Stanescu David

Costea Teodor

FOTOSINTEZA SI CHEMOSINTEZA

 Ce este fotosinteza?
Fotosinteza este procesul utilizat de către plante și alte organisme prin care se
convertește energia luminoasă în energie chimică ce poate fi eliberată mai târziu pentru a
alimenta activitățile organismelor. Această energie chimică este stocată în molecule de
carbohidrați, cum ar fi zaharurile, care sunt sintetizate din dioxid de carbon și apă – de aici
denumirea de fotosinteză, din grecescul φῶς, phōs, "lumină", și σύνθεσις, synthesis, "a pune
împreună".[2][3][4] În majoritatea cazurilor, oxigenul este eliberat sub formă de produs rezidual.
Cele mai multe plante, alge, și cianobacterii realizează fotosinteză și se numesc organisme
fotoautotrofe.

 Reactiile fotosintezei :

1. Reactiile fotochimice : În stadiul dependent de lumină (reacția la lumină), clorofila

absoarbe energia luminoasă, care stimulează unii electroni din moleculele de pigment,
transferându-i pe straturi cu niveluri mai ridicate de energie. Aceștia părăsesc clorofila și trec
printr-o serie de molecule, formând NADPH (o enzimă) și molecule ATP care stochează
energia. Oxigenul rezultat în urma reacțiilor chimice este eliberat în atmosferă prin porii
frunzelor.

2. Reactiile nefotochimice : Ciclul Calvin (descoperit de Melvin Calvin) reprezintă o

serie de reacții biochimice, care au loc în stroma organismelor fotosintetice, în timpul fazei de
întuneric. În cadrul acestui proces, energia cinetică a fotonilor este transformată în energie
chimică de legătură. NADPH și ATP sunt compușii care conduc la cel de al doilea stadiu al
fotosintezei (sau ciclul Calvin). În acest stadiu, glucoza este produsă folosindu-se dioxid de
carbon din atmosferă.

 Adaptari are organismelor in procestul de fotosinteza : Deși speciile de plante care

cresc în ținuturile aride aparțin mai multor familii botanice, ele capătă mai mult sau
mai puțin același aspect. Astfel datorită apei insuficiente, o parte din plantele din
deșerturi și-au pierdut frunzele, care s-au transformat în spini pentru a împiedica
transpirația, asimilația clorofiliană fiind preluată de către tulpinile verzi ce au
clorofilă. Tulpinile verzi, asimilatoare, pot fi sferice, lățite ca niște frunze sau
cilindrice și ramificate ca niște candelabre. Deși suculente, conținând o mare cantitate
de apă acumulată de țesutul acvifer, animalele nu se pot atinge de ele datorită spinilor
puternici ce constituie o bună armă de apărare. Și acești spini nu sunt altceva decât
frunzele reduse la nervura principală.Aceste forme de adaptare se întilnesc mai ales la
plantele de deșert, cele din familia Cactaceae numite simplu – cactuși și care sunt
caracteristice (cu unele excepții) deșertului Mexican. Dacă nu chiar toate speciile de
plante care trăiesc în locuri secetoase au imitat, mai mult sau mai puțin, forma
cactusului, în schimb toate au păstrat caracteristicile de bază: stomatele sunt deschise
numai noaptea, cuticula frunzelor este groasă și impermeabilă, plasma celulară se
păstrează întotdeauna, indiferent de temperatură, în stare hidratată.
  Ce este chemosinteza?
Chemosinteza (din greaca chemeia = chimie + synthesis = a sintetiza, a compune) sau
chimiosinteza este un tip de nutriție autotrofă în care un organism, numit chemoautotrof,
sintetizează substanțe organice din substanțe anorganice, folosind, în loc de energie solară
(fotosinteză), energia chimică eliberată din oxidarea unor substanțe anorganice (ex. H2, H2S,
S, HNO3, Fe, NH3). Ea este specifică unor bacterii. Procesul de chemosinteză are o importanță
deosebită în circuitul materiei și energiei în ecosistem, în ciclurile biogeochimice etc.

 Tipuri de bacterii :

1. Bacterii sufluroase : Bacteriile sulfuroase (sulfobacteriile, tiobacteriile) sunt

bacterii chemoautotrofe, care utilizează în procesele vitale energia rezultată din oxidarea
sulfului și a compușilor săi organici. Ele sunt larg răspândite în natură și se găsesc în mediile
bogate în S și H2S ca izvoare sulfuroase, mâl, ape de canal, soluri cu exces de umiditate.
Sursa lor de energie o constituie hidrogenul sulfurat (H2S) pe care îl transformă în sulf (S),
acid sulfuros (H2SO3) și acid sulfuric (H2SO4) și astfel este înlăturat efectul toxic al
hidrogenului sulfurat și se redă sulful în circuitul biologic, care este absorbit și asimilat de
plante. Cei mai numeroși reprezentanți aparțin genului Thiobacillus (= Acidithiobacillus).
Alte specii de bacterii sulfuroase: Desulfuromonas, Desulfobacter, Beggiatoa.

2. Bacterii nitrificatoare : Bacteriile nitrificatoare sunt bacterii chemoautotrofe din sol

care oxidează biologic amoniacul (NH3) în nitriți (nitritbacterii) și pe acesta în nitrați
(nitratbacterii). Acest proces se numește nitrificare. Amoniacul se formează în prezența altor
bacterii saprofite, care descompun substanțele organice. Bacteriile nitrificatoare participă la
ciclul biogeochimic al azotului.

3. Hidrogenbacterii : Hidrogenbacteriile sunt bacterii care oxidează hidrogenul cu

eliberare de energie si sunt reprezentate de Bacillus pantotrophus și sunt răspândite în medii
puțin aerate (gunoiul de grajd, solurile mlăștinoase, tinoavele și apele stătătoare), în care are
loc punerea în libertate a hidrogenului (H2) prin fermentarea celulozei și care conțin și dioxid
de carbon și oxigen.

4. Bacterii feruginoase : Bacteriile feruginoase (ferobacteriile) sunt bacterii care

oxidează sărurile feroase (Fe2+) în compuși ferici (Fe3+) si sunt răspândite în soluri și ape care
conțin compuși ai fierului. Sunt reprezentate de genurile Leptothrix, Crenothrix, Cladothrix,
Gallionella, Spirophyllum ferrugineum, Ferrobacillus. Precipitatul de hidroxid feric este
depozitat în afara acestor bacterii și dă o culoare roșiatică a apei. Bacteriile feruginoase
contribuie la formarea zăcămintelor de fier de pe fundul lacurilor și al mlaștinilor. Unele se
pot înmulți în tuburile de fier ale conductelor de apă pe care le astupă. În lipsa sărurilor
feroase, unele bacterii feruginoase pot oxida și săruri manganoase formând zăcămintele de
mangan.
 5. Bacterii metanogene : Bacteriile metanogene sunt bacterii obligat anaerobe
producătoare de metan. În prezența unor catalizatori celulari ele reduc dioxidul de carbon
(CO2) în metan (CH4) în condiții anaerobe si sunt reprezentate de genurile Methanobacillus și
Methanothrix. Bacteriile metanogene sunt răspândite în bălți și lacuri, în nămolul mlaștinilor
și în apele de canal. Trăiesc și în stomacul animalelor erbivore, unde participă la degradarea
hranei vegetale. Ele sunt importante pentru producerea de biogaz. Bacteriile metanogene
formează cantități mari de gaz metan în straturile profunde de nămol din apele stătătoare,
care se ridică sub forma unor bule la suprafața apei.

6. Bacterii metanice : Bacteriile metanice (metanobacteriile) sunt bacterii care oxidează

metanul (CH4) în dioxid de carbon (CO2) cu eliberare de energie si sunt reprezentate de
genul Methanomonas.

DIFERENTE DINTRE FOTOSINTEZA SI CHEMOSINTEZA

1. Sursa de energie :
Chemosinteza : Sursa de energie a chemosintezei este energia chimică
stocată în substanțe chimice anorganice cum ar fi hidrogen sulfurat.
Fotosinteza : Sursa de energie a fotosintezei este lumina soarelui.

2. Conversia de energie :
Chemosinteza : Energia chimică stocată în compuși anorganici este stocată
în compuși organici în timpul chemosintezei.
Fotosinteza : Energia luminoasă este transformată în energie chimică în
timpul fotosintezei.

3. Organisme :
Chemosinteza : Organismele chimosintetice sunt colectiv numite
chemotrofe.
Fotosinteza : Organismele fotosintetice sunt colectiv numite
phototrophs.
 4. Pigmentii implicati :
Chemosinteza : Nu sunt implicați pigmenți în chemosinteză.
Fotosinteza : Clorofila, carotenoizii și fitocilinele sunt pigmenții implicați
în fotosinteză.

5. Plastide implicate :
Chemosinteza : Plastidele nu sunt implicate în chemosinteză.
Fotosinteza : Cloroplastele sunt plastidele găsite în plante; reacțiile de
fotosinteză sunt concentrate în celulă.

6. Oxigenul ca produs secundar :

Chemosinteza : Gazul de oxigen nu este eliberat ca produs secundar.
Fotosinteza : Oxigenul este eliberat ca produs secundar în timpul
fotosintezei.

7. Contribuția la energia totală biospherică :

Chemosinteza : Chemosinteza are o contribuție mai mică la energia
biospherică totală.
Fotosinteza : Fotosinteza are o contribuție mai mare la energia
biosferică totală.

8. Categorii :
Chemosinteza : Chemoorganotrofii și chimiolitotrofii sunt cele două
categorii de chemotrofe.
Fotosinteza : Photoautotrofele și fotoheterotrofele sunt cele două
categorii de fototrofe.