Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EDUCAŢIA FIZICĂ
ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SUPERIOR
DE NEPROFIL
Editura Sitech
Craiova, 2016
Corectura aparţine autorului.
371.3:796:378
ISBN 978-606-11-5167-7
PREFAŢĂ
Autoarea
5
Cuprins
Prefaţă ...................................................................................... 5
Bibliografie ............................................................................ 87
8
CAPITOLUL 1
16
f) Lecţia de deschidere şi de organizare a activităţii, cu
scop de informare şi orientare a studenţilor asupra importanţei
locului şi rolului educaţiei fizice şi sportului în învăţământul
superior, a efectelor pozitive ale exerciţiului fizic asupra
organismului uman, a sistemului de apreciere a studenţilor etc.
17
CAPITOLUL 3
24
întregului organism la un nivel ridicat. Viteza este calitatea cea
mai puţin perfectibilă, dar poate fi îmbunătăţită, chiar
dezvoltată, prin perfecţionarea tehnicii de alergare, a mobilităţii
specifice, a ritmului de accelerare, a repetărilor multiple şi în
timp îndelungat.
Celelalte calităţi motrice pot fi dezvoltate la un nivel
mai mare, ajungându-se chiar la un procent de peste 70-80%
din capacitatea individului, cu condiţia să se aplice mijloacele
specifice, metodele şi tehnologiile moderne şi eficiente23.
Formele şi mijloacele folosite în cadrul lecţiilor vor
trebui să asigure deprinderi şi obişnuinţe de activitate
independentă.
Studentul trebuie să-şi însuşească complexe de exerciţii
în vederea autoperfecţionării continue pentru gimnastica
zilnică, activitate corectivă şi compensatoare, destindere,
recreere şi păstrarea capacităţii de muncă.
Nu trebuie să neglijăm nici formarea capacităţii de
organizator şi conducător al unor forme de practicare a
exerciţiilor fizice la nivel de grup.
Factorii psihici în activităţile corporale cresc, pe măsură
ce procesul instructiv-educativ se desfăşoară mai organizat, mai
metodic, ştiinţific şi cu mai multă exigenţă faţă de eficienţa sa.
Formarea deprinderilor şi priceperilor motrice,
dezvoltarea calităţilor motrice, însuşirea unui comportament
motor de înaltă valoare (tehnic, fizic, moral etc.), depind de
stimuli (exerciţiile fizice, elementele tehnico-tactice etc.) şi de
structura personalităţii în care aptitudinile psiho-motrice,
caracterul şi temperamentul deţin un rol important24.
Totodată, având în vedere nivelul intelectual al
studenţilor, maturitatea lor, cadrul didactic trebuie să insiste în
30
aruncări de tip lansare: aruncarea discului și
aruncarea ciocanului.
d. Categoria probelor combinate cuprinde:
pentatlonul – 5 probe: 2 probe de alergări, 2 probe
de sărituri și o probă de aruncare;
heptatlonul – 7 probe: 3 probe de alergări, 3 probe
de sărituri și o probă de aruncare;
octatlonul – 8 probe: 4 probe de alergări, 3 probe de
sărituri și o probă de aruncare;
decatlonul – 10 probe: 4 probe de alergări, 3 probe
de sărituri și 3 probe de aruncări.
LOCUL
GRUPA DE
PROBA DE B F
PROBE
DESFĂŞURARE
• 100 m x x
Alergări de
• 200 m • Pista stadionului x x
viteză
• 400 m x x
Alergări de • 800 m x x
• Pista stadionului
semifond • 1500 m x x
Alergări de • 5000 m x x
• Pista stadionului
fond • 10.000 m x x
Alergări de • Maraton – 42.195
• Şosea x x
mare fond km.
Alergări de
• 3000 m obstacole • Pista stadionului x x
obstacole
• 100 mg - x
Alergări de
• 110 mg • Pista stadionului x -
garduri
• 400 mg x x
Alergări de • 4x100 m x x
• Pista stadionului
ştafetă • 4x400 m x x
• 20 km x x
Marş • Şosea
• 50 km x -
31
• Lungime x x
• Înălţime x x
Sărituri • Stadion
• Triplusalt x x
• Prăjina x x
• Greutate x x
• Disc x x
• Aruncări • Stadion
• Suliţă x x
• Ciocan x x
• Heptatlon –
100mg, 200m,
greutate, înălţime/ I - x
zi • Stadion
lungime, suliţă, 800
Probe
m, / II-a zi
combinate
• Decatlon – 100m,
(poliatloane)
lungime, greutate,
înălţime, 400 m/I zi; • Stadion
110 mg, disc, x -
prăjină, suliţă, 1500
m/ II-a zi
32
- sunt structuri de mișcări coordonate, care constau în
integrarea sistematică a mișcării însușite anterior;
- pun în valoare capacitatea de diferențiere fină a
informației senzoriale-perceptive, rezultând o dirijare a
acțiunilor;
- prezintă o aferentație inversă, rapidă și eficientă;
- dovedesc o relativă stabilitate în condiții constante și
plasticitate în condiții variabile;
- sunt condiționate de aptitudinile motrice, motivație,
nivelul instruirii;
- unele elemente (sau chiar întreaga deprindere) se pot
automatiza complet, asigurând o eficiență deosebită a mișcării
și un control al scoarței cerebrale care permite reorientarea
atenției către alți factori implicați în acțiune;
- elementele componente ale deprinderilor sunt legate
logic, precis, într-un sistem unic și ireversibil;
- chiar dacă deprinderile pot fi automatizate complet,
există situații în care ele se manifestă original, adaptându-se la
modificarea condițiilor de execuție;
În funcţie de finalitate, de scopul în care sunt folosite,
deprinderile motrice se clasifică în33:
generale - care la rândul lor se împart în:
- deprinderi motrice de bază (mersul, alergarea,
săritura, prinderea-aruncarea);
- utilitar-aplicative (târârea, căţărarea, escaladarea,
echilibrul, împingerea-tracţiunea, ridicarea şi transportul de
greutăţi);
specifice unor probe şi ramuri de sport (elemente şi
procedee tehnice ale acestora).
Şcoala alergării
Are ca sarcini următoarele:
formarea deprinderii de alergare corectă, cu diferite
sarcini;
dezvoltarea capacităţii de efort a organismului, privind
adaptarea marilor funcţiuni la eforturi de alergare şi
dezvoltarea rezistenţei musculare care participă la efortul de
alergare;
dezvoltarea capacităţilor motrice necesare învăţării şi
perfecţionării tehnicii exerciţiilor de alergări respectiv a vitezei
de reacţie, de deplasare, a forţei şi rezistenţei de alergare.
Şcoala săriturii
Are ca sarcini următoarele:
formarea deprinderii de desprindere unilaterală
(bătaie pe un picior);
formarea deprinderii de bătaie eficientă – cu
derularea labei piciorului de la călcâi la vârf şi a umerilor, fie
în scopul de a transforma viteza orizontală „în sus” (pregătitor
pentru săritura în înălţime), fie pentru a parcurge în zbor o
distanţă cât mai lungă pe orizontală (pregătitor pentru săritura
în lungime);
formarea deprinderii de aterizare amortizată;
educarea îndemânării şi a echilibrului în zbor în
sărituri simple;
formarea simţului elanului, pentru transformarea prin
intermediul bătăii a unei viteze orizontale din ce în ce mai
mari;
dezvoltarea forţei şi detentei.
35
Şcoala aruncării
Are ca sarcini următoarele:
formarea deprinderii de angajare a întregului corp în
aruncare, introducând în acţiune la început forţele mari
(puternice) ale corpului şi apoi restul forţelor în ordinea lor
descrescândă, succesiv şi fără întrerupere;
formarea deprinderii de accelerare a mişcării,
respectiv de acţionare asupra obiectului, în timpul execuţiei (în
strânsă legătură cu punctul A) cu cât mai multe forţe,
introducându-se succesiv în acţiune, pe un drum cât mai lung şi
cu o intensitate crescută;
formarea deprinderii cu sprijinul dublu pe sol în
timpul acţionării asupra obiectului de aruncat;
formarea deprinderii de depăşire a obiectului în
aruncările lansate şi azvârlite;
formarea deprinderii de aruncare tip împingere, tip
lansare şi tip azvârlire, pregătitor pentru însuşirea tehnicii
aruncărilor;
dezvoltarea selectivă a forţei şi vitezei de execuţie.
Exerciţiile aferente şcolii aruncării se execută cu
obiecte uşurate, uşor de manevrat şi care nu produc accidente.
Astfel de obiecte sunt: mingii umplute (medicinale) de 1,5 Kg,
mingea de oină, mingea praştie (minge umplută, cu prelungire
şi mâner de apucat).
În aceste condiţii se pot folosi formaţii de lucru
eficiente, care asigură o densitate de lucru ridicată la colective
mai mari, respectiv două linii faţă în faţă, la distanţă potrivită
în funcţie de exerciţiul care se execută şi de vârsta
executanţilor, folosindu-se un obiect la doi parteneri.
37
CAPITOLUL 5
a. Obiective instructiv-educative:
- formarea şi perfecţionarea capacităţii de a acţiona
organizat (individual şi în grup), de a înţelege, de a executa şi a
răspunde disciplinat la comenzi, în calitate de executant;
- însuşirea mijloacelor şi metodelor de conducere a unui
grup, de disciplinare a colectivului, de ridicare a stării
emoţionale, de captare a atenţiei, de conştientizare a obiectivelor
propuse etc.
b. Sisteme de acţionare:
- Exerciţii de front şi ordine din gimnastica de bază;
- Exerciţii şi jocuri de atenţie de scurtă durată;
- Cunoştinţe privind: baza materială, pregătirea sălii,
asigurarea partenerului de lucru, măsuri strict pentru
desfăşurarea activităţii sportive independente.
a. Obiective instructiv-educative:
- creşterea tonusului de postură, consolidarea reflexului
b. Sisteme de acţionare:
- Exerciţii pentru formarea şi păstrarea ţinutei corporale
corecte:
exerciţii analitice pentru întărirea musculaturii de
susţinere a segmentelor corporale executate liber, cu obiecte
sau aparate ajutătoare, pe perechi etc.;
exerciţii pentru ameliorarea supleţei musculare
(stretching);
exerciţii de menţinere a ţinutei corporale corecte
însoţite de exerciţii de respiraţie, presopunctură etc.
Complexe de exerciţii pentru întărirea tonusului
muscular:
- mişcări libere foarte active (flexii, extensii, aplecări etc.);
- exerciţii de învingere a greutăţilor propriilor segmente
sau propriului corp (flotări, genuflexiuni, tracţiuni etc.);
- prelucrarea analitică a grupelor musculare.
39
- cros sau alergări pe distanţe mari (crescânde);
- testul Cooper (12’);
- gimnastică aerobică 25’ – 40’ etc.
b. Sisteme de acţionare:
- Exerciţii pentru dezvoltarea formelor de manifestare a
vitezei:
40
alergări pe distanţe scurte (10-50 m) cu viteză
maximă, cu start din diferite poziţii şi la diferite semnale;
accelerări pe distanţe scurte de 40-100 m;
exerciţii şi jocuri cu mingea (aruncări, prinderi etc);
exerciţii sub formă de întrecere, jocuri de mişcare şi
de atenţie etc.
41
- Exerciţii pentru dezvoltarea rezistenţei:
1. Fundamentarea capacităţii funcţionale aerobe:
- repetarea fără întrerupere a 5-6 exerciţii cunoscute, în
tempo uniform, cu durata globală de 5-12 minute;
- jocuri sportive practicate în aer liber, intensitate
medie, durata 15-120 minute;
- gimnastică aerobică, durata 25-40 minute.
42
5.4. Deprinderile motrice
44
Exerciţii pentru formarea deprinderii de mers 38:
mers cu trunchiul răsucit spre stânga sau spre dreapta,
cu mâinile pe şolduri sau pe umeri;
mers cu paşi mici, ascuţiţi şi înalţi cu braţele ridicate
sus sau cu paşi mici şi târâţi, având greutatea corpului
repartizată egal pe ambele picioare;
mers cu paşi mijlocii cu mâinile pe şolduri;
mers cu paşi mari cu uşoare îndoiri ale genunchilor, cu
braţele întinse lateral;
mers cu paşi adăugaţi prin apropierea piciorului din
spate de cel din faţă; se poate executa înainte, înapoi şi lateral;
mers cu paşi încrucișați; piciorul din spate se
deplasează înaintea celui din faţă, încrucişându-se cu acesta;
mers cu pas schimbat; la fiecare al treilea pas se
schimbă piciorul din faţă cu cel din spate;
mers cu picioarele îndepărtate lateral;
mers cu picioarele încrucişate;
mers cu genunchii apropiaţi şi cu gambele depărtate;
mers în valgum;
mers cu genunchii în afară; mâinile presează
genunchii în varum;
mers pe vârful picioarelor cu ducerea brațelor înainte,
înapoi, lateral, sus sau în poziții intermediare: cu mâinile pe
șolduri, sub axial, pe umeri, la ceafă sau pe creștet;
mers pe călcâie cu brațele întinse în lateral și/sau cu
mâinile pe șolduri;
mers pe partea internă sau externă a tălpilor, cu brațele
în lateral sau cu mâinile pe creștet;
46
mers fandat cu balansarea laterală a braţelor de 2-3 ori
la fiecare pas;
mers cu pas schimbat, cu uşoare sărituri la terminarea
celor trei paşi;
mers pe vârfuri cu braţele întinse sus, cu îndoirea
laterală a trunchiului la fiecare pas;
mers cu corpul rigid 7-8 paşi, alternativ cu mersul cu
corpul relaxat, alţi 7-8 paşi;
mers cu braţele întinse sus, relaxarea lor (cu cădere pe
lângă corp), concomitent sau alternativ la fiecare trei paşi;
mers relaxat cu corpul îndoit înainte cu fruntea
sprijinită pe mâinile proprii.
47
mers peste obstacole mici aşezate la distanţe de un pas
între ele;
mers şi alergare cu trecerea unei corzi pe sub picioare;
mers cu pas lung alternat cu pas scurt, urmat de mers
cu pas obişnuit.
48
2. Alergarea
50
zbor. Alergarea uşoară se execută pe distanţe de 100 – 400 m,
în funcţie gradul de pregătire şi obiectivele urmărite.
Ulterior, în faza de perfecţionare a acestei deprinderi, se
introduc exerciţii de alergare în direcţii diferite, cu schimbarea
sensului la semnal (sau ocolirea unor repere), alergare zig-zag-
ată. Cele mai frecvente greşeli întâlnite în timpul alergării sunt:
- alergarea cu genunchii întinşi;
- pendularea prea amplă a gambelor înapoi şi prea
mică în plan anterior;
- contact cu solul prea pe vârf sau prea pe călcâi;
- alergarea ţopăită;
- alergarea târşâită;
- trunchiul nu este vertical (aplecarea exagerată înainte
sau înapoi);
- flexie sau extensie exagerată a coatelor.
Majoritatea greşelilor menționate sunt inerente la
această vârstă. Ele se corectează în timp, pe măsură ce creşte
forţa musculaturii abdominale şi a spatelui, a muşchilor
ridicători ai coapsei şi a celor care realizează impulsia. La
corectarea alergării vor participa şi exerciţiile de sărituri41.
52
- alergare în saci. Executanții intră cu picioarele în sac
şi se încing peste sac la nivelul centurii (taliei);
- alergare înainte, înapoi, lateral, în turnantă, în cerc, în
zigzag, în opt cu încrucișare, în spirală;
- alergare cu schimbarea sensului de deplasare, la
diferite semnale.
55
o cu mâinile fixate pe şolduri (sau pe umerii colegilor
din stânga/dreapta).
- alergare cu paşi încrucişaţi – variante:
o stângul prin faţa piciorului drept;
o dreptul prin faţa piciorului stâng;
o stângul prin spatele piciorului drept;
o dreptul prin spatele piciorului stâng;
o stângul alternativ prin faţa şi prin spatele piciorului
drept;
o dreptul alternativ prin faţa şi prin spatele piciorului
stâng;
- alergare cu paşi de galop (paşi adăugaţi, din alergare
cu faţa pe direcţia înaintării – alternativ stângul/dreptul);
- alergare cu spatele pe direcţia de înaintare; concurs
pe 10/30m;
- alergare cu picioarele întinse – înainte/înapoi;
- alergare şchiopătată;
- alergare accelerată;
- alergare peste obstacole joase;
- alergare în pantă;
- alergare la vale.
- alergare cu joc de glezne - variante:
o pe loc;
o cu deplasare;
o cu sprijin oblic la perete;
o cu împingerea din spate a unui partener care opune
rezistenţă;
o cu mişcare normală sau alternat cu poziţii diferite ale
braţelor;
o în tempouri diferite.
- alergare cu genunchii sus - variante:
o pe loc;
o cu deplasare uşoară;
o cu sprijin oblic la perete;
56
o cu partener care opune rezistenţă la înaintare;
o în tempou lent sau accelerat.
o alergare cu pendularea gambelor înainte
o se pendulează succesiv aceeaşi gambă
- alergare cu pendularea gambelor înapoi - variante:
o din alergare uşoară se pendulează alternativ fiecare
gambă;
o din alergare uşoară se pendulează rapid o singură
gambă la un anumit număr de paşi.
3. Săritura
57
- bătaia;
- zborul;
- aterizarea.
Deprinderea motrică săritura se prezintă sub mai multe
variante:
- săritură liberă de pe loc cu desprindere de pe ambele
picioare sau de pe un picior;
- săritură cu zbor ascensional-vertical;
- săritură de pe loc sau cu elan cu zbor ascensional
vertical cu aterizare pe obstacole de înălţime convenabilă;
- săritură de pe loc cu zbor ascensional-orizontal peste
zone sau peste obstacole;
- săritură cu elan cu desprindere de pe un picior sau de
pe amândouă cu zbor ascensional-vertical sau ascensional-
orizontal peste obstacole sau zone marcate de diferite înălţimi
sau lungimi;
- săritură în adâncime cu aterizare elastică;
- săritură multiplă cu desprindere succesivă de pe un
picior sau de pe ambele, cu zbor predominant ascensional-
orizontal;
- săritură cu coarda scurtă sau lungă.
63
cu sau fără schimbarea picioarelor, în serii de sărituri
legate;
intercalând arcuiri uşoare în poziţia fandat.
sărituri din poziţia fandat lateral – variante:
- cu împingeri succesive ale aceluiaşi picior (schimbând
rolul picioarelor după fiecare serie);
- cu împingeri alternative ale ambelor picioare,
trecând greutatea corpului de pe un picior pe celălalt.
sărituri în adâncime, de pe obstacole de 20 ... 100 cm
– variante:
- extensia corpului înainte de aterizare;
- bătăi din palme;
- strângerea genunchilor la piept şi întinderea
picioarelor la aterizare;
- întoarceri ale corpului spre stânga şi/sau dreapta cu
90°, 180°, 360°;
- pasarea sau prinderea unor obiecte în timpul zborului;
- aterizare pe anumite repere.
sărituri pe obstacole – variante:
- bătaie şi aterizare pe ambele picioare;
- bătaie şi aterizare pe acelaşi picior;
- bătaie pe un picior şi aterizare pe celălalt.
pas săltat:
alternativ (pe un picior şi pe celălalt);
pe acelaşi picior, intercalând 2, 4 paşi de alergare;
pe un picior şi pe celălalt, intercalând 3, 5 paşi de
alergare;
individual şi/sau în perechi cu braţele prinse
deasupra umerilor sau încrucişat la spate;
cu rotarea braţelor spre înainte sau spre înapoi.
pas sărit:
- peste obstacole joase;
- cu elan intermediar de 1, 3, 5 paşi de alergare;
- cu elan intermediar de 2, 4 paşi de alergare;
64
- paşi săriţi în zig-zag, de o parte şi de alta a două linii
paralele.
- sărituri simple în lungime cu:
ghemuirea corpului;
întoarcere 90°, 180° spre piciorul de bătaie;
atingerea unor obiecte suspendate: cu ambele braţe
avântate simultan înainte - sus, cu braţul opus piciorului
oscilant, cu genunchiul sau/şi cu piciorul oscilant.
sărituri simple în înălţime.
4. Aruncarea şi prinderea
67
Exerciţii pentru formarea deprinderii de aruncare şi
prindere46
70
aruncarea mingii de cauciuc într-un zid vertical și
prinderea ei după ricoşare din zid, având corpul în poziţie
înaltă, medie şi joasă; în ultimele două poziţii se pune accentul
pe îndoirea membrelor inferioare din articulaţiile genunchilor
şi gleznelor;
aruncarea mingii (eventual) medicinale în sus prin
împingere cu o mână sau cu ambele de la piept sau deasupra
capului și prinderea ei cu ambele mâini;
formație de lucru: linie pe două rânduri, față în față,
aruncarea mingii de handbal (oină) de la unul la altul cu mâna
stângă sau dreaptă, micșorând sau mărind permanent distanțele
dintre parteneri;
acelaşi exerciţiu, introducând al treilea executant care
prin poziţia pe care o ocupă, urmăreşte să intercepteze mingea
sau să împiedice transmiterea ei;
formație de lucru: linie pe două rânduri, față în față,
aruncarea mingii de handbal de la unul la altul din formații
diferite (cerc, linie, șiruri, de pe loc şi din deplasare).
Aruncarea se efectuează:
- de la umăr pentru handbal;
- de la piept pentru baschet;
formație de lucru: linie pe pe două rânduri, aruncarea
şi prinderea unui baston de gimnastică în poziţie orizontală,
verticală sau înclinată şi învârtirea lui în aer în jurul axei
longitudinale sau transversale; prinderea cu una sau cu ambele
mâini, executare alternativă, apucând bastonul în diferite
moduri;
aruncarea în sus a unui baston, a unei mingi sau a unui
cerc şi prinderea cu aceeaşi mână, apoi se schimbă mâna de
aruncare;
aruncarea de la unul la altul a unui baston cu
traiectorie orizontală şi cu învârtire în ax transversal sau
vertical;
aruncarea de la unul la altul a unei măciuci cu
71
traiectorie verticală sau înclinată şi cu învârtire în ax
transversal;
formație de lucru: linie pe două rânduri, față în față,
stând cu o minge (eventual) medicinală strâns între glezne,
săritură pe verticală cu proiectarea picioarelor şi aruncarea
mingii înainte. Mingea va fi prinsă de un partener, care execută
apoi același exercițiu; exersarea va fi alternativă;
formație de lucru: linie pe două rânduri, așezat cu o
minge (eventual) medicinală între glezne, rostogolire înapoi cu
aruncarea mingii în aceeași direcție;
formație de lucru: linie pe trei rânduri, așezat depărtat
cu o minge în mâini, aruncarea ei înapoi, oblic-sus, întoarcere
rapidă de 180° şi prinderea înainte de a cădea pe sol;
formație de lucru: câte trei la o saltea, culcat pe spate
cu o minge (eventual) medicinală în mâini, aruncarea acesteia
în sus, urmată de rostogolire laterală spre stânga sau spre
dreapta şi prinderea ei, înainte de a cădea pe sol; mingea va fi
aruncată în direcția în care se va efectua rostogolirea;
stând pe genunchi sau şezând, aruncarea în sus a unei
mingi (de oină), lovirea palmelor alternativ înaintea şi înapoia
trunchiului de un număr cât mai mare de ori, până la
întoarcerea mingii.
72
acelaşi exerciţiu, dar mingea va fi oferită oblic spre
interior (ambii parteneri se vor întoarce spre stânga şi apoi spre
dreapta);
aruncări cu ambele mâini înainte şi în sus, prin
îndreptarea trunchiului, din poziţia aplecat înainte, cu
picioarele depărtate;
aruncări cu ambele mâini înainte şi în sus, din
ghemuit, prin extensia genunchilor;
aruncări înainte şi în sus (prin întinderea genunchilor),
din poziţia aplecat înainte cu picioarele depărtate, genunchii
uşor îndoiţi, mingea ţinută cu ambele mâini la nivelul bazinului
(în zona lombară);
aruncări cu ambele mâini peste cap înapoi, din stând
cu genunchii în flexie (prin extensia energică şi arcuirea
trunchiului spre înapoi, cu ridicarea bărbiei);
aruncări cu ambele mâini peste cap înapoi, din
ghemuit, prin săritură;
aruncări cu ambele mâini peste cap înapoi, din aşezat
pe genunchi;
aruncări cu ambele mâini înapoi printre picioare, din
stând întins, prin aplecarea trunchiului înainte;
73
de pe un un genunchi (corespunzător braţului
aruncător);
din culcat dorsal.
aruncări din deplasare cu 2-3 paşi de mers/alergare.
74
aruncări (lansări) cu o mână de pe loc cu bastoane de
lemn, mingi ușoare cu mâner (cureluşă), din următoarele
poziţii:
stând cu faţa pe direcţia înainte, prin răsucirea
trunchiului spre dreapta şi/sau stânga;
prin răsucirea trunchiului simultan cu executarea unui
pas înapoi;
stând lateral spre direcţia de aruncare.
1. ALERGAREA DE REZISTENŢĂ
76
- aprecieri de tempo făcute de alergător după
parcurgerea distanţelor de 100 – 200 – 400m.
2. ALERGAREA DE VITEZĂ
77
b. Alergarea lansată de viteză – sisteme de acţionare:
alergare accelerată cu atingerea vitezei propuse,
urmată de alergare liberă din inerţie în linie dreaptă;
alergare accelerată cu atingerea vitezei propuse în
dreptul unui reper, urmată de menţinerea vitezei de deplasare
până la alt reper;
alergare accelerată cu atingerea vitezei maxime şi
menţinerea ei pe 10 m – 20 m – 30 m;
alergare cu start lansat, cronometrată pe distanţe de
10, 20, 30, 40, 50 m;
alergări cu start lansat în turnantă, vizând atât
intrarea, cât şi ieşirea din turnantă.
78
3. SĂRITURA ÎN LUNGIME CU 1 ½ PAŞI
79
- acelaşi exerciţiu folosind o suprafaţă supraînălţată
pentru locul de bătaie (20-30 cm), în scopul prelungirii fazei de
zbor;
- acelaşi exerciţiu, peste o ştachetă sau un gard, de 30-
40 cm înălţime, la o distanţă de 60-80 cm faţă de locul de
bătaie.
80
Atacul – zborul – se execută cu piciorul oscilant
aproape întins din articulaţia genunchiului şi o dată cu el se
avântă şi braţele.
După ce piciorul de atac ajunge deasupra ştachetei este
coborât dincolo de aceasta, moment în care începe şi ridicarea
piciorului de bătaie, care rămăsese atârnat. În acest mod se
efectuează o trecere succesivă a picioarelor peste ştachetă.
Într-un studiu mai avansat, în timpul trecerii piciorului
de bătaie peste ştachetă, se apleacă şi trunchiul în faţă,
răsucindu-se uşor spre piciorul de bătaie, în scopul trecerii mai
uşor a bazinului peste ştachetă.
Aterizarea – se face pe piciorul de atac.
81
5. ARUNCAREA MINGII DE OINĂ
6. ARUNCAREA GREUTĂȚII
83
◦ învăţarea aruncării de pe loc;
◦ învăţarea aruncării cu elan.
84
CAPITOLUL 6
87
Cârstea, Gh., (1999), Educaţia fizică – fundamente
teoretice şi metodice. Casa de Editură Petru Maior, Bucureşti
88
Hess, B.B. şi colab., (1995), Sportul în S.U.A. În:
Buletin Informativ, Nr.481-482, Bucureşti
89
Pages, J.G., (1986), Organizarea sportului în Franţa.
În: Buletin Informativ, Nr. 363, Bucureşti
90
Stoica, M., (2005), Atletism. Mijloc asociat al
kinetoterapiei. Editura Bren, București
91