t

A n u l ' V I No. 7-8 1940

ÎNMUGURIRI
Revistă Literară-Artistlcâ-Socială
— înregistrată la Tribunalul Bala sub No. 7-1939 — _
___________________________________________________________Cenzurat

Director: Prof. Dr. VIRGIL TE M P E A N U

Redactor: Mihai O Havriş

F O L T IC E N I
 „Jurnalul românesc" de Hans Carossa.
(Dintr’o viitoare . P r e f a ţ ă - )

O carte minunată, scrisa la noi, în timpul războiului

mondial, de medicul*poet H a ns Carossa, a a p ă r u t în 1938
în editura Insei din Leipzig şi a trecut a p r o a p e ne bă ga tă
în sea mă în Romînia, deşi, prin valoar ea ei de arm on ie
umană, prin pute rea de creaţ ie epică, prin aspectul lipsei
de problematică ; d a r mai ales prin lipsa de poz ă, întrece
tot ce s’a scris pîriă azi d e s p r e război şi în d re p tă ţe şt e c a ­
racter iza rea juriului italian car e i-a d e ce rn a t premiul Ş a n -
Remo: „chintesenţa vieţii".
Cartea ne pri veşte de a p r o a p e , căci la tot pasul ceti­
torul întâlneşte numiri româneşti, întîlneşte eroi anonimi
romîni, pe care med icu l-poe t nu i-a privit cu ochi de d u ş ­
man c i, cînd şi cum a putut, a alinat suferinţa lor. Carossa
e frate bun cu Axei M unth e, cellalt m e dic -p oe t c a r e a scris
o tot atît de m ieun ată autobiografie, cu egală pute re de
ext er io riz ar e şi de plasticizare a personalităţii proprii,
cu aceiaşi afirmare s ă n ă t o a s ă a umanităţii.
Pent ru Carossa războiul în s e m n e a z ă îm p ă c a re cu p r o ­
fesiunea lui de medic. Ia pa rte la el fără patima lu p t ă t o ­
rului, fără să reflecteze tragicul adversităţii.
«Războiul îmi cerea numai slujbă, lăsîndu-mi în pace
liniştea sufletească. Ca medic aveam privilegiul că nu t r e ­
buia să om or pe nimeni, c e e a c e se potrivea de minune cu
sufletul meu. Aşa mi-am ales ca pa tro n pe acel ţă ra n fla­
m a nd, care, în lupta de la W a t e r l o o , îşi ara liniştit ogorul
între a rm at el e cari se răzb oia u." (Pag. 125).
Iată-1 descriind viziunea de neuitat a unui romîn r ă ­
nit: «Din pă du re a de d e - a s u p r a noa stră coborî un om îmb ră ­
cat cu manta lungă, verde, ţinîndu-şi cu mîinile amîndouă
capul înfăşurat ca un tur ba n gros. Era un Romîn rănit, fără
santinelă, lăsat în voia lui. Ven ea spre noi. Cînd se a p r o ­
pie, vă zurăm compresele pă tru nse de sînge; iar tifonul, dat
la o parte, desvelca, pe jumătate, o rană deschisă. Ochiul
d r e p t îi era umflat şi ne gru ; stîngul, ne vătămat, avea fru­
moasă culoare căprie.
Recunoscînd insignele de medici, se opri în faţa mea
şi a lui R. şi arătă tă cut cu degetul spre rană. Ne-am fe­
 2 Î N M U G U R I R I

rit s ’o so nd ăm şi nici n’am în de pă rt at bandajul, ci am pus

peste el un altul gro s şi bine strîns; du pă car e nefericitul
porni pe drum u-i de pierzare cu paşi şovăitori.». (Pag. 57).
Şi în altă parte: «Un Romîn întins între doi buşteni
de me st eacă n îmi sta în drum. L’am crezut mort şi am vrut
să trec pe ste el; dar auzii g e a m ă t şi mă simţii a puca t de
ma nta cu slabă, dar perceptibilă putere Intorcîndu-mă, zării
faţa lividă, c ad a ve ri c ă, a celui care să tot fi av u t 30 de
ani. Pleoapele îi erau a p r o a p e închise, colţurile gurii d u r e ­
ros crispate. Degetele-i ţineau încă tare colţul mantalei
mele. Prin învelit oa re a cenuşie, c i r e i a c o p e re a pieptul,
ieşea abur uşor R. o dădu la o parte şi atunci văzurăm
sub c oas te le desfăcute, plămînii şi inima care bătea slab.
Nişte iconiţe de a rg in t şi alamă, pe cari le purta la gît, le­
gat e de-o panglică n e a g r ă , î i intraseră adînc în carne, unele
tare îndoite. II acoperim. Omul deschide ochii pe jumătate,
mişcă buzele. Ca să-i facem ceva, umplui siringa cu morfină
şi pa r'că aşa c ev a aşteptase: dădu drumul mantalei şi se s i ­
lea s ă - m i în dre pt e braţul. Gest greu de lămurit pentiu un
om mai mult mort de cît v iu .! .. După injecţie îşi aşeză c a ­
pul a p ro a p e mul|umit pe m e st eacă n şi închise ochii, în ai
căror orbite adînci se şi cuibăriră fu'g i mari de ză pa dă ... »
(Pag. 90).
Iată ic oan e de a d e v ă r neprefăcut, da t la iveală fără
niciun patos, E cinste sufletească fără fraze, e delicateţă
fără slăbiciune femenină.
Medicul e aşa de strîns legat de poet, în cît şi ca poet
vind ecă răni sufleteşti, acolo unde medicul n u m a i poa te pe
cele fizice, mai ales în ţara inamică, du pă cum va v in de ca
şi în p ro p ri a- i ţară, după înfrîngere.
Au scris atîţia jurnale de r ă z b o i !. In J u r n a l ro m î n e s c u
se trezeşte d e odat ă un scriitor la viaţa super ioar ă a Artei,
fără să caute nimic bolnăvicios, negativ, a p ă s ă to r .
B unăt ate a u m a nă înobilează mizeria pe care o ilumi­
n e a z ă cu a cea licărire liniştită de interiorizare, cu acea li­
nişte clasică în mijlocul vijeliei morţii. E în el ceva din ţă ­
ranul ba va re z , din ca re se trage, iubitor de viaţă; e putere
primară, c ar e n’are nimic din d e g e n e re s c e n ta poetică a ma ­
rilor o r a ş e şi ale marilor cure nte poetice en vogue.
Pe s te o p e ra lui po a te sta, dr ep t motto, propria-i cu­
getare: «Oamenii buni pot să rămînă oriunde, fără teamă.»
P o a te zăbovi, deci, şi la noi. Are, această o p e r ă scrisă în
limba limpede ca paharul de cleştar, ceva din eroismul
simplu al ţăranului po me nit de el, al ţăranului de la W a -
terloo, care, în mijlocul nimicirii şi ruinii, îşi cultivă lini­
ştit ogorul propriu sufletesc,
Şi cu ace a sta îi pre g ă te ş te , în linişte, omenirii, viaţa
viitorului.
VIRGIL T E M P E A N U

Carte Poştală
— Aceleiaşi
F ru m o a sa m ea, câ n d dorm i în a ş te rn u t,
P e p u iu l mic d e p e r n ă ’n tr e d an tele ,
îm i vin e să m ’aplec cu d o ru ri grele
C ă p ş u n a gu rii mici să ti=o s ă ru t.

P a ri u n copil d in basm , u n tra n d a fir,

îm p o d o b it cu b o ra n g ic d in so a re
C u p lete re sfira te pe n in so a re ,
C u gene s m u lse d in tr ’u n p atra fir.

C rai N o u ai p u s s u b b u z e de aclaz
$ i cum zîm b eşti p rin so m n îm b u jo ra tă ,
C o b o r u ş o r pe p e rn a fe rm ec ată
$ i s ta u aşa : o b ra z lân g ă o b raz.
S o ro ca D . IO V
 î n m u g u r i r i

Te-am visat ast’noapte...

Te»am v isa t a s t’n o ap te, T ată...
S e făcea că ven eai lângă m ine,
n u cu m ai ven i d in tr ’o lu m e d e p ă rta tă ,
ci p a rc 'a ş fi f o s t m e re u lângă t i n e ......
M i-am g ă tit s u fle tu l de să rb ă to a re
cu ghiocei d e vis şi soare.
Ico an a ta , în p ra g u l d im in eţii
îşi p ic u ra arg in tu l tin e re ţii...
Ş i a m in tire a ta era în m in e
a tâ t d e vie şi d e îm p lin ită
ca o c u m in e c ă tu ră m u lt d o rită ...
S p re tin e m âinele-am în tin s ,
d a r v is u l n u se lasă p rin s ..
C u p rim a rază te-am p ie rd u t
d u p ă ce -atâ t d e -a p ro a p e te -a m av u tl...
Ş i am răm a s săracă, cu p rim u l gând
ce a m ijit d in a u ro ră
şi te-am p ie rd u t ia r râ n d pe râ n d
în zori, în viată şi în ră să rit
to cm ai p e n tru că aşa m u lt te-am iu b it. .
S ’a d e s c h is o u şă... o p o artă s a în ch U
S u fle tu l a răm a s în v is
ca u n că p itan sin g u r la p ro ră ..
A tâţia ani ap asă grei
pe groapa ta, pe um erii mei,
Ş i-aşa mi-a fo st d e d o r de tin e
că s a fă c u t u n gol a d â n c în m ine
şi m ’a d u r u t viata ca o ra n ă . .
A m p lân s ca u n copil răm as fără m am ă...
Ş i-aşa d o r m i-a fo st de tin e
că am sim tit v ia ta ca o p o v ară ,
grea — d in cale a fa ră —
pe care e u sin g u ră tr e b u e s ’o p o rt
d e câ n d t u e ş ti m o rt...
M i-e d o r d e tin e , ta tă
şi n u te mai văd n ic io d a tă ,.
M i-e d o r d e m ări în d e p ă r ta te ,
de corăbii ce n ’a u fo s t a n c o rate ,
m i-e d o r d e culm i a sp re d e stâ n ci,
de co d ri n e p ă tru n ş i şi ape adânci,
d e lo c u ri pe u n d e n ’am f o s t n ic io d ată
si aş v rea să m erg cu tin e , ta tă ...
M i-e d o r d e anii pe care n u i»ai tr ă it
şi e aşa m u lt d ec ân d ai m u rit!...
Ţ ie n u ti=e dor. oare, de m ine?...
A ju n g e g â n d u l m eu până la tin e ? ..
M i-e d o r d e tin e , ta tă ,
cum n u m i-a f o s t n ic io d a tă .......
D O IN A B U C U R
 Î N M U G U R I R I 5

ION DRAGOSLAV
A mai trecut un an şi revenim iarăşi, pentru
a douăsprezecea oară, să ne plecăm fruntea lîngfii
mOrmîntul lui Ion Dragoslav, a cărui amintire,
cu cît trec anii, devine tot mal luminoasă pen­
tru noi. In aureola, în care i se îmbracă nume­
le, strălucesc, ca nestematele într'o coroană,
minunatele lui daruri sufleteşti, tot atit d«
vii pentru cei cari l-au cunoscut, ca şi talentul
lui de povestitor înăscut, pe care, oa puţini
purtători ai condeiului, l-a lăsat să se des-
volte în mod natural, ceace a dat şj dă farmecul
şi puterea întregei lui opere. Aşa cum i-a fost
fiinţa spirituală, fără ascunzişuri întunecoase,
fără tenebre periculoase pentru prieteni, pen­
tru semeni,— simplă, ca orice creaţie aleasă a
naturii,— aşa i-a fost şi scrisul, prin care s'a
scurs însăşi fiinţa lui în paginile pe care n'ar
fi putut niciodată să le mînjească, minţindu-se,
căutînd să fie altceva decît ceeace era în rea­
litate. Ion Dragoslav, pentru cei cari 1-au cu­
noscut şi, prin opera lui, pentru toţi cei cari-1
vor cunoaşte, rămîne exemplul cel mai viu al b u ­
nului simţ, în care fiinţa lui îmbrăca orice act
al vieţii. In literatură, condus de acelaşi bun
simţ, el n'a dat din coate ca să-şi facă loc şi
ca să cîştige favoruri şi onoruri pe care nu le
merita .A trăit modest şi a suferit m u l t ,— poate şi
pentrucă viaţa sgomotoasă îl exglcludea ca pe un
Inadaptabil şi a murit şi mai modest, poate prea
modest, în ţara unde şi morţile sunt atât de sgo-
motoase. Nici atunci, însă, pe chipul lui blînd,
n'a apărut vreo cută a încruntăriirăsvrătitului,
ci, din contra, chipul i s'a luminat, iertând
viaţa pentrucă-i pusese jug prea greu în spate,
pentru fiinţa lui firavă..,
Opera literară a lui Ion Dragoslav, care
numără mai bine de douăzeci de volume, i-a asl-
 6 I N A\ U G U R î R i

gurat un 10c de oinste numelui în Istoria lite­

raturii româneşti, pe oara a imbogăţit-0 prin
scrisul lui, în care trăesc atâtea din basmele
şi imaginile satului românesc precum şi sufletul
unei lumi nefericite peste care, descriind-o,
el a aruncat raza înţelegerii şi bunătăţii fără
margini a sufletului său.
'Iată, precizate, în gânduri omagiale, limi­
tele între cari a crescut imaginea lui Ion Dra-
goslav, pentru care revista „înmuguriri" îşi
spune, în fiecare an, in luna florilor, cuvântul
de admiraţie şi neuitare.
MIHAIL ŞERBAN

Destin
Fugim cu via ta ’n orice noapte
P rin vadul tinereţii coapte...
Ş i num ai ne trezim ca mâne,
C ă soarele se coace ’n grâne,
C ă toam na ţi-a g ră b it suişul
Ş i ne aşteaptă secerişul.
C ăci trupul nostru’i doar simbria,
C o inhafă veşnicia=o clipă,
S 'o prefacă 'n pâne.
P entru acei ce vor rămâne
Pe locunlc noastre, — grâne.
Tana-Mugurel

Primăvară.
A m deschis fereastra şi
V a l a n ă vă lit deodată,
C a un răsărit de zi,
Soarele ’n odaia toată.
M ’a cuprins un kdrag de lum e
C a şi ’n visul meu d in tă i:
Ia r m U i dor de ochii tăi
Jucăuşi ca nişte glum e.

F lorile îşi spală fa fa M 'aşi desprinde=acum din tină,

A lbe ’n baia de lum ină. D in durere şi din fot. —
U na graţios se ’nclină N u ştiu, parc aşi vrea să 'n n o f
Şi*m i dă buna dim ineaţa. In a zu r şi în lum ină.

Z o ri de ziuă, slavă vouă :

Facefi=mi vieafa astru,
}■ lm h ră ca fu m ă ’n albastru,
Tăvălifi •=mă în rouă !
G. URSU
 Î N M U G U R I R I 7

Din vieata lui Neculal Beldlceanu

Neculai Beldiceanu s ’a născut la 24 Octombrie 1844, în satul
Preuteşti-Baia la moşia părintească, în casa veche ce mai dăinuie şi azi
lângă primăria comunei; unele informaţii, cum sunt acelea ale lui Gri-
gore Buţureanu sau Vasile Ciurea arată ca an al naşterii poetului anul
1845; data precisă a lui Artur Gorovei. cunoscut şi emerit istoriograf al
târgului său, e cea adevărată.
Preuteşti e o aşe zare cu parfum mănăstiresc şi îmbietoare pri­
velişti, care se găseşte la opt k n . de Folticeni, pe ţărmul stâng al So-
muzului mare. Satul e străbătut de pârâul Brana, un afluent al Şomu-
zului; pe mal se înaltă schitul Adămoaia, datând din 1792, schitul alb
din poezia lui Beldiceanu. Preuteşti sunt, după prof. V. Ciurea, înte­
meietorul muzeului Folticenilor, o staţiune preistorică a ţinutului Baia;
primele cercetări şi săpături le-a făcut însuşi Beldiceanu, împreună cu
tovarăşul său Buţureanu. Poetul a cântat satul natal; arheologul a scor­
monit pământul lui: poezia şi ştiinţa s'au înpletit în aceeaşi iubire şi
evlavie a ţinutului natal.
in preajma schitului alb, se află mormântul părinţilor săi, proprie­
tarii moşiei Preuteştilor până la 1847. după o notiţă a poetului însuşi.
Tatăl său, tot Neculai, în 1849, după Artur Gorovei, a fost judecător
la tribunalul din Folticeni.Deasemeni e pomenit de către Vasile Forescu
într’o listă a persoanelor care se ţineau de poruncile guvernului căi-
măcămiei, dirijate de vestitul Neculai lstrati, prodigiosul cărturar al
vremii, proprietarul moşiei Rotopâneşti, şeful partidului antiunionist.
lntr’un studiu «Pe vrem ea dreptului canonic», Gorovei publică d o cu ­
mente care răscolesc lucruri gingaşe din vieaţa intimă a soţilor B eldi­
ceanu, părinţii poetului arheolog,— documente găsite în arhiva P ro to ­
popiatului Judeţului Suceava, astazi Baia. Soţii Beldiceanu trăiau rău.
Încă din 1853 Căminarul Neculai Beldiceanu se plânge protopopiei ţinu­
tului său, că Elencu Popescu, sora soţiei sale, ar fi iscodit vorbe ca­
lomnioase împotriva lui; ancheta limpezeşte adevărul, dându-i C ăm ina­
rului cuvenita satisfacţie de nevinovăţie.
După câteva luni, la 16 Noembrie 1853, Câminăreasa Elencu
Beldiceanu adresează o întinsă scrisoare către Părintele Dumitrache
Enăşescu, protopopul, în care se plânge de cele ce îndură dela soţul
ei, rugându-1 să facă cercetare.
Căminăreasa îşi învinueşte soţul că ar lipsi izile întregi de-acasâ,
lăsând-o cu copiii şi slugile fără de ajutor, silind-o să-şi am aneteze
din lucrurile scumpe, am eninţând-o adesea, bruscând-o cu cruzime.
Scrisoarea neavând nici un efect, Căm inăreasa face o jalbă ofi­
ciala la 3 Ianuarie 1854, cu repetarea aceloraşi învinuiri, adăugând mai
 8 Î N M U G U R I R I

ales că soiul ci o defăimează „cu mârşave cuvinte41 prin case străine,

cum a fost în casa preotului Vasile Şoldânescu. Protopopul nefâcând
cercetare nici după această plângere, Elena Beldiceanu se adresează
Mitropolilu'ui, care impune Protopopului obligaţia de-a face ancheta
şi de a-i raporta. Căminarul răspunde printr’o întâmpinare Protopopiei,
adăugând în sprijinul său o mărturie a boierilor din Folticeni, printre
care a Postelnicului Matei Gane, N. Boian, Costache Forâscu.
La 27 Martie 1854 Neculai Beldiceanu se mută la moşia sa
Tonţii; soţia sa, nevoind să-l urmeze la tară, închiriază casă în Folticeni.
Rezultatele cercetării părtineşte pe Neculai Beldiceanu, dar urmarea lor
nu se cunoaşte. Se ştie doar că, după dispărţire, Câminăreasa s a m ă­
ritat cu Stolnicul Hristodor Calistru. Aceste penibile documente o m e ­
neşti, pe care nu le-am înfăţişat în mizerele lor amănunte, ar lămuri
oarecum izvorul din care a plecat sensibilitatea excesivă a poetului
arheolog, a omului chinuit de realităţi şi de fantome de-a-lungul unei
sbuciumate vieţi.
Mama lui Beldiceanu era prietenă cu mama lui Artur Gorovei,
care ţine minte casa în care a murit bătrâna, casă veche moldove­
nească, prefăcută astăzi într'o rlăcJire cu pretenţii moderne. Poetul
şi-a iubit mama cu deosebire; umbra ei m ângăietoaie ’apare-adesea
’n întunecatele sale poezii, aplecându-se caldă asupra suferinţii fără
leac. Preuteştii natali şi mama sunt teme de predilecţie şi singurele
care-au dat prilej chinuitului poet să scrie o poezie senină şi fericită.
Neculai Beldiceanu a făcut liceul la Iaşi între 1855 şi 1862-63, pe
atunci nefiind la Folticeni nici un fel de şcoală secundară.
Cunoaştem un „atestatu“, datat din 20 Iunie 1870, al „Direcţie
liceului din Iaşi- cu No. 268, prin care se dovedeşte că „D-l Neculai
Beldiceanu a absolvit anul şcolar 1862-63 cursul de învăţământ secun­
d am în liceul din Iaşi după depunerea ultimului esamenu din obiectele
clasei a VII-a [la care] a obţinut următoarele note: Din philosophia 1)
prima. Din limba Latină şi Română 1) prima. Din Is to rh şi statistica
e) Eminenţia. Din Phisică şi Scin.^Naturale 1) prima. Matematica 1)
prima. Limba Franceză e) Eminent. Geometria descriptivă 1] prima.
Limba Elenă 1] prima. Limba it?Iiană l] prima. Limba Germană e) E-
minent. Purtarea a avut conformă cu regulamentul*. Certificatul e sem ­
nat de directorul liceului, „Columbu- Grigore Buţureanu. în discursul
ţinut h mormântul prietenului său, făcându-i o scurtă biografie, spune
că Beldiceanu, după absolvirea liceului naţional, a urmat la Univer­
sitatea din Iaşi.
Vasile Ciurea şi Aurel Stino dau aceiaşi informaţie.
După Artur Gorovei, Beldiceanu n’a făcut studii universitare, dar
 Î NMUGURI RI 9
a fost un cetitor pătimaş, asimilându-si întinse cunoştinţi în toate tă r â ­
murile ştiinţii, specializându-se în istorie şi arheologie 1). Era poate sin­
gurul om din judeţul Suceava, care cetea pe acea vreme 2). Artur G o ­
rovei îşi aduce aminte de u re le nopţi cu lună când sta în balconul
casei părinteşti din Folticenii de demult, iar Beldiceanu vorbea despre
cer şi stele, lucruri pe care mama lui le asculta cu interes, deşi el nu
putea pricepe nimic.
Beldiceanu a ocupat la ’nceput postul de subprefect al judeţului
Suceava, a fost apoi poliţaiu în Folticeni. Dar tem peram entul său de
cărturar nu se potrivea cu cariera administrativă. Prilejul de-a o p ă ­
răsi vine curând. In 1870 se înfiinţează la Folticeni gimnaziul debâiet i.
E s t e propus Ministerului Şcoalelor ca profesor suplinitor pentru par­
tea literară Neculai Beldiceanu, -al cărui atestat de studii liceale se
înaintează în copie*. Ministerul răspunde cu telegrama Nr. 10581, că
aprobă deschiderea cursurilor gimnaziului înfiinţat, adăugând «că în
cea ce priveşte numirea în calitate de profesor pentru partea literară
a D-lui Beldiceanu se poate face în mod de suplinire până la 1 Sep.
tembrie anul viitor, când prin îngrijirea Dv. veti publica concurs*. Bel­
diceanu funcţionează la gimnaziul dm Folticeni între 1870 şi 1874, la
istorie şi geografie, pe baza consursului, după ce predase şi latina şi
româna, după tablourile de profesori din anuarul festiv din 1 9 3 1 .3 )
Firea lui deosebită, sensibilitatea excesivă, se manifestă de timpu­
riu. In prima-i tinereţe, e adânc tulburat de nenorocul unei iubiri ne­
potrivite. A iubit cu patimă, .^pune Artur Gorovei, pe cea mai frumo­
asă fată din Moldova, o fată cochetă şi nestatornică. Când a trebuit
să renunţe la iluziile lui, Beldiceanu a suferit fără de margini. După
ani întregi era incă tulburat, când povestea pmicului Gorovei, cu v o ­
cea mişcată de emoţie, cum a luptat împotriva patimii sale. Stătea,
în casa părinţilor dela Preuteşti, săptămâni întregi lungit pe-un pat,
cu faţa la perete, ziua cu ferestrile ’ntunecate de storuri groase, noaptea
fără lumânare. Beldiceanu face parte din acea familie de suprasensi-
bili, cari şi-au găsit în Eminescu măsura ideală.
G. URSU

1) F o ltic e n i,
2) A lte v re m u ri.
3) A n u a ru l festiv, cu o c a 2 ia se rb ă rii s e m ic e n te n a ru lu i ac e s tu i gim n aziu
 10 Î NMUGURI RI

V E A C...
P e b lan a asta d e p ă m â n t ro tu n d ă ,
în c in s ă s trâ n s d e ape ca’n chim ir,
—D e D u n ă re , d e N is tr u şi d e T is a —
N o i am tră it veac d u p ă veac în şir.
D e s ’au isc a t f u r tu n i pe băcăgane
Şi g rin d in i s ’au isc a t ca să n e ’n fru n te .
N o i ne»sm a p rin s b â rlo g u rile iară
Ş i ne-am re tra s cu tu rm e le în m u n te
De=acolo d e pe v â r f u ri, d in p ă d u re ,
N oi n ’am p ie r d u t n im ic d in ’tin s u l tă rii,
Ş i le sp u n e a m isv o a re lo r în a lte
S ă d u că d o ru l ş e s u lu i şi ză rii:
C â n d se u m p le a d in n o u de pace valea,.
C a fag u rele u ria ş d e m iere,
N oi ne în v in şi, cu sa rc in a pe um ăr,
Ieşeam d in co d ri ’n so a re şi tăcere...
V. V O L B U R Ă

Hai..!

D in tâm pla seninului isvorăsc w'ipâile

Ş i luna — un vers pe-o fâşie de cer —
Se urca n silabe de m arm oră m oartă,
Scăldată'n eter.

Se-apleacă să soarbă seninul un sol a l D o m n ite i,

D in m argini de ape, de vrajă, de p a r ă .
S ’adune comorile=ascunse în cupe de zare,
...Luceafăr de seară.

P e in fin itu l cerului păşeşte M iezul= N op(ii,

— U n ultim p oem , — spre cetăţile sumbre.
S u râ d depărtările'n m a n tii de neguri
Ş i umbre.

...D in spuză de stele fi-am prins diadem ă.

C u n u n ă de visuri, am v r u t să*fi închege
In svon furtu n a tec aceleaşi târziari,
Speranţe pribege.

H a i vino... vom răscoli iar singurătăţile,

N e -o r în tâ ln i la răspântii cărările
Ş t in fin itu l va fi m ai aproape
Ş i cerul şi zările...

C. C. Grigorescu
C Ă b U Ţ Ă D IN H U R E Z ^ V Â L C E A ) — D esem n d e Florica Io n e s c u -P u rs c h (D o in a B u c u r)
^uplimenl artistic al revistei .în m ug uriri" A n ul 6 No. 7-8
 î n m u g u r i r i 11

Monahală,
Se alungă coamele de munţi ca nişte călăreţi aplecaţi
pe gâtul cailor. Brazii — lumânări verzi — se pierd în
norii cenuşii. In zare, învolburările în tu n e c o a s e clipesc rar,
în bataia vântului, lăsând să se va dă prin pl e o a p e grele şi
negre, albastrul cerului nemărginit. Carar ea se întinde în ­
tune coa să. şerpuind printre triunchiuri bă trâ ne . Pe sub ce-
tinele grele şi m o h o râ te aleargă un copil. Veveri ţel e s p e ­
riate, s ar de la c o p a c la copac, a d e v ă r a t e flăcări.
Şi fuge copilul cu părul în vânt, prin p ă d u r e a salba-
tecă şi fulgeră şi tr ă s n eş te şi tună cerul, mânia lui Dum­
nezeu. Plouă. Deodată pă du re a îşi deschide braţele u m e ­
zite de ploaie şi a p a r printre fulgere, turlele Sfintei M ă n ă s ­
tiri.

Trecut-au anii. E p ri m av a ră şi totul s'a îm b r ă c a t în

verde. Soarele sclipeşte vesel pe cer, m ân dru de fapta lui.
Copacii îşi tremură înc et frunza în suflarea vântului. O mierlă
îşi sp u ne rugăciu nea de dimineaţă. Chiliile stau pitite prin­
tre pomi. In jurul lor, straturi de flori şi legume. înveselesc
zidurile coşcovite de ploaie. Cea a părintelui Manoil e oiai
veselă, înconjurată toa tă de iederă. Chilia e strâ mt ă şi sim ­
plu mobilată. Prin ferestruică p ă tr u n d e puţină lumină. Can ­
dela pâlpâie sub icoană. Părintele stă pe laviţă cu manile
sub cap şi parcă visează. O rază jucăuşă, s'a furişat din
frunză'n frunză, a trecut printre zăbr ele şi s'a oprit drept
pe faţa lui. Se visează copii, fugind prin pădure, prin ploaie.
Mo nah ii l-au primit print re ei. Vede casa p ă ri n te a s c ă T a t ă l
lui mereu ocupat. El acasă cu mama vitregă. Viaţa lui de
copil chinuit, toată i s’a pe rin da t prin faţa ochilor.
Astăzi vestea i s'a dus de parte. Vin ţăranii din toate
părţile să le cetească. Şi fiecare pleacă acasă mulţumit. Ruga
părintelui Manoil, e fă căt oa re de minuni.
Dar se aud z g o m o te la uşă. li sunt aduşi bolnavi la
cetire. Doi bătrâni paralizaţi, au venit la dânsul, du pă ce
şi-au cheltuit toată a ve rea pe la doctori. O clipă mo na hul
stă la îndoială. Bătrânii s u n t părinţii lui. Tatăl său e g â r b o ­
vit de vremi, cu părul alb şi pielea palidă. Se v ă d oasele
 12 ÎNMUGURIRI

prin ea. Cât de frumos şi de voinic era cân d am fugit, g â n ­

deşte părintele. Nu, nu pot să mă ro g pe ntru ei. Rm să le
s pun cine sunt. M ă voi răzbuna. T o a t e aces tea i-au trecut
prin minte în secundele cât a mers să ia ceaslovul. Nu, nu
le voi ceti! S ’a întors cu ură spr e ei. Privirea i-a trecut
pe de asu pra icoanei şi s’a oprit a su pr a părinţilor lui. Icoana
îl atră gea . S ’a uitat la M a i c a Domnului. Candela ardea li-
niştită-
M â n a lui asculta de altcineva însă. căci luând p a t r a ­
firul i l-a pus după gât. Fără să v re a a început să cetească.
R ugăciunea l-a întărit, alungând ispita. M o n a h u l Manoil se
ruga fierbinte p e n tr u ei. R term ina t ruga. Bătrânii sunt duşi.
Sufletul cura t al Sfinţiei Sale îi iertase. Pe drumul m ă n ă s ­
tirii, căruţa cu părinţii lui se pierdea urm at ă de-o umbră
de praf.
i • • •
Bate to a ca de vecernie. Călugării m e rg la slujbă. în­
tâi bat clopotele mari Sunetele puternice s bo ar ă spr e ne ­
cunoscut. B a n g ! B a n g ! sună clopotele mari, b a n g ! b a n g !
ră sp un d adâncimile pădurii. E schitul sfânt al naturii, cu
p ard os eal ă de cetină, cu s tra ne de stânci şi pustnici brazi
seculari. Şi clopotniţa acestui s c hi t -e c o ul -r ăs pu nd e fraţilor
de la mănăstire, în fiecare s ea ră .
De odată cl opotele mici încep să cân te un psalm. P ă ­
durea ascultă cu evlavie. La isvor un cerb stă nemişcat.
Veveriţele şi-au scos căpuşorul, din scorburile unde dorm.
CeruJ e limpede.
In biserica luminată de p l ă pân de făclii, trec călugării ca
nişte um bre Sfinţii par şi mai palizi pe icoanele afumate.
In faţa Maicii Domnului, stă în g e nunch i părintele Manoil
şi se mai ro a g ă încă pentru cei plecaţi. Şi Sfânta Fecioară
în d u io ş a tă , z â m b e ş t e blând, m â ngâi ndu -i faţa cu privirea.
Glasul călugă ril or se urcă î r n o a p te sp re D umne zeu..
B ardeş C. Nicoară
 î n m u g u r i r i 13

Dumnezeu şi Om ul.
D oam ne! dela în c e p u tu l lum ii ai ţ in u t să m ă faci om
C â n d p u te a i să mă faci şarp e, cu cu v ae, tig ru , pom .
O ri, p e n tru lu c ra t p ă m â n tu l, d in tr e to a te, o rice v ită..
C h ia r şi=o vip eră, o D oam ne, cu o trav a ei c u m p lită ..
C â n e d a c ’aşi fi, s ’ar s p u n e că aşa mi=*a fo st u rs ita ...
L u p , de m ă făceai atu n ce a..., azi n ai re g re ta a tâ ta
C â t reg reţi, că la zid irea lum ii T u , f ă c u t’ai o m ul..
Şi, e d re p t, că ce in s u lte îti a d u c e oare p;>mul?
C â n d cu fiecare m u g u r prim avara»ti cântă slovă,.
C e am ărăc iu n i îti face v ipera cu -a ei o trav ă ?
C â t te n ju r ă oare zilnic tig ru l şi cu b lâ n d u l m iel?
B oul, b lâ n d u l b o u , m ă n tre b o, D oam ne, câ n d s a a ră ta
m işe l? f
Ba, la crocodil v ă z u t'a i sem nele re c u n o ş tin tii,,
C ă tre p aserile cari d u p ft-u n p rân z îi spală d in ţii..

C a re d in tre anim ale R aiu l t>*«'» b a tjo c o rit?

M ă n tre b , care d in tre fiare, F iul I’i-l’a r ă s tig n it?
V ipera şi R in o c e ru l? T ig ru l? L u p u l? R âm a? Ş o im u l? ...
D oam ne, cât regret» c ’a tu n c e a ai zid it, la u rm ă, om ul!...

Iată: u n copil se joacă cu u n cerc şi albă m in g e .

C â n d , de»odată ’n loc d e zâ m b e t pe a lu i b u z e — ap are
sânge! —
S ’ar în fio ra şi=o fiară, de=ar fi=aco!o ca să=l v ad ă —
C in e, d in a e ro p lan e a lă sat, râ z â n d , să cadă
P este=acel co p il—u n în g e r —b o m b a cea u cig ăto a re ? ?.
O m ul!... ce la ’i p u s, T u , rege p e s te n e c u v â n tă to a re !..

B in e că Ţi=ai în to rs fa ta dela to ti şi dela m ine...

C ă s â n t om , mă cre d e D o am n e, mi=i a tâ ta d e ru şin e!..
N E C U L A I V. V A R G A N I C I

E P I G R A M E . . .
S crie m u lt, fără m ă su ră A c c e p t ori câ n d o p ro v o care
zi şi n o a p te el to t scrie cu cine ’n scris se sim te ta re
tn proză şi ’n poezie şi mă p o t b a te ori câ n d vrei
d a r p e n tru m a c u la tu ră . cu gloanţe tra s e din... co n d ei.
Ş i d acă to tu ş i p â n ’la u rm ă
E u voi v ed e a că s u n t b ă tu t
D o ru l m eu to t n u se c u rm ă
Şi=oi în v ă ţa ce n ’am ş t i u t .. Ion Ş o x tlU Z
 14 Î NMUGURI RI

Folclor Cucuie nu mai cânta..

R ău m u o c â n ta i cucul az
Plânge inim ioara n m ine T o i a scârbă şi necaz ;
C ă hădifa nu m ai vine ; R âu mixa c â n ta t cucul mie
Ardă=l focu pe badea S ă lucru fă ră simbrie.
C ă mi=o fu r a i inim a. Mi=o câ n ta t in stâlp de poartă
Ş i nu=i z i şi n u -i un ceas Să trăiesc fo t supărată
S ă n am lacrim i p e obraz ; C ucuie, nu m a i cânta
Ş i nu=t seară sa nsărez C ă şi eu te=oi descânta.
Să nu p lâng , să nu oftez. D e fi=oi rupe aripa,
Ş i n ai m ai p u te a sbura.
cules de D iaco nescu V. T ud or
dela V asilca L u c a c iu
B R Ă D Ă Ţ E L = B A IA

C U C U L. E
C u c u ie , stră in u le T o t în s fân ga şi în sp a te,
C u c u ie , h ain u le, S ă fiu d e m â n d ra d e p a rte .
S p u n e* m i ce t-am fă c u t eu C i mai sc h im b ă -ti cân tecu l,
C a să=mi cân ţi m e re u a r ă u ? Bată-1 în tu n e ric u l.
Şi*mi mai câ n tă şi ’n cea d re a p tă — .I n s ă tu n u biă»tăm a
S ă ş tiu se so a rtă m -aşteap^ă. C ă n u ştii d e s o a rta ta .
Şi*mi mai zi şi ’n fa ta m ea, V ină ’n p oala c o d ru lu i,
S ă v ăd ce parte=oiu av e a.— S ă ’ti s p u n ta in a d o ru lu i.
T re ci p rin codri, treci p rin lunci,
Ş i t*oiu s p u n e d e ochi d u lc i.
T re ci p rin apă, tre c i p rin foc
Ş i t*oiu s p u n e d e n o ro c".
V. I. V A S IL IU

B L E S T E M U L IU B IT E I
F ru n z ă v e rb e ia rb ă grasă.
C el ce iu b e ş te şi lasă
B le ste m a t să n ’aib ă casă
D a r nici câsă
D a r nici m asă,
D a r nici n e v a stă f ru m o a s ă
A ib ă p a s u l ra c u lu i,
Ş i fu g a g â n d a c u lu i
Ş i h o d in a v â n tu lu i
P e fa ta p ă m â n tu lu i.

A u z ită d e la G h e o rg h e M .elinte de 65 ani d in D o lh eştii-M ic i J u d .

B aia de P O L E A C G R . V A S IL E elev
 ÎNMUGURIRI 15

g. ursu. Istoria literară a Bârladului

T ârzâielnicele, d a r sin c erile n o a stre ap re cie ri în scris, căci, d ea ltfel s e n ­

tim e n tu l n o s tru de ad m iraţie p e n tru a c tiv itatea p u b lic istică şi c u ltu ra lă ce=o
d e sfă şo a ră d-1 G . U R S U la B ârlad şi de c u râ n d la F olticenii b lâ n d u lu i şi
n e u ita tu lu i I. D ragoslav. e s te m u lt mai vechiu, vor avea cred em , a s e n tim e n tu l
to t a tâ t de sin c e r d in p a rte a celor ce-1 re sp e c tă pe a u to r
D-1 G . U R S U , p ro fe so r d e lim ba R om ână Ia liceul «N icu G a n e » d in
F o lticen i, pe lângă ta le n tu l său poetic şi adâncim ea p lin ă d e m ă e s trie a
ce rc e tă to ru lu i literar, mai e s te şi o fire sim patică, p rin felu l să u de-a fi
sin cer, p rie te n o s şi mai p re s u s d e to a te visăto r,..
M ed itativ , plin d e re s u rs e p oetice şi în c a d ra t în a tm o sfe ra d e b u n ă =
ta te, d e voie b u n ă, ce-o îm p ră ştie cu s u a v ita te a g â n d u lu i şi r â s u lu i m ol­
d o v ean , p rie te n ia d -sale e s te b alsam su fletesc .
C u n o a şte m ac tiv itatea d=sale d in p rie te n ia ce i-au a r ă ta t a tâ te a ta le n te
lite ra re de m arcă — d e ta lia celor s trâ n ş i în ju r u l p o e tu lu i G , T u to v e a n u .
co n d u c ă to ru l sp iritu a l al re v iste i B â rlă d e n e « F ăt-F ru m o s» , « S crisu l N o stru *
—p rin m a jo ritatea p u b lic a ţiilo r lite ra re d e a u to rita te şi p rie te n ia d=sale
n u n e p o ate d e c â t b u c u r a şi folo si.
C ite ş ti această « Isto rie lite ra ră a B â rla d u lu i» , cu d u io a se ev o cări ş i
zb u c iu m a te d e s tă in u iri ale m a n ife stă rilo r lite ra re d in ju ru l şi d ela rev istele
.F ă t F ru m o s 0, « F re am ă tu l» şi «F lorile D alb e» , şi te c u p rin d e mai m u lt cu =
rio zitate a acea lite ra ră d e-a ad â n c i citirea şi c b ia r ce rcetarea , c o n d u s d e a u to r
în v iata celor tre i re v iste cari d ă r u ia u c itito rilo r d in lu m in o a sa viată s p ir i­
tu a lă a a tâ to r id e alişti şi b u n i ro m ân i.
Z ic, s b u c iu m a te d e s tă in u iri, fiin d că d=l U rs u s u f e r ă cu in te n s ita te
p rin d e s tă in u ire a a tâ to r n e d re p tă ţi şi n e a d e v ă ru ri cro n ice in te p re tă ri
p o rn ite d in p a rte a tocm ai a acelora, ce re a c ţio n a u la m om ent când l
ad re sa aşa ceva, p lu s că aveau ca lităţi d in cele mai rem arcab ile.
E s te sincer; are u n c u lt p e n tru ad ev ăr şi iu b e ş te im p a rţia lita te a —
ia tă a tâ te a calităţi al«*se, cari »u d a t cercetărilo r d -salc în câm p u l d e ac ti­
v ita te a lite ra tu rii B â rla d u lu i, a u to rita te a c u v â n tu lu i sc ris cu c o m p e te n tă
şi d in d ra g o ste de tre c u t. C u a tâ t mai m u lt cu cât e s te şi b â rlă d e a n .
« S crierea acestei c ă r ţi—s p u n e d-1 U r s u —am sim tit-o ca o d a to rie dela
care n ’am p u tu t să m ă a b a t şi care m ’a c h in u it m u ltă v rem e, o d a to rie
fa tă d e o ra şu l m eu n atal, aşa d e o ro p sit d e câtva tim p , p e s te bolo v an ii
că ru ia s a a b ă tu t to tu ş i o sp iritu a lita te . O d a to rie «im personală apoi fată de*
u n o raş, cari a lă tu ri d e p u ţin e alte o ra şe ale tă rii, a tră it, în p e rio a d a d e
în c h eg a re a s ta tu lu i ro m â n m o d e rn , o viată su fle te a s c ă d e o s e b ită » ,
D a, c o n trib u ţia lite ra ră , n a ţio n a lă a B â rla d u lu i e d e n e c o n te s ta t, cu
 16 ÎNMUGURIRI
a tâ t mai m ult, cu cât n e s ta u m ă rtu rie a tâ te a re v iste , cari, n u m a i ele p o t
og lin d i fre a m ă tu l d e su fle te , o riz o n tu l id eaţiei c u a d e re n ta lu i cu cel al
u n ei n a ţiu n i, căci e s te u n lu c ru sigur: o lite ra tu ră b u n ă — lite ra tu ra şi na»
tio n a lism u l cel a d e v ă ra t — cu atm o sfera de c a te d ră a ro m â n ism u lu i ce lo r j
ce alim e n tau flacăra cre aţie i a u te n tic e şi fără acel b a la st al in flu e n te lo r d in
afară, dela aceste tr ib u n e ro m ân e şti, ca: F ăt« F ru m o s, F re am ă tu l, S crisu l n o s­
tr u , etc. se se rv e a g e n e ra ţiilo r de d in a in te , d in tim p u l şi cb iar celor d e
d u p ă răzb o iu l m ondial.
M işcarea re v u istic ă a fo st în ţe le asă şi sp rijin ită în alte p ă rţi şi ro d u l
cu les, e s te cel al B â rla d u lu i câ t şi acelor ce se a sea m ăn ă lu i
L a noi, la F olticenii care au d a t ca şi B â rla d u l, ta le n te m ari —
u n S adoveanu, N G a n e , B e ld icean u , D ragoslav, E . L o v in e scu , Â . G o "
ro v ei P ro firita S a d o v e a n u , şi M ih ail Ş e rb a n — n u s ’a p u tu t re c u n o a şte
im p o rta n ta capitală a re v u istic e i şi s ’a u ig n o rat to a te m an ifestă rile de ac est
gen O dovadă, e s te rev. « în m u g u riri» , care apare cu g reu , d a r o fiţu ic ă care
d e v e n ise mai m u lt u n b u le tin al ex tra cte lo r de v ân z are c â t şi al inform a»
tiilo r ste rp e şi fără de fo lo s, îşi avea sp rijin ito rii ch iar p rin tre oficiali (?!).
D e rem a rc at e ste că «Ş ezătoarea», rev ista d e folclor a d*lui A Go=
rovei, a a v u t zile b u n e , d a r n u d a to rită folticin en ilo r, ci to t celor d e pe
alte m eleaguri.
Ia tă de ce u n o raş ca B â rla d u l îşi are c o n trib u ţia sa, care e în
ac tiv itatea re v u istic ă , ce a m ers la pas cu cea d e cre a ţie a ta le n te lo r lite ra re .
Ş i dacă luăm în c o n sid e ra ţie sin c erita te a şi a u te n tic ita te a cercetărilo r d -lu i I
G . U r s u —ce rcetări ce fac o b iectu l u n u i s tu d iu mai în tin s : « Isto ria literară /
a B â rlad u lu i» — vom v ed e a şi re c u n o a şte a p o rtu l d e im p o rta n tă a lucră» /
rii d -sale, ca o c o n trib u ţie la « Isto ria lite ra tu rii ro m ân eşti» ce se va scrie
M u n c a şi sis te m u l d e s tu d iu al ap re c ia tu lu i P ro f. G U rs u , d is tin s
şi cu în c u n u n a re a ta le n tu lu i să u p oetic ar fi de d o r it să fie u rm a t şi de cei • |
lalti m â n u ito ri ai co n d e iu lu i, c u n o sc â n d că n u m a i a stfe l vom aju n g e a p ri.
leju i vieţii lite re lo r ro m ân e şti, u n m o m en t isto ric : în to c m irea u n e i isto rii a I
lite r a tu r ii ro m ân e şti.
S ’au scris m u lte isto rii ale lite ra tu rii ro m ân e şti, d a r în că n u ... cea care
e s te d e m u lt a ş te p ta tă .,.
Marin Dumbravă
 Î N M U G U R I R I 17

Petru Stati : Poteci Albastre.

D. Petru Stati e un harnic cercetător al istoriei literare şi un ori­
ginal esseist. Volumul de insemnări «Poteci albastre» cuprinde două
capitole: I Fenomenul Eminescian şi II La răscruce de veac. Deşi te­
mele tratate sunt în general cunoscute — totuşi ele au mult inedit şi
originalitate.
In capitolul II sunt tratate probleme c a : Arta ca factor de cultură
şi caracterul ei naţional, Realitatea în opera de artă — ţinând seama
de părerile „ştiinţifice" ale nnturaliştilor dar şi de ale artei al cărui
scop e s te nu adevărul ci producerea emoţiei artistice — sau Tradiţie
şi Solidaritate cei doi factori sociali ni unei culturi.
Despre Eminescu, oricât s’ar scrie, el rămâne acelfş «subiect e-
tern» al literaturii româneşti.
In Prem ergătorii lui liminescu, sunt studiate cu multă fineţă „is-
voarele autochtone ale creaţiei eminesciene", aruncându-se punţi, între
opera genialului poet şi trecutul nostru literar, cunoscut şi cântat
de M. Eminescu. Dintre premergători, accenluiază asupra Iul Sihleanu
şi Alecsandri.
Iată ce spune : „Dintre predecesorii lui Eminescu, Sihleanu pare
cel mai vechi scriitor care să fi exercitat o influenţă sensibilă asupra
poetului. Ideia morţii sau a iubirii la Sihleanu • /„Iubirea pentru mine
e numai durere/Un şir de suferinţe, un lanţ de pătimire /s a u / „Şi-mi
place-a mea durere şi neagra mea m âhnire/iubesc a mele chinuri şi
voi a suferi-.' Sihleanu (la Sofia)— desigur l-a atras pe Eminescu.
ridicând’o- apoi. prin puterea geniului său, spre culmele ameţitoare
ale artei.
V. Alecspndri, regele poeziei, deşi cu afinităţi psihice diferite, a
pregătit orizonturi noui, p eziei eminesc:ene. „In armonia versurilor, în
exprim are, în cultul pentru f^rmă, în mijloace stilistice," Alecsandri a
fost dascălul unui discipul care odată e a sortit să-l depăşească nu în
fecunditatea operelor, ci în profunditnte şi strălucire. Pentru o mai bună
verificare, reminescenţclc alccsnndriane ne sunt prezentate nrin metoda
parplelismului; aşa, strofe din „Sora şi hoţul- cu , Floarea albastră* sau
unele din „Pescarul Bosforului* cu fragmente din ..Luceafărul- .
Despre aceste .rem in esce n tc,‘ autorul scrie cu dreptcuvânt: «Pen­
tru marii creatori, reminescenţele devin forţe de sprijin ce dau reali­
zărilor genialităţii tăria de bronz a trecutului, căci în lupta împotriva
învăluirii timpului trebue să te aliezi cu cei ce l-au învins şi-l mai pot
în v in g e - .
*
Poez;a filosofică a lui Eminescu are 2 etape: una până la 1879-
80, când ea isbucneşte tumultuos, rupând orice zăgazuri, pentru ca în a
 18 Î N M U G U R I R I

doua, dela 1880 încolo să sg desăvârşească, nu poezia în sine ci s u b

stratul filosofic.
Cercetând cronologic faptele, rezultă că în prima epocă, poetul,
revoltat de taina chinuitoare a morţii, se ridică împotriva acestui ne­
cunoscut, căutînd să-i descopere supremul adevăr: «De ce-ai murit,
înger cu faţa ta p a l ă ? '/ . Au moartea ta înger dece fu să fie/.„Au e sens
în lume". (Mortua est), sau: „/Şi când mori să vezi că’n lume veţuit-ai
în zadar:/ O astfel de moarte-i iadul! (înger şi Demon).
De la această primă atitudine, poetul trece printr’o firească evo-
uţie spre desăvârşirea concepţiei eminesciene...şi tocmai aici, la această
trecere între cele două fundamentale atitudini intervine D. P. Stati:
«Din evoluţia concepţiei poetice se desprind la Eminescu patru
moduri de a privi moartea» Acestea patru moduri sunt: revolta împo­
triva morţii, împăcarea, resem narea şi binecuvântarea ei.
Până la: «M oartea vindec, orice rană/Dând la patime repaos»/
[Foaie veştedă], trecerea o fac*. împărat şi Proletar, Rugăciunea unui
Dac şi Scrisoarea t care cuprind deopotrivă: r e v o l t ă , resem ­
nare şi n epăsare:/C e-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei s’au ce g â n ­
d e s c ? . . . ^ pe tot ce’n astă lume sunt supuşi puterii sorţ'i/D e-o potrivă-i
stăpâneşte raza ta şi geniul morţii1*/ [Scrisoarea I].
Oda în metru antic, e revizuirea acestui trecut» la început poetul
nu concepea că poate să moară şi acum — 1884 — a învăţat aceasta
cu ajutorul suferinţii:
„Nu credeam s ă ’nvăţ a muri vr’odată (Odă). Această de a doua
latură a poeziei eminesciene în comparaţie cu prima — datorită vitali­
tăţii tinereţii poetului şi influenţei romantismului german — e faza de
cristalizare a concepţiei personale.
...Se pare însă că Eminescu, a fost desamăgit şi de această fo r­
mulă .stingere ete rn ă 1*— N irv a n a — a unei speculaţiuni abstracte «com­
binare măestrită a unor lucruri neexistente**.
Eruditul critic G. Călinescu spune despre psihicul eminescian: «Emi­
nescu e stăpânit de imaginea fundamentală a naşterii, de simţul cosmogonic,
trăit ca geneză sau ca extincţie şi simbolizat mai ales în elementul neptunic.
Dar recunoaşte că chiar a s c e n s i u n e a în lună e o întoarcere
într’un loc original, că luna eminesciană nu e un paradis de fericire
abstractă ci un Eden, adică N atura prim ară nealterată*.
A avut dreptate P. Stati: «Inconsecvenţa e o condiţie a poeziei»
căci observăm că geniul nemuritor şi rece la fel ca şi ciobanul din
Mioriţa, cu aceiaşi seninătate, cere, ca ultim dor, întoarcerea în
m ijlocul naturii, în sânul pământului realitate specific românească.
 Î N M U G U R I R I

In Elementele eroticei eminesciene, se pune o întrebare: a fost

Eminescu împotriva iubirii terestre?".
Despre aceiaşi problemă, G. Călinescu scrie: „Lipseşte din opera
lui Eminescu spiritualitatea propiiu zisă, adică simbolizarea în femeie
şi ideei de mântuire, iar nota stăpânitoare e sensualitatea“ Prin această
«reabilitare» oare criticul dela Iaşi n'a căzut în tendentâ?!
Titu Maiorescu scrie; „ca şi Leopardi în Aspnzia, el nu vedea în
femeia iubită decât copia imperfectă a unui prototip nerealizabil. II iu-
bia întâmplătoare*! copie sau îl părăsea, tot copie rămânea şi el cu
melancolie impersonală îşi căuta refugiul într'o lume mai potrivită cu el,
în lumea cugetării şi a poeziei
In realitate, iubirea eminescinnfi ori cât de „terestră" ar fi, nu
numai că este morală ci chiar spiritu •1/1, prin nevinovăţia şi profundi-
tatea sentimentelor ei.
MIHfll I. SP1RID0N
Rcccnzii
C O N V O R B IR I L I T E R A R E N o. 5, M ai 1940. p re z in tă ca d e ohicei u n
n u m ă r b o g at mai ales în poezii. C e rc e tâ n d to a te n u m e rile d in an u l acesta,
a le rev istei, aju n g em la co n v in g erea : aco rd ă u n d eo seb it in te re s p o eţilo r.
R em arcăm : artico lu l D «lui I. P efro v ic i : «Felix R avaisso n » şi al d=lor E m -
C o n s ta n tin e s c u şi D . P a u lia n « S tu d iu l lite ra r al u n e i o b se s iu n i : P ă d u re a
S p â n z u ra ţilo r de L iviu R e b re a n u » .
R E V IS T A F U N D A Ţ I I L O R R E G A L E N o. 5, M ai 1940. R eg ăsim pe
d=l T u d o r V ianu se m n â n d artico lu l „ P re z e n tu l E te rn * . C u n o a ş te re a te h n ice i
n a ra ţiu n ii, p rez in tă u n v iu in te re s . C o n trib u tiu n e a d=lui T u d o r V ian u este
b in e v en ită p e n tru ce tito rii re v iste i. Tn N o. 5 în tâ ln im n u m e le d»lui Io rg u
Io rd a n , se m n ân d artico lu l «L im ba lu i E m in e scu » . D=1 P ro f. Io rg u Io rd a n
atra g e a te n ţia p rin artico lu l ac esta, cu a tâ t m ai m u lt cu câ t to ti recunoaş»
tem valo area „G ram aticii lim bii ro m â n e ".
M ai întâln im n u m e le c u n o s c u te ale d -lo r G . C ă lin e sc u , P e rp e s s ic iu s ,
V lad im ir S tre in u şi alţii.
G Â N D I R E A No. 4 A p rilie 1940 se rb e a z ă pe d«l N ic h ifo r C ra in ic la
50 d e ani. D u p ă c u re n tu l să m ă n ă to rist al d«lui Iorga, G â n d ire a e s te p e n tru
zilele n o a s tre u n c u r e n t n o u , care se d e o s e b e şte de to a te celelalte c u re n te
d e p ân ă acum . D-1 N ich ifo r C ra in ic a în d r e p ta t m işcarea s p re e tn ic ita fe ,
a u to h to n ism şi o rto d o x ism . G â n d irism u l e s te c u re n tu l cel mai p o triv it tim«
p u rilo r d e azi, p e n tru c ă se bazează pe le g ă tu ra in d u s tru c tib ilă d in tre rom â =
n ism şi cre d in ţă . B A R D E S C . N IC O A R Â
A F IR M A R E A A n u l No. ~ rev istă literară socială, s p rijin ită d e « A stra» ,
d e s p ă rţă m â n tu l S atu » M a re , ap a re lu n a r, re d a c ta tă cu ta le n t şi en tu zia sm
ro m â n e sc d^ d«nii C onsc. G h . P o p e sc u şi O ctav ian R u le a n u cari, îm p re u n ă
cu d istin şi co lab o rato ri ce fac p rin articolele lor, rev ista in te re s a n tă din
to a te p u n c te le d e v ed e re, m e rită to a te la u d ele .
 20 Î NMUGURI RI
N ici n u se p o a te o mai b u n ă m a n ife sta re c u ltu ra lă ro m â n e a sc ă la
g ran iţa de V est. A b o n a m e n t: 150 an u a l.
S O L I D A R IT A T E A ziar p e n tru afirm are ro m ân e asc ă co n d u s cu e n e r ­
gie şi ta le n t ro m ân e sc d e către d-1 Io n C leja A p a re să p tăm ân al. M u n ca
d -sale d e p u s ă în o g o ru l ro m â n ism u lu i, e ste în ţe le a să şi sp rijin ită . M erită»
îm p re u n ă cu d is tin şii săi co lab o rato ri, la u d e le cele m ai b u n e .
A V A N T U L —o rg an in d e p e n d e n t de c u ltu ră şi in fo rm a ţii d in Valea
Jiu lu i, c o n d u s ă cu v red n ic ie ro m ân ească de V asile T alo escu , ap are săptă=
m ânai la P e tr o ş a n i str. P rin c ip e le C a ro l 5 — a b o n a m e n tu l 150 an u al. P e n ­
t r u ţă ra n i şi m u n c ito ri 100 lei.
A celeaşi sin c ere ap recieri şi rec o m an d are.
V IA T A A D E V Ă R A T Ă —organ c u ltu ra l al p re o ţilo r d in Ju d . Tulcea
E s te o re v istă b u n ă . în d ru m ă to a re , a c re d in ţei, care e s te su s tirm tă
d e co n d eie în c erca te A rtic o le se m n a te d e E c o n . C . C ro n t. E co n . D r. 1. C
B eldi, P r. M ib. V. B la n a ru etc, fac rev ista in te re s a n tă . O reco m an d ăm cu
că ld u ră.
R E N A Ş T E R E A , re v istă d e c u ltu ră c re ştin ă , ap a re la C raio v a.
R e v istă bogată în fo n d şi form ă, s u s tin u tă d e co n d e e m u lt p ric e p u te ,
şi cu in te re s p e n tru B iserică şi cler.
C R E D I N Ţ A O R T O D O X Ă , o rev istă b u n ă p e n tru to t c re ştin u l a=
p are la C e rn ă u ţi, c o n d u s ă de vajnicul m isionar o rto d o x P r. D r. T om a G he=
rasim escu , a u to r a mai m u lto r lu c ră ri de m are in te re s p e n tru B iserică şi
cler.
A R M A C U V Â N T U L U I, organ al E p isc o p ei M ilita re dela A lba Iu lia,
d o v e d e şte a lă tu ri de tip ă rire a a tâ to r b ro şu ri, că rţi d e ritu a l şi calen d are, că
tâ n ă ru l şi energ icu l E p isc o p al o ştirii. D r. P . C io p ra n ,—c u n o s c u t şi iu b it
d e cred in cio şii ju d . B aia încă de când ,era la M - s tiie a S la tin a —e s te u n
h a rn ic şi b u n chivernis'rtor Vlădică. Se s tr ă d u e ş te cu a tâ ta d ra g o ste p e n tru
tin e r e tu l şi credin cio şii rom âni p u r tâ n d u n to t mai m are in te re s p e n tru
s u fle tu l arm atei.
E ste a ju ta t în m isiu n e a aceasta grea de co lab o rato ri sin ceri şi to t
a tâ t de energici şi p lin i d e en tu z ia sm .
G ăsim în p rea jm a I. P . S. S. şi pe arhim . V alerie N îcolăiasa, c u n o s ­
c u t n o u ă în c ă d in t'm p u rile câ n d d e p u n e a to a tă d ra g o ste a şi p ricep erea în
în d e p lin ire a în d a to ririlo r ce i le in c u m b a m isiu n e a d e c o n d u c ă to r al Tipo=
grafiei M=rei N ea m ţ ŞÎ apoi cea de s ta re ţ al M =rei S latin a d in ju d . B aia
G â n d u l n o s tru cel mai b u n şi sm e rit d e c re ştin p e n fru fa p 'e le lor
alese.
IN F O R M A Ţ II
M arele sc riito r germ an, la u re a t al p re m iu lu i S an -R em o , a a u to riz a t
p e d P ro f. V. T e m p e a n u p r in tr ’o sc riso are, să-i tra d u c ă o p era capitală
„ R u m ă n isc h e s T a g e b u c h “ [Ju rn a l rom ânesc] d e s p re care D -sa scrie în a=
c e s t n u m ă r.
 S J R A IA M O L D O V E I. A n u l III N o. 31 B u c u re ş ti, p ro p u n e in fiin -
(a r a u n ei g ru p ări .1 înv. sc riito ri. A ce astă in iţia tiv ă e s u s tin u tă p rin
p an a d -lo r V. C o p ilu C h e a trâ , C ic e ro n e M u c en ic etc. R em arcăm
artico lu l d=lui A u re l G . S tin o . . L u m in iţe p e n tru c â n tă re tu l u i t a t “ o d u io a să
ev o care a n e fe ric itu lu i v isă to r 1. D rag o slav .
M ai sem nează: M ircea Isp ir, D r. V rân cean u , B Io rd a n , Ilie A n e s ie a
M ih a i I. S pirid o n , etc. T â n ă ru l p o et M ih a i I. S p irid o n în „D enie* pe m a r ­
g in i de evocări, n e d e sc o p e ră ca lităti literare, care sta to rn ic ite vor d a la
iv eală lu c ră ri im p o rta n te .
O R IZ O N T A n u l I N o. 9 C e rn ă u ţi. E s te o re v istă b u n ă , ap are lu n a r
s u b c o n d u c erea d=lui O cta v R u s u .
C o la b o ră ri d is tin s e , p rin care rem arcăm şi poezia tâ n ă r u lu i n o s tr u
co la b o ra to r M ihai S p irid o n .
S em n e az ă poezia « A m urg» în care, v e rs u l în lib e rta te a u n u i gând
fru m o s, capătă n u a n ţe n o u i, cari te c u p rin d în vraja lor se n in ă .
In c u râ n d rev ista îm p lin e şte u n an d e apar>tie.
C U G E T C L A R A n u l IV N o. 45, re v istă d e d irec ţie lite ra ră , a rtistic ă ,
c u ltu ra lă , m e n ţin e făclia se m ă n ă to rism u lu i p red ic at de m u ltila te ralul N . lorga
R em arcăm co lab o rarea p ă rin te lu i D. F u rtu n ă a d -n ei E lena F arago
şi d=lui G . U rs u .
O R I Z O N T U R I A n u l II N o. 12 G ala ţi. R eţinem co lab o rarea d is tin s u ­
lu i c ă r tu r a r d-1 A r t u r G o ro v ei; „U n u ric a r d in zilele n o a s tre " şi so n e tu j
d=lui G , T u to v e a n u .
D . G . U r s u cu aceiaşi n e o sto ită p a s iu n e d esv ălu ie pagini d in istoria»
S p iritu ală a B â rla d u lu i în « R e v ista B â rlă d e a n ă «Florile D alb e» , T ălm ăcirile
d -lu i A . G . S tin o , d in poezia la p o n e z ă s u n t pline d e gingăşie.
I Z V O R A Ş U L a in tr a t în X X an d e ac tiv itate. P e tă râ m u l fo lk lo ristic
o b lă d u it c â n d v a de b ă trâ n a Ş e z ă to a re — stră d a n ia p ă rin te lu i G h , N . Du»
m itre sc u — B istriţa , tre b u ie c in s tită d u p ă m erit.
P Ă S T O R U L T U T O V E I A ru l 111 N o. ,4. D in c e ta te a c u ltu ra lă a
B â rla d u lu i această p re ţio a să solie, a d u c e m iresm e d u h o v n ic e şti c e tito rilo r
ei. d o rito ri de p ic e şi viată s p iritu a lă c re ştin ă .
C o lab o rea ză p ă rin te le C o rn e liu G ru m ă z e sc u : O rfo d o * ic şi P r o te s ta n ­
tism , d . G h . V rabie: P o ezia re lig io a să la V. V o icu lescu , P r. D. F u r tu n ă etc
In B iblioteca R e v iste i ideei, d irig u ită d e P . M u şo iu . au a p ă ru t u rm ă ­
to a re le im p o rta n te lu c r ă r i:
A R T A T Ă C E R I I d e B. B L A N C H A R D .
W A L D E N sa u V IE A T A ’n P Ă D U R E d e H E N R Y D A V ID T H O -
R E A U . A c e ste lu c ră ri s u n t tr a d u s e în ro m â n e şte d« P . M u ş o iu . C o m e n ­
zile se p o t ad re sa P . M u şo iu s tr. P o p a S o are 69 B u c u re ş ti IV.
M . H . D e la b a ia
 D u p ă „A m in tiri d in f r ’o călăto rie în Grecia**, a p ă r u tă an u l tre c u t. co«
]ab o rato ru l n o s tru . d=l G eo rg e C ozm a D iaco n u , n e d ă o n o u ă lucrare; « C o o ­
p era ţie şi C o o p e ra to ri» , ro d a celor 40 de ani d e m u n că în ogorul C oope»
ra ţie i ro m ân eşti.
Ici, colo, exem ple d e co o p eraţie, p o rtre te d e co o p e rato ri şi p rin tre ele,
a ru n c a te cu co m p etin tă şi d in tr ’o d ra g o ste d e c u v â n tu l b u n , sp u s ră sp ic a t
m axim e, cari fac ca lu c ra re a să fie in stru c tiv ă şi cu plăcere citită.

M O N O G R A F IA O R A Ş U L U I F O L T IC E N I Ş I A S A T U L U I B A IA
e s te o n o u ă c o n trib u ţie — la c u n o a şte re a p la iu rilo r n o a s tre , cu u n tr e c u t
b o g at în fap te m ari, o c â rm u it d e d u h u l u n e i sp iritu a lită ti m oldave.
D -l V. C o stă c h e sc u a u to ru l acestei m onografii scrie în tre altele:
„C a u n u l care s u n t o rig in a r d in F olticeni, am s tă r u it u n şir în d e lu n g
d e ani şi am a d u n a t d a te sig u re , a s u p ra isto rie i o r a ş u lu i; d in s p u sa băt«
cânilor, d in arhive, c ă rţi, re v iste , in s c rip ţii”-..
T ru d a p r n tr u fru m o s a d -lu i C o stă c h e sc u m erită re c u n o ştin ţă .

In numărul viitor , vom publica un fragm ent dinir'un nou

roman , în curs de apariţie al scriitorului folticinean , M ihail
Şerban , colaboratorul nostru .

Clişeul de pe copertă este după o pictură a d-lui

Schweitzer- Cum p â n ă — colaboratorul nostru artistic.

Preţul abonamentului la revista „înmuguriri" pe un an

80 lei. Pe jum ătate an 50 lei.

Redacţia şi Administraţia Revistei «Înmuguriri»

S tra d a Io n C re a n g ă 35 — F o lticen i

D._____ ______ ___________

-i
Str ada
•-I * .1 •

1
Comun 3 \2 _

> •-'<1 Of • y%r t -■ rr-: .Q

••- •» M* 3

Judeţul

T ip . « S a id n a a » , Folticemi