BALTAGUL

- Mihail Sadoveanu
- XVI-

Pe durata călătoriei Vitoriei în căutarea soţului ei timpul se suspendă. Relaţiile normale,

fireşti, se suspendă. Vitoria încalcă o regulă prin călătorie. Aceasta nu avea voie să plece
singură.
În acest fragment din capitolul XVI , Vitoria se foloseşte de masca văduvei pentru a se
manifesta puternic, deşi masca semnifică exact opusul. La înmormântare este prezentă toata
comunitatea şi Vitoria pune la cale demascarea. Se ştie foarte bine că în cazul unei
înmormântări atenţia cade asupra văduvei, însă Vitoria încearca să o răsfrângă asupra lui
Calistrat. Calistrat nu mănâncă şi nu bea, de aici rezultând faptul că acesta are ceva pe suflet.
Din acest motiv lui Calistrat îi este frică să umble noaptea. Personajul nostru feminin, Vitoria,
creează o ipoteză care se doreşte a fi dovedită. Protagonista nu avea nicio dovadă cu privire
la criminali. Vitoria se comportă ca un procuror, fapt ce reiese din secvenţa: „ Punea la cale
pe nevasta lui Cuţui. Strecura vorbe de vrăjmăşie Ilenei. Stârnea pe oameni cu feluri de feluri
de închipuiri...”
Bogza încearcă să îi destabilizeze povestea, dar cade în capcana acesteia şi în loc să o
destabilizeze, o întăreşte. Vitoria verifică atenţia celor din jur, dar mai ales pe aceea a
subprefectului , pentru ca ceea ce face Gheorghiţă la final să nu fe consedarat crimă.
Conform spuselor lui Bogza, Vitoria încalcă graniţele genului. Protagonista are o fire
puternică care se manifestă violent. Ea a acumulat atâtea frustrări în interior încât şi le revarsă
asupra lui Bogza. Tot timpul practică jocul nevinovatei. Baltagul va deveni obiectul
răzbunării.
 Patul lui Procust
- Camil Petrescu

Povestea este rezultatul interpretării unui cititor.

Incipitul textului începe cu una dintre scrisorile Doamnei T. Mustrările prezente sunt de
fapt nişte insistenţe ale autorului pentru ca doamna T să scrie. Textul îl îndeamnă pe cititor să
îşi asume rolul de investigator. Autorul, ne cere nouă, prin acest text, o atenţie distributivă.
Autorul doreşte să sporească efectul de autenticitate prin felul în care el pune problema.
Doamnei T îi era frică să se expună. Textul militează pentru aducerea în teatru a unor
persoane publice, care au mai multă experienţă. Încearcă să ştaergă graniţele dintre artă şi
realitate şi pledează pentru adevărul realităţii.
Îşi fac simţite prezenţa în acest text teoria autenticismului şi principiul anticalofilismului.
Autorul încearcă să o seducă pe Doamna T, să-i gâdile orgoliul. Acesta vrea să fie
convingător. În partea de început se discută despre teatru, se limitează la distrugerea limitelor
dintre teatru și viață. Scopul nostru, ca cititori, este acela de a descoperi enigmele.
 Fecioarele despletite
- Hortensia Papadat-Bengescu

De la prima frază “ Zadarnic Mini, pe scaunul înalt, sculptat din nuc masiv, îmbrăcat cu
globenuri vechi- zadarnic sta cu pălăria pe cap, cu mănuşile alături , dreaptă statuie a
mustrării.” naratorul preia perspectiva personajului Mini. Atitudine ostilă faţă de provincie.
O deranjează că este ignorată şi că Lina nu-şi respectase promisiunea. Este un observator
distant al lumii.
În fraza ‘ Deodată Lenora se sculă brusc, îşi frânse mâinile, dete cu capul pe spate, strânse
dinţii , îşi muşcă apoi pumnii şi foarte palidă, fără răsuflare, căzu la loc pe scaun, pe când
Lina îi uda fruntea. ’ observăm o ipostază nouă a Leonorei cu care Mini nu era învăţată.
Corpul ei nu a fost proiectat pentru suferinţă.
Familia încearcă să-şi creeze imaginea unei anumite nobilităţi. Relaţiile dintre membrii
familiei sunt destul de reci, de protocolare( Elena îi spune pe nume tatălui său). Mini este
mereu suspicioasă, bănuieşte aspectele realităţii de falsitate( descrie obiectele, focalizate într-
o anumită manieră insinuantă. ) La întoarcere către oraş, fetele vor da drumul percepţiei lor.
La mijloc este concurenţa între cele două surori : Elena este ofensată de faptul că Mika-Le i-a
făcut avansuri prinţului. Întoarcerea pe dos a unei relaţii între cele două sexe : bărbatul este
acum principiul pasiv, femeile preiau iniţiativa. Bărbaţii sunt percepuţi ca nişte obiecte. Nory
este o feministă, este ostilă faţă de orice bărbat. Fuga la privat este un act de revoltă. Biletul
uimeşte pe toată lumea( o adresare impersonală, neoficială, nu recunoaşte autoritatea
părinţilor).
Mika-Le este este fina Linei. Ea ştie mai multe decât alţii despre ea. Mika-Le nu seamănă cu
niciunul dintre părinţi, a fost mereu marginalizată. Între surori există o competiţie, şi, de
asemenea şi între mamă şi copii. Lenora era obişnuită ca nimeni în afara ei să-şi manifeste
afecţiunea faţă de Doru. Lenora domina casa prin cochetăria, frumuseţea ei, toate transformate
în instrumente de control. Mika-Le este produsul unui adulter. Lenora a ostilizat-o mereu
pentru că îi amintea păcatul făcut. Lenora îşi iubea soţul foarte mult, pentru a nu-i da nimic de
bănuit.
 O rămâi…
- Mihai Eminescu

Este prezentă intriga prin plasarea ghilimelelor de la început ( redau vocea pădurii). Vocea
pădurii este asociată cu trecutul, cu copilăria. Poetul nu vorbeşte dintr-un prezent al spunerii,
maturitatea. Observăm o chemare a naturii adresată copilului. Natura este confesorul copilului
( relaţie de comunicare afecivă). Prin versul Te asamăn unui prinţ scoatem în evidenţă
nobleţea sufletească, unicitatea. Imaginea copilului care priveşte în apă aminteşte de Narcis.
Natura apare în ipostaza iniţiatorului. Comunicarea este directă, intuitivă, senzorială.
Copilul este perceput drept pur, inocent, fermecat, fascinat de ritualul care se desfăşoară.
Îngânatul este modalitatea prin care copilul răspunde naturii.
 Nervi de toamnă
- George Bacovia

Prin somn, autorul face referire la moarte, iar prin gol la vid. Amanţii sunt văzuţi de Bacovia
ca fiind bolnavi şi trişti. Gesturile create de amanţi sunt percepute de autor cam ciudate.
Prin versurile Îmi vine să râd fără sens, / Şi-i frig , şi burează autorul trimite la ideea de
nebunie. Cauza acestei imagini deformate a luminii este un eu care se apropie de nebunie.
Lumea este rezultatul proiecţiei în exterior a unui sine bolnav.
Poezia are o limbă destul de săracă, autorul apelează adesea la ticuri verbale. Există un
repertoriu restrâns de teme şi motive care creează un impact. Decorul este o proiecţie a sinelui
în exterior. Vidul este prezent şi face referire la faptul că lumea nu este ceea ce pare. Frigul
vine din exterior şi afectează fiinţa interioară. În această poezie atenţia cade asupra umanităţii.
 Bad Boy
- Traian T. Coşovei

Este o poezie tranzitivă., se deschide către umanitate. Poetul face parte din generaţia care
aduce cuvântul modernitate. Pare că textul este narativ, recuperează narativitatea. Din
această poezie putem deduce că o poezie poate fi şi povestea unei existenţe.
Există un eu care incearcă să se definească. Este un copil rău, răzvrătit. Copilul este
perceput ca o ameninţare de o autoritate , ca un factor de dezordine. Întâlnim motivul ziarelor
vechi, copilul îşi clădeşte ţinte din lucrurile considerate inutile. Din dorinţa de a uita îşi
îneacă amarul în alcool. De aici desprindem o existenţă apăsătoare. Este un copil care a
descoperit singurătatea de la o vârstă fragedă şi s-a simţit învăluit de ea. Nu există
promisiunea zilei de mâine, omul este condamnat să trăiască o existenţă fără idealuri.
 Dorinţa
- Mihai Eminescu

Este o poezie mimetica, instituie o realitate pe care o cunoaştem, dar este doar o suprafaţă
pentru o realitate mai profundă. Vino-n codru la izvorul/ Care tremură pe prund - o chemare
adresată iubitei, o chemare din absenţă. Are funcţia une invocaţii. Visul de iubire nu
funcţionează fără prezenţa iubitei. Cadrul este spaţiul iubirii, în care eul îşi invită iubita.
Spaţiu protector, intim, sensibilizat. Anumite stări poetice găsesc rezonanţă în natură. Întâlnim
o poveste de dragoste redată printr-o suită de gesturi tandre.
Se creează imaginea unui scenariu care trimite la un ritual, apropierea celor doi iubiţi până în
momentul în care devin unul singur. Acest ritual magic are ca miză formarea cuplului
originar.
 Zâmbesc
- Mircea Cărtărescu

Este o poezie tranzitivă, se deschide către real. Face parte din volumul de debut. Realitatea
evocată este cea a anilor 80, o realitate banală. Poetul se află în autobuz. De aici rezultă
motivul călătoriei care scoate în eidenţă dorinţa de a cunoaşte, de a prezenta imaginea unei
lumi. Poetul este privit suspect prin faptul că zâmbeşte, intră în contrast cu lumea mohorâtă.
Poetul este privit suspect şi pentru faptul că are părul lung, de aici rezultând semn de
nesupunere, de revoltă, de nonconformism. Întâlnim o memorie involuntară, o trimitere la
coşmar. Suntem purtaţi într-o realitate banală, unde totul curge într-o direcţie lipsită de normă.
Este o imagine contrastantă între poet şi lume. Şcoala devine un spaţiu ostil, stresant.
Înregistrează realul, refuzând să îl poetizeze. Aduce realul în spaţiul poeziei.
Realitatea adusă în poezie este o lume în care nu se întâmplă nimic în viaţa de zi cu zi.
 Doi flămânzi
- Tudor Arghezi

Face parte din volumul Flori de mucegai , care se bazează pe experienţa închisorii. Întâlnim
estetica urâtului. Arghezi readuce epicul în poezie, poemul scoate în evidenţă o poveste.
Există o limită între teamă şi râs. Se generează un cadru şi o atmosferă dezolantă, ostilă,
întunecată.
Câinele este flămând, obosit, imaginea lui rămâne una demnă. Condamnatul este un om
închis, un om căruia i se neagă libertatea. Statutul de fiinţă umană i-ar da întâietate. Câinele
vede în imaginea osânditului categoria non-omului. Odată pătruns în închisoare, omul îşi
pierde umanitate. Câinele nu-i recunoaşte autoritatea omului. Judecata omului evidenţiază
indiferenţa, nu mai crede într-o altă posibilitate de continuare a existenţei sale. Lipsa de
preţuire a vieţii înseamnă osândă.
Întâlnim nişte imagini foarte dure ale sfâşâierii . Ceilalţi prizonieri se comportă ca nişte
spectatori. Spectacolul în sine este unul al morţii. Sufletul osânditului s-a ridicat la ceruri . În
spaţiul închisorii, moartea este nefirească. Viaţa este o suferinţă perpetuată la nesfârşit.