiră, prin demonism, promovând meditaţia, nuvela şi romanul istoric, epopeea sociogonică.
Romantismul românesc s-a înfăţişat , în general, în două ipostaze: una plină de tumult, patetică şi
declamatoare în Muntenia, alta mai senină şi mai temperată în Moldova. Caracteristice îi sunt angajarea
în istorie şi descoperirea folclorului. Ca primă generaţie a 2 Rolul literaturii în perioada paşoptistă
literaturii noastre moderne, scriitorii paşoptisti au intrat în conştiinţa românească drept oamenii
începutului de drum. Reprezentanţii romantismului de acum dau operei lor un pronunţat caracter
militant ei fiind deopotrivă scriitori şi revoluţionari. Ideologia literară: articole programatice şi de
doctrina-REVISTE - Curierul românesc. Articolele programatice ale unui curent sau ale unei mişcări
literare au avut întotdeauna o importanţă majoră, pentru că au cristalizat şi au dat coerenţă tendinţelor
fundamentale ale epocii. În Principatele Române, pe la finele secolului XVIII şi în primii ani ai secolului
XIX, începuse să pătrundă diferite ziare străine, mai ales franceze, germane şi greceşti. Nevoia unui
mijloc de a se răspândi mai repede ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se simţise de
mult. Cel dintai care a schiţat un program teoretic avand ca scop modernizarea literaturii române a fost
Ion Heliade Radulescu. El este fondatorul „Curierului romanesc” , revistă ân limba română, apărută pe 8
aprilie 1829. Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu, comandantul armatelor ruşeşti, care a
obţinut aprobarea apariţiei gazetei.Este prima gazetă românească cu periodicitate constantă şi cu
apariţie îndelungată, gazetă care pune bazele presei româneşti. Încet, încet, „Curierul românesc” devine
ecoul întregii mişcări literare din ţară