E doar că el… ştii, eram împreună tot timpul, de nedespărţit, chiar… şi-apoi vine luna mai a

anului II al lui, cam cu o săptămână înainte de examenele finale… eram aici sus şi scoate
discursul cu “oamenii sunt diferiţi” fix din cur de parcă cita din Scripturi sau aşa ceva, de
parcă nimeni nu-l mai folosise sau auzise înainte, şi eu trebuia să înţeleg şi să-l eliberez ca
să-şi facă chestia lui poly sci fi ca şi cum n-am fi petrecut nici două minute împreună… M-a
adus aici sus pentru un picnic şi pe urmă mi-a trântit-o ca pe o prăjitură muşuroi de cârtiţă.
Nici nu-mi place Dr. Oetker, aşa că ce pizda mă-sii, am plecat pe jos acasă. Mi-am târât
curul pââână la casa părinţilor mei, care e la 4 mile bune de-aici, după cum ştii. Dar, hei, aia
a fost ultima oară când am fost aici, aşa că poate de-asta sunt puţintel prudentă…
Cam scoteam fum pe nări. Adică… tipul ăsta chiar m-a rănit şi cred că sunt aşa
hipersensibilă la alt incident ca ăla că sunt încă destul de iritabilă. Adică, chiar şi după doi
ani. După, şi nu vreau să spun doar în timp ce mergeam spre casă, dar pentru multe luni de
zile, voiam să-i fac rău, chiar voiam. Îl urmăream la ore şi îi trimiteam tot felul de căcaturi,
prin poştă, şoricei de câmp morţi şi porcării… Eram aşa dusă! Da, aflam când se ducea la
întâlniri şi d-astea – colegul lui de cameră era un halterofil care mă plăcea un pic – şi
apăream la acelaşi restaurant sau la Multiplex şi intram la acelaşi film… mă rog. Odată, am
aşteptat într-o cabină de toaletă la Gregory’s cam, ăă, o oră. Am ţipat la tipa asta pe care o
dusese la un meci de softball. Adică, chiar în faţă! Dacă i-ai fi văzut… doamne, era de
nepreţuit. Vezi, el a trebuit să ia nişte cursuri de vară ca să termine, aşa că i-am făcut-o bine
de tot. L-am speriat tare de tot. Chiar a chemat poliţia odată, dar eu mi-am zis, şi ce? Să-l ia
dracu. Am continuat, dar eram foarte vicleană. Făceam să pară totul întâmplător, din diferite
staţii de poştă din alte oraşe şi de-astea… nu puteau face nimic. Poliţia. I-am aflat noua
adresă de e-mail cam acum cinci luni – printr-un program de-ăla de pe net cu “găseşte-ţi
colegii de clasă!” – şi i-am trimis câteva nasoale. Nişte, ăă… poze de-astea cu cai care se
cacă în gura unei femei şi alte acte de soiul ăsta… pentru că, ştii, cam asta mi-a făcut el
mie. Pur şi simplu… s-a căcat pe mine şi probabil dup-aia s-a şi distrat. Tot drumul spre
casă. Cum zici asta la trecut, oricum? Adică, la timpul trecut? Când deja te-ai căcat pe
cineva…Mă rog… asta a făcut. Dl. Student Absolvent cu un Cont Bancar. Se căcase pe
mine şi-mi dăduse papucii, şi asta e greşit. E un lucru rău-rău să faci asta cuiva, cuiva care
te iubeşte, aşa că mi-am zis, “Hei, omuleţule, nu! Î-î! N-am terminat cu tine încă. Nope. Şi
poate nici pentru un timp mai lung.” Scuze dacă am fost ciudată.