Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Introducere
Acidul ascorbic (vitamina C) este un nutrient esenţial vieţii, solubil în apă, implicat în
producţia de glucocorticosteroizi şi de anumiţi neurotransmiţători (substanţe care permit
transmisia influxului nervos), în metabolismul glucozei, al colagenului, al acidului folic şi al
anumitor aminoacizi, în neutralizarea radicalilor liberi şi a nitrozaminelor, în reacţii
imunologice, care facilitează absorbţia fierului la nivelul tubului digestiv.
Vitamina C a fost
folosita inca din vechi timpuri
pentru tratarea bolii scorbut care
a fost descrisa prima data la
cruciatii din Egip (1249) si era
foarte raspandita la marinari
(1498) si copii (1883). Medicii
din acele timpuri au intuit natura
carentiala a bolii si au
recomandat ca tratament
consumarea alimenteor
proaspete: fructe, plante verzi,
alge, citrice etc. Cercetarile
stiintifice au demonstrat mai tarziu pe cobai ca regimul bogat in fainoase, precum cel al
marinarilor, este cauza aparitiei scorbutului. Prevenirea acestei boli si chiar vindecarea ei a fost
bazata pe alimentatia bogata in “principiul antiscorbutic” (A. Holst, T. Frohlich, 1907, 1912).
Principiu care a fost denumit “factorul hidrosolubil C” (Drummond, 1912) si izolat din sucul
de lamaie sub forma unui compus cu formula C6H8O6.
Acidul ascorbic şi sărurile sale de sodiu, potasiu şi calciu sunt des folosiţi ca aditivi
alimentari antioxidanţi. Aceşti compuşi sunt solubili în apă şi, deci, nu pot proteja grăsimile de
oxidare: pentru acestea, esterii liposolubili ai acidului ascobic cu catenă lungă de acizi graşi
(ascorbil palmitat sau ascorbil stearate) pot fi folosiţi drepti antioxidanţi.
Numele aditivilor alimentari europeni relevanţi sunt: E300 acid ascorbic, E301 ascorbat de
sodiu, E302 ascorbat de calciu, E303 ascorbat de potasiu, E304 esteri ai acidului ascorbic cu
acizi graşi ascorbil palmitat,ascorbil stearat.
În 1937 Premiul Nobel pentru chimie a fost acordat la Walter Haworth pentru munca sa
în determinarea structurii acidului ascorbic.Acidul ascorbic este oxidat foarte uşor şi de aceea
este folosit ca reducător în soluţiile de developare fotografică (printre alţi compuşi) şi drept
conservant.
Expunerea la oxigen, lumină, căldură si metal distrug acidul ascorbic, deci trebuie
păstrat la întuneric şi răcoare, într-un recipient non-metalic. Forma oxidată a acidului ascorbic
se numeşte acid dehidroascorbic.
Persoanele în vârstă sunt cunoscute pentru lipsa de vitamina C, în primul rând pentru
că dieta lor este săracita. Într-un sondaj din 1978, persoanele în vârstă au avut doar jumătate din
nivelul de acid ascorbic în sânge, la fel ca şi subiecţii mai tineri. Conform studiilor de cercetare,
bărbaţi şi femeile peste 65 de ani nevoie de doze zilnice de 150 mg şi 75 - 80 mg, respectiv,
pentru a menţine un nivel plasmatic de 1,0 mg / dl.
Tratarea berii cu substanţe antioxidante, care are drept scop legarea oxigenului dizolvat
ȋn bere şi protejarea altor compuşi susceptibili la oxidare prezenţi ȋn bere. Se utilizează acidul
ascorbic în cantitate de 2-8 g/hl, care poate compensa acţiunea oxigenului dintr-o bere care
conţine 0,5-1,0 mg 02 bere. Acidul ascorbic se adaugă în berea filtrată înainte de tragere.
Din totalul de peste 80.000 tone produse anual, circa o treime se utilizează în industria
farmceutică (multivitamine, tablete, siropuri, comprimate efervescente etc.), restul utilizându-
se în special în calitate de conservant în industria alimentară sau în industria cosmetică.
intervine in fenomenele de
oxidoreducere, fiind cel mai
puternic antioxidant;
este antiinfectioasa,
tonifianta, antitoxica;
participa la asimilarea de
catre organism a fierului;
previne si vindeca
scorbutul;
mareste rezistenta vaselor
sanguine ;
contribuie la formarea
globulelor rosii, a dintilor si
oaselor;
are rol de reglare a nivelului glicemiei si al colesterolului, de distrugere a toxinelor
acumulate in organism;
intervine in buna functionare a tesuturilor, precum si a diferitelor organe;
participa la transformarile chimice ale proteinelor, lipidelor si glucidelor, la formarea
substantelor intercelulare ;
diminueaza perioadele de convalescenta;
este eficienta in reducerea ritmului de opacjfiere a cristalinului (indeosebi la persoanele
varstnice);
intarzie aparitia cataractei si-i reduce gravitatea cu cca 50%;
impiedica depunerea grasimilor la nivelul ficatului asigura functionarea normala a
celulei hepatice;
intervine in metabolismul carotenilor ;
protejeaza acidul folie ;
are actiune antialergica ;
ca laxativ natural;
scade incidenta aparitiei de cheaguri in vasele sanguine;
mareste gradul de absorbtie a fierului organic;
reduce efectele unui numar mare de alergeni;
asigura coeziunea celulelor proteice, marind astfel durata vietii.
Datorita acestor proprietati, vitamina C este indicata intr-un mare numar de afectiuni, cum
ar fi: forme incipiente de scorbut, boli infectioase acute si febrile, surmenaj fizic si intelectual,
anemii, anorexie, oboseala, neadaptarea organismului la frig, diferite alergii, arsuri, hemoragii
nazale si hemoragii vaginale, acnee, celulita, stres, carenta de calciu (fracturi, osteomielita,
paradontoze, carii dentare, tulburari de crestere), raceala si gripa, tulburari respiratorii, artrita,
diaree, hipcolesterolemie, hipertensiune arteriala si ateroscleroza, diferite tulburari digestive,
afectiuni vasculare, deficiente in buna functionare a glandelor sexuale, angine, sinuzite, gingi-
vite, diferite toxicoze, diabet, astenii, insuficienta cardiaca, reumatism cardiovascular,
pneumonii si pleurezii, tuberculoza pulmonara, astm bronsic, dificultati in mentinerea sarcinii
si asigurarea alaptarii, in cicatrizarea ranilor si tratarea contuziilor uscate, inflamatii ale cailor
biliare, hepatice si ciroze hepatice etc. In plus, s-a aratat ca aceasta vitamina este si
antiaterosclerogena.
Ar mai trebui cunoscut si luat in considerare faptul ca aspirina poate mari de pana la trei ori
viteza de eliminare a vitaminei C din organism; in plus, dupa numai doua-trei luni de pastrare,
in majoritatea fructelor si legumelor, continutul in vitamina C scade la jumatate si continua sa
scada pana la valori minime. In aceasta categoric de produse vegetale intra indeosebi cartofii si
merele. Astfel, de la un continut initial in vitamina C de cea 25 mg/100 g, cartofii ajung la o
cantitate de cea 5 mg/100 g, iar merele - de la 10
mg/100 g, la numai 1 mg/100 g. Fac exceptie
fericita de la acest neajuns varza alba cruda si
indeosebi cea murata. Desigur ca acelasi lucru se
petrece si in cazul celorlalte specii de varza (rosie,
de Bruxelles si indeosebi cea de frunze), care sunt
cu mult mai bogate atat in acid ascorbic, cat si in
celelalte trofine. Trebuie tinut cont si de faptul ca
rezervele de vitamina C stocate in ficat la un
moment dat, daca nu sunt mereu refacute, sunt
suficiente numai pe o perioada de doua-trei,
maximum patru luni.
Astfel, pentru a preveni instalarea hipovitaminozei C, in perioada iarna-primavara, in afara
consumului de varza, se recomanda ceaiurile de macese si cele din fructe de catina alba pulpele
de macese si fructele de catina alba (conservate in miere), precum si pasta de macese, coacazele
negre, frunzele de patrunjel, boiaua de ardei rosu dulce , sau suplimente nutritive ce contin
extrase concentrate din aceste plante sau chiar vitamina C.
4. PROPRIETATI FIZICO-CHIMICE
Acidul ascorbic este un solid sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba, fara
miros, cu un gust acru, solubil in apa, glicerol, metanol, putin solubil in acetat de etil si insolubil
in benzen, eter de petrol, cloroform, uleiuri (grase) si in majoritatea solventilor organici.Cea
mai importanta proprietate chimica a vitaminei C este caracterul puternic reducator, dar si
caracterul acid.
Usurinta cu care se poate oxida prin caracterul puternic reducator, in prima etapa, acidul
ascorbic trece in acidul dehidroascobic sub influexnta oxidantilor slabi, cum ar fi iodul, brumul,
etc. (etapa reversibila si esentiala pentru functiile sale biologice). In continuare, cu oxidanti mai
puternici, cum ar fi KMnO4, hipoiodati, oxidarea continua la acid dicetogulonic si apoi la un
amstec de acid treonic si oxalic, pana chiar la CO2 (etape ireversibile care au loc in organism
in cursul metabolizarii).Caracterul acid al vitaminei C este data de prezenta a doua grupe
hidroxil ce pot pune in libertate protoni. Se considera ca doar o grupare este implicata in
exercitarea efectului acid.
Acidul ascorbic este stabil in forma cristalizata, dar in solutie, activitatea scade odata cu
cresterea temperaturii si a pH-ului (prin incalzirea solutiei la 110℃, activitatea biologica scade
cu 10%, prin expunerea la aer la temperatura camerei pierde 35%, iar la pH=7 se distruge rapid,
chiar si in absenta aerului).
Vitamina C da o serie reactii de culoare cu: FeCl3 (violet), FeSO4 (albastru-violet), TiCl4
(rosie), precum si cu o serie de reactive (indicatori).Prin hidrogenarea partiala a vitaminei C in
current de hidrogen la 60 atm si 35-40℃, in prezenta de catalizator (platina) se obtine acidul
idonic.