Tema: Consideraţii generale despre drept

I. Definiţia dreptului. Particularităţile dreptului.

II. Factorii de configurare a dreptului
III. Principiile dreptului
IV. Funcţiile dreptului

I. Definiţia dreptului. Particularităţile dreptului.

În doctrina juridică întâlnim un număr impunător de definiții ale dreptului elaborate de diferiți autori. În
majoritatea lor, aceste definiții poartă un caracter complex, reflectă suficient de bine realitatea, valoarea și
amplasarea fenomenului definit.
Dreptul este un ansamblu de reguli de comportament, adoptate sau sancționate de către stat, generale,
impersonale și obligatorii, ce exprimă voința deținătorilor puterii și în caz de necesitate fiind asigurate de
forța de constrângere a statului.
Accepţiunile dreptului
Dreptul este un sistem de norme juridice obligatorii, formal determinate, formate şi garantate de către
stat, orientate la reglementarea relaţiilor sociale.
Dreptul obiectiv este o totalitate de norme de comportament obligatorii, exprimate în sistemul
normelor juridice. Definiţia dreptului coincide cu definiţia dreptului obiectiv.
Dreptul subiectiv este capacitatea, facultatea, prerogativele unui subiect de a cere de la alt subiect un
anumit comportament în condiţiile unui raport juridic concret.
Dreptul pozitiv este totalitatea normelor juridice ce posedă forţă juridică. (Dreptul este caracterizat în
aspect temporal.)
Dreptul istoric este constituit din norme juridice ce şi-au pierdut forţa lor juridică din diferite
considerente şi prezintă o valoare didactico-istorică (cu excepţia normelor cu caracter penal ce pot fi aplicate o
perioadă de timp după înlocuirea lor cu altele, deoarece ultraactivitatea legii penale păstrează forţa lor juridică).
Particularităţile generale ale dreptului ne arată că normele juridice posedă semne caracteristice
normelor sociale şi, deci, fac parte din sistemul normelor sociale. Evidențiem următoarele:
o este format din scheme de comportament;
o exprimă puterea statală, ordinea în societate;
o exprimă ideile de dreptate şi libertate;
o reglementează comportamentul uman, influenţează asupra gândurilor şi sentimentelor omului.
Particularitățile speciale ale dreptului evidențiază deosebirile existente între normele juridice și alte
categorii de norme sociale. Particularităţile speciale ale dreptului au destinaţia de a evidenţia acele semne
specifice caracteristice numai normelor juridice, prin intermediul cărora se stabilesc deosebirile dintre normele
juridice şi alte categorii de norme sociale.
Particularităţile speciale ale dreptului:
 este adoptat și/sau sancționat de către stat.
 se caracterizează prin dinamism.
 este asigurat de către stat.
 posedă o formă specifică de exprimare – legislaţia.
 este o manifestare de voință.
 posedă un caracter sistemic.
 este un standard de comportament obligatoriu pentru oameni diferiți în situații diferite
II. Factorii de configurare a dreptului
Există anumite condiţii care determină apariţia dreptului. În dependenţă de anumite criterii, sistemele
de drept din lumea contemporană au fost clasificate în familii de drept. La anumite familii de sisteme de drept
putem evidenţia un anumit număr de semne caracteristice numai lor, a celor ce fac parte din familia respectivă.
Însă chiar în interiorul aceleiaşi familii evidenţiem practic deosebiri care, deşi nu înlătură acele semne

1
specifice, necesare pentru clasificarea sistemelor de drept în familii, totuşi stabilesc diferite dezvoltări ale
sistemelor de drept supuse cercetării.
Factorii de configurare a dreptului
Natural
Geografic
Politic
Cultural
În calitate de factori de configurare a dreptului putem evidenţia şi alte fenomene de diferit gen, care pe
parcursul dezvoltării dreptului l-au influenţat, acordându-i individualitate.

III. Principiile dreptului

Principiile dreptului prezintă prin sine ideile principale, noţiunile iniţiale ori începuturile procesului de
formare, dezvoltare şi funcţionare a dreptului.
Principiile dreptului se grupează în:
 generale
 interramurale
 ramurale
Principiile dreptului sunt începuturile iniţiale ale dreptului care juridic întăresc legităţile obiective ale
vieţii sociale.
Principiile generale ˗ începuturile de bază ce caracterizează particularităţile dreptului ca fenomen ce
reglementează relaţiile sociale în ansamblu. Principiile generale ale dreptului sunt reguli exprimate prin
postulate teoretice și/sau prin norme juridice, caracteristice pentru toate ramurile dreptului.
Principiile interramurale ˗ începuturile ce se referă la câteva ramuri de drept înrudite. Principiile
interramurale ale dreptului sunt reguli, exprimate prin postulate teoretice și/sau norme juridice, caracteristice
pentru două sau mai multe ramur de drept (dar nu pentru toate ramurile dreptului).
Principiile ramurale ˗ începuturile ce caracterizează particularităţile unei ramuri concrete de drept (ale
dreptului penal, dreptului civil ş.a.).
Principiile generale ale dreptului
 Democratismul
 Legalitate
 Egalitatea naţională
 Umanismul
 Egalitatea cetăţenilor în faţa legii
 Răspunderea reciprocă a statului şi a personalităţii

IV. Funcţiile dreptului

Valoarea dreptului în viața socială este apreciată când normele juridice reglementează anumite categorii
de relații sociale, acordându-le siguranță în respectare și stabilitate de respectare în timp. Există și alte norme
sociale ce sunt orientate spre reglementarea relațiilor sociale, spre exemplu: normele morale, normele
religioase, normele obișnuielnice și tradiționale, normele corporative ș.a. Mai mult ca atât, acestea
reglementează aceleași relații sociale, de rând cu normele juridice. Or, multe relații sociale, fiind reglementate
de norme sociale din trecutul istoric, păstrează aceeași direcție a comportamentului recomandat și în prezent.
Însă, norma juridică creată cu mult mai târziu nu modifică direcția de comportament recomandat, ci numai îi
acordă o suguranță de reglementare prin organizarea și orientarea aparatului de stat spre supravegherea
respectării obligatorii a normei juridice. Obligativitatea respectării lipsește la celelalte categorii de norme
sociale sau, chiar dacă ea și este menționată, nu e una categorică. La fel, în caz de nerespectare a normei
juridice, intervine forța de constrângere a statului, orientată nu doar spre a trage la răspundere juridică

2
persoana care nu a respectat prevederile normei, dar și spre a proteja norma juridică pe viitor de încălcări
similare.
Deosebim următoarele funcții ale dreptului :
a) Funcţia normativă (de normare a relaţiilor sociale) constă în totalitatea normelor legale, instituite
prin lege, pentru a reglementa conduita cetăţenilor (persoanelor) în societate.

b) Funcţia de instituţionalizare (de formalizare juridică a organizării social-politice) arată legătura

organică dintre drept (obiectiv, pozitiv) şi stat. Statul îşi creează forma juridică adecvată pentru instituirea,
organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice.

c) Funcţia de conducere a societăţii  este atribuită dreptului obiectiv de însuşi statul,care are menirea să
conducă societatea după anumite reguli,pentru a evita infracțiunile și de a respecta legea în cauză.

d)  Funcția de reglementare juridică a relațiilor sociale se exprimă în organizarea relațiilor sociale în
temeiul normelor juridice în vigoare. Iar rezultatul funcției de reglementare juridică a relațiilor sociale sunt
raporturile juridice care i-au naștere în cadrul societății. Condiția realizării acestei funcții este existența
dreptului pozitiv.

e) Funcția de conservare și protecție juridică a valorilor sociale este încorporarea şi securizarea

principalelor valori sociale în normele juridice, adoptate, asigurate şi exprimate de către stat în acte normativ-
juridice.

Dreptul influențează relațiile sociale,ca urmare funcțiile dreptului sunt ierarhizate.

Funcţia de reglementare este funcţia primară şi principală a dreptului obiectiv (pozitiv).