Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
1
1. STENOZA HIPERTROFICĂ DE PILOR – MANIFESTĂRI CLINICE + DEFINIȚIE
Stenoza hipertrofică de pilor (SHP) este cea mai frecventă cauză chirurgicală
de vărsătură la copil în primele luni de viaţă. Incidenţa afecţiunii este în creştere şi
variază cu zona geografică şi originea etnică, între 1 şi 3/1000 nou-născuţi, fiind de 4
ori mai frecventă la băieţi.
SHP este caracterizată prin hipertrofia, dar fără hiperplazie a musculaturii pilorice,
care duce la alungirea şi îngustarea canalului piloric, acţionând ca un obstacol
mecanic.
Manifestări clinice:
- vărsături postprandiale tardive (20-30 minute), cu lapte coagulat, uneori cu
striuri sanguinolente datorită gastritei sau esofagitei de însoţire, dar întotdeauna
nonbilioase;
- vărsăturile au caracter exploziv, fiind emise în jet după fiecare supt, şi de obicei
liniştesc sugarul, care este imediat înfometat;
- datorită aportului hidric şi caloric inadecvat, sugarul devine rapid deshidratat,
distrofic, oliguric, constipat, uneori icteric, cu dezechilibre hidroelectrolitice (alcaloză
metabolică, hipocloremie, hipopotasemie, hemoconcentraţie, acidurie paradoxală);
- undele peristaltice gastrice (spontane sau provocate prin percuţie);
- clapotajul gastric (semnul Küssmaul);
- oliva pilorică se poate palpa în 80% din cazuri prin manevra Benson;
- în 6-20% din cazuri afecţiunea se poate asocia cu alte anomalii precum atrezie
esofagiană, hernie hiatală, malrotaţii, boala Hirschsprung, malformaţii anorectale,
despicături labiale sau palatine, anomalii urologice.
2
- în caz de deshidratări mai severe se vor administra soluţii saline izotone pentru a
permite rinichiului să excrete bicarbonat şi astfel să restabilească homeostazia acido-
bazică;
- preoperator se poate trece o sondă naso-gastrică pentru decomprimarea şi
golirea stomacului, eventual pentru spălaturi saline ce vor îndepărta resturile de
lapte sau bariu;
- reechilibrare hidroelectrolitică.
3
- după laparotomie se poate tenta simpla dezinvaginare manuală, iar dacă
aceasta nu reușește se practică ablația leziunilor cu rezecție de ansă și anastomoza
capetelor intestinului.
4
Ansele intestinale sunt libere să hernieze în cavitatea amniotică, fenomen ce se
petrece tardiv în timpul vieţii intrauterine. Organele eviscerate nu sunt acoperite de
sac şi sunt reprezentate de intestinul subţire, cea mai mare parte a colonului,
câteodată o porţiune din stomac, duoden, rareori testicul, ovar, trompă uterină, corn
uterin, dom vezical.
Intestinul eviscerat prezintă un aspect îngroşat, dilatat, cartonos, scurtat, fără
motilitate, acoperit de o membrană inflamatorie foarte aderentă, gri-verzuie, ce
aglutinează ansele între ele şi evocă o peritonită plastică sau chimică.
Laparoschizisul se asociază cu anomalii gastrointestinale anomalii cromozomiale
sau alte anomalii de structură, toţi copiii cu laparoschizis având absenţa rotaţiei
intestinale şi defecte de fixare ale anselor.
5
- subpubian, forma cea mai frecventă, asociată cu incontinenţă urinară.
La fete, boala se caracterizează prin clitoris bifid şi adesea incontinenţă urinară.
De regulă, vaginul şi restul organelor genitale sunt normale. Uneori, prin orificiul
uretral poate prolaba mucoasa vezicală.
6
*Se trece o sondă de cauciuc prin orificiul anal până în zona sănătoasă.În
momentul ajungerii în zona sănătoasă, un debaclu de gaze se elimină pe sondă.
*Se instilează cu seringa 15-20 ml ser fiziologic călduţ: acesta se va elimina pe
sondă împreună cu materiile fecale.
*Dacă există fecaloame, se insistă în repetate rânduri până acestea vor fi distruse
şi eliminate.
Manevra va fi efectuată mai întâi de personalul medical,în spital, apoi mama va fi
învăţată să o realizeze şi va continua să o aplice la domiciliu, zilnic, de 5-6 ori / zi.
Ulterior, în jurul vârstei de 1 an şi la greutatea de 10 kg, copilul va fi reinternat în
vederea rezolvării chirurgicale definitive a afecţiunii.
Tehnică:
Organele genitale externe se spală de mai multe ori cu apă şi săpun, apoi se
badijonează cu soluţie antiseptică. Copilul este plasat în decubit dorsal, coapsele uşor
îndepărtate.
Operatorul, plasat la dreapta pacientului, ţine penisul vertical cu mâna stângă şi
introduce cu mâna dreaptă sonda prin meatul urinar.
La fetiţe, ajutorul îndepărtează marile labii, operatorul introducând sonda prin
meat.
Sonda este angajată cu ajutorul unei pense sterile, apoi tot cu aceeaşi pensă este
împinsă treptat până ajunge în vezică. La trecerea sondei prin uretra membranoasă
se poate percepe un obstacol datorită spasmului sfincterian. Acesta este învins prin
aplicarea unei presiuni uşoare şi continui asupra sondei, concomitent cu presarea
uşoară a penisului de către ajutor.
7
Verificarea poziţiei intra-vezicale a sondei, dacă vezica este goală şi nu se elimină
urină, se face astfel: se introduc în vezică cu ajutorul unei seringi 20-30 ml ser
fiziologic; dacă sonda este în vezică, lichidul introdus revine pe sondă.
În situaţia când se doreşte păstrarea mai mult timp a sondei vezicale, aceasta se
pune mai întâi la punct în aşa manieră ca numai o porţiune din ea să fie intravezical,
în scopul unei evacuări cât mai complete a vezicii.
Se procedează în modul următor: după constatarea faptului că sonda este în
vezică se retrage treptat până nu se mai elimină urină sau lichidul introdus.Apoi, se
împinge uşor sonda până apar primele picături din nou. În această poziţie se fixează
cu benzi de leucoplast la tegumentele vecine şi la coapsă. Sondele Pezzer şi Foley nu
necesită fixare suplimentară.
B. Reducerea sângerândă
Este indicată în cazul eşecului reducerii normale. Se incizează inelul în lungul
penisului, pe o lungime de 8-10 mm, interesând pielea şi mucoasa prepuţului (cele 2
burelete edemaţiate). Manevra se face cu precauţie, spre a nu leza glandul sau corpii
cavernoşi. Când inelul a fost complet secţionat, plaga devine transversală pe
lungimea penisului. Reducerea sângerândă a parafimozei va fi urmată totdeauna,
după remiterea fenomenelor inflamatorii, de rezolvarea fimozei prin circumcizie.
8
13. FIMOZA – DEFINIȚIE ȘI TRATAMENT
Fimoza reprezintă imposibilitatea decalotării complete a penisului: prepuțul este
scurt și nu poate acoperi glandul.