manual-alienare-2016

Cuprins

1 Cuvânt înainte 1
1.1 Referințe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1

2 Caracteristici 2

3 Caracteristici 3

4 Cum apare alienarea părintească? 5

4.1 De ce apare PAS? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
4.2 Cum se dezvoltă PAS? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
4.3 Efecte ale PAS? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
4.3.1 A. Dezvoltarea relației personale este limitată. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
4.3.2 B. Abuzul psihic al copilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
4.3.3 C. Nu există cooperare sau comunicare pentru rezolvarea problemelor . . . . . . . . . . . 6

5 Simptomele alienării părintești 7

5.1 Acțiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
5.2 Efecte asupra copilului: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
5.3 Simptome: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
5.4 Cum recunoaștem PAS într-o discuție cu copilul? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8

6 Stadiile alienării părintești 9

7 Stadiile PAS 10
7.1 Stadiul ușor: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
7.2 Stadiul moderat: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
7.3 Stadiul sever: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

8 Tipuri de alienatori 12

9 Tipuri de alienatori 13
9.1 Alienatorul naiv (inconștient): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
9.1.1 Caracteristici: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
9.2 Alienatorul activ: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
9.2.1 Caracteristici: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

i
ii CUPRINS

9.3 Alienatorul obsesiv (obsedat): . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

9.3.1 Caracteristici: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

10 Recunoașterea științifică a alienări părintești 15

10.1 Recunoașterea PAS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
10.2 Organizații științifice care au recunoscut alienarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
10.3 Recunoașterea științifică a alienării părintești pe plan internațional . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
10.4 Recunoașterea alienării părintești în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
10.4.1 Recunoașterea științifică în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
10.4.2 Recunoașterea alienării de către alte organisme ale statului român . . . . . . . . . . . . . . 16
10.5 Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16

11 Recunoașterea alienării din punct de vedere legal 17

11.1 Legislația din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
11.2 Inițiative legislative în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
11.3 Legislația din alte țări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
11.4 Proiecte Legislative în alte țări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
11.5 Referințe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

12 Recunoașterea alienării de către Justiție 19

12.1 Jurisprudență din România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
12.1.1 Jurisprudență românească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
12.2 Jurisprudență din alte țări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
12.3 Jurisprudență internațională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
12.4 Referințe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20

13 Exemple jurisprudențiale din România 21

13.0.1 Legislație românească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

14 Comportamentul părintelui alienator 25

15 Comportamentul părintelui manipulator 26

15.1 Câteva exemple de acțiuni posibile des întâlnite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

16 Ce pot face autoritățile? 28

16.1 De inclus în această pagină informatii/sumar din aceste doua documente . . . . . . . . . . . . . . 28

17 Ce pot face autoritățile? 29

17.1 Munca de prevenire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
17.1.1 Propunere de text pentru dispozitivul sentințelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
17.2 Munca de combatere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
17.3 Măsuri judecătorești . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
17.3.1 Implementarea custodiei comune și a unor programe de legături personale ample . . . . . . 29
17.3.2 Penalizarea părintelui abuziv prin amendă civilă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
CUPRINS iii

17.3.3 Penalizarea părintelui abuziv prin schimbarea locuinței copilului la părintele țintă . . . . . . 30
17.3.4 Emiterea unor sentințe judecătorești condiționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
17.4 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
17.5 Referințe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30

18 Ce poate face părintele alienat? 31

19 Ce poate face părintele alienat? 32

19.1 Divorțul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
19.2 Când este cu copilul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
19.3 Concret - sfaturi pentru tătic despre cum să reacționeze la vorbele minorului alienat . . . . . . . . . 32
19.3.1 Studiu de caz - minor 11 ani, București . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
19.3.2 pasul 1 - notificări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
19.3.3 pasul 2 - vizită . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
19.4 pasul 3 - renegociat un plan progresiv de creștere a interacțiunilor tată-copil . . . . . . . . . . . . . 33

20 Cazuri celebre 34
20.1 Cazuri celebre din străinătate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
20.2 Alte cazuri celebre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34

21 Contribuții și susținere 35
21.1 Susținere specialiști în psihologie (în ordinea înregistrării) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
21.2 Organizații care susțin acest manual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36

22 Bibliografie originală 37

23 Bibliografie 38

24 Bibliografie Suplimentară 39
24.0.1 Alte materiale pe această temă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
24.0.2 Dramatice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
24.0.3 Resurse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
24.0.4 Dezvoltări propuse pentru acest manual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
24.1 Text and image sources, contributors, and licenses . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
24.1.1 Text . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
24.1.2 Images . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
24.1.3 Content license . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
Capitolul 1

Cuvânt înainte

Sindromul Alienării Părintești sau Sindromul Ali-

enării Parentale (în engleză Parental Alienation Syn-
drome sau prescurtat PAS) constă în denigrarea sistema-
tică a unui părinte de către celălalt cu intenția îndepărtă-
rii copilului de acesta. Noțiunea de PAS a fost introdusă
de profesorul de psihiatrie american Richard A. Gardner
(1931 – 2003) în anul 1985 (bibliografie, referința A)
Dr. Douglas Darnall (bibliografie, referința B) definește
alienarea parentală ca fiind orice constelație de comporta-
mente, conștiente sau inconștiente, care ar putea evoca o
perturbare a relației dintre copil și părintele care nu deți-
ne custodia sa. Accentul cade pentru Dr. Darnall pe spă-
larea creierului (brainwashing), alienarea fiind un proces
reciproc în care ambii părinți sunt prinși.
PAS este o formă de abuz emoțional asupra copilului,
care apare în cursul sau în urma unui divorț, prin ca-
re părintele ce obține custodia copilului urmărește ex-
cluderea completă a celuilalt părinte din viața copilului.
În practică, părintele alienator este cel mai adesea ma-
ma, deși există unele cazuri în care și tatăl o poate face
(bibliografie, referinta C).
Pe parcursul acestui document se va considera implici-
tă situația net mai frecventă în care mama custodiană
este părintele alienator; aceasta fiind abordarea în cazul
marii majorități a literaturii de specialitate (bibliografie,
referința D). Gardner face acest lucru de asemenea
(bibliografie, referința E) motiv pentru care s-a confruntat
cu acuzația de Sexism. El apreciază ca în 85-90% din ca-
zuri părintele alienator este mama, acest lucru datorându-
se în mare măsură faptului că mama este cea căreia i se în-
credințează copilul de cele mai multe ori. Pentru simpli-
ficare el folosește adesea termenul de mamă pentru părin-
tele alienator și cel de tată pentru părintele alienat, aceeași
convenție fiind folosită pe parcursul acestui document.

1.1 Referințe
[1] articolul complet se poate consulta aici

1
Capitolul 2

Caracteristici

2
Capitolul 3
Caracteristici
• Părintele alienator are de obicei o cauză: alierea co-
pilului de partea sa, astfel încât să lupte împreună
într-o campanie de distrugere a relației copilului cu
celălalt părinte. Este vorba de un proces care ne-
cesită timp, iar copiii, mai ales cei aflați la vârste
mici, sunt complet neajutorați pentru a vedea ce li
se întamplă și pentru a se apăra. Acest proces începe
în multe cazuri încă dinaintea finalizării divorțului.
Concret, acest lucru înseamnă că prin gânduri, ac-
țiuni și maniere verbale și non-verbale un copil este
abuzat emoțional (i se spală creierul) pentru a-l de-
termina să creadă că celălalt părinte este un dușman.
Celălalt părinte (părintele alienat) este vorbit de rău
în fața copilului de către mama acestuia, vizitele co-
pilului la tată sunt restricționate sau mama încear-
că să controleze activitățile pe care copilul le va fa-
ce atunci când se va afla cu tatăl său. În cartea sa
“The Parental Alienation Syndrome” (bibliografie,
referința F), Gardner arată că PAS se realizează prin
idei, acțiuni și manierisme verbale sau non-verbale
prin care copilul este abuzat emoțional prin spălarea
creierului (brainwashing) pentru a-l face să creadă
că celălalt părinte este un dușman. Aceasta se poate
realiza prin diverse moduri care variază de la vorbi-
rea de rău a părintelui în fața copilului, la împiedi-
carea programului de vizitare, sau planificarea altor
activități ale copilului în timpul programului de vi-
zitare, când autoritatea parentală ar trebui exercitată
de către tată.
• Părintele alienator este nervos și se simte trădat de
către celălalt părinte. S-ar putea ca motivele inițiale
ale acestei stări de furie să fie justificate. Respecti-
vul părinte se poate să fi fost abuzat verbal sau fizic
în trecut, să fi fost violat, înșelat sau ruinat financi-
ar de către celălalt părinte. Problemele apar atunci
când aceste sentimente nu se vindecă, ci devin și mai
intense. Simplul dialog cu celălalt părinte sau sim-
pla vedere a celuilalt părinte în apropierea copilului
îi reamintește părintelui alienator trecutul și declan-
șează sentimentul de ură. Părinții alienatori sunt ast-
fel prinși într-o capcană din care nu pot ieși și nu se
pot vindeca.
• Dorința tatălui de a rămâne în legătură cu copilul
3
prin telefon și încercările de a-l vizita deranjează
mamele și nu sunt dorite. Părerea mamelor este că
tatăl aduce neliniște în viata copiilor. Dezvoltarea
familiei noi este deranjată. Totul ar fi bine dacă tatăl
ne ar lăsa în pace. Tatăl niciodată nu sună la telefon
într-un moment bun. Tocmai atunci copilul are trea-
bă, mănâncă, ascultă muzică, face lecții, etc. Indi-
ferent cu ce este copilul ocupat, acest lucru este mai
important decât să vorbească cu tatăl, în concepția
mamelor. Bineînțeles când sună prietenii copilului
sau ai mamei situația este alta. Încercările tatălui de
a avea o legătură cu copilul i se par mamei ca fiind
o șicanare. Chiar cererea tatălui în fața instanțelor
ca să primească un program de vizitare sau să lăr-
gească programul de vizitare deja agreat este văzută
ca fiind impertinentă. Prostul m-a dat în judecată,
atunci nu va mai vedea copilul deloc. Mamele ma-
nipulatoare învață copilul că tatăl este iresponsabil,
că mama trebuie să lucreze din cauza tatălui care a
lăsat familia fără susținere materială, că familia nu
mai are destui bani, pentru că tata a dat-o pe mama
în judecată și astfel tatăl face rău copilului. Tatăl nu
înțelege deloc că este o cerere irațională și imperti-
nentă să dea mama în judecată sau să își dorească
custodia copiilor, că tatăl insistă pentru drepturile lui
și nu face nici un compromis, că tatăl nu poate să se
adapteze la situația copilului și nu știe care sunt ne-
voile copilului.
• Nimeni nu știe mai bine ca o mamă cât de sensibil
este un copil. Și bineînțeles mamele știu când tatăl
reacționează emoțional. Mamele manipulatoare fo-
losesc această informație pentru a tenta tatăl spre o
reacție emoțională în prezența copilului. Obiectivul
lor este să arate copilului ca tatăl este un om rău și
agresiv. Nu ar trebui să meargă cu o persoană care
este așa labilă. Nu te duci într-o situație periculoasă
cu tatăl tău spun ele.
• Foștii soți ar trebui să înțeleagă că un copil are ne-
voie să-și iubească ambii părinți indiferent de ceea
ce s-a întâmplat între aceștia în trecut. Este posibil
ca rolurile de “părinte bun” și “părinte rău” să se in-
verseze uneori, iar părintele acuzat să răspundă cu
aceeași monedă, accentuând confuzia copilului.
4 CAPITOLUL 3. CARACTERISTICI

• Trebuie menționat că uneori alienatorul nu este

(doar) părintele, ci și bunicul / bunica, părintele
adoptiv, părintele vitreg, prietenii de familie ai ma-
mei, sau alte persoane din anturajul mamei și al co-
pilului. De asemenea, un părinte alienator se va alia
deseori cu persoane care îi susțin părerea, căutând
sprijin în “apărarea” copilului contra celuilalt părin-
te. PAS nu este caracteristic unui anumit status so-
cial sau economic, putând apărea la orice categorii
populaționale (bibliografie, referința G). Același stu-
diu arată că implicarea tatălui în creștere și educare
după divorț are efecte benefice asupra copilului pre-
cum și faptul că nu există nici o dovadă care să sus-
țină că încredințarea copilului către mamă ar fi mai
favorabilă decât încredințarea către tată.

• De asemenea, procesul vizează deseori familia lăr-

gită și prietenii tatălui. Relația copiilor cu bunicii
paterni sau alți membri ai familiei taților nu sunt do-
rite de mamele manipulatoare. Cadourile din partea
tatălui sunt respinse, scrisorile rămân fără răspuns și
nimeni nu răspunde la telefon când acesta sună. Mo-
tivul copiilor poate fi de genul: Nu-mi place că un-
chiul meu mereu mă acuză că nu mai vreau să merg
la tata.

• Există studii care demonstrează că implicarea tată-

lui în creșterea copilului după divorț, inclusiv susți-
nerea materială (pensia de întreținere și nu numai)
depind direct de relația dintre foștii soți (bibliografie,
referința H). Comunicarea dintre părinți după di-
vorț este un predictor mai bun al implicării tatălui
necustodian decât relația pe care a avut-o cu copilul
înainte de divorț (bibliografie, referința I). Tații ca-
re au un contact redus cu copilul după divorț invocă
diverse motive: relația cu fosta soție și obstrucțiile
acesteia (39,3%), motive personale ale tatălui cum
ar fi îndatoririle de serviciu sau din noua sa familie
(26,2%), copii prea ocupați (15,5%), distanța prea
mare la care locuiesc (14,3%) (bibliografie, referința
J).

• PAS se întâlnește destul de frecvent, existând cazuri

de copii în vârstă de 2 ani care “refuză” să își mai
vadă tatăl, sau familii în care toți copii nu mai do-
resc să își vadă tatăl. Un anume grad de manipulare
din partea mamei apare practic în toate cazurile în
care tatăl dorește să extindă programul de vizitare a
minorului / minorilor.

• Deși această situație este binecunoscută la nivelul in-

stanțelor unde se judecă astfel de procese cât și la
nivelul autorităților implicate în apărarea drepturi-
lor copilului, nici o parte nici alta nu au experiența,
timpul și resursele necesare pentru abordarea pro-
fundă a acestei probleme.
Capitolul 4

Cum apare alienarea părintească?

4.1 De ce apare PAS? copiii. Pe el îl interesează numai plăcerile lui. Așa învață
copilul că dacă își petrece timpul liber cu tatăl său nu este
Separarea părinților înseamnă pentru un copil să aibă un loial față de mamă și este periculos pentru el. Mama este
tată și o mamă care nu se mai iubesc. De obicei se dezvol- supărată iar copilul sesizează că din această cauză poate
tă un conflict de loialitate: am voie să îmi iubesc ambii pierde afecțiunea mamei. Mamele încearcă să schimbe
părinți? Părinții trebuie să dea copilului “voie” să îi iu- imaginea tatălui în ochii copilului ca o “persona non gra-
bească pe amândoi și să arate acest sentiment, chiar dacă ta”. Mama se așteaptă ca și copilul să simtă la fel și să nu
părinții nu se mai iubesc unul pe altul. PAS se dezvoltă mai vrea la să petreacă timp cu tatăl. În cazul în care co-
când unul dintre părinți îl folosește pe copil ca o armă de pilul continuă să se arate bucuros că se întâlnește cu tatăl,
răzbunare și pentru șantaj. Copilul este agresat și învățat mama se va arăta tristă, supărată, enervată sau poate îl va
de mamă să respingă tatăl. Chiar dacă înainte de divorț ignora pe copil (penalizându-l astfel). În timp, copilul va
relația tată-copil a fost bună și apropiată comportamentul recunoaște așteptările ei și va renunța să își mai manifes-
mamei poate să rupă, inconștient sau conștient, această te deschis sentimentele față de părintele lipsă deoarece va
relație. De teama de a pierde afecțiunea părintelui cu ca- crede că mama lui îl va iubi și va avea grijiă de el doar
re stă cel mai mult copilul ajunge în anumite cazuri să dacă este “cuminte” și “nu se mai duce la tata”
refuze legătura cu părintele cu care prin natura situației Câteodată copilul adoptă un comportament mai grav și
petrece mult mai puțin timp. mai strict. Copilul poate ajunge să distrugă scrisorile sau
În general frica este un fenomen important pe care pă- pachetele de la tată în fața mamei și chiar dacă exista un
rinții îl experimentează după un divorț. Mamelor le este program de vizitare, cu acordul mamei, copilul refuză să
frică să nu piardă custodia copilului și de aceea încearcă se întâlnească cu tatăl și spune că nu mai vrea să își vadă
să aibă o relație exclusivă cu copilul. Copilul are nevo- tatăl niciodată. Când un copil spune așa nu înseamnă că
ie doar de mine și de sprijinul meu.. Aceste mame nu nu mai dorește o legătură cu tatăl său. Nu înseamnă că
realizează că un copil are nevoie și de susținerea tatălui nu mai are nevoie de tată. Dragostea încă există dar este
pentru a se dezvolta armonios Propozițiile folosite de că- dezmoștenită și ascunsă.
tre mamă sunt de genul: Tatăl tău este iresponsabil, este Sindromul se dezvoltă din cauza fricii copiilor de a pierde
un mincinos, este un înșelător sau tatăl tău nu știe ce este afecțiunea părintelui cu care petrece cel mai mult timp.
important pentru tine, nu te mai iubește și nu are grijă de Copilul nu este liber să aleagă pe cine iubește și pierde
tine, sau tata nu o mai iubește pe mama, iubește acum o condițiile bune pentru o dezvoltare sănătoasă. Dezvolta-
altă femeie și s-a despărțit de noi din cauza acelei femei, rea personalității individuale și independența sa sunt li-
sau tata vrea să te ia cu poliția, vrea să te ia cu violență, mitate iar copilul nu mai poate să crească normal. Capa-
vrea să te ia de la mama, vrea să o trimită pe mama la citatea copilului de a avea o relație bună cu alte persoane
închisoare și sa nu o mai vezi de loc. etc. Copilul este este limitată, foarte des acești copii au probleme mari la
învățat că tatăl face rău și mama este cea mai bună. școală, își pierd încrederea în sine cu repercusiuni mari
asupra vieții lor ca adulți.

4.2 Cum se dezvoltă PAS?

4.3 Efecte ale PAS?
Când copilul a petrecut un timp liber cu tatăl lui și se ara-
tă încântat de acesta în fața mamei, ea va spune: Taci,
lasă-mă în pace cu tatăl tău, nu mai vreau să aud nimic 4.3.1 A. Dezvoltarea relației personale este
despre el, știi exact că este un om rău.. Sau spune Ce ați limitată.
făcut? Ați fost la xy? Ți-am zis că acolo nu e bine pen-
tru tine pentru ca răcești. Vezi, ți-am zis că tatăl tău nu De obicei mânia și furia mamelor împotriva tatălui dispa-
este responsabil și nu știe nimic despre cum se îngrijesc re după un timp și părerea mamei despre fostul soț devine

5
6 CAPITOLUL 4. CUM APARE ALIENAREA PĂRINTEASCĂ?

mai obiectivă. Această dezvoltare este importantă. Dacă să-l oblige.

însă o mamă nu poate să înțeleagă acest lucru și părerea Mamele nu sunt de acord să susțină copilul, nu sunt de
ei continuă să fie foarte negativă la adresa fostului soț, acord să creeze condițiile care susțin copilul să petreacă
atunci va manipula copilul în continuare. Asta este situa- timp cu tata. Fiecare ofertă pentru o discuție sau ajutor
ția în care se dezvoltă PAS. Mamele vorbesc urât despre este respinsă și în general înțelegerile nu sunt respecta-
tată, îl numesc “laș” și îl acuză pe tată că el a distrus fa- te. Înainte de întâlnirea tata-copil mamele manipulatoare
milia, etc. Bineînțeles că mama nu vorbește niciodată pregătesc copilul cu o manipulare proaspătă. O suprave-
despre problemele din timpul căsătoriei cu obiectivitate. ghere de către un psiholog sau o consiliere post divorț este
Copii nu pot să înțeleagă că vina este comună pentru am-
respinsă din start de către mame. Ele acuză tatăl dar nu
bii părinți. Copilului i se creează impresia că tatăl este cel sunt de acord să rezolve problemele cu fostul soț.
vinovat de divorț și toate efectele negative ale divorțului
asupra familiei, inclusiv suferința sa, a copilului. Rezultatele anchetei sociale, recomandările de la protec-
ția copilului și toate motivele pentru o schimbare sunt
respinse. Singura soluție valabilă în opinia mamelor ma-
4.3.2 B. Abuzul psihic al copilului nipulatoare este să limiteze cât mai mult accesul tatălui
la copil, apelând la instanță. Dacă instanța nu limitează
Foarte des mamele manipulatoare nu spun tatălui care programul de vizitare conform cu dorințele lor în mul-
sunt acuzațiile lor adevărate. Într-o discuție cu tatăl, ma- te cazuri ele ajung să nu respecte deciziile instanțelor cu
mele repetă mereu acuzații vechi care s-au manifestat în privire la programul de legături personale dintre copil și
mintea lor. De fapt, în majoritatea cazurilor , mamele nu tată.
sunt în stare să își schimbe comportamentul sau să ceară - / -
ajutorul unui psiholog.
Singura soluție pe care o știu mamele manipulatoare este
să încerce prin instanțe să limiteze programul de vizitare
în așa fel încât tatăl să nu mai aibă nicio relație cu copi-
lul manipulat. Mamele manipulatoare își aruncă propriile
probleme pe copii, fără să recunoască acest lucru. Copi-
lul este pus într-o bătălie și este un complice nevinovat
al mamei. Când tatăl este invitat pentru o vizită, mama
invită alți prieteni în așa fel încât copilul să nu poată fi
singur cu tatăl. Refuză dorința tatălui să meargă la gradi-
niță sau la școală cu copilul, educatoarea sau învățătoarea
este învățată că tatăl nu are grijă de copil sau poate că îl
bate pe copil sau că o bate pe mamă și că în general se
comportă rău sau iresponsabil cu copilul.
Nicio minciună nu este interzisă pentru a convinge pe toa-
tă lumea că tatăl copilului este părintele cel mai rău din
lume. Dacă vorbiți cu aceste persoane manipulate să le
explicați cum este situația răspunsul lor va fi de genul:
Haideți, lăsați mama și copilul în pace!.
Pentru mamele manipulatoare este foarte important să ai-
bă susținerea rudelor și a celor care sunt responsabili de
copil în afara familiei Ele au nevoie de confirmarea com-
portamentului lor și din cauza asta vorbesc urât despre ta-
tă în prezența copilului chiar dacă discuția nu este adresa-
tă direct copilului. Copilul înregistrează aceste afirmații
și de dă o și mai mare putere de adevăr.

4.3.3 C. Nu există cooperare sau comuni-

care pentru rezolvarea problemelor

Mamele manipulatoare sunt convinse că este în interesul

copilului să crească fără tată. De obicei deviza lor este:
Tații sunt importanți pentru copii dar nu acest tată. O altă
variantă este să spună că ele sunt de acord ca minorul să
mergă la tată dar din păcate copilul nu vrea iar ele nu vor
Capitolul 5
Simptomele alienării părintești
Există o gamă foarte largă de manifestări ale fenomenului
de alienare parentală. Lista de mai jos nu este exhaustivă.
Pe de altă parte, chiar și cei mai buni părinți pot avea într-
o mică măsură atitudini alienatoare. Diferența este făcută
de caracterul sistematic și programat al acestor acțiuni în
cazul părinților manipulatori:
5.1 Acțiuni
Universul informațional al copilului alienat înainte de alienare
• copilul este pus să decidă dacă dorește sau nu să
se întâlnească cu celălalt părinte (sau cu bunicii din
partea acestuia), astfel creând o situație de conflict
interior indiferent de decizia pe care o va lua
• se povestește copilului “totul” despre căsătorie și di-
vorț, ceea ce este dureros și distructiv pentru acesta
• copilului nu i se permite să își ia lucrurile care îi
aparțin atunci când acesta se deplasează la celălalt
părinte
• părintele țintă nu are acces la școală sau la activitățile
extra-curiculare ale copilului
• părintele țintă nu primește informații despre situația
școlară sau medicală a copilului
7
• părintele țintă este acuzat de ruperea relației, de pro-
blemele financiare și schimbarea modului de viață al
mamei, etc.
• pozele părintelui țintă nu sunt permise în domiciliul
copilului. Mai ales pozele realizate dinaintea sepa-
rării părinților, în care toți membrii familiei apăreau
într-o ipostază fericită, sunt prohibite.
• Inflexibilitate în programul de vizitare (dacă părin-
tele țintă întârzie să preia copiii pentru programul
de vizitare, părintele alienator nu permite acestuia
să își prelungească programul de vizitare peste ora
maximă decisă de instanță)
• programarea altor activități ale copilului în timpul
programului de vizitare și caracterizarea părintelui
țintă ca “egoist” dacă protestează
• nerecunoașterea dreptului părintelui țintă de a exer-
cita autoritatea parentală în acele ore în care are
drept de vizită la domiciliul mamei(„tu ești în vizită
aici, așa că îl asiști pe copil în activitățile pe care le
dictez eu”)
• monitorizarea permanentă a activităților pe care pă-
rintele țintă le realizează cu copiii eventual interfe-
rarea cu aceste activități decise de mamă.
5.2 Efecte asupra copilului:
• Dacă i se cere copilului să aleagă între cei doi părinți,
acesta va fi pus într-o stare de distress. De obicei
copilul nu răspunde printr-o alegere, ci prin evitarea
subiectului.
• Copilul devine supărat sau furios pe tată, deseori fără
o motivație
• Copilul este folosit pentru a “spiona” celălalt părin-
te, ceea ce provoacă o stare de tensiune și conflict
interior pentru copil. Copilul ne-alienat dorește să
fie loial ambilor părinți.
• Reacția negativă a părintelui alienator când obser-
vă că minorul se simte bine în timpul programului
8 CAPITOLUL 5. SIMPTOMELE ALIENĂRII PĂRINTEȘTI

5.4 Cum recunoaștem PAS într-o

discuție cu copilul?
Când îl întrebați pe copil să își descrie părinții este evident
că acesta vorbește exclusiv de bine despre mamă și de rău
despre tată. Acest lucru nu este normal pentru că un copil
poate să vadă atribute bune și rele ale ambilor părinți.
Când îl întrebați pe copil dacă se supară câteodată pe ma-
mă răspunsul fals este “nu”. Copii influențați de PAS își
văd mama ca persoană ideală. Fiecare întrebare despre
tată are un răspuns monoton.
Copilul nu poate să zică ceva bun despre părintele țintă.
Universul informațional al copilului alienat după de alienare
Când i se arată pozele cu părintele țintă și copilul din tim-
pul căsătoriei (când familia a fost fericită), răspunsul este
la fel: Am fost numai acolo pentru ca tata m-a obligat să
de vizitare, va duce la o problemă de comunicare. merg cu el. N-am fost fericit, am făcut numai ce a zis tata.
Copilul se simte vinovat sau într-o stare conflictuală . Când îl întrebați pe copil de ce nu vrea să meargă la tata,
dacă nu știe ca este “în regula” să se simtă bine cu motivele pe care le dă sunt puerile: Acolo trebuie să fac
părintele țintă. curat, acolo n-am o cameră, vreau să mă joc cu jucăriile
mele de la apartamentul mamei.
• Restricționarea accesului părintelui țintă la comuni- Dacă doriți o descriere mai exactă veți auzi cuvintele în-
carea prin telefon. Se desființează postul telefonic vățate de mamă: tata este un mincinos, este un înșelător,
fix pentru ca părintele țintă să poată lua legătura cu nu știe ce este important pentru mine. Dacă doriți să pre-
copilul, se va permite utilizarea doar a telefonului cizeze acuzațiile, foarte des nu poate să răspundă. Copilul
mobil al părintelui alienator care, în general, nu va știe doar acest lucru din gura mamei: mama a zis ca ...
fi disponibil să răspundă părintelui țintă. În cazul în Cuvintele folosite sunt identice și copilul formulează pro-
care totuși se va permite comunicarea, alienatorul pozițiile la plural: Noi suntem agresați de tată, noi nu mai
va proceda la ascultarea conversației telefonice pe vrem să-l vedem pe tata, tatăl nu ne mai plătește pensie, a
care o are copilul cu părintele țintă și va interveni plecat de la noi, etc.
în conversație sau în sensul limitării ca întindere în
timp, sub diferite pretexte. Argumentele spuse nu sunt tipice pentru vârsta copilului.
Tatăl nu face teme pentru acasă cu mine, educația lui nu
este destul de strictă, mereu vrea să mă facă să fiu cuminte
cu cadouri și jocuri. Această declarație nu este din lumea
5.3 Simptome: copilului, ci din gura mamei.
Pentru că argumentele copilului nu sunt adevărate se în-
Se consideră că există 8 simptome primare , care în func- tamplă ca acesta să spună într-un mod fericit cu un zâm-
ție de stadiu pot fi prezente doar parțial: bet pe buze: Nu-mi place să ma duc la tata. Copiii po-
vestesc despre un abuz al tatălui foarte clar, foarte tare și
la fel într-un mod fericit: Când am fost la tata m-a bătut,
1. campaniile de denigrare,
m-a abuzat sexual. Nicio emoție a copilului nu arată însă
că asta s-a întâmplat. Copilului nu îi este frică de tată dar
2. raționalizări absurde pentru denigrare, este învățat să spună astfel de fraze.

3. absența ambivalenței,

4. fenomenul “gânditorului independent”,

5. susținerea reflexă a părintelui alienator în caz de

conflict,

6. absența sentimentului de vinovăție,

7. prezența unor scenarii împrumutate,

8. extinderea animozității la rudele tatălui.

Capitolul 6

Stadiile alienării părintești

9
Capitolul 7
Stadiile PAS
Un copil manipulat poate trece prin 3 stadii de alienare.
7.1 Stadiul ușor:
În aparență mama manipulatoare încurajează relația tată-
lui cu copilul, dar comportamentul ei transmite mesajul
că ea ar fi mai bună decât tatăl. Se păstrează o oarecare
legătură între tată și copil, cu mici dificultăți în perioa-
da de tranziție. Cele 8 simptome primare sunt prezente
într-o formă superficială, de cele mai multe ori nefiind
prezente toate 8.
Acest stadiu se poate însoți de alți factori cum ar fi:
• unul dintre părinți are un nou partener / se recăsăto-
rește sau are un alt copil
• nu se acordă importanță menținerii legăturii directe
(vizitare) cu tatăl
• lipsa încurajării menținerii unei legături indirecte
(de exemplu prin telefon)
• intoleranță pentru prezența tatălui la evenimente im- pilul este perturbat sever, obsedat și fanatic în ura sa față
portante pentru copil.
7.2 Stadiul moderat:
Părintele alienator interferează clar cu programul de vizi-
tare, deși poate menține o oarecare aparență de susținere
a implicării celuilalt părinte. Există dificultăți mari în re-
lația copilului cu tatăl, mai ales în prezența mamei și în
perioada de tranziție. Copilul își depășește anxietatea la
un anume timp după ce mama nu mai este prezentă (pe- Caracteristicile copilului în acest stadiu sunt:
rioada de tranziție) după care se joacă și își îmbrățișează
tatăl. Cele 8 simptome primare sunt prezente mai preg-
nant decât în stadiul ușor.
Părintele alienator înțelege importanța teoretică a menți-
nerii legăturii dintre tată și copil, dar consideră că în cazul
lor particular nu este utilă datorită deficiențelor de carac-
ter ale tatălui. Afirmațiile și comportamentul mamei sunt
subtile, indirecte, dar foarte dăunătoare pentru copil.
Acest stadiu se poate însoți de alți factori:
10
• părintele alienator refuză cooperarea sau chiar între-
rupe orice comunicare cu fostul soț
• mama îi acorda copilului control total privind pro-
gramul de vizitare
• părintele alienator arată lipsă de respect față de celă-
lalt părinte în prezența copilului. De exemplu dacă
tatăl sună, mama va spune “e el” sau “e taică-tău”
cu dispreț în voce, sau îi va închide telefonul, sau va
înmâna telefonul copilului fără să spună nimic.
• mama va face afirmații denigratoare despre tată care
apoi sunt negate
• copilul simte nevoia de a separa total lumea mamei
de lumea tatălui
7.3 Stadiul sever:
Copilul este supus procesului de spălare a creierului
(brainwashing), este programat și îndepărtat de tată. Co-
de tată; poate prezenta fantezii paranoide referitoare la
acesta. Vizitarea este de obicei imposibilă. Din păca-
te, acest stadiu este adeseori ireversibil (bibliografie, re-
ferința K). Dr. Gardner a recomandat inițial îndepărta-
rea copilului de la domiciliul părintelui alienator și încre-
dințarea sa celuilalt părinte, dar ulterior a revenit asupra
acestei recomandări, considerând ca fiind mai benefică
folosirea unui loc “tranzițional” (un membru de familie,
o autoritate a statului și în ultimă instanță chiar spitaliza-
rea) (bibliografie, referința L).
• ura neîncetată față de tată
• imitarea părintelui alienator
• refuzarea programului de vizitare
• convingeri deluzionale și iraționale
• copilul nu este intimidat de instanță
7.3. STADIUL SEVER: 11

• motivația copilului nu se bazează pe experiența sa ci

pe ceea ce îi spune mama; există dificultăți în a le
diferenția pe cele două.

• lipsa ambivalenței în sentimente: doar ură, fără a

reuși să vadă vreo parte bună.

• împărtășirea totală a “cauzei” mamei cu absența ori-

cărui sentiment de vinovăție față de tată.

• Extinderea sentimentului de ură la rudele tatălui.

Capitolul 8

Tipuri de alienatori

12
Capitolul 9

Tipuri de alienatori

Există 3 tipuri de părinți alienatori (bibliografie, referința 9.2.1 Caracteristici:

B).
• Denigrarea tatălui în fața copilului

• După ce se liniștesc, aceste mame înțeleg că au

9.1 Alienatorul naiv (inconștient):
Majoritatea părinților divorțați sunt la un moment dat ali-
enatori naivi deși comunicarea cu celălalt părinte există
și în situația dezacordurilor știu să nu implice copilul în
aceste probleme. Ei în general se concentrează asupra a
ceea ce este important pentru copil, fără ură și dorință de
răzbunare asupra partenerului. Nu au nevoie de psihote-
rapie, dar pot beneficia de o informare cu privire la PAS
pentru a evita agravarea situației.
greșit, și încearcă să acorde confort psihologic copi-
lului în încercarea de a-și repara greșeala anterioară.
• Pot face diferența între sentimentele lor și cele ale
copilului, permițându-i acestuia păstrarea unei rela-
ții cu tatăl. În timpul acceselor de furie, nu mai pot
percepe aceste diferențe.
• Copiii mai mari învață să își formeze propriile opinii
cu privire la fiecare părinte în parte și să le păstreze
pentru ei. Copiii mai mici sunt mai vulnerabili și pot
fi confuzați de părintele alienator.

9.1.1 Caracteristici:
9.3 Alienatorul obsesiv (obsedat):
• Recunosc importanța păstrării legăturii dintre tată și
copil; separă sentimentele proprii de cele ale copi-
lului. Acești părinți sunt dedicați unei cauze: aceea de a alinia
sentimentele copilului cu cele proprii și de a distruge to-
• Nu se simt amenințați de legătura copilului cu tatăl tal relația acestuia cu tatăl. Sentimentele ostile ale mamei
și cu familia lui. față de tată pot fi justificate de anumite acțiuni care au
dus la divorț (abuz fizic sau verbal, infidelitate, etc.) dar
• Respectă hotărârile judecătorești. timpul nu le vindecă, ba chiar le accentuează din cauza
relației pe care sunt constrânși să o aibă cu tatăl în inte-
resul copilului. Aceste mame sunt prinse într-o capcană
• Sunt flexibili și cooperează cu celălalt părinte
și din păcate există foarte puține metode de a interveni
atât din partea unui psiholog cât și din partea instanței.
• Simt vinovăția atunci când au afectat legătura copi-
Însă efectul pe care ele îl au asupra copiilor și a relației
lului cu tatăl.
părintelui alienat cu copiii este devastator.
• Informează tatăl cu privire la situația școlară și me-
dicală a copilului și îl implică în activitățile acestuia.
9.3.1 Caracteristici:
• Obsesia de a distruge relația copilului cu tatăl
9.2 Alienatorul activ: • Substituirea sentimentelor copilului cu cele proprii;
acesta va ajunge să fie doar o imitație a mamei în
Aceștia sunt în general bine intenționați, dar nu își pot această privință
controla sentimentele și frustrarea în fața celuilalt părin-
te. Sunt îngrijorați sincer privitor la adaptarea copilului • Nimeni (și în nici un caz o instanță) nu poate convin-
după divorț și sunt în general dispuși să accepte ajutor ge aceste mame că greșesc. Oricine încearcă acest
psihologic dacă li se explică riscurile PAS. lucru devine un dușman.

13
14 CAPITOLUL 9. TIPURI DE ALIENATORI

• Încearcă racolarea unui grup cât mai mare de su-

porteri: membri de familie, prieteni, grupuri de su-
port victimizându-se și proiectând o luptă “noi con-
tra lor”.
• Furia lor nu poate fi oprită, convinși fiind că sunt
victime ale taților. Orice acțiune a lor se face în nu-
mele protejării copiilor și este justificată și trebuie
făcută cu orice preț. Se cred înrolați în sprijinul unei
“cauze nobile”

• Instantele nu îi intimidează; speră că acestea îl vor

“pedepsi” pe tată prin limitarea și mai marcată a
contactului acestuia cu copilul. Aceasta ar confirma
în plus convingerile mamei.

• Alienatorul obsesiv va refuza probabil să citească

aceste pagini deoarece conținutul lor l-ar face furios.
Capitolul 10
Recunoașterea științifică a alienări
părintești
“Judecător: Ce părere ai despre ma-
ma ta în acest moment?
Victor, 7 ani: Știu că mama este rea.
Judecător: “De unde știi asta?"
Victor, 7 ani: “Pentru că tata spu-
ne așa și eu cred tot ce îmi spune el.
Tata nu mă minte niciodată.”
10.1 Recunoașterea PAS
Există două aspecte care trebuie abordate: cel medical și DSM nu este recomadnat a fi folosit în psihiatria medico-
cel legal. Din punct de vedere medical, PAS este o formă legală, întrucât
de abuz emoțional asupra copilului (bibliografie, referința
M). Din punct de vedere legal, există în prezent o definiție
suficient de clară a abuzului emoțional. Această definiție
a fost avansată în America Latină, de către Parlamentul
brazilian[1] iar în Europa, prin definiția propusă în Ro-
mânia de către ARPCC, IPJ și COPSI în protocolul din
februarie 2016[2] .
10.2 Organizații științifice care au
recunoscut alienarea
Există o puternică comunitate științifică, intitulată Grupul
internațional de studiu al alienării părinteşti care a pu-
blicat un număr impresionant de cărți pe această temă
(detalii aici). Alienarea părintească este recunoscută de
către Societatea neuro-psihiatrilor din Italia. Textul ori-
ginal în limba italiană se poate găsi aici. În România
alienarea părintească este recunoscută de către Colegi-
ul Psihologilor din România, conform Deciziei nr. 2
din 12.02.2016 disponibilă aici. De asemenea Institul
Medico-Legal Mina-Minovici din București a recuncut
alienarea părintească[3] .
15
10.3 Recunoașterea științifică a ali-
enării părintești pe plan inter-
național
Diagnosticul tulburărilor mentale se bazează pe Manualul
Statistic și Diagnostic al Tulburărilor Mentale (Diagnos-
tic and Statistical Manual of Mental Disorders – DSM)
elaborat de Asociația Psihiatrilor Americani (American
Psychiatric Association) și recunoscut în toată lumea, in-
clusiv în România. Manualul DSM-4, elaborat în anul
1994 nu conținea referiri la acest fenomen. Totuși con-
form Institutului Medico-Legal “Mina Minovici”, ma-
nualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor mentale
• ”există riscuri ca informațiile diagnostice să fie utili-
zate sau înțelese în mod eronat. Aceste pericole apar
din cauza acordului imperfect dintre problemele de
interes esențial pentru lege și informația conținută
într-un diagnostic clinic. În cele mai multe situații
diagnosticul clinic al unei tulburări mentale DSM nu
este suficient pentru a stabili existența în scop legal a
unei 'tulburări mentale', 'incapacități mentale', 'ma-
ladii mentale' ori 'defect mental'. În a stabili dacă
un individ satisface un standard legal specificat (de
ex. pentru competență, responsabilitate penală sau
incapacitate) sunt necesare de regulă informații su-
plimentare, cu mult peste cele conținute în diagnosti-
cul DSM”
Manualul DSM V conține o descriere a simptomelor și
patologiei dar evită să folosească denumirea de “aliena-
re parentală". Conform prof. dr. Linda Kase-Gottlieb,
LMFT, LCSW-r[4] . DSM-5 citează aceste efecte în mai
multe ocazii, sub următoarele două terminologii:
• “Probleme de relaționare între părinte şi copil” cu co-
dul de diagnostic V.61.20. Un exemplu de acest tip
de problemă de relaționare părinte-copil este discu-
tat în DSM-5 în felul următor: “Problemele cogniti-
16 CAPITOLUL 10. RECUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ A ALIENĂRI PĂRINTEȘTI

ve pot include atribuirea unor intenții negative celui- 10.5 Note

lalt, ostilitate, față de sau blamarea celuilalt sau sen-
timente de înstrăinare nefondate. Problemele afecti- [1] A se vedea Legea Braziliană a alienării părintești dispo-
ve pot include sentimente de tristețe, apatie sau furie nibilă aici
față de celălalt membru al relației” (p.715).
[2] Protocolul se poate consulta la pagina web www.arpcc.ro/
alienare
• “Probleme de relaționare părinte-copil” cu codul de
diagnostic V. 61. 29, “Copilul afectat de problemele [3] A se vedea în acest sens expertiza nr. A1/223/2016 reali-
din relația dintre părinți”. DSM-5 analizează această zată de Institut
dinamică familială astfel: “Această categorie ar tre-
[4] A se vedea articolul disponibil aici
bui folosită atunci când, clinic, ne concentrăm asu-
pra efectelor negative ale neînțelegerilor între părinți
(e.g. nivel ridicat de conflict, suferință, discreditare)
asupra unui copil din familie, inclusiv efecte asupra
mentalului sau altor dereglări de natură medicală ale
copilului” (p 716).

Există cel puțin trei enciclopedii internaționale de presti-

giu enciclopedii care menționează alienarea părintească:

• Encyclopedia of Forensic Science, publicată în anul

2009.

• Encyclopedia of Clinical Psychology, publicată în

anul 2015

• Encyclopedia of Special Education, publicată în anul

2009.

10.4 Recunoașterea alienării pă-

rintești în România

10.4.1 Recunoașterea științifică în Româ-

nia

Fenomenul alienării părintești este recunoscut oficial în

România, începând cu luna februarie 2016, când Asoci-
ația Română pentru Custodia Comună, Institutul de Psi-
hologie Judiciară și Colegiul Psihologilor din România
au recunoscut alienarea părintească prin protocolul sem-
nat la data de 1 februarie 2016 urmat de dispoziția nr.
2 / 12.02.2016 a Colegiului Psihologilor , publicată în
Monitorul Oficial din data de 25.02.2016. Documente-
le certificate pot fi descărcate de www.arpcc.ro/alienare
aici.

10.4.2 Recunoașterea alienării de către al-

te organisme ale statului român

Proiect "Școala - o șansă pentru fiecare” - suport de curs

pentru formarea părinților -- Materialul realizat de Agen-
ția Națională pentru Romi, cu finanțarea UE și a Guver-
nului României, disponibil aici sau aici
Capitolul 11

Recunoașterea alienării din punct de

vedere legal

11.1 Legislația din România 11.2 Inițiative legislative în Româ-

nia
Legislația din România nu recunoaște în mod direct ali-
enarea părintească. Totuși există referințe indirecte în le- În anul 2016 au existat cel puțin 4 inițiative legislative
gislația primară (codul penal), secundară (HG 49/2011) formulate în mod independent de către doi deputați și un
și terțiară (Decizia COPSI nr. 2/2016): senator. Trei dintr ele au fost casate de către Senatul Ro-
mâniei ca urmare a alegerii unui nou parlament și a fap-
• Articolul 379 cod penal pedepsește una dintre tului că cei doi parlamentari care le-au inițiat nu mai sunt
cele mai vizibile forme de alienare părintească, membrii în noul Legislativ. Cele patru inițiative fac parte
acțiunile alienatorului de a nu respecta prevederile din Legea Împotriva Alienării Părinești care în fapt repre-
hotărârilor judecătorești cu minori. De remarcat zintă o suită de legi menite să completeze și coroboreze
că această sancțiune exista și în vechiul cod civil, mai bine prevederile legale deja existente.
infracțiunea fiind deci cunoscută de zeci de ani.

11.3 Legislația din alte țări

• HG 49/2011 face referire tangențial la Sindromul
Stockholm pentru care însă nu propune o metodolo-
gie de combatere[1] . Sindromul Stockholm este ceea
ce experimentează copilul alienat care ajunge, să se
identifice cu alianatorul și să acționeze în moda activ
împotriva părintelui țintă.
• [ngo1611] Legislatia din Brazilia privind alienarea
parinteasca aici
• [ngo1827] Legislatia din Mexic privind alienarea
parinteasca aici

• Prin Decizia nr. 2 din 12 februarie 2016 publicată
în monitorul oficial nr. 144 din 25 februarie 2016
de către Colegiul Psihologilor din România se re-
cunoaște alienarea părintească din punct de vede-
re științific, situație care deschide calea introducerii
abuzului de tip alienator în legislația privind protec-
ția copilului (alienarea este un abuz emoțional grav
asupra minorului) și în legislația privind violența în
familie (alienarea este în același timp și un abuz asu-
pra adulților țintă).
• Protocolul semnat pe 2 februarie 2016 între Insti-
tutul de Psihologie Judiciară și Asociația Română
pentru Custodia Comună, girat în tot de către Co-
legiul Psihologilor din România, oferă deja, prin
preluarea unor prevederi din legea braziliană a ali-
enării părintești, un cadru de identificare precoce
a abuzului de tip alienator de către specialiștii din
DGASPC-uri, psihologi și judecători.
• [ngo2747] Legislatia din Porto Rico privind aliena-
rea parinteasca aici
• O serie de state americane au prevederi care pena-
lizează părintele care are un comportament de tip
alienator.
11.4 Proiecte Legislative în alte
țări
• [tbd] Inițiativă legislativă privind alienarea parentala
in Franța
• [ngo881] Inițiativă legislativă privind alienarea pa-
rentala in Austria aici
• [ngo2748] Proiect de lege privind alienarea paren-
tala in Argentina (!?) aici

17
18 CAPITOLUL 11. RECUNOAȘTEREA ALIENĂRII DIN PUNCT DE VEDERE LEGAL

• [ngo880] Lege privind alienarea parentala in Porto

Rico aici trebuie tradus
• [ngo881] Proiect de lege privind alienarea parentala
in Paraguai aici trebuie tradus

11.5 Referințe
[1] ""Forme particulare ale violenței asupra copilului […] Sin-
dromul Stockholm, cunoscut în psihologie ca fenomenul
prin care victima exprimă adulație, gratitudine și alte senti-
mente pozitive față de abuzator, aparent irațional, în lumi-
na pericolului și a riscurilor suportate de către victimă (des-
coperit inițial la ostatici). Acesta poate face dificilă iden-
tificarea abuzului.” -- Hotărârea de Guvern nr. 49/2011
care poate fi consultată aici (pagina 9)
Capitolul 12

Recunoașterea alienării de către Justiție

12.1 Jurisprudență din România O serie de citate relvante sunt disponibile în secțiunea
Exemple jurisprudențiale din România a acestui manu-
O serie de hotărâri judecătorești ael instațelor civile iden- al.
tifică fenomenul alienării părintești. În penal există nenu-
mărate condamnări[1] în baza art. 379 cod penal. Merită
consultată în acest sens culegerea de jurisprudență editată 12.2 Jurisprudență din alte țări
de către ARPCC. Există de asemenea o practică unitară a
instanțelor din România de returnare a minorilor răpiți in- Există cazuri de recunoaștere a alienării în țări ca Me-
ternațional din alte țări și aflați pe teritoriul României[2] . xic, Brazilia[3] , SUA[4] Franța[5] , Canada[6] , SUA[7] un-
O dezvoltare interesantă este reprezentată de implicarea de instanțele au decis inversarea rolului de părinte cus-
Institului de Medicină Medico-Legală din România în a todian și respectiv părinte necustodian, bazat pe aceas-
redacta expertize cu caracter medico-legal care recunosc tă recunoaștere[8] , precum și cazuri izolate în alte state.
alienara părintească. Se poate vedea în acest sens Rapor- Există procese documentate[9] , cu precedente stabilite,
tul de expertiză nr. IML A1/223/2016. Pentru mai mul- dar chiar și în aceste state nu există încă o viziune și o
te detalii referitoare la Recunoașterea alienării de către atitudine globală în ceea ce privește recunoașterea PAS
justiția română puteți consulta Culegerea de jurispruden- și modalitățile prin care sistemul judiciar poate interve-
ță editată de ARPCC, disponibilă aici ni.

• Recunoașterea PAS de către Curtea Supremă de Jus-

12.1.1 Jurisprudență românească tiție din Peru (cazul 2067-2010-LIMA) aici

Fenomenul alienării părintești a fost acceptat și de că- • Recunoașterea PAS de către Curtea Supremă de Jus-
tre jurisprudența din România și Uniunea europeană. Se tiție din Columbia (Bogotá, 25.092013317) aici
poate consulta un opis cu aceste decizii aici. Alte hotărâri • Recunoașterea PAS de către Curtea de Casație din
judecătorești relevante pot fi consultate aici: Franța aici
• Recunoașterea alienării de către justiția din SUA
• Exemple in care s-a dispus consilierea psihologica a
minorului la cererea DGASPC Art.912 NCPC • Recunoașterea alienării de către justiția din alte țări
• Exemple de rapoarte de expertiză psihologică care
recunosc alienarea
12.3 Jurisprudență internațională
• Exemple in care s-a dispus amendarea parintelui ca-
re a obstructionat programul de legaturi personale La nivel internațional alienarea părintească este recunos-
Art.905 NCPC cută prin Decizii CEDO acordate care condamnă diferite
state europene pentru lipsa de protecție a legturilor per-
• Sentințe privitoare la nerespectarea art. 307 Cod sonale ale copilului cu părintele natural dar și de nenu-
Penal (in noul cod penal vorbim de art 379) mărate decizii de returnare de minori răpiți internaținal.
De observat că dacă pentru minorii răpiți internațional
• Sentințe care recunosc alienarea parentală
există o legislație destul de bine pusă la punct (Convenția
• Alte aspecte legate de nerespectarea hotărârilor cu de la Haga din 1980) pentru minorii răpiți național există
minori (recuperarea costuri executare, respingerea puține prevederi legale:
cererii de suspendare a executării).
• Index de sentințe CEDO privitoare la alienarea pa-
• Jurisprudența pe răpirea internațională de minori rentală aici

19
20 CAPITOLUL 12. RECUNOAȘTEREA ALIENĂRII DE CĂTRE JUSTIȚIE

• Sentințe de răpire internațională de minori

12.4 Referințe
[1] A se vedea Culegerea de jurisprudență disponibilă aici

[2] A se vedea Culegerea de jurisprudență disponibilă aici

[3] În Brazilia există și o lege dedicată alienării părintești

[4] Un document deosebit de interesant (tradus în limba ro-

mână) este reprezentat de indexul de și citări legale ale fe-
nomenului de alienare părintească, preluat de pe situl Dr.
Warshak. Documentul original este disponibil în limba
engleză și ca traducere în limba română.

[5] a se vedea decizia Curții de Casație din Franța

[6] (bibliografie, referința N)

[7] (bibliografie, referința O)

[8] (bibliografie, referința P)

[9] (bibliografie, referința Q)

Capitolul 13
Exemple jurisprudențiale din România
Oferim câteva citate relevante legate de alienarea părin-
tească, din variate hotărâri judecătorești. Jurisprdența
privitor la alienare este deosebit de bogată și suntem ex-
trem de fericiți să vedem că privitor la alienare, jurispru-
dența a luat-o cu mult înaintea legiuitorului:
Sentința Civilă nr. 2969/2008, Judecătoria Brașov,
dosar 9267/197/2006[1]
“S-a afirmat de către reclamant că opoziția con-
stantă a mamei pârâte la existența legăturilor
personale dintre el și minoră constituie un com-
portament tipic pentru 'sindromul alienării pă-
rintești'. Această caracterizare fiind una de spe-
cialitate, instanță nu se poate pronunța în lip-
sa unei evaluări psihologice dacă pârâta și deci
minora suferă în mod real de această afecțiune
deoarece legea nu permite, iar pârâta a refuzat
să se prezinte pe sine și copilul. Singurul lucru pe
care instanța îl poate face este acela de a consta-
tă că din probele administrate rezultă că pârâta
are un astfel de comportament.”
“Din declarațiile martorilor pârâtei (vol. II,
f.381) rezultă că minora avea rețineri clare de
fiecare dată când se întorcea de la reclamant în
a discută cu ele ori în prezența lor, deși ambe-
le sunt prietene bune ale mamei, despre modul
în care își petrecuse timpul cu reclamantul, fapt
pe care una din martore chiar l-a caracterizat
drept curios, deși le povestea acestora ce făcea
cu pârâta ori cu prietenele ei. Or, în condițiile în
care este necontestat că se simțea foarte bine cu
reclamantul și că în general minora este o per-
soană comunicativă, devine evident că aceasta
nu ar fi simțit de fiecare data că e mai bine să nu
povestească decât dacă știa cert că pentru ea ar
apare o problemă dacă ar povești. […] Instan-
ța reține aici și faptul învederat de reclamant
la ultimul termen și necontestat de către pârâ-
ta că acum minora, în vârstă de peste 11 ani,
se adresează tatălui sau folosindu-i prenumele,
“R.”, iar nu sintagmă tată.” [1]
• “Dat fiind comportamentul pârâtei de a încerca ani
21
de zile să reducă la minim contactele minorei cu re-
clamantul, timpul disproporționat de mare petrecut
de pârâta cu minoră față de cel petrecut de recla-
mant cu aceasta pe parcursul celor 3 ani ai procesu-
lui, comportamentul observat al minorei, precum și
valorile reținute ca imprimate minorei de către pârâ-
ta și soțul acesteia, instanța reține că în mod cert în-
tre minoră și reclamant a intervenit o distanțare, ca-
re este imputabilă exclusive pârâtei. O altă conse-
cință a acestei separări este și cea afirmată chiar de
către pârâtă în întâmpinare (dos.civ.nr.8629/2005,
f.117), anume faptul că datorită “relației afective
speciale” pe care pârâta și copilul au dezvoltat-o, mi-
nora are încredere deplină în subsemnata, ceea ce
naște o prezumție simplă în sensul că minora a afir-
mat ceea ce i s-a spus să afirme de către persoana în
care are deplină încredere.” [1]
• “Aspectul invocat de pârâtă cu ocazia concluziilor
asupra fondului în sensul că reclamantul nu poate su-
plini lipsa mamei cu bunica paternă ori cu bonă nu
doar că sunt adevărate, dar sunt și indicate pentru că
tocmai aceasta este atitudinea corectă, de a nu încer-
ca să înlocuiești un părinte care mai este în viață și
interesat de copil cu un substitut, prin recrearea “celu-
lei familiale” ori evitarea ca reclamantul să “tulbure
liniștea noii familii a fiicei sale”. […] Practic, încer-
când ani de zile și reușind parțial înlocuirea tatălui
minorei cu soțul sau, pârâta a eliminat dreptul mino-
rei la o viață de familie alături de tatăl său și dreptul
similar al acestuia din urmă față de minoră" [1]
• “Față de caracterul special al situației din prezenta
cauză, interesul superior al minorei A-K. nu putea fi
în niciun caz cel de îndepărtare față de tatăl sau na-
tural și de înlocuire a acestuia în cele din urmă pentru
că “nu corespunde” modelului biblic de tată, iar pârâ-
ta ar fi trebuit să-și dea seama de aceasta. dar s-a
încercat și realizat parțial soluționarea acestuia prin
alegerea celei mai nefericite și neconforme interesului
minorei soluție: promovarea unei imagini distorsio-
nate a reclamantului ca persoană “condamnată" de
toate persoanele din anturajul minorei pentru ceea ce
face și corectarea ideilor contrare pe care reclaman-
tul le promova și minoră le dezvoltă în perioadele de
22 CAPITOLUL 13. EXEMPLE JURISPRUDENȚIALE DIN ROMÂNIA
vizită la reclamant ori, nu poate fi admis ca un părin- Decizia civilă nr. 1057/08.05.2006, Curtea De Apel
te, după ce a tăcut eforturi considerabile și nelegale București, dosar 21749/3/2005 [4]
pentru a-l înlătura pe celălalt, eforturi ce constituie
tot atâtea motive ce impun reîncredințarea, să poată
paraliza reîncredințarea prin invocarea tocmai a si-
tuației privilegiate pe care și-a creat-o în acest mod
" [1]
Decizia civilă 1181A/2010, Tribunalul București, sec-
ția a IV-a civilă, dosar 6698/94/2009. [2]
• "În realitate, se observă că modul în care mama
a gestionat situația până în prezent contravine fun-
damental interesului superior al copilului, contribu-
ind la accentuarea separării celor doua fetite de tatăl
lor, cu riscul de a o face ireversibilă [...] Din discuția
purtată cu cele doua minore, se desprinde concluzia
că fetele se simt vinovate să-și manifeste afecțiunea
față de tatăl lor, întrucât acesta a fost rău cu mama
[...] Deși fetele declară sincer că își iubesc tatăl, se
străduiesc din răsputeri să ascundă aceste sentimente
pentru a nu-și răni mama, pe care o consideră victi-
mă în relația cu tatăl lor. [...] obligația de a facilita
menținerea și dezvoltarea unor relații de familie ar-
monioase cu ambii părinți, dar și cu bunicii paterni,
sunt doar câteva exemple de obligații pozitive pe care
mama nu le-a respectat, punând copii într-o situație
Anchetă socială realizată de serviciul social din Lu-
intolerabilă și transferând asupra acestora o respon-
xemburg pentru un copil român
sabilitate disproporționată față de vârsta lor. [...]
cele două fetite [...] încearcă să elimine orice urmă
de dorință de a locui cu tatăl său, exprimându-și lo-
ialitatea față de mama care se străduiește să facă tot
ce e mai bun fără a putea da un minim exemplu de
ce consideră fetița că este mai bun.”
Articol din revista Dreptul nr. 2/2012 pagina 234 [3]
• “Considerăm hotărârile judecătorești pronunțate de
Judecătoria Galați și Tribunalul Galați ca fiind dez-
legări jurisprudențial îndrăznețe pe tărâmul stabilim
modalităților de realizare a relațiilor personale cu
minorul pentru părintele căruia nu i s-a încredințat
copilul și a modului în care instanțele aplică principii-
le Lega nr. 272/2004 privind protecția și promovarea
drepturilor copilului. Scopul Legii nr. 272/2004 nu
este acela de a transforma copilul minor într-un liant
artificial între două persoane care nu mai constituie
un cuplu și o familie, ci de a asigura condițiile pentru
ca ambele figuri parentale să existe în viața copilu-
lui, în ideea că acesta este modelul ca re ar asigura
cel mai eficient dezvoltarea morală psio-educativă a
copilului.”
• “Având în vedere vârsta minorului, care are o capa-
citate de exercițiu restrânsă și o anumită capacitate de
a discerne asupra conduitei față de sine și față de so-
cietate, Curtea consideră că prin menținerea relațiilor
personale cu mama sa și în timpul vacanțelor școlare
poate conduce la o mai bună comunicare între părin-
te și copil și crearea unei legături firești între aceștia.
Starea conflictuală existentă între părinții copilului nu
poate crea decât influențe negative asupra acestuia,
însă aceasta nu înseamnă că ele trebuie să se reflec-
te și pe viitor asupra copilului, impunându-se tocmai
datorită acestor împrejurări încurajarea unor legă-
turi personale între mamă și copil cât mai normale
cu putință. Curtea mai reține și faptul că minorul nu
a fost audiat pe parcursul soluționării acestei cauze,
iar din actele depuse la dosar rezultă o atitudine ostilă
față de mama sa, în contextul unor litigii locative care
nu pot și nu trebuie să influențeze relațiile personal-
afective ale copilului. Astfel fiind, avându-se în ve-
dere tocmai interesul superior al copilului, acela de a
păstra legături normale, firești cu mama sa naturală,
Curtea apreciază că se impune modificarea deciziei
în sensul stabilirii unor legături personale prin petre-
cerea primei jumătăți a vacanțelor școlare de vară și
de iarnă în domiciliul reclamantei.”
• “Cu siguranță, aprecierea SCAS nu se bazează decât
pe spusele mamei și nu poate fi considerată în niciun
caz ca fiind neutră. Astfel, conform spuselor d-nei.
(…) și dlui. (…) emit ipoteza că minorul în cauză
riscă să se regăsească mai devreme sau mai târziu
într-un conflict de loialitate. Îmi pun întrebarea da-
că tatăl nu este pe cale să inducă fiului un sindrom de
alienare parentală. De fapt, în cazul în care tatăl re-
fuză să o lase pe mamă își vadă fiul singur la Luxem-
burg, din teama că mama l-ar putea răpi pe Matei,
imaginea pe care tatăl o transmite fiului cu privire
la mamă nu este una foarte liniștitoare. […] Pen-
tru a putea exclude ipoteza unui sindrom de alienare
parentală a miorului indus de către tată, propun ca
minorul să fie consultat de un psihiatru pediatru în
România” (textul integral al evaluării se poate des-
cărca de aici)
• “Este de remarcat faptul că din întreg memoriul cu
motive de recurs transpare intenția recurentului de a
împiedica intimata, în orice fel, să mențină legăturile
personale cu copilul. Această șicană care a deter-
minat necesitatea ordonanței președințială este doar
una din multele care s-au derulat pe parcursul anilor,
recurentul ignorând pur și simplu puterea unui act al
unei instanțe din România care a stabilit dreptul in-

timatei la 6 săptămâni în vacanța de vară a fiecărui 13.0.1 Legislație românească
an cu copilul ei. Motivul invocat de recurent cum că
ar exista pericol ca intimata să nu mai aducă copi-
lul înapoi în țară este de-a dreptul ridicol. În primul
rând, nu a existat nici un indiciu în acest sens, in-
timata fiind angajată a Comisiei Europene.” (textul
integral al deciziei civile 989/R/2009 se poate des-
cărca de aici)
• “Din păcate, la acest moment instanța apreciază că
există unele elemente care ar indica posibila insta-
lare a unui sindrom de alienare parentală, preluând
considerațiile tatălui său. în apreciere și formulare,
în ceea ce o privește pe reclamantă. Din nefericire,
practica a dezvăluit foarte puține situații în care pă-
rinții au reușit să aibă înțelepciunea de a-și feri copi-
lul de orice observații negative pe care le-ar avea față
de celălalt părinte, cu dorința de a-i păstra copilului
un echilibru și o imagine pozitivă a părintelui absent.”
(textul integral al deciziei civile 14786/2010 se poa-
te descărca de aici)
Sentința civilă nr. 1872/06.02.2013, Judecătoria Sec-
tor 2 București, dosar 39500/300/2011
• '"Pârâta s-a opus ca el să aibă acces la minor și a
făcut tot posibilul să tergiverseze soluționarea pro-
cesului de divorț, căsătoria a fost desfăcută din culpă
comună, nici unul dintre motivele invocate de către
pârâta nefiind dovedit în instanță. [...] “Un motiv
subsidiar este legat și de faptul că mama nu înțelege
ca părinții au aceleași drepturi și obligații față de co-
pilul lor minor și ca pentru binele acestuia trebuie să
lase resentimentele deoparte și să stabilească o cale
de comunicare cu tatăl copilului. Din probele dosa-
rului rezultă ca aceasta nu face nici un efort în acest
sens deși reclamantul a promovat mai multe acțiuni
pentru exercitarea drepturilor părintești și a refuzat
să se prezinte la mediator atunci când a fost invitată Decizia nr. 82/2003 a Curții Constituționale a Româ-
de către reclamant” [...] “Copilul are dreptul de a niei
avea doi părinți pe care trebuie să fie lăsat să îi iu-
bească fără frică sau fără a se simți vinovat față de
celălalt părinte, de a dezvolta în mod independent
o relație de calitate cu fiecare dintre cei doi părinți,
de a nu fi expus la discuțiile în contradictoriu purta-
te de părinți, respectiv de a nu fi pus să aleagă care
dintre cei doi părinți are dreptate, de a nu fi expus
la comentarii sau comportamente negative din par-
tea unui părinte cu privire la celălalt părinte, de a
fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celă-
lalt părinte, precum și de atitudini care desconsideră
pe celălalt părinte, de a nu fi obligat să povestească
despre activitățile pe care le desfășoară cu celălalt
părinte, respectiv de a fi obligat să spioneze pe celă-
lalt părinte sau nouă familiei a celuilalt părinte.”[5]
23
• Fenomenul alienării părintești este indirect recunos-
cut în Hotărârea de Guvern nr. 49 din 2011 (care se
poate descărca de aici) care definește metodologia-
cadru privind prevenirea și intervenția în echipă
multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență
asupra copilului și de violență în familie. În cuprin-
sul subcapitolului III.2.2 (Violența asupra copilului
în familie), punctul 6, se precizează că „pot fi identi-
ficate ca abuz emoțional […] c) cazul răpirii copilului
sau al separării ilegale a acestuia de unul dintre pă-
rinți”. Deși alienarea parentală nu este menționată
în mod explicit ca modalitate de separare ilegală a
copilului de unul dintre părinți, metodologia-cadru
se referă implicit și la ea, întrucât stabilește că orice
formă prin care un copil ajunge să fie separat ilegal
de unul dintre părinți reprezintă un abuz emoțional
la adresa copilului. Separarea ilegală a copilului de
unul dintre părinți, prin orice formă ar fi înfăptuită
(așadar inclusiv prin alienare parentală), reprezintă
un abuz la adresa copilului. Autoritățile publice sunt
obligate să intervină și să ia măsurile de protecție
specială prevăzute de lege în cazurile de abuz asu-
pra copiilor (plasamentul, sau plasamentul în regim
de urgență). De altfel metodologia mai sus amintită
indică explicit efectele pe care PAS (un sindrom al
alienatorului) le are asupra copilului (este vorba de
Sindromul Stockholm un sindrom al victimei) enu-
merat în corpul acestui document.
• Fenomenul este recunoscut si definit de Legea nr.
217/mai 2003 pentru prevenirea si combaterea vio-
lentei in familie, publicată în MO nr. 365 din 30 mai
2012: “violența socială - impunerea izolării persoa-
nei de familie, de comunitate și de prieteni, interzice-
rea frecventării instituției de învățământ, impunerea
izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială,
privare intenționată de acces la informație, precum
și alte acțiuni cu efect similar;"
• Prin Decizia nr 82 din data de 25.02.2003 Curtea
Constituțională a României a decis că este accesul
părintelui nerezident la minor este mai mult decât
util chiar și atunci când minorul se exprimă ver-
bal în sensul de a nu accepta acest acces. Cu alte
cuvinte, copilul ,mai ales cel sub vârsta de 14 ani
nu are un drept de veto iar părintele rezident es-
te obligat să încurajeze și chiar să impună copilului
respectarea programului de legături personale decis
de către instanță. În această speță instanța spune ur-
mătoarele: “se poate întâmpla, în asemenea situații,
ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se
defuleze, transmițându-i acestuia ostilitatea pe care
o resimte față de fostul soț, care, deși, poate înte-
24 CAPITOLUL 13. EXEMPLE JURISPRUDENȚIALE DIN ROMÂNIA

meiată din punctul său de vedere, nu este de natură

să îl descalifice pe acesta din urmă (n.n. părintele
nerezident) ca părinte, fiind lipsită de justificare din
punctul de vedere al copilului. Prin urmare, instabi-
litatea afectivă și emoțională a minorului, pe fondul
unei imaturități psihice și a lipsei experienței de via-
ță, îl privează pe acesta de posibilitatea de a sesiza
care este adevăratul său interes și, adesea, de a dis-
cerne intre bine și rău. [...] celalalt părinte, căruia i
s-a încredințat copilul și care este debitorul obligații-
lor corelative, fiind ținut sa-i asigure fostului sau soț,
care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efec-
tivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită
cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile
menționate constituie, în realitate, mijloace pentru în-
deplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte fata
de copilul său și care subzista atâta timp cât părintele
nu este decăzut din drepturile părintești.”

Decizia completă se poate descărca

de aici

Referințe

[1]

[2] Pasajele relevante pot fi descărcate de aici iar sentința in-

tegrală poate fi descărcată de aici

[3] Opinia av. NORA ANDREEA DAGHIE Asistent univ.

- drd. Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice,
Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi Avocat - Baroul
Galaţi - Sentința completă se poate descărca de aici

[4] Decizia civilă nr. 1057/08.05.2006 se poa-

te descărca de [phttps://docs.google.com/file/d/
0B-iOqOKLc35PYzc2Y2NlOTItNmM4NC00Nzk1LTgyMGYtNWRlYTRmMjM3NmEw/
edit aici]

[5] Sentința poate fi descărcată de aici

Capitolul 14

Comportamentul părintelui alienator

25
Capitolul 15
Comportamentul părintelui manipulator
Situația cea mai des întâlnită este ca mama să arate că
ea deține controlul prin modalități care pot merge de la
ignorarea la umilirea tatălui. În mod paradoxal, ea poate
realiza aceasta datorită faptului că tatăl își iubește copi-
lul într-atât încât să reziste sau să accepte aceste abuzuri.
Deși deseori mama nu are o strategie clară a acțiunilor
ostile, procedează în acest fel presupunând că tatăl nu va
renunța și își împinge acțiunile abuzive cât de mult este
posibil.
15.1 Câteva exemple de acțiuni po-
sibile des întâlnite
(bibliografie, referința R)
1. Decizia cu privire la programul de vizitare aparține
în totalitate mamei.
2. Mama dorește să fie informată asupra tuturor deta-
liilor privind activitățile copilului în timpul în care
se află cu tatăl, dar nu va da nici o informație referi-
toare la ceea ce face ea cu copilul
3. Mama modifică în ultima clipă detaliile privind vi-
zitarea; dacă tatăl protestează va pierde vizita. Dacă
tatăl încearcă să modifice vizitarea, mama va refuza
iar tatăl va pierde vizita.
4. Mama programează evenimente plăcute copilului în
timpul programului de vizitare. Tatăl este în situa-
ția dificilă de a insista în respectarea programului de
vizitare cu riscul de a părea rău intenționat împiedi-
când copilul să participe la o activitate plăcută.
5. Duplicarea cadourilor primite de copil.
6. Ascunderea, distrugerea sau ignorarea cadourilor fă-
cute de tată copilului.
7. Interpretarea rău-voitoare a ceea ce face sau spune
tatăl până la punctul în care tatăl se va gândi mult
înainte de a face sau spune ceva.
8. Solicitarea unor sume de bani suplimentare, cu im-
plicarea clară că tatăl va pierde programul de vizita-
re în cazul în care nu este de acord.
26
9. Transmiterea informațiilor privind schimbarea pro-
gramului de vizitare în așa fel încât tatăl să nu fie
informat la timp.
10. Mama nu informează tatăl cu privire la sănătatea co-
pilului, rezultatele școlare, diverse alte activități și în
general orice ar putea interesa un părinte.
11. Dacă tatăl își ajută copilul, mama îi mulțumește în
felul în care ar mulțumi unui străin pentru o favoare.
12. Dacă tatăl cumpăra haine copilului, mama îi va cri-
tica gusturile sau capacitatea de a înțelege nevoile
copilului.
13. Mama va critica prietenii, casa, sau modul de viață
al tatălui și va folosi oricare din aceste scuze pentru
a-i întrerupe contactul cu copilul.
14. Mama îi spune copilului că instanța de judecată nu
permite vizitarea mai des decât programul stabilit
prin hotărâre.
15. Mama va permite copilului să nu își facă temele în
timpul săptămânii pentru a perturba orice alt plan pe
care tatăl și l-ar fi făcut pentru timpul de vizitare.
16. Mama consideră că programul de vizitare acordat
tatălui acoperă toate scopurile; de exemplu dacă bu-
nicii paterni doresc să vadă copilul trebuie să o facă
în timpul programului cu tatăl.
17. Dacă mama îl vede pe tată pe stradă când ea este cu
copilul, îl va ignora pe tată și va forța copilul să facă
același lucru
18. Dacă tatăl dorește să își vadă copilul la școală sau
în timpul unor activități extracuriculare, mama îi va
spune că nu are permisiunea să o facă și va informa
școala asupra acestui lucru.
19. Dacă tatăl are o nouă parteneră, mama va pretinde
că prezența acesteia este dăunătoare copilului.
20. Dacă tatăl trimite un cadou la ocazii speciale, acesta
va fi ignorat sau omis.
15.1. CÂTEVA EXEMPLE DE ACȚIUNI POSIBILE DES ÎNTÂLNITE 27

21. Dacă tatăl va telefona copilului, mama va spune că

acesta este ocupat sau nu este acasă. În cazul în ca-
re copilul răspunde la telefon, mama va asculta și
întrerupe copilul.
22. Mama reamintește permanent tatălui lipsurile sale
în prezența copilului. Dacă tatăl protestează i se va
reproșa că se ceartă în fața copilului.

Stan Hayward consideră că cea mai mare parte a mamelor

manipulatoare au nevoie de asistență psihologică deoare-
ce doar un mic procent dintre ele sunt normale, stabile și
independente (bibliografie, referința R).
Capitolul 16

Ce pot face autoritățile?

“Judecător: De ce crezi că tatăl tău

se străduiește așa de mult să obțină
mai mult timp cu tine ?
Maria, 8 ani: “Tata nu mă iubește cu
adevărat și nu vrea să locuiesc cu el.
Vrea doar să obțină custodia pentru
a o răni pe mami.”

16.1 De inclus în această pagină in-

formatii/sumar din aceste do-
ua documente
• link 1
• link 2

28
Capitolul 17

Ce pot face autoritățile?

“Permițând dezvoltarea PAS la un copil este în sine o for-
mă de abuz deoarece împiedică pe copil să aibă o relație
caldă cu un părinte care îl iubește... cu posibile consecințe
serioase în dezvoltarea copilului care este astfel încurajat
să adopte o viziune distorsionată a realității – un proces ca-
re distruge însăși baza sănătății psihologice” (bibliografie,
referința S).
17.1 Munca de prevenire
Prevenirea este cea mai bună soluție. Pentru aceasta este
necesară recunoașterea precoce a PAS, identificarea ca-
zurilor cu risc mare, evitarea întârzierilor în sistemul ju-
diciar atunci când sunt probleme legate de custodie sau
încredințare, formarea unor experți în domeniu (psiho-
logi, dar nu numai).
Introducerea de către judecători, în mod standard, atunci
când se observă o anume tensiune între părinți pe parcur-
sul ședințelor de judecată, a unor dispoziti care să atragă
atenția cât se poate de clar părintelui custodian cu privi-
re la responsabilitatea pe care acesta o are în a nu răni,
împiedica sau încerca prin orice acțiune a sa să distrugă
legăturile afective dintre minor și părintele necustodian.
17.1.1 Propunere de text pentru dispoziti-
vul sentințelor
sau două ședințe săptămânale cu durata de până la o oră
nu pot avea efectul dorit dacă în restul timpului copilul
este îndoctrinat în continuare. Psihologul cu experien-
ță în PAS va avea o abordare diferită de cea tradițională
(bibliografie, referința 13), având o atitudine autoritară și
chiar dictatorială uneori pentru a-și impune deciziile în
fața părților implicate.
Pentru ca părintele alienator să poată beneficia de pe urma
unei terapii trebuie să se îndeplinească 2 condiții:
1. să admită existența problemei și
2. să dorească să o trateze.
În practică aceste 2 condiții se îndeplinesc extrem de rar.
Părintele alienator nu consideră că ceea ce face este o pro-
blemă, sau că distrugerea relației cu celălalt părinte ar fi
un abuz emoțional.
Gardner raportează o rată bună de succes în cazurile în
care se schimbă încredințarea copilului către părintele
alienat (tată). Simptomele se ameliorează, chiar dacă nu
dispar complet. În 91% din cazurile în care copilul rămâ-
ne cu părintele alienator, alienarea rămâne permanentă.

17.2 Munca de combatere 17.3 Măsuri judecătorești

Odată declanșat PAS, mai ales în stadiile severe, impune 17.3.1 Implementarea custodiei comune și
psihoterapia. Aceasta se adresează copilului dar și părin- a unor programe de legături perso-
telui alienat În condițiile în care copilul este încredințat nale ample
părintelui alienator este foarte probabil ca acesta să refu-
ze orice formă de terapie fiind convins că nu greșește cu Este cunoscut faptul că “puterea absolută corupe” în exact
nimic și că îi oferă copilului tot ceea ce îi este necesar. același sens custodia unică favorizează apariția fenome-
În situația în care psihoterapia este acceptată, este esenți- nelor de alienare parentală în condițiile în care părintele
al ca psihologul să aibă experiență cu acest gen de proble- custodian simte că are putere absolută asupra minorului
me. Chiar și în aceste condiții rata de succes este redusă putând să restricționeze complet, dacă vrea, accesul ce-
datorită faptului că părintele alienator petrece în continu- luilalt părinte[2] la copil, în condițiile în care legislația ac-
are mult mai mult timp cu copilul. Gardner face compa- tuală și practica instituțiilor statului (poliție, procuratură)
rația cu acei copii care sunt îndoctrinați de un cult; una nu pun la dispoziție măsuri de penalizare eficiente.

29
30 CAPITOLUL 17. CE POT FACE AUTORITĂȚILE?

17.3.2 Penalizarea părintelui abuziv prin Joanna Bunker Rohrbaugh, Ph.D.

amendă civilă
Procedura amenzii civile este foarte greoaie, totuși poate 17.5 Referințe
fi implementată, dovadă fiind speța identificată în art. av.
dr. Nora Draghie disponibilă aici [1] Idee preluată din excelentul articol publicat de domnul
Bogdan Ionescu în Curier Juridic nr 2/2010 ;i care a
preluat ideile din literatura de limbă engleză L. Rice, The
17.3.3 Penalizarea părintelui abuziv prin complete guide to divorce practice: forms and proce-
schimbarea locuinței copilului la dures for the lawyer, ed. a III-a, American Bar Asso-
părintele țintă ciation, 2005, p. 477 precum şi din M.L. Boland, Your
right to child custody, visitation, and support, ed. a
IV-a, Sphinx, 2007, p. 237
Jurisprudența din străinătate propune ca în cazul în care
se demonstrează că părintele rezident boicotează legătu- [2] Studiul Prof. Roland Proksch Despre Avantajele Custo-
rile personale firești dintre copil și părintele nerezident, diei Comune
instanța poate decide penalizarea părintelui alienator prin
[3] Idee preluată din lucrarea lui C.G. Jeppesen de Boer, Des-
schimbarea deciziei privind locuința copilului la adresa la
pre autoritatea părintească comună: “Potrivit lui VAN LE-
care locuiește părintele țintă. Această măsură este în inte-
UVEN, o astfel de hotărâre poate fi folosită ca atare pentru
resul superior al copilului care este acela de a avea relații a rezolva, spre exemplu, cazurile privind legăturile cu copi-
pline de substanță cu ambii părinți. Acest deziderat pri- lul în care părintele rezident împiedică legăturile personale
mează, în cazul copiilor alienați parental, în fața dorinței ale copilului cu celălalt părinte, adică instanţa poate deci-
de a păstra un mediu stabil pentru copil. [3] [4] Chiar și de schimbarea locuinţei principale către părintele care este
doctrina recentă din România reține că un părinte care privat de legături personale cu copilul.” (traducerea capi-
acționează pur discreționar, mânat doar de propriul ego- tolului VI se găsește aici
ism, fără respectul față de celălalt părinte și cu acea con-
[4] A se vedea C.G. Jeppesen de Boer, Custodia Comună,
cepție revoltătoare că numai „El” cunoaște accepțiunea
Capitolul 6 – Locuința minorului
binelui pentru copil său, va putea fi „sancționat” prin con-
ferirea exercițiului autorității părintești exclusive celuilalt [5] A se vedea articolul d-nei prof. univ. Nora Draghie, pu-
părinte.[5] blicat în Curierul Juridic şi B. Ionescu, Exercitarea auto-
rității părintești după divorț, Ed. Universul Juridic, Bu-
curești, 2012, p. 71. Textul integral al articoleului d-nei
17.3.4 Emiterea unor sentințe judecăto- Draghie putând fi consultat aici
rești condiționale [6] Idee preluată din lucrarea lui C.G. Jeppesen de Boer, Des-
pre autoritatea părintească comună: “Un exemplu ilustrativ
O altă abordare, aplicabilă în situațiile în care există in- de utilizare a noţiunii de locuinţă principală ca noţiune fle-
formații cu privire la conflicte puternice în cadrul fami- xibilă se regăseşte în hotărârea Tribunalului Municipal din
liei, între părinții copilului este ca instanța să stabileas- Roermond prin care instanţa stabileşte o locuinţă principa-
că o așa-zisă sentință condițională. O astfel de sentință lă condiţionată" (traducerea capitolului VI se găsește aici
stabilește locuința copilului la unul dintre părinți dar pu-
ne asupra părintelui rezident anumite obligații (de pildă
obligația de a informa părintele nerezident în timp util,
printr-o metodă auditabilă, cu privire la toate informați-
ile medicale și scolare ale copilului, de îndată după emi-
tere, obligația de a permite accesul copilului în locuința
copilului, obligația pozitivă de a permite preluare copilu-
lui pentru punerea în aplicare a programului de legături
personale, obligația de a nu schimba locuința copilului în
afara jurisdicției instanței de tutelă, etc.) și menționează
că orice neconformare cu privire la aceste obligații de-
termină schimbarea automată a deciziei privind locuința
copilului către celălalt părinte, sentința fiind executorie
imediat. [6]

17.4 Bibliografie
• Un ghid comprehensiv cu privire la evaluările copi-
ilor în instanță: perspective psihologice și legale -
Capitolul 18

Ce poate face părintele alienat?

31
Capitolul 19
Ce poate face părintele alienat?
Această situație poate părea fără ieșire pentru tată, dar
acesta trebuie să înțeleagă că în esență are două soluții:
să accepte dorințele mamei manipulatoare sau să lupte în
continuare pentru relația cu copiii săi. Prima soluție a fost
recomandată de mulți experți în trecut dar acum viziunea
modernă asupra acestui sindrom este diferită: tatăl nu ar
trebui să se retragă din viața copilului, chiar dacă lupta
cu mamele la început va fi mai grea. Răbdarea și calmul
sunt cele mai importante. Un tată refuzat trebuie să învețe
să suporte insulta, răzbunarea și șantajul mamelor. Tatăl
trebuie să înțeleagă că un copil manipulat este nevinovat
când îl vorbește de rău. Agresivitatea nu e niciodată un
răspuns bun în astfel de situații.
19.1 Divorțul
De obicei lupta pentru drepturile copiilor înseamnă la în-
ceput să primească un program de vizitare la tribunal.
După ce procesul este deschis, din experiență mai durea-
ză aproximativ un an până când tatăl va primi o hotărâre
definitivă și irevocabilă. În acest an tatăl ar trebui să în-
cerce să-l viziteze pe copil la domiciliul său, la gradiniță
sau la școală. Dacă este posibil tatăl trebuie să vorbeas-
că cu mama și bunicii, cu educatoarea, cu învățătoarea și
toată lumea care este implicată în acest caz.
19.2 Când este cu copilul
Dacă tatăl are legătura cu copilul trebuie să se joace în li-
niște și trebuie să îi arate că îl iubește. Din păcate foasă?
De ce nu o mai iubești pe mama?, De ce nu mă lași în
pace?Deseori copilul folosește chiar violența fizică asupra
tatălui – îl bate, îl mușcă, îl lovește cu piciorul. Tatălui îi
este recomandat să reacționeze cu dragoste în aceste con-
diții. Copilul nu are voie să îl bată pe el. Nu are voie să
scoată limba. Clarificați că tatăl își iubește copilul și este 19.3 Concret - sfaturi pentru tătic
o persoana de respectat. Este interzis pentru tată să folo-
sească violența, dar o reacție verbală este recomandată.
Se pot folosi fraze de genul: Nu mă mai lovi. Dacă nu te
oprești nu mai vreau să mă joc cu tine. Nu este frumos
să bați alte persoane. Tatăl nu ar trebui să pună nici o în-
trebare de genul: Te-a învățat mama să mă bați? Îți place secțiune pentru Claudiu
32
dacă cineva te bate?
Tatăl nu are voie să plece de la vizită ca o pedeapsă pen-
tru copil. Aceasta schimbare bruscă va confirma din nou
copilului că tatăl este omul cel mai rău. Mama manipu-
latoare va spune copilului: Vezi, ți-am zis eu ca tatăl tău
este iresponsabil, nu are putere să rezolve un conflict, când
ceva este dificil tatăl tău pleacă mereu
Un copil manipulat nu poate să înțeleagă argumentele ta-
ților și de aceea nu este recomandat să i se explice com-
portamentul tatălui. Lupta părinților nu este un lucru pe
care copilul să îl poată înțelege. Tatăl este obligat să nu
încerce să-l folosească pe copil ca pe o armă. Nu are
permisiunea să vorbească rău despre mamă în prezența
copilului. Singura soluție este să o oblige pe mamă să
susțină relația tată-copil. Nu este posibil să influențeze
copilul contra dorinței mamei.
Comportamentul taților în fața mamelor manipulatoare
este un aspect deosebit de dificil. Primul lucru este ca
niciodată să nu folosească violența. Tatăl nu poate să re-
zolve problemele dacă o bate pe mama copilului sau se
ceartă cu ea. Tăticii care vor să stea de vorbă cu mama ar
trebui să încerce să facă o intermediere profesională. Un
mediator poate să rezolve conflictele părinților.
Creativitatea și fantezia mamelor manipulatoare este ne-
limitată în a găsi explicații false. Foarte important este
ca tatăl să nu arate niciodată când este supărat pentru că
acesta este obiectivul mamelor și le va face să persevere-
ze în atitudinea lor. În prezența copilului este strict inter-
zis să discute contradictoriu cu mamele manipulatoare.
Timpul de vizită este timpul copiilor!
despre cum să reacționeze la
vorbele minorului alienat
19.4. PASUL 3 - RENEGOCIAT UN PLAN PROGRESIV DE CREȘTERE A INTERACȚIUNILOR TATĂ-COPIL 33

19.3.1 Studiu de caz - minor 11 ani, Bucu-

rești
Situație: refuză să meargă cu tatăl, cu sprijinul fățiș al
mamei și familiei extinse paterne. Mama/familia mater-
nă permit accesul la minor doar sub supravegherea lor,
probabil și speriate de faptul că în trecut copilul a fost cu
forța de tatăl încă căsătorit și dus în altă localitate. Prin
urmare ordonanța președințială care stabilea un program
de legături personale la domiciliul tatălui (în Tulcea) nu
poate fi aplicată.

19.3.2 pasul 1 - notificări

1. notificare către mama alienatoare

2. cerere de asistență din partea poliției

3. Direcția generală de asistență socială,

19.3.3 pasul 2 - vizită

1. tatăl s-a prezentat la domiciliul mamei împreună cu
un martor ==

2. mama refuza programul de legături personale. Con-

fruntată cu argumentele tatălui (și martorului) se
ajunge la argumentul final: să vină copilul sa spu-
nă că nu vrea să stea cu tatăl. Copilul se prezintă,
etc.

19.4 pasul 3 - renegociat un plan

progresiv de creștere a inte-
racțiunilor tată-copil
1. discuție pe e-mail cu mătușa copilului, reprezentata
mamei (mama nu are e-mail) pentru stabilirea deta-
liilor legate de următoare întâlnire

2. Dacă e tot București poate se stabilește ca la un anu-

mit moment însoțitoarea sa plece urmând sa se reîn-
tâlnească și sa îl ducă casa pe minor. A treia oara sa
va lase singuri și sa îl duci tu acasă iar a patra oară să
îl iei tu (în București) și sa îl readuci tu… a cincea
oara ar fi pregătit și el sufletește (și chiar și mama)
să îl iei la la tulcea si sa il aduci … un sistem gradual
de restabilire a încrederii intre parti.
Capitolul 20

Cazuri celebre

Cazurile de alienare părintească sunt destul de dese. Cu • Cazul Stanciu-Gorun-Dudaș

toate acestea, în presă apar mult mai puține. Încercăm să
punem aici legături către articole sau site-uri web care fac • Cazul lui Mihnea și al băiatului său Razvan
referire la astfel de cazuri de alienare părintească • Cazul lui Răzvan și al fetiței sale

• Situl Borrandoapapa din Argentina, privitor la ali- • Gheorghe Cristinel Dulgheru - greva foamei în fața
enarea parentală Tribunalului din Iași.

• standupforgus.com O poveste dramatică despre ali- • Cazul Marusiac-Mureșan (familie transnațională)

enarea parentală]
• Cazul David Bryan (tatăl nu este lăsat să interacțio-
neze cu copilul de mai bine de 4 ani de zile)
• Cazul R.R. (mama plecată ilegal în SUA cu spriji-
nul direct ambasadei SUA), a se vedea și sentința
Tribunalului Brașov aici
• Cazul Uzunov (în care judecătorii au depistat PAS
și au decis reîncredințarea în favoarea tatălul)
“Concerning the PAS I didn't know anything about it,
until we discussed with the psychologist (during the
ancheta sociala) and I told her (naively) “what is sad
is that the CP grand-mother is telling Matei that he
should not approach our car because we will kidnap
him, and we will put him on the street asking for mo-
ney” and the psychologist told me “but this is Parental
Alienation” and I asked her “what is parental aliena-
tion ?" so is how we discovered PAS it’s also written
in decizia Judecătoriei Cluj (pagina 5)"

• Cazul Luminița Angel și Marcel Pușcaș (mama în- • Cazul Mihai Gruia Sandu
cearcă să reducă la maxim interacțiunea dintre mi-
nor și tatăl său)
20.1 Cazuri celebre din străinătate
• Cazul Olivia Steer (bunica din partea mamei refuză
tatălui biologic dreptul de a vedea minorul)
• Cazul Jason Patric (actor de la Hollywood)
• Cazul Drăghici (fetița a fost reîncredințată tatălui pe
• Sean Goldman case
calea ordonanței președințiale în martie 2011, sen-
tința va fi pusă în curând la download, pentru mo- • Cazul Lita Ford
ment avem acces doar la cererea de chemare în ju-
decată)

• Cazul Robert Iahn 20.2 Alte cazuri celebre

• Cazul Ristea din Râmnicu Vâlcea (tatăl împreună • Cazul Șaban
cu familia extinsă din partea tatălui alienează copila
minoră)

• Cazul Dragoș Panaitescu (video)

• Cazul Remus Câmpean (video)

• Cazul lui Sorin și a fetiței sale

• Cazul Daniel Ghiță

• http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/
2005-07-11/arzand-de-dorul-fiului.html

34
Capitolul 21
Contribuții și susținere
== Contribuții directe ==
1. Dr. Emil Ciurea, medic, Anglia,
2. Cătălin Bogdan, președinte ARPCC
3. Christian Lindemayer, București,
4. Carmen Corodeanu, student psihologie
5. Maria Pleșca, psiholog, București
6. Razvan Korodi, student psihologie, Brașov
21.1 Susținere specialiști în psiho-
logie (în ordinea înregistrării)
1. psiholog Doina Grasu, psihoterapeut, București
(doina.grasu@psihoterapeutultau.ro)
2. Tuchel Cristina, DGASP Galați
3. psiholog Dr., psihoterapeut Armand Veleanovici,
București, coordonator al Centrului de Consiliere
DGASPC Sector 2 Bucuresti, practica privata, psi-
consulting@gmail.com
4. psiholog Oana (ȘOROAGĂ) Vasiu, Sibiu, psiho-
log clinician atestat de colegiul psihologilor din Ro-
mânia și master în psihoterapie analitică . membru
al asociației psihologilor din România și al asocia-
ției române de psihologie analitică. participanta la
diverse cursuri de consiliere și psihoterapie, confe-
rințe și congrese de specialitate.
5. Lidia Iliea, Galați, organizator al conferinței
Exemple de bune practici în educația parentală
6. Dr. Vartosu Ioana, medic de familie, Asociația
Școala Mamei, Timișoara - salut cu mult entuziasm
aceasta inițiativă, de fapt orice inițiativă menită să
asigure o dezvoltare armonioasa a copilului și sa nu
îl lezeze din nici un punct de vedere. De 7 ani de zile
conduc o asociație a cărei activitate principala este
educația părinților pentru a-și creste copiii sănătoși
atât fizic cât și mental și să se dezvolte armonios. Din
35
păcate în România, divorțul este încă privit ca un su-
biect tabu și fiecare își reprimă sentimentele negative
și le manifestă involuntar spre copil. Există foarte
puțină literatură în acest sens și foarte putina ghida-
re sănătoasă a părinților înaintea în timpul și după
separare.
7. psiholog Mihaela Sahlean, doctorand în psiholo-
gie, lector universitar și psihoterapeut, București -
“Nimeni nu poate sa pretindă nici unui părinte să se
împace cu ideea de a nu-și vedea copilul, de a renun-
ța la el, de a da 'cancel' pe 'istoria' de până atunci
petrecută împreună sau să împrumute un mod străin
de a privi lucrurile.“
8. Dr. Cicu Gabriel – Psihiatru și Psihoterapeut psi-
hanalist, București
9. Clinica de psihiatrie, psihoterapie și dezvoltare per-
sonală Psymotion, București
10. Psiholog Dănuț Negru, psihoterapeut, Brașov
11. Psiholog Camelia Borlean, psiholog pe lângă Curtea
de Apel Oradea
12. Psiholog Anda Păcurar, București - “Dacă ar fi sa
spun câteva cuvinte despre acest subiect al alienării
părintești: Copilul își iubește ambii părinți indiferent
de circumstanțe. Când un părinte încearcă să-l pri-
veze de celălt sau să-l denigreze pe celălalt copilul
trăiește o dilemă de loialitate. Este pus să aleagă, nu-
și dorește și atunci învață să-și ascundă sentimentele,
să reacționeze doar pentru a-l mulțumi sau a-l proteja
pe părinte. Suferința lui va fi adesea mută și neînțe-
leasă de adulți. Ideal ar fi dacă adultul ar încerca
să privească lucrurile prin ochii copilului și să nu-l
mai pună pe acesta în situația de a-l proteja pe el ca
adult”
13. Psiholog Jeni Chiriac “Subiectul mă interesează în-
trucât mulți din Direcția de Protecție ignoră acest
sindrom. Eu am lucrat, l-am vazut și chiar Direcția
de Protecție a Copilului m-a acuzat că vehiculez un
sindrom nerecunoscut de DSM etc.”
14. judecător Cristi Danileț, Oradea, membru ales al
CSM, începând cu ianuarie 2011
36 CAPITOLUL 21. CONTRIBUȚII ȘI SUSȚINERE

15. Daniela Pantazi, judecator specializat în cauze cu

minori, Oradea “Apreciez nespus efortul dvs. in a fa-
ce demersurile necesare pentru recunoasterea feno-
menului PAS, in ambele sale acceptiuni, in Romania.
Sprijinul meu este garantat, voi transmite informatii-
le si altor colegi specializati in dreptul familiei. Sunt
judecator specializat in dreptul familiei, am revenit in
instanta dupa o perioada mai lunga de timp. Desi in
ultimul timp am observat ca multi soti aflati in proce-
dura de divort ajung la un acord asupra incredintarii
si legaturilor personale privind proprii lor copii, din
pacate exista mai multe conflicte privind incredinta-
rea si stabilirea accesului la copil. Judec saptamanal
astfel de cauze, unele sunt dramatice si nu pot sa ra-
man indiferenta.”

16. Dr. Ștefan Iulian-Laurențiu, președintele

Institutului de Psihologie Judiciară: Alienarea
parentala reprezintă una dintre cauzele psihologice
ale traumei suferite de către copiii din familiile
care s-au dizolvat in urma divortului. Alienarea
parentala se manifesta îndeosebi prin forme de
razbunare ale parintelui care are un ascendent mai
puternic in relația cu copilul. Alienarea parentala
distruge destine si face viața cuplului mama-tata-
copil imposibila. Ea determina in final izbucnirea
unui conflict care agraveaza starea copilului si a
cuplului ideal. Opriti abuzul împotriva copiilor,
acceptati realitatea, Alienarea parentala distruge
vieți!

21.2 Organizații care susțin acest

manual
• Asociația Română pentru Custodie Comună
• Families Need Fathers

• Institutul de Psihologie Judiciară

• Grupul Internațional de Studiu al Alienării Părintești
Capitolul 22

Bibliografie originală

• Bază de date completă realizată de universitatea

Vanderbilt cu toate publicațiile stiintifice pe tema
alienării parintești disponibilă aici

37
Capitolul 23

Bibliografie

1. [A] Gardner, RA – Parental Alienation Syndrome 15. [O] Fortin, Jane – Children’s Rights and the Deve-
(PAS): Sixteen years later loping Law. Cambridge University Press. pp. 263,
2003
2. [B] Darnall, D – Divorce Casualties: Protecting Yo-
ur Children From Parental Alienation 16. [P] Hoult, JA – The Evidentiary Admissibility of
Parental Alienation Syndrome: Science, Law, and
3. [C] Pamela Richardon – A Kidnapped Mind
Policy”. Children’s Legal Rights Journal 26 (1),
4. [D] Jayne A. Major – Parents Who Have Suc- 2006
cessfully Fought Parental Alienation Syndrome
17. [Q] Dougherty, DB – The Law of Parental Ali-
5. [E] Gardner, RA – People Who Diagnose Parental enation in Ohio (Parental Alienation is Relevant to
Alienation Syndrome Are Sexist Child Custody Decisions)
6. [F] Gardner, R.A. – The Parental Alienation Syn- 18. [R] Hayward, S – A Guide To the Parental Aliena-
drome, Second Edition, Cresskill, NJ: Creative tion Syndrome
Therapeutics, Inc., 1998
19. [S] Gardner, RA – The Parental Alienation Syndro-
7. [G] Kelly, J. – Longer-Term Adjustment in Children me... A Frequently Missed Diagnosis
of Divorce: Converging Findings and Implications
for Practice. Journal of Family Psychology, 2(2), 20. [T] Institutul European din Romania Cauza R.R.
119-139, 1988. împotriva României
8. [H] Ahrons, C., Miller, Richard – The effect of the 21. [U] Sindromul alienării părintești în Wikipedia
Post divorce Relationship on Paternal Involvement:
A longitudinal Analysis. American Journal of Or-
thopsychiatry, 63(3), 441-450, 1993
9. [I]Kock M., Lowery C. – Visitation and the Non-
custodial Father. Journal of Divorce, 8(2), 47-64,
1984
10. [J] Dudley, J., - Increasing Our Understanding of
Divorced Fathers Who Have Infrequent Contact wi-
th Their Children. Family Relations. 40, 279-28,
1991
11. [K] Situl web Paskids.Com
12. [L] Gardner, RA – The Parental Alienatin Syndro-
me: A Guide For Mental Health and Legal Profes-
sionals.
13. [M] Gardner RA – The Role of the Judiciary in the
Entrenchment of the Parental Alienation Syndrome
(PAS)
14. [N] Bala, N, Fidler, Barbara-Jo, Goldberg, Dan and
Houston, Claire – Alienated Children and Paren-
tal Separation: Legal Responses in Canada’s Family
Courts, Queen’s Law Journal 38: 79–138, 2007

38
Capitolul 24
Bibliografie Suplimentară
24.0.1 Alte materiale pe această temă
1. Sute de materiale traduse, în format PDF disponibi-
le ]n biblioteca online a ARPCC aici(descărcați ca
excel iar apoi pe coloanele H și I găsiți link-ri către
materialele în cauză)
2. Wikipedia de limbă engleza - definirii, explicații și
foarte multe legaturi (link-uri)
3. Wikipedia de limbă română - definirii, explicații și
foarte multe legaturi (link-uri)
4. [ngo3212] Enciclopedii Științifice din străinătate.
5. [ngo1746] Decizia nr. 2 din 12 februarie 2016,
emisă de Colegiul Psihologilor din România, de
recunoaștere a alienării părintești, publicată în Mo-
nitorul Oficial nr. 144 din 25 februarie 2016.
6. [ngo5050] Cartea “Copilul și divorțul”, Traduce-
re în limba română, Editura Philobia 2014, [ aici]
7. [ngo3823] “Le syndrome d’alienation parenta-
le”, autor Bénédicte Goudard, Lucrare doctorat
pe tema alienării părintești susținută la Facul-
tatea de medicina Lyon-Nord în anul 2008
8. [ngo1611] Legea 12318/26.08.2010 privind aliena-
rea parentală, din Brazilia (reprezintă prima lege din
lume privitoare la alienarea parentală)
9. [ngo534] “Parental Alienation, DSM-5, and
ICD-11” Book Edited by William Bernet, M.D. re-
prezintă cel mai recent studiu științific pe tema ali-
enării parentale aici (publicat de Parental Aliena-
tion Study Group - PASG - grupul de studiu privi-
tor la PAS) + Articol ce sumarizează cartea de mai
sus publicat în American Journal of Family therapy,
12.03.2010.
10. [ngo534] Broșură despre PAS editată de PAAO în
limba română și în engleză
11. [ngo962] Ghid de evaluare a copiilor în instan-
ta, autor Joanna Bunker Rohrbaugh, Ph.D. Depar-
tamentul de psihiatrie al Facultăţii de Medicină din
Harvard. “Capitolul 18 - Despre înstrăinarea mino-
rului și fenomenul alienării părintești)". O traducere
excelentă utilă profesioniștilor din Justiție.
39
12. [ngo5093] Ghidul împotriva PAS editat de către
Organizația FNF din SUA], util părinților care
se confruntă cu FNF.
13. Dads-R-Us(traducere automată din limba suedeză +
Formular de plângere la CEDO)
14. A Kidnapped Mind (O carte in engleza: O minte
răpită)
15. De ce mint copiii (Depozițiile copiilor în sălile de
judecată: criza abuzului sexual)
16. Divorce Poison - Dr. Richard A. Warshak.
17. Open directory project (multe documente pe acest
subiect)
18. http://www.fact.on.ca/Info/info_pas.htm (material
excelent din Open Directory FACT Canada)
19. Referințe la PAS
20. Articole în limba engleză pe tema PAS (The Black
Ribbon Campaign)
21. Sindromul alienării parentale în Google News
22. Articole scrise de specialiști pe situl web DivoreRe-
sources.com
23. Articol pe blog-ul psihologului Jeni Chiriac
24. Articol pe blog-ul DespreSuflet.Ro (Arman Velea-
novici)
25. Fading Away documentar pe tema alienării părinești
- Brazilia
26. Explicațiile Theresei Martin, Director, PAAO-US
cu privire la alienarea părintească
27. Interviu dr. James Wardner care explică efectul în-
depărtării tatălui de lângă familie
40 CAPITOLUL 24. BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ

24.0.2 Dramatice
1. Victims of another war
2. Mesajul unei adolescente de 16 pentru parintii ali-
enati parental
3. Lumea lui Albert - un film deosebit de emoționant

4. Strigatele unui copil care țipă după tatăl său - Anglia

5. Paștele 2007

6. Situl Tătici și Copii

7. Situl Omis.Ro

24.0.3 Resurse
• Parental Alienation Awareness Organization (PA-
AO)

• Despre alienare aparentală (portugheză)

• Despre alienare aparentală (italiană)

• psychoglossary.wiki.zoho.co - index de termeni psi-

hologici legați de alienare
• warshak.com - situl Dr.Warshak pe teme legate de
alienare
• paternita.info - Organizație italiană care militează
împotriva alienării

24.0.4 Dezvoltări propuse pentru acest

manual
1. include (1) în manual
2. translate (7) and incorporate advices and references
to the cases approved by courts
24.1. TEXT AND IMAGE SOURCES, CONTRIBUTORS, AND LICENSES 41

24.1 Text and image sources, contributors, and licenses

24.1.1 Text
• Manual alienare părintească/Cuvânt înainte Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%83rinteasc%C4%83/
Cuv%C3%A2nt_%C3%AEnainte?oldid=18991 Contribuitori: CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Caracteristici Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%83rinteasc%C4%83/
Caracteristici?oldid=30979 Contribuitori: Strainu și CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Cum apare alienarea părintească? Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%
83rinteasc%C4%83/Cum_apare_alienarea_p%C4%83rinteasc%C4%83%3F?oldid=30981 Contribuitori: Strainu și CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Simptomele alienării părintești Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%
83rinteasc%C4%83/Simptomele_alien%C4%83rii_p%C4%83rinte%C8%99ti?oldid=30982 Contribuitori: Strainu și CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Stadiile alienării părintești Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%83rinteasc%
C4%83/Stadiile_alien%C4%83rii_p%C4%83rinte%C8%99ti?oldid=30983 Contribuitori: Strainu și CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Tipuri de alienatori Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%83rinteasc%C4%83/
Tipuri_de_alienatori?oldid=30984 Contribuitori: Strainu și CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Recunoașterea științifică a alienări părintești Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_
p%C4%83rinteasc%C4%83/Recunoa%C8%99terea_%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83_a_alien%C4%83ri_p%C4%83rinte%C8%
99ti?oldid=33909 Contribuitori: Strainu, CustodieMinori și Anonim: 4
• Manual alienare părintească/Recunoașterea alienării din punct de vedere legal Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_
alienare_p%C4%83rinteasc%C4%83/Recunoa%C8%99terea_alien%C4%83rii_din_punct_de_vedere_legal?oldid=33904 Contribuitori:
CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Recunoașterea alienării de către Justiție Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%
C4%83rinteasc%C4%83/Recunoa%C8%99terea_alien%C4%83rii_de_c%C4%83tre_Justi%C8%9Bie?oldid=33947 Contribuitori: Cus-
todieMinori
• Manual alienare părintească/Exemple jurisprudențiale din România Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%
83rinteasc%C4%83/Exemple_jurispruden%C8%9Biale_din_Rom%C3%A2nia?oldid=33932 Contribuitori: CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Comportamentul părintelui alienator Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%
83rinteasc%C4%83/Comportamentul_p%C4%83rintelui_alienator?oldid=30986 Contribuitori: Strainu și CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Ce pot face autoritățile? Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%83rinteasc%
C4%83/Ce_pot_face_autorit%C4%83%C8%9Bile%3F?oldid=31659 Contribuitori: Strainu, CustodieMinori și Anonim: 1
• Manual alienare părintească/Ce poate face părintele alienat? Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%
83rinteasc%C4%83/Ce_poate_face_p%C4%83rintele_alienat%3F?oldid=30988 Contribuitori: Strainu și CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Cazuri celebre Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%83rinteasc%C4%83/
Cazuri_celebre?oldid=30989 Contribuitori: Strainu și CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Contribuții și susținere Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%83rinteasc%C4%
83/Contribu%C8%9Bii_%C8%99i_sus%C8%9Binere?oldid=33943 Contribuitori: Strainu, CustodieMinori, Stefan Laurentiu, HakanIST
și Anonim: 4
• Manual alienare părintească/Bibliografie originală Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%83rinteasc%C4%
83/Bibliografie_original%C4%83?oldid=33783 Contribuitori: Strainu și CustodieMinori
• Manual alienare părintească/Bibliografie Suplimentară Sursă: https://ro.wikibooks.org/wiki/Manual_alienare_p%C4%83rinteasc%
C4%83/Bibliografie_Suplimentar%C4%83?oldid=33807 Contribuitori: Strainu și CustodieMinori

24.1.2 Images
• Fișier:UniversulInformationalAlCopiluluiAlienat_1_inainte.png Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/86/
UniversulInformationalAlCopiluluiAlienat_1_inainte.png Licență: CC BY-SA 3.0 Contribuitori: Operă proprie Artist original:
CustodieMinori
• Fișier:UniversulInformationalAlCopiluluiAlienat_2_dupa.png Sursă: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/
0a/UniversulInformationalAlCopiluluiAlienat_2_dupa.png Licență: CC BY-SA 3.0 Contribuitori: Operă proprie Artist original:
CustodieMinori

24.1.3 Content license

• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0