Baltagul

Mihail Sadoveanu

Opera Baltagul, de Mihail Sadoveanu, publicata in 1930, este un roman interbelic,

obiectiv, realist-mitic si traditional. Aceasta opera face parte din categoria romanului
traditional deoarece se inspira din viata rurala, lumea oierilor din Muntii Moldova. Totodata
este si un roman de tip social deoarece prezinta o fresca a vietii oierilor de la munte. Romanul
este o creație epică în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune complexă desfășurată pe mai
multe planuri, în timp și spațiu precizate, antrenând un număr mare de personaje puternic
individualizate. Acesta este o opera care ilustreaza viziunea despre lume si creatia autorului,
surprinzand totodata viziunea mioritica asupra mortii intr-o noua interpretare.

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, București) a fost
un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat
unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX. Opera sa
se poate grupa în cîteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o
anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și
povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum
Creanga de aur sau Divanul persian, precum și o ultimă fază care corespunde realismului
socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
Romanul este o creație epică în proză, de mari dimensiuni, cu acțiune complexă
desfășurată pe mai multe planuri, în timp și spațiu precizate, antrenând un număr mare de
personaje puternic individualizate. Aceasta opera este un Roman interbelic tradiţional datorită
stratificării planurilor sale narative şi datorită spaţiilor ample de gesticulaţie conflictuală,
"Baltagul" se grefează pe atmosfera lumii arhaice a satului românesc şi pe sufletul ţăranului
moldovean ca păstrător al lumii vechi, al tradiţiilor şi al specificului naţional, cu un mod
propriu de a gândi, de a simţi şi de a reacţiona în faţa problemelor cruciale ale vieţii, apărând
principii fundamentale. Baltagul este un roman polimorf, realist şi simbolic în acelaşi timp,
încadrându-se într-un tip aparte de realism, şi anume realismul mitic. De asemenea,
"Baltagul" ilustrează realismul mitic, în a cărui reprezentare realitatea este o manifestare
vizibilă a unor legi invizibile, pe care scriitorul le revelează cititorului, spre o mai bună
înţelegere a sensurilor existenţei.
Tema rurală a romanului tradițional este dublată de tema călătoriei inițiatice și justițiare.
Romanul „Baltagul” prezintă monografia satului moldovenesc de la munte, lumea arhaică a
păstorilor, și are în prim-plan căutarea și pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Alaturi de tema rurala, regasim si temele: tema vieţii şi a morţii, a iubirii, a datoriei şi a
iniţierii, care permite totodată realizarea monografiei satului moldovenesc de munte. Temele
se evidenţiază prin tipul ţăranului păstrător al lumii vechi, arhaice şi patriarhale. Titlul operei
literare ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu este sintetic fiind alcatuit dintr-un substantiv comun
articulat cu articolul hotarat ,,-ul” ,,Baltagul”. Un baltag este un topor cu doua taisuri, un
obiect ambivalent: armă a crimei şi intrumentul actului justiţiar, reparator. Baltagul este un
simbol al labirintului, ce reiese din drumul şerpuit pe care îl parcurge Vitoria Lipan în
căutarea soţului, un labirit interior, al gandurilor sale ce o macinau, dar si un labirint exterior,
al drumului săpat în stâncile munţilor pe care îl parcursese Nechifor Lipan.
Naraţiunea se face la persoana a III-a, iar naratorul omniprezent şi omniscient reconstituie
în mod obiectiv, prin tehnica detaliului şi observaţie, lumea satului de munteni şi acţiunile
Vitoriei. Secvenţele narative sunt legate prin înlănţuire şi alternanţă. Romanul este structurat
în 16 capitole cu acțiune desfășurată cronologic, urmărind momentele subiectului. În raport
cu tema călătoriei, capitolele pot fi grupate în trei părți: constatarea absenței și pregătirile de
drum; căutarea soțului dispărut; găsirea celui căutat, înmormântarea și pedepsirea făptașilor.
În expozițiune se prezintă satul Măgura Tarcăului și schița portretului fizic al Vitoriei,
care toarce pe prispă gândindu-se la întârzierea soțului său, plecat la Dorna să cumpere oi.
Intriga cuprinde frământările ei, dar și acțiunile întreprinse înainte de plecarea în căutarea
soțului: ține post negru douăsprezece vineri, se închină la icoana Sfânta Ana de la Mănăstirea
Bistrița, anunță autoritățile de dispariția soțului, vinde unele lucruri pentru a face rost de bani,
pe Minodora o lasă la Mănăstirea Văratec, iar lui Gheorghiță îi încredințează un baltag sfințit.
Partea a doua conține desfășurarea acțiunii și prezintă drumul parcurs de Vitoria și
Gheorghiță în căutarea lui Nechifor Lipan. Ei reconstituie traseul lui Nechifor făcând o serie
de popasuri: la hanul lui Donea de la Gura Bicazului, la crâșma domnului David de la
Călugăreni, la moș Pricop și baba Dochia din Fărcașa, la Vatra Dornei, unde află de actul de
vânzare a oilor, apoi spre Păltiniș și Broșteni, Borca. De asemenea, întâlnesc botez la Borca și
nuntă la Cruci, marile momente din viața omului a căror ordine sugerează Vitoriei
înmormântarea din final. Intrebând din sat în sat, ea își dă seama că soțul a dispărut între
Suha și Sabasa. Cu ajutorul câinelui regăsit, Lupu, Vitoria descoperă rămășițele lui Lipan
într-o râpă în dreptul crucii Talienilor. Partea a treia prezintă sfârșitul drumului: ancheta
poliției, înmormântarea, parastasul lui Nechifor și pedepsirea ucigașilor. ntrebând din sat în
sat, ea își dă seama că soțul a dispărut între Suha și Sabasa. Cu ajutorul câinelui regăsit,
Lupu, Vitoria descoperă rămășițele lui Lipan într-o râpă în dreptul crucii Talienilor. Partea a
treia prezintă sfârșitul drumului: ancheta poliției, înmormântarea, parastasul lui Nechifor și
pedepsirea ucigașilor.
Punctul culminant este scena de la parastas, în care Vitoria povestește cu fidelitate scena
crimei, surprinzând pe ucigașii Ilie Cuțui și Calistrat Bogza. Primul își recunoaște vina, însă
al doilea devine agresiv. El este lovit de Gheorghiță cu baltagul lui Nechifor și sfâșiat de
câinele Lupu, făcându-se astfel dreptate. În deznodământ, ucigașul Calistrat Bogza își cere
iertare Vitoriei și-și recunoaște fapta. Finalul cuprinde planurile de viitor ale Vitoriei în
legătură cu familia ei, rostite după încheierea deznodământului. Principalul conflict este cel
dintre Vitoria și cei doi ucigași ai soțului ei, Calistrat Bogza și Ilie Cuțui. Vitoria reconstituie
drumul parcurs de Lipan, află adevărul și îi demască pe ucigași în fața autărităților.
Aceasta opera se incadreaza in stilul beletristic deoarece:
 stilul beletristic este specific operelor literare in proza si in versuri (piese de teatru,
nuvele, romane, poezii, basme), aceasta opera fiind un roman
 Se identifica caracterul individual al stilului si mesajul ce are functie poetica asupra
lui insusi (setea de bogatie nu trebuie lasata in conducere)
 Opera are o bogetie expresiva si forta de sugestie
 Opera a preluat elemente de la celelate stiluri la nivelul limbajului, predominand
regionalismele, ardelenisme, limbaj popular, dar si zicale si proverbe populare ce dau
intelesul clasic-moralizator
Reperele critice sunt :
 „Cu Baltagul, d-l Mihail Sadoveanu se aşează mai puţin în inima literaturii româneşti,
unde l-au aşezat cele peste 50 de volume, ca tot atâtea aspecte ale lumii căreia el,
povestitorul, i-a dat viaţă, cât în inima propriei sale literaturi. Baltagul se menţine în
 zona aceea superioară de mister şi de poezie, începută cu Hanu Ancuţei şi continuată
în bună parte de Zodia Cancerului. […]- Calinescu
 „Darul povestirii şi sentimentului naturii sunt două trăsături esenţiale ale stilului lui
Mihail Sadoveanu. Nu toţi scriitorii au darul povestirii. Sunt scriitori de mare
adâncime care nu ştiu să povestească. Sunt alţii care în istoria literară nu ocupă un loc
de frunte şi care totuşi sunt povestitori minunaţi. […] Neculce şi Creangă sunt
povestitorii noştri exemplari. Tradiţia literară românească, atât cât o avea, se
întemeiază şi se construieşte mereu pe acest dar care, astăzi, se manifestă cu un
incomparabil belşug în opera lui Mihail Sadoveanu.”- PERPESSICIUS
 „Definiţia unei naţiuni se face prin scriitorii ei. Aceştia plămădesc cu încetul
conştiinţa socială. Mai mult ca oricare scriitor, Mihail Sadoveanu ne-a arătat ceea ce e
românesc. Dacă o conştiinţă scrupuloasă, nemulţumită cu indicaţiile instinctului de
solidaritate oarbă, s-ar fi întrebat, înainte de scriitorul Sadoveanu, după ce caractere
clare se poate recunoaşte specificul nostru, ar fi rămas încurcată. O simţeam cu toţii
confuz: n-o putea spune nimeni. Sadoveanu ne-a demonstrat realitatea fenomenului
românesc. L-a urmat evolutiv cu răbdare în toate momentele afirmaţiei sale. Opera d-
sale reprezintă, etapă cu etapă, formaţia progresistă a sufletului nostru, progresul
genetiv al psihicului românesc.”- PHILIPPIDE
Consider ca opera ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu este o creatie ce isi dezvaluie
frumusetea mesajului pe masura experientei pergurgerii capitolelor.