FIŞĂ DE LUCRU – ADVERBUL

I. Subliniază forma corectă a adverbelor în enunţurile:

1. Altă dată/Altădată primăvara sosea mai târziu şi iernile erau mai grele.
2. Altă dată/Altădată să nu se mai întâmple!
3. Demult/De mult trăia un vrăjitor temut de toată lumea.
4. Demult/De mult timp nu i-am mai văzut pe verişorii mei.
5. Ca să nu pierd trenul, am mers întruna/într-una.
6. Întruna/Într-una din zile, m-am pomenit cu el la uşă.
7. Bineînţeles/Bine înţeles că vom merge împreună în excursie.
8. Profesorul ştie să se facă bineînţeles/ bine înţeles de elevi.
9. Numai/nu mai vreau să te ajut.
10. Numai/nu mai tu mă poţi ajuta pentru rezolvarea problemei.
11. Lui nu-i place deloc/de loc frişca.
12. Maria este deloc/de loc din Humuleşti.
13. De altfel/De alt fel, tu eşti un copil cuminte.
14. Am cumpărat prăjituri de altfel/ de alt fel.
15. Câteodată/Câte o dată, mi se face aşa de dor de voi!
16. La ora de matematică, am ieşit la tablă câteodată/câte o dată.
17. Azi e mai frig decât/de cât ieri.
18. Decât/De cât timp nu ai mai fost la bunici?
19. Nu vreau să te mai văd defel/de fel.
20. Ei sunt defel/de fel din Craiova.
21. Odată/O dată, împăraţii aveau trei fii şi un palat imens.
22. Am citit lecţia odată/o dată, nu de mai multe ori.
23. Nu mi-a plăcut niciodată/nici o dată iarna.
24. În acele zile, nu l-am văzut pe verişorul meu niciodată/nici o dată.
25. De o parte/Deoparte şi de alta a aleii creşteau flori înalte.
26. Fata stătea timidă de o parte/deoparte.

II. Stabileşte funcţia sintactică a adverbelor din enunţurile de mai jos:

1. Lecţia de astăzi este uşoară.
2. La chemarea mea, tu ai venit repede.
3. Vara merg la mare cu părinţii mei.
4. Desigur că va veni la noi.
5. Tu locuieşti aproape.

III. Identifică şi analizează adverbele şi locuţiunile adverbiale din textele de mai jos:
a. „Lovea diapazonul de colţul catedrei, îl ducea repede la urechea dreaptă şi, încruntând
puţin din sprâncene, dădea uşor tonul: laaa!... Atunci izbucneau glasurile tinere într-o revărsare
caldă.”
(M. Sadoveanu, Domnu’ Trandafir)
b. „- Nu vă mişcaţi, le şopteşte prepeliţa şi se strecoară binişor mai departe. Câinele păşeşte
încet după ea. Se apropie şi vânătorul. Uite-l: piciorul lui e acum aşa de aproape de ei.”
(I.Al. Brătescu-Voineşti, Puiul)
c. „Deasupra se boltea un cer alburiu de singurătate. Mergeau încet pe un drum de ţărână…
un stol de stănci şi grauri pluti alene pe vânt, apoi se lăsă într-o vâlcea.
- Hm, curte-i la doi paşi… Azi e sâmbătă, boierul trebuie să fie acasă. Sâmbăta vine mai
devreme de la câmp.” (M. Sadoveanu, Bordeenii)
d. „În răstimpuri se porneşte o boare domoală, care trece în grabă, după ce-a înfiorat frunzele
perilor din grădină. Dealurile înalte îşi lasă încet-încet vălul uşor de umbră, care lunecă tot mai
mult la vale.”
(Ion Agârbiceanu, Dascălul Vintilă)