Betonul precomprimat este utilizat frecvent la suprastructuri, dar este folosit foarte rar la fundatii sau

pardoseli. In afara de cateva consideratii tehnice practice, acest lucru se datoreaza unui conservatorism in
ingineria geotehnica. Scopul principal al unei fundatii sau al unei pardoseli este de a transmite terenului, in
conditii de siguranta, sarcinile produse de suprastructura. Transferul de sarcini trebuie sa fie fara deformatii
nedorite, fie ale suprastructurii, fie ale fundatiei sau terenului de fundare (prin depasirea capacitatii portante
a terenului).

Cele mai complexe probleme sunt induse de cunoasterea parametrilor terenului. Modelele foarte complexe
pentru proiectarea uzuala sunt evitate de catre proiectanti. Prin urmare, unele metode simplificate sunt
indispensabile. Starea de tensiuni in teren depinde de sarcinile aplicate. Asadar, posibilitatea de a introduce
un sistem de forte de intindere, prin post tensionare, este unul dintre mijloacele principale de utilizare a
acestei tehnologii in ingineria geotehnica.

PARDOSELI INDUSTRIALE

Aspecte privind pardoselile industriale armate

Pardoselile industriale sunt placi elastice din beton armat rezemate pe o perna de balast. Ele pot fi alcatuite
ca: a. pardoseli simple (pentru hale obisnuite), compuse din perna de balast compactat (20-30 cm) si placa din beton
armat (15-20 cm) (fig. 1) sau b. pardoseli grele (hale cu incarcari mari), compuse din perna de piatra sparta (25-30
cm), strat de egalizare (2-3 cm), beton armat (dispers sau cu plasa dubla), eventual cu finisaj din rasina
epoxidica (fig. 2).

Pentru asigurarea unei bune comportari a terenului natural la solicitarile transmise pe talpa pernei, se impune ca, pe
toata suprafata pardoselii, sa se elimine intreg stratul vegetal (>20 cm). Daca se constata existenta unei zone ume-
zite, pamantul din acea zona se va indeparta si inlocui cu unul curat, rezultat din excavatii sau cu balast, iar intreaga
umplutura se va compacta.

In cazul in care grosimea acestor straturi este mai mare de 70-100 cm se recomanda ca zona umezita sa se
consolideze si cu un blocaj de piatra (100-200 mm) introdus prin compactare in terenul moale.

Daca sub stratul vegetal avem un pamant contractil, se impune ca intre pardoseala si terenul natural sa se prevada
un strat de pamant stabilizat (cu ciment, var) de minim 20 cm. O alta solutie posibila este un strat de nisip afanat dar
acesta poate fi mai dificil de mentinut in stare afanata. In general, se impune compactarea terenului natural cu utilaje
vibrocompactoare.

Calitatea umpluturii, executata pana la nivelul inferior al balastului, se va stabili prin incercari de teren cu placa de
proba (300 mm), dupa tehnologia recomandata de SR EN 1997-3. Valoarea coeficientului de pat minim trebuie sa fie
kx = 0,03 N/mm3. Coeficientul de pat se va determina dupa normativul EN ON-B 4417. Se recomanda, de asemenea,
ca valoarea gradului de compactare sa indeplineasca conditia: Dp ³ 100%.

Perna de balast sau piatra sparta trebuie sa indeplineasca o serie de conditii de calitate: compactarea pernei sa se
faca in straturi de 15-20 cm, cu utilaje care asigura indeplinirea conditiilor de calitate cerute prin proiect, iar pentru a
asigura imbunatatirea zonei superioare a umpluturii din perna, se recomanda executarea unui strat de finisaj cu
granulatie fina (pietris compactat cu nisip).

Perna trebuie sa asigure urmatoarele conditii de calitate:

• Pentru pardoseli cu incarcari normale: coeficientul de pat minim kmin = 0,06 N/mm3, modulul de deformatie liniara
En2 ³ 125 MN/mm2 iar raportul En2/En1 < 2,5.

• Pentru pardoseli cu incarcari mari: coeficientul de pat minim kmin ³ 0,10 N/mm3, modulul de deformatie liniara En2 ³
160 MN/mm2 iar raportul En2/En1 < 2,2.

Valoarea modulului de deformatie liniara, pentru prima incarcare (En1) si pentru a doua incarcare (reincarcare) (En2),
se determina cu placa de proba (B = 300 mm), dupa metodologia din normativul EN ON B 4417 (SR EN 1997-
2/2008).

Pardoseala din beton se va executa cu respectarea urmatoarelor recomandari: clasa minima de beton – C30/37 cu
A/C £ 0,5, ciment CEM 32.5 (nu se vor utiliza cimenturi cu priza rapida). Se va utiliza armarea dispersa cu fibre de
otel si/sau plase sudate, iar grosimea placii (d) trebuie sa se situeze in intervalul 14cm < d < 26 cm.

Se vor prevedea rosturi de dilatare si de turnare. Rosturile de turnare se vor prevedea in functie de posibilitatea de
turnare a betonului, pe toata inaltimea placii si se vor prelucra, pentru a asigura continuitatea placii. Rosturile de
turnare se vor executa ca in figura 3. In general, este de preferat evitarea acestora, daca este posibil, din cauza
dificultatilor de umplere a lor. O solutie mai simpla de cofrare a rosturilor laterale este prezentata in figura 4.

Dupa aproximativ 80 de zile, rosturile de turnare se umplu cu material flexibil (de exemplu Sikaflex 11 FC in prima
faza si Sikadur 51 – dupa consumarea contractiilor), pentru a nu permite deteriorarea muchiilor.

In zona rostului de turnare, armatura de continuizare se va dispune pe capre (fig. 5).

In zonele din jurul fundatiilor existente, pardoselile se intrerup prin rosturi de turnare executate la 450 pe toate laturile
stalpului (fig. 6).

La intrare si in zona portilor se recomanda consolidarea pardoselilor cu coltare executate din platbanda 50 mm x 50
mm x 5 mm (fig. 7).

Rosturile de contractie se executa dupa turnarea placii (maxim 4 ore), pe o adancime de 1/3 din inaltimea
acesteia (fig. 8). Ele se vor umple cu aceleasi materiale ca rosturile de turnare (Sikaflex, Sikadur etc.).

Se recomanda ca marimea panourilor determinate de rosturile de turnare sa nu depaseasca urmatoarele valori (in
niciun caz, insa, latura panourilor nu trebuie sa depaseasca 60 d:

• Pentru turnare in aer liber L £ 6 m sau L £ 33 d;

• Pentru turnare in hale deschise L £ 6 m;

• Pentru turnare in hale inchise L £ 12 m.

Daca terenul de fundare este compresibil, rezemarea directa a pernei de balast si a pardoselii nu este
recomandabila. In cazul in care in structura terenului apar straturi foarte deformabile (namoluri, turbe etc.),
executarea pilotilor poate conduce la aparitia fenomenului de pompare a materialului moale si la crearea unei zone
foarte afanate (fig. 9). Sub incarcari externe, produse de greutatea proprie si solicitarile utile (5-65 kN/m2), se poate
produce o deformatie, in timp, a pachetului de straturi compresibile, deformatie care determina tasarea unei zone
extinse de sub pardoseala. In acest caz, placa pardoselii se va deforma sau se va suspenda de fundatia existenta,
supraincarcand-o peste limita capacitatii portante.

Intr-o asemenea situatie se impune adoptarea uneia dintre solutiile:

• Rezemarea placii pardoselii pe piloti izolati / micropiloti (fig. 10). Pe zona de rezemare a placii se vor executa grinzi
inglobate in placa pardoselii.
• Executarea unui planseu din beton armat (grinzi + placa), rezemat pe fundatia pe piloti a stalpilor.

Dimensionarea pardoselilor industriale

Dimensionarea pardoselilor industriale se face ca pentru o placa elastica, pe mediu elastic, solicitata de incarcari
externe (circulatie, solicitari uniform repartizate, solicitari concentrate etc.).

Determinarea inaltimii placii se va face din conditia de strapungere, considerand suprafete de forfecare din
incarcari (fig. 11a. si  11b.).

Calculul solicitarilor in placa (M, T), necesare pentru dimensionarea armaturii se face dupa metoda coeficientului de
pat. Valoarea coeficientului de pat este Ks, valoare care se introduce la l0. Calculul placii se va determina in functie de
rigiditatea placii si a terenului de fundare, cu relatia (Popa, 1993):

in care:

H – inaltimea stratului deformabil (perna),

E0 – modulul de deformatie liniara echivalent al pamantului,

E – modulul de elasticitate a betonului.

Unul dintre modelele posibile de calcul ale placilor infinite, solicitate de o forta concentrata in modelul Winkler, este
metoda Heteny.

Calculul se face plecand de la valoarea le – lungimea efectiva a placii.

unde D – este rigiditatea cilindrica a placii egala cu:

La dimensionarea pardoselilor industriale, incarcarile de calcul se iau cu un coeficient partial de siguranta, conform
SR EN 1997-1.

Calculul dupa metoda Heteny ia in considerare numai cazul placii elastice incarcata cu o sarcina concentrata (fig.
12).

In general, placile de pardoseala sunt incarcate cu sarcini din circulatie sau statice, amplasate in diferite pozitii (langa
rost, mijloc etc.). In cazul placilor elastice se considera o distributie a presiunilor de contact liniara, pe zona de
influenta a deformatiilor placii (fig. 13).

Pentru aceste cazuri se vor folosi relatii care permit determinarea valorii momentelor incovoietoare.

(Va urma)

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 98 – noiembrie 2013, pag. 40

Autori:
prof. dr. ing. Augustin Popa, s. l. dr. ing. Nicoleta Ilies – Universitatea Tehnica din Cluj Napoca, Facultatea de
Constructii, Departamentul Structuri

 
[Total vizite - 6.332 / Vizite astazi - 1]