Gandire A

Curs: Link mentorship – 5.
Gândire logică, creativă şi critică

Module: Gândire logică, creativă şi critică
Unitate: Gândire creativă, logică şi critică
Gândire
Pe lângă nevoia de a supraviețui, omul întotdeauna a dispus de

capacitatea de a se mira/uimi și întreba, deci să observe problemele,
să caute explicații, să prezică și să descopere. Încă de la venirea pe
pământ, omul a fost o ființă gânditoare.
Unii folosesc gândirea pentru a soluţiona problemele existențiale

personale zilnice și efectuează acest lucru cu mai mult sau mai puţin
succes, unii folosesc gândirea pentru a soluţiona probleme umane
generale, în timp ce ceilalţi pentru a descoperi esența lucrurilor.
A gândi înseamnă a rezolva o anumită problemă , a solicita răspuns

la o oarecare întrebare, a ajunge la concluzie. Gândirea se porneşte în
acele situații în care cunoștința și experiența de care dispun, nu sunt
suficiente pentru ca persoana să se adapteze cu succes.
Esența gândirii reprezintă observarea relațiilor, mai precis observarea

relațiilor și legăturilor dintre elementele dintr-o situație dată.
Observând se înțelege relaţia lor interioară, cea invizibilă.
Gândirea reprezintă o activitate simbolică. Simbolul este un

reprezentant mental al unui obiect concret sau fenomen. Până la ele se
ajunge observând la nivelul conștiinței, la nivel mental.
Gândirea reprezintă o activitate psihică utilă, mai precis o activitate

care este întotdeauna direcţionată spre un oarecare obiectiv care
permite satisfacerea unei nevoi umane.
Aşadar, gândirea reprezintă o activitate adaptativă, care permite

unei persoane să schimbe mediul și să îl adapteze conform propriilor
nevoi.
Dacă analizăm fluxul gândirii, putem vedea că gândirea reprezintă un

proces deosebit de complex care este alcătuit din diferite etape.
1. Conştiinţa privind sarcina sau problema – identificarea
© Copyright Link group 1 / 29

Curs: Link mentorship – 5. Gândire logică, creativă şi critică
problemei – În ce constă problema? Care e problema? Punctul de

pornire în procesul de gândire întotdeauna reprezintă prezenţa unei
sarcini sau a unui obiectiv pe care persoana dorește să o/îl parcurgă în
anumite condiții.
2. Reținerea reacțiilor impulsive – (Numărați până la zece, se spune

în popor) - Imediat în urma observării sarcinii, imediat în urma
conştientizării privind obiectivul, este necesar să vă abțineți de la
primul răspuns (reacție), este necesar să controlați reacțiile impulsive.
3. Soluții alternative sau ipoteze – Pe parcursul analizei condițiilor

sarcinii, pot apărea diferite idei privind posibilele modalităţi de
soluţionare. Un lucru inevitabil este faptul că, fiecare sarcină
presupune prezenţa mai multor soluții alternative dintre care subiectul
alege pe cea care i se pare cea mai probabilă.
4. Soluționare – selectarea unei anumite alternative – În urma

analizării condițiilor sarcinii, selectarea unei alternative reprezintă
soluționarea problemei.
5. Verificare – compararea soluției cu condițiile inițiale ale

sarcinii – În urma depistării soluției, neapărat urmează etapa de
comparare cu condițiile inițiale ale sarcinii. Dacă rezultatul coincide cu
condițiile inițiale ale sarcinii, actul de gândire se întrerupe deoarece,
este evident că problema este soluţionată și, dacă nu coincid, din nou
se iniţiază cercetarea, se întreprinde analiza situației, se compară
(unde am greșit) până se depistează o soluție adecvată.
Sunt prezente diferite tipuri de gândire. În cadrul acestui training ne

vom ocupa de următoarele tipuri:
GÂNDIREA CONCRETĂ,
GÂNDIREA ABSTRACTĂ,
GÂNDIREA REALISTĂ,
GÂNDIREA IMAGINARĂ,
GÂNDIREA PRODUCTIV-CREATIVĂ,
GÂNDIREA CRITIC-EVALUATIVĂ,
GÂNDIREA CONVERGENTĂ,

GÂNDIREA DIVERGENTĂ.
În continuare, fiecare dintre tipurile de gândire menţionate vor fi

explicate pe larg, pentru a se înţelege cu adevărat lucrul pe care îl
întreprinde fiecare dintre grupurile menționate, precum și pentru a
înţelege diferențele de bază dintre grupurile evidenţiate.
Gândirea concretă (evidentă, perceptivă, situațională) se

referă la soluţionarea problemei, utilizând în general
elementele din câmpul perceptiv sau prezentări concrete. Un
exemplu al acestei forme de gândire este rezolvarea tuturor
formelor de sarcini constructive, precum asamblarea cuburilor,
construirea imaginilor și figurilor din piese etc.
Gândirea abstractă reprezintă forma acelei gândiri în care
elementele problemei nu se află în câmpul perceptiv și nici nu
sunt date sub formă de prezentări concrete, ci în calitate de
mijloace de bază ale gândirii apar simbolurile. Această formă
de gândire se mai numește și gândire verbal-logică și se
evidenţiază atunci când are loc rezolvarea problemelor
aritmetice, logice, precum și la înțelegerea sensului și
semnificației textelor și a tuturor celorlalte anunțuri verbale.
Gândirea realistă reprezintă formă de gândire prin care se
soluţionează problemele zilnice, iar elementele pentru
soluţionarea problemei sunt clar definite în timp și spațiu pe
când caracteristicile trebuie luate în considerare pentru a se
soluţiona cu adevărat problema.
Gândirea imaginară poate fi gândirea în care principiul
realității este pe deplin ignorat, iar logica dorințelor predomină.
Conform limbajului zilnic, imaginația reprezintă capacitatea de
creare a opiniei privind obiectele, evenimentele și situațiile pe
care ni le dorim sau în care dorim să luăm parte. Atunci când
ne imaginăm obiectele și situațiile complet imposibile și
inexistente, se spune că fantezăm. O persoană normală,
desigur, dispune de conștiinţa privind irealitatea sau gradul de
realitate al imaginaţiilor și fanteziilor sale și nu este
dependentă de ele. Acest tip de imaginație trebuie să se
deosebească de gândirea imaginară, al cărei rezultat este
crearea opiniilor și ideilor care reprezintă baza operelor

artistice și a descoperirilor științifice și care sunt conștiente,

active și controlate.
Gândirea productiv-creativă reprezintă gândirea a cărei
rezultat este o valoare social recunoscută căreia i se poate
atribui proprietatea originalității. Original este ceva nou,
neobișnuit, rar și excepțional. Originalitatea se poate referi şi la
abordarea neobișnuită a soluţionării problemei, precum și la
inteligență. Deși, fără îndoială, inteligența este deosebit de
importantă, s-a demonstrat că, creativitatea nu poate fi redusă
la inteligență, ci că sunt necesare caracteristici deosebit de
importante, precum complexitatea personalității, independența
în judecată, dominanță, ambiție, persistență etc.
Gândirea critic-evaluativă reprezintă o formă specială de
gândire al cărei rezultat este evaluarea, (evaluarea valorii) a
ceva care a fost subiectul sau conținutul gândirii. Oricare
proces de gândire conține gândirea critică. Prin urmare,
subiectul gândirii critice pot fi ideile și produsele altora sau cele
proprii. Este cunoscut faptul că oamenii sunt mult mai capabili
să evalueze pe alții decât pe ei înşişi.
Gândirea convergentă reprezintă gândirea bazată pe o
succesiune de operații de gândire strict logice din care reiese
un singur rezultat sau concluzie posibilă. Convergența
reprezintă fenomenul de apropiere reciprocă a mai multor
obiecte; tendinţa spre același subiect.
Gândirea divergentă subînţelege producerea unei idei,
elasticitatea gândirii, depistarea unor noi modalități de
soluţionare a aceleiași probleme. Această gândire este
dominantă în artă, dar este necesară și în numeroase etape
științifice.
Gândire logică
Gândirea logică reprezintă gândirea care se dezvoltă și bazează pe

relații și legături logice. În acest sens, dispune de diverse elemente
care reprezintă partea integrantă a acestei gândiri. Pe primul loc se
află raționamentul.

Raționamentul se defineşte precum: „act, proces sau arta realizării

capacităţii rațiunii; argumentare, raționamentul puterii; dezbatere,
discuție”. În limbajul comun şi popular, înseamnă puterea prin care
distingem adevărul de minciuni și binele de rău și prin care este
posibilă combinarea mijloacelor pentru atingerea anumitor obiective.
O persoană care dorește să rezoneze corect trebuie să-și dezvolte

abilitățile intelectuale și, de asemenea, trebuie să dezvolte abilitatea
de a le folosi în cel mai bun mod posibil. A fi un bun logician este mult
mai valoros decât a fi un bun sportiv, deoarece logica ne învață să
judecăm, iar justificarea ne oferă cunoștințe.
Exercițiu - gândire logică și decidere
Priviţi cu atenţie desenele prezentate. Sunt identice și în ce constă

diferența? Notaţi răspunsul corect în tabelul de sub imagine.
(Imagine 1. – Gândire logică)
Sunt identice?
Dacă nu sunt, în ce constă
diferenţa?

Exerciţiu – raţionament divergent
În imaginea atașată, definiți figura care nu corespunde şirului logic. De

asemenea, în tabelul de sub imagine, notaţi explicațiile cu privire la
concluzia logică după care ați fost ghidat, figura care nu aparține și
motivul conform căreia credeți că aceasta este concluzia corectă.
(Imagine 2. Raționament divergent)
Fluxul logic
Figura care nu aparține

imaginii
Motivul pentru o asemenea

decizie

Raţionamentul reprezintă un proces alcătuit din patru etape. Acestea

sunt:
ABSTRACŢIE,
GENERALIZARE,
JUDECARE,
RAŢIONAMENT.
În continuare, va fi explicată detaliat fiecare dintre aceste patru etape.
Abstracție – Procesul care presupune separarea obiectelor,

persoanelor sau lucrurilor, făcându-l un obiect special de gândire.
Generalizare – presupune procesul de formare al conceptelor sau

ideilor generale. Acţionează în direcția caracteristicilor comune ale
obiectelor, persoanelor și lucrurilor și le unește într-un singur termen
sau concept.
Judecare – presupune procesul de comparare a două obiecte,

persoane sau lucruri, compararea reciprocă, iar astfel observă punctele
de potrivire şi nepotrivire ale acestora.
Raționament – procesul care presupune compararea a două obiecte,

persoane sau lucruri prin intermediul relației lor faţă de cea de-a treia
persoană, obiect sau lucru.
Exerciţiu – poveşti cu detectivi
În cadrul acestui exerciţiu, ar trebui să fiţi detectiv. Acest lucru

înseamnă că, în baza unui eveniment, situație, acțiune sau
comportamentul cuiva, trebuie să depistaţi motivul logic pentru a
determina vinovăția sau responsabilitatea cuiva.
De asemenea, este deosebit de important să definiți şirul logic de care

ați fost ghidat atunci când aţi stabiliți un anumit fapt, precum și să
definiți cu exactitate şirul logic al deciziei dvs.

Sub fiecare poveste aveți un tabel în care trebuie să notaţi observațiile.
Povestea nr. 1
Au fost două fete și mama lor a decedat.
La înmormântarea mamei lor și-a făcut prezenţa un tânăr frumos şi

fiicei mai tinere i s-a părut atrăgător.
Fiind puţin mai timidă, nu a reuşit să facă cunoştinţă cu tânărul băiat

sau să ia legătură cu el.
După puţin timp, ea a ucis-o pe sora mai mare.
De ce a făcut acest lucru?
De ce a făcut acest lucru?
Care şir logic aţi urmărit?
Povestea nr. 2
În timpul Războiului Rece, americanii au decis să trimită un spion în

Rusia pentru a se infiltra și trimite informații.
Şi-au ales cel mai bun operator și au început instruirea: cursuri

intensive de limba rusă, familiarizare cu cultura și obiceiurile ruseşti
etc.
Persoana aleasă a absolvit instruirea cu cel mai bun rezultat, vorbește

perfect limba rusă, nu se poate observa nicio diferență între persoana
aleasă și cineva care s-a născut și a copilărit la Moscova.

A plecat la Moscova și s-a stabilit într-un apartament. Seara a plecat la

cafenea, s-a așezat la masă și s-a împrietenit cu niște ruși, au
comandat votcă, ruşii au scos trabucuri rusești, au fumat, vorbit,
glumit, băut și toţi l-au acceptat.
După jumătate de oră, mai mulți agenți KGB au intrat în cafenea, s-au
îndreptat spre masa la care el stătea și au spus: „Domnule, sunteţi
arestat, veniți cu noi, sunteți un spion american!”.
Cum și-au dat seama cine era el?
Cum şi-au dat seama că el este

spion?
Care flux logic aţi urmat, care

model de gândire logică aţi
urmat?
Gândire creativă
Gândirea creativă precum produs are un răspuns care este neobișnuit,

dar are și o valoare adaptativă. Pentru a dispune de capabilitatea de
gândire creativă, trebuie să gândim „în afara cutiei”, să avem o
imagine completă a realității și să avem capacitatea de a înțelege
limbajul metaforic.
Potrivit rezultatelor unei cercetări, mai mult de 70% dintre autorii de

renume mondial au menţionat că intuiția este o capabilitate (sau
caracteristică) la care nu ar renunța niciodată.
Intuiția reprezintă esenţa capabilității de gândire creativă.
Capabilitatea noastră de a gândi în mod creativ este cheia pentru

depistarea ipotezelor care pot completa propozițiile persoanelor cu

probleme, care îi pot ajuta să se gândească singuri, într-un mod

creativ, la ceea ce îi apasă.
Capabilitatea de gândire creativă este alcătuită din procese, subfaze

sau părți. Pentru dezvoltare, este necesar să luăm în considerare toate
părțile.
Sunt alcătuite din:
1. personalități – persoana capabilă de a gândi în mod creativ

priveşte personalitatea în întregime;
2. procese care implică capabilitățile de bază dezvoltate ale
personalității pentru procesarea emoțiilor;
3. procese de mediu, presiuni sociale și influența mediului
asupra personalităţii;
4. produs creativ – produsul este lucrul despre care ne
înțelegem cu persoana, ceea ce reprezintă pentru el o noutate
care duce la schimbări.

(Imagine 3. Factorii care stimulează şi cei care împiedică creativitatea)

(Imagine 4. Cei creativi sunt/nu sunt)
Exerciţiu – gândire creativă
Care dintre cele două cuvinte din partea de jos a imaginii prezintă
culoarea cu care este scris cuvântul în partea de sus a imaginii. În
căsuţa alăturată, introduceţi răspunsul corect.

(Slika 5. Gândire creativă)
Exerciţiu – gândire creativă 2
Dacă inversaţi desenul „Panou 1”, va fi identic cu desenul „Panou 2”?

Vă rugăm să confirmați afirmaţia dvs. cât mai clar posibil în căsuţa
alăturată.

(Imagine 6. Gândire creativă)
Imagine 1
Imagine 2
Gândire critică
Capabilităţile și abilitățile ce ţin de argumentare ocupă un loc central în

concepțiile orientate logic. Capabilităţile și abilitățile de argumentare

de obicei se divizează în două categorii generale, dintre care prima se
referă la analiză, iar cea de-a doua la evaluarea argumentelor.
Analiza argumentelor include abilități asociate reciproc al căror

obiectiv este de a se determina: dacă autorul, în încercarea de a
influența asupra convingerilor, atitudinilor și deciziilor noastre, a
prezentat argumente (sau este vorba despre o convingere fără
argumente), identificarea tezei sau afirmației care se dovedeşte și
identificarea motivelor care se menţionează în favoarea veridicității,
justificării sau acceptabilității sale.
În situații reale de judecare zilnică, această sarcină este adesea dificilă

deoarece, pe lângă înțelegerea relațiilor logice dintre declaraţii, implică
și abilități complexe de analiză, interpretare și evaluare a informațiilor.
Evaluarea argumentelor se referă la estimarea validității lor (dacă

motivele oferite susțin teza prezentată și în ce măsură) și puterii lor,
respectiv acceptabilitatea (veridicitate, fiabilitate) motivelor
menţionate.
Atunci când se judecă legătura dintre teză și motiv, de fapt se judecă

validitatea concluziei.
Evaluând calitatea argumentelor, trebuie să știm cu precizie ce anume

evaluăm și ce putem sau nu putem să concluzionăm cu privire la
acestea.
Cel de-al doilea grup cu privire la capabilitățile de judecare logică care

se consideră constitutive pentru gândirea critică se referă la
concluzionarea și evaluarea concluziilor/deciziilor.
Este important să cunoașteți tipurile de bază ale concluzionării – să

înțelegeți natura, valoarea cognitivă și semnificația (când și de ce se
utilizează), problemele specifice și locurile în care se poate greşi ușor.
Unul dintre obstacolele de bază în practicarea gândirii critice este

tendința oamenilor de a fi imediat de acord (sau în dezacord) cu privire

la anumite afirmații, adică începând cu ele să continue judecarea

ulterioară fără a examina semnificația lor, modul în care au fost
înțelese și posibilele nevoi pentru informații suplimentare.
Aşadar, ca o categorie specială a abilităților de bază ale gândirii critice,

evidențiem „clarificarea subiectului de evaluare”, respectiv
capabilitățile ce ţin de înțelegerea semnificaţiei a ceea ce se discută,
gândește sau decide.
Pașii care se utilizează în segmentul gândirii critice sunt:
1. identificarea faptelor, regulilor, procedurilor și teoriilor care sunt

relevante pentru problema prezentată;
2. reevaluarea cadrului de referință construit și compararea acestuia
cu abordările alternative ale problemei prezentate;
3. generarea soluției potențiale, care adesea implică cercetarea
simultană a diferitelor direcții de gândire,
4. evaluarea soluției cu privire la conformitatea acesteia cu informațiile
existente.
Exerciţiu – caz misterios
În fața dvs. se află o adevărată poveste. În continuare este prezentat

procesul de judecată/litigiul care a durat 5 ani până când a fost
pronunţată sentinţa finală. Sarcina dvs. este să citiți cu atenție acest
caz, să notaţi dovezile și să concluzionați în mod critic ce s-a întâmplat
de fapt, adică care a fost concluzia finală a tribunalului.
Notaţi dovezile în tabelul care se află la sfârșitul textului, astfel încât să

puteți urmări cazul în mod cronologic și să nu ratați nici cel mai mic
detaliu.
Cazul nr. 1 – FÂNTÂNA ASCUNDE UN SECRET
Vineri, 29 octombrie 1971, ceasul arăta ora 11 înainte de masă, când

mecanicul Miško Vimer a primit ordin de la şeful atelierului, să coboare

în fântâna din curtea Asociației Auto-Moto „Železničar”, în centrul

orașului, pentru a repara o avarie. Mecanicul a privit în jos, spre
suprafața apei și a observat un obiect care plutește. La început i s-a
părut că este corpul unui câine sau al unei pisici, dar numai pentru o
clipă. Când a aruncat o privire mai atentă, pentru o clipă nu a respirat.
La suprafaţa apei a plutit corpul fără viaţă al unei femei cu păr negru
lung.
La scurt timp după ce au sosit agenții „SUP” și inspectorii provinciali ai

„SUP” din Novi Sad, s-a descoperit unde se ascundea eleva Vera
Novković, în vârstă de 19 ani, care a dispărut fără urme, cu opt luni în
urmă, pe data de 18 februarie 1971. Autopsia efectuată la Institutul de
Medicină Legală din capitala Vojvodinei a confirmat identitatea
nefericitei fete, care, înainte de a fi ucisă, fusese și violată. Erau
prezente şi alte urme de violență, iar concluzia medicului a fost că
victima a fost mai întâi ucisă, apoi adusă și aruncată în această
fântână, care întotdeauna era închisă și încuiată cu un lacăt.
În timp ce zeci de cetățeni curioși, care s-au adunat imediat auzind de

evenimentul neobișnuit, au ghicit cât timp a stat corpul în fântână, cel
mai ciudat lucru a fost că nimeni nu a simțit vreodată că apa este
poluată. Unii muncitori, cei care au spălat mașinile, au băut de multe
ori apă din această fântână, iar apa a fost folosită pentru spălarea
vaselor și chiar pentru gătit, de către personalul cafenelei din apropiere
„Bona via”.
Pentru ca misterul să fie și mai mare, apa a fost trimisă spre analiză la
Novi Sad pe data de 25 iunie, de unde a sosit un raport că din punct de
vedere bacteriologic, apa era în regulă!
În ultimele trei luni, fântâna a fost reparată de mai multe ori. Este
ciudat faptul că niciunul dintre muncitorii care au coborât jos în
fântână, nu a observat corpul femeii ucise.
În investigaţie, în care în general totul se învârtea în jurul fântânii,

trebuia dezlegată ciudata circumstanță că trupul studentei ucise a
rămas în apă timp de opt luni, fără a se dezintegra? Acest lucru a dat

naștere presupunerii că Vera a fost ucisă în altă parte și a fost ținută

acolo, pentru ca apoi ucigașul să ascundă trupul într-o fântână.
Primele știri neoficiale privind arestarea ucigaşului Verei Novković au

apărut în presa cotidiană, abia pe data de 25 decembrie. Zdravko
Brkić, un meșter în vârstă de 31 ani a fost suspect în cazul crimei.
Au trecut aproximativ două luni până când inspectorii „SUP” cu ajutorul

colegilor de la „SUP” din Novi Sad, cel puțin așa credeau, au lămurit
uciderea studentei Vera Novković. În convingerea respectivă, toată
lumea i-a ajutat, precum şi Brkić, care, pe data de 23 decembrie a
recunoscut brusc crima, pe care o negase persistent până atunci.
Vinovăția suspectului a fost luată în vedere din cauza

comportamentului lui, în momentul în care a fost descoperit corpul
fetei ucise în fântână: Zdravko Brkić s-a interesat în mod vizibil despre
detaliile evenimentului, în timp ce stătea lângă fântână alături de
celelalte persoane curioase.
Între timp, a fost înlăturată dilema cât timp a rămas corpul asasinatei
Vera Novković în fântâna Asociației Auto-Moto. Comisia de autopsie a
experților din Novi Sad a stabilit că trupul fetei a stat în fântână timp
de opt luni, aşadar au fost excluse ipotezele că ucigaşul a păstrat
înainte corpul fetei într-o altă parte și ulterior l-a aruncat în fântână.
De asemenea, autopsia a confirmat și presupunerea că Vera Novković

mai întâi a fost violată și apoi ucisă cu un obiect dur. Autopsia a arătat
că studenta, după ce a fost violată, a fost lovită de trei ori în cap. Cu
toate acestea, recunoscând crima, Brkić a descris cum a lovit-o pe fată
o singură dată și, în același timp, l-a convins pe judecător că a avut
relaţii intime îndelungate cu Vera.
Descriind în detaliu întâlnirile și ieșirile cu tânăra studentă care avea

doar 19 ani, Brkić a spus că mai târziu Vera s-a îndrăgostit de el, că l-a
învinovățit că s-au văzut rar și că au intrat în primul conflict când ea a
propus, iar el a refuzat, să găsească un loc unde să stea la Belgrad și
să-și părăsească soția și copilul.

– Era într-o dimineață, în luna februarie a anului 1971, când mă

pregăteam să plec la Belgrad – a explicat el. – În apropierea unui nuc,
am auzit pe cineva din spate care mă striga încet pe nume. M-am
întors și am zărit-o pe Vera. Astfel, ținându-ne de mână, am făcut
câțiva pași unul spre celălalt. Ne-am oprit la colțul clădirii companiei
Auto-Moto și ne-am sărutat și nu știu cum ne-am găsit în curtea din
spatele garajului.
Negând că a violat studenta și afirmând că Vera de bunăvoie a intrat în

relația intimă în dimineața respectivă, Brkić a povestit judecătorului
cum au ajuns pe o cutie mai mare din stânga gardului:
– Ne-am așezat pe capacul cutiei și acolo am făcut dragoste. În timp ce

încă se afla pe cutie, Vera mi-a spus să găsesc o persoană la Belgrad și
să nu ne mai întoarcem înapoi. I-am zis că este imposibil pentru că îmi
iubesc soția și copilul. Ea mi-a răspuns că și ea va urma să nască un
copil și m-a amenințat că dacă nu accept propunerea ei, îmi va informa
soția despre relația noastră. Ne-am certat și, fiind nervos, am luat un
obiect de lângă gard și am lovit-o o singură dată în cap, iar ea a picat
din cauza loviturii. Nu mai avea voce. Avea gura deschisă și era fără
puls.
Brkić a explicat cum a intrat în panică, a luat-o cu mâinile în jurul

pieptului şi a tras-o până la fântână, a ridicat capacul și a aruncat-o
înăuntru. Deoarece nu a auzit că a căzut în apă, a presupus că trupul s-
a prins de ceva și, pentru că erau câteva obiecte în jurul fântânii, și-a
amintit că a aruncat unul dintre ele în fântână, pentru a elibera corpul
Verei să cadă în apă.
Brkić și-a amintit că a aruncat mai multe obiecte identice în fântână și

a auzit că unul sau două au căzut în apă, precum și că o frânghie a fost
legată de două obiecte rotunde, pe care la fel le-a aruncat.
– Îmi amintesc că acolo s-a aflat o scurtă bucată de şipcă cu mai multe
cuie, iar pe şipcă, parcă, a fost înfășurată o frânghie, sârmă și o cârpă,
pe care la fel, le-am aruncat în fântână – a explicat el.
Suspectul și-a amintit că, atunci când a aruncat-o, aceasta a fost

îmbrăcată într-un palton de iarnă de culoare închisă, cizme și fustă. Nu

și-a amintit dacă avea poșetă și altceva cu ea. Dar, tocmai din cauză
întrebărilor „S-a scos paltonul și poşeta?” sau „Au găsit paltonul și
poşeta?”, pe care colegul său Milan Damnjanac le-a denunţat poliției,
Brkić a fost arestat.
Nu l-a ajutat cu nimic faptul că martorul Boro Trkulja, care a fost

prezent atunci când a avut loc conversația sa cu Damjanac, a fost
categoric că Zdravko nu a menţionat aceste cuvinte, explicând că a
auzit doar întrebarea: „Cum au scos cadavrul din fântână?" Brkic a
prezentat, celor doi inspectori care l-au interogat mai multe versiuni cu
privire la poşetă. El a explicat mai întâi cum „Vera a purtat poșetă pe
umăr”, apoi că „și-a aruncat poșeta în toaletă”, corectându-se imediat
că acest lucru nu era adevărat, deoarece „toaleta era încuiată”. Atunci
când inspectorul Ljiljak i-a prezentat aceste mărturii contradictorii,
inculpatul a răspuns pe scurt: „Poate că l-am inventat”. Apropo, așa
cum a fost stabilit în mod incontestabil la şedinţa de judecată, Vera
Novković nu a avut o poșetă cu ea în ziua critică!
O lună mai târziu, pe data de 25 ianuarie 1972, Brkić a negat complet

că a ucis studenta și, în toate mărturiile ulterioare ale anchetei și ale
dezbaterii principale, a rămas consecvent:
- Am inventat totul, iar Vera Novković mi-a fost cunoscută din vedere.
Am făcut acest lucru deoarece anchetatorii SUP mi-au spus că există
dovezi că am comis acea faptă și că, dacă recunosc, mă voi afla într-o
situație favorabilă. Chiar înainte de arestare, am aflat din ziare că Vera
a fost violată înainte de a fi ucisă.
Cea mai puternică impresie la şedinţa de judecată, care a zguduit

serios mărturisirea lui Brkić din anchetă, a fost mărturia cunoscutului
său Ljubo Vrdoljačić, care cu aceste cuvinte, la 21 ianuarie 1975, a
provocat liniște totală în sala de judecată:
- Chiar și astăzi, simt ceva în gât când îmi amintesc că Zdravko și cu

mine am stat de atâtea ori în cafeneaua „Bona via”, am băut cafea și
am mâncat supă gătită chiar cu apa din fântână, în care ulterior a fost
găsit corpul studentei ucise.

În contestarea privind actul de acuzare, adresată Tribunalului

districtual Sremska Mitrovica, avocatul lui Brkić, Dragan Bataveljić, a
susținut că ea se bazează pe o confesiune inventată a acuzatului în
fața persoanelor care au condus ancheta în mod ilegal, deoarece a fost
interogat de către polițiști fără prezența judecătorului.
Martorul a menţionat că nu s-a stabilit că basma plină de sânge găsită

în fântână aparținea acuzatului, iar experții au constatat că nici petele
de pe ea nu erau ale regretatei Vera Novković.
– Nu numai că nu există dovezi, dar nu există niciun indiciu de

vinovăție – a declarat, tocmai înainte de şedinţa de judecată, cel de-al
doilea martor al lui Brkić, dr. Aleksandar Markičević. – Actul de acuzare,
care se află pe picioare de sticlă, a fost depus tocmai înainte ca ceasul
să arate ora doisprezece, când a expirat termenul de detenție de șase
luni. Mărturisirea inițială a lui Brkić este complet contrară constatărilor
și expertizei autopsiei și nimeni nu poate fi condamnat pentru o
confesiune, care evident este falsă.
Actul de acuzare împotriva lui Brkić a fost depus pe data de 10 mai

1972, iar procurorul adjunct districtual Dušan Radotić a considerat că
respectiva crimă a fost confirmată printr-o anchetă pe durată de șase
luni. Brkić a fost acuzat că a lovit-o pe Vera în cap cu un obiect dur,
apoi a aruncat-o în fântână, legând de corpul ei patru role de metal,
două țevi ceramice și o singură mișcare.
Obiecțiunea principală a apărării în ceea ce priveşte ancheta a fost că

aceasta s-a desfăşurat practic pe două ramuri paralele. Ramura legală,
dar pur formală, a fost condusă de un judecător autorizat și local din
Sremska Mitrovica, la o distanță de 65 kilometri de închisoarea din
Novi Sad, unde se afla inculpatul. Cealaltă ramură – cea ilegală, a fost
de fapt condusă de agenții organelor de afaceri interne din acest oraș.
Inspectorii au fost cei care au informat judecătorul de instrucție ca
Zdravko Brkić să fie audiat.
Judecătorul de instrucție Dušan Popović s-a deplasat imediat la Novi

Sad și a întocmit procesul verbal în închisoare. Apoi s-a întors la
Sremska Mitrovica și l-a lăsat pe inculpat să fie „procesat” de către

inspectori și deţinutul fals Dragan Arsić. Ulterior, inculpatul s-a plâns

cum s-a confruntat cu torturi severe în închisoare, iar martorul Voja
Šćepanović, cu care a împărțit Brkić celula, după plecarea lui Arsić, a
declarat cum Zdravko Brkić „tremura ca un băț”, după fiecare
conversație cu inspectorii, a venit transpirat și că, în disperare, a dorit
să se spânzure.
Şedinţa de judecată a lui Brkić a început la 12 iunie în închisoarea

districtuală Sremska Mitrovica, într-o atmosferă extrem de tensionată
și în fața unei săli de judecată arhipline. Acuzatul s-a apărat timp de
cinci ore în fața completului de judecată, prezidată de judecătorul
Zlatoje Momirović și a repetat în mai multe rânduri că nici nu a violat-o,
nici nu a ucis-o pe Vera Novković.
– Nu sunt un ucigaş și mi-e rușine de cuvintele mele din mărturisirea

din 23 decembrie a anului trecut, pe care am dat-o organelor de poliție
– a evidenţiat inculpatul. – Trebuia să fie așa, pentru că nu exista o altă
cale de ieșire. Inspectorii SUP mi-au forţat mărturisirea. Îmi pare rău că
numele unei tinere oneste este distrus în acest fel. Nu o cunoșteam și
nu aveam nicio relație cu aceasta.
– De ce aţi recunoscut ceva ce nu aţi făcut? – a întrebat judecătorul

Momirović.
- Nu mai suportam, pentru că în cele șase luni petrecute în închisoare

am fost audiat de peste 150 de ori – a răspuns acuzatul cu o voce plină
de teamă și ochii în lacrimi. – Pentru a mă înspăimânta, inspectorii au
adus un bărbat, condamnat la moarte, și mi-au spus că aceeași soartă
mă așteaptă dacă nu recunosc, iar dacă fac acest lucru, voi scăpa
ieftin.
În ziua respectivă, Brkić i-a acuzat grav pe inspectorii SUP, Milorad

Jandrić și Sava Ljiljak, care conduceau ancheta și, de asemenea a
povestit cum a fost maltratat de aceștia. Ceea ce a recunoscut pe data
de 23 decembrie, a explicat el, totul a fost stabilit în conformitate cu
directiva lor:
– Am primit totul în scris cu 15 zile înainte de proces, urmat de ordinul

pe care trebuia să-l spun judecătorului de instrucție și tot ceea ce am

primit a trebuit să învăţ pe de rost.
În timp ce se afla în închisoarea districtuală din Novi Sad, acuzatul și-a

explicat mărturisirea că a dorit să ajungă cât mai repede la tribunal și
să spună adevărul. Pe parcursul apărării, Brkić a afirmat că inspectorii i-
au cerut să mărturisească cine sunt complicii săi la crimă, pentru că nu
o putea ucide pe Vera Novković singur și să o arunce în fântână:
– Mi-au arătat declarația fratelui meu, pe care ar fi scris-o el, și care

spunea că eu sunt ucigașul fetei și că și el se află în închisoare.
Brkić a povestit că situația în care se afla Asociaţia Auto-Moto

„Železničar” i-a fost cunoscută de multă vreme, deoarece își repara de
multe ori mașina acolo. Știa, a explicat el, că Vera Novkovic a dispărut.
Detalii despre fântână, cadavru și anumite obiecte a aflat de la Miško
Vimer și alții care au coborât în fântână când au găsit și scos victima.
De asemenea, a aflat câteva detalii din poveștile persoanelor curioase
care s-au adunat în ziua respectivă, din presa care a scris pe larg
despre această întâmplare, din conversațiile cu inspectorii de poliție și,
în cele din urmă, din decizia privind deschiderea anchetei.
Totuşi, colegul său, Milan Damnjanac, i-a spus judecătorului de

instrucție că, în ziua în care a fost găsit cadavrul studentei, el era cu
Brkić care părea foarte nervos, interesându-se ce s-a găsit în fântână și
în special dacă inspectorii au găsit paltonul și poșeta Verei.
Damnjanac a fost angajat al „SUP” și prima persoană care, atunci când

trupul Verei a fost scos din fântână, la 29 octombrie 1971, l-a
suspectat pe Brkić că ar fi ucigașul. Toate aceste suspiciuni, din cauza
cărora fostul său prieten se afla în închisoare deja de șapte luni,
Damnjanac le-a repetat în faţa tribunalului. El le-a rezumat în câteva
idei, explicând că după aflarea a ceea ce s-a descoperit în fântână,
Brkić era foarte deprimat, brusc a început să fumeze, a băut și într-o
călătorie cu mașina la Stara Pazova a făcut tot felul de scenarii – era
martor, astfel s-a gândit că nu-i mai pasă de viață.
Impresia generală din sala de judecată a fost că procesul arăta din ce

în ce mai mult ca o anchetă și că mărturisirea negată, care încă

predomina şedinţa de judecată, tot mai mult tinde spre suspiciuni, în
absența aproape completă a unor dovezi serioase. Tribunalul a fost
practic obligat să verifice acuzațiile pentru vinovăția lui Brkić numai
prin dovezi indirecte.
Potrivit acestor motive, judecătorul Momirović a amânat dezbaterea

principală după doar două zile de şedinţă. A amânat-o pe timp
nelimitat, cu decizia ca în toamnă să se trimită citaţie celor doi
inspectori, Milorad Jandrić și Savo Ljiljak, care lucrau la descoperirea
crimei.
Credibilitatea confesiunii inculpatului a fost susținută, în acel moment,

doar de două dovezi. Chiar dacă afirmaţia lui Brkić se va accepta –
întrucât mărturisirea lui a fost impusă/forţată – va lipsi faptul că acesta
știa de basma plină de sânge care se afla în fântână. Această basma a
fost găsită în noroi pătată de sânge, abia atunci când experții au reușit
să scoată apa din fântână. În plus, față de basma, în fântână a fost
găsită o țeavă de canalizare, pe care Brkić a spus că a aruncat-o în
fântână la săvârșirea crimei.
Şedinţa de judecată a fost reluată în luna septembrie. Martorul Sava

Ljiljak era destul de sceptic la acea vreme și nu credea în detaliile lui
Brkić cu privire la mărturisirea crimei, deși el a fost primul care a auzit-
o de la acuzat. De asemenea şi colegul său, în aceeași dezbatere,
inspectorul Milorad Jandrić, și-a exprimat o mare neîncredere în
adevărul mărturisirii lui Brkić.
Întrebarea a rămas fără răspuns – de ce acuzatul și chiar victima, dacă

au fost intimi de mult timp, după cum a accentuat Brkić în mărturisirea
sa, au ales un loc atât de riscant și plin de viață pentru a face
dragoste, precum era curtea Asociaţiei Auto-Moto. În perioada
respectivă, au putut fi văzuţi impreună foarte ușor, așa că era mult mai
practic și logic pentru ei să plece cu mașina lui Brkić la Belgrad, şi în
drum se puteau opri sau merge oriunde.
După o nouă amânare, şedinţa de judecată a continuat la 15 noiembrie

1972, când procurorul Dušan Radotić a introdus în actul de acuzare

partea prin care l-a acuzat pe Brkić de violență înainte de crimă. Astfel,
o parte din mărturisirea acuzatului despre relațiile intime anterioare cu
studenta decedată și despre actul sexual de bunăvoinţă înainte de
crimă a căzut complet în apă.
Sentinţa a urmat pe data de 22 decembrie, numărul K-102/72,

acceptând actul de acuzare modificat, cu motivul tentativei sexuale și
tentativă de viol, la care victima s-a opus. Zdravko Brkić a primit
sentință maximă – 15 ani de închisoare.
Practic, condamnarea acuzatului, în acelaşi timp a însemnat

respingerea majorității mărturisirii sale inspectorilor SUP și
judecătorului de instrucție. Întreaga poveste a relației de dragoste
dintre Brkić și Vera și relația lor intimă în ziua crimei, a fost respinsă de
către tribunal ca fiind o ficţiune, respectând declarația procurorului
care susținea că nu a existat dragoste, doar că Brkić pur și simplu a
agresat tânăra, a forțat-o să intre în curtea Asociaţiei Auto-Moto și a
ucis-o după un viol eșuat.
Ceea ce era și mai ciudat, completul de judecată nu a acceptat nici

măcar partea cu privire la explicațiile acuzatului din mărturisirea dată
la 23 decembrie 1971 – cum a aruncat singur corpul în dimineața zilei
de 19 februarie a acelui an și a legat câteva obiecte de el, aruncându-l
în apă.
Instanța a acceptat afirmația procurorului că ucigașul, abia mai târziu,

cu ajutorul unor complici necunoscuți, a aruncat cadavrul în fântână.
Acest lucru a fost întreprins prin introducerea în crimă a unui „ajutor
necunoscut”, pe care acuzatul trebuia să-l aibă, deoarece prin ceea ce
a descris acesta, Brkić nu a putut face singur. În noua construcție a
fluxului evenimentelor, instanța a considerat că ceea ce s-a petrecut
nu a avut loc în dimineața respectivă, ci în noaptea următoare și că
atunci această „persoană necunoscută, probabil o rudă, l-a ajutat pe
acuzat, care, potrivit instanței, a înmânat țevile ceramice și celelalte
obiecte și frânghia persoanei neidentificate, care în tot acest timp a dat
drumul corpului până la apă și a legat obiectele de corp ”.
Mărturia lui Brkić din 23 decembrie 1971 a fost apreciată în sentinţă că

„în mare parte este inventată și falsă” și exactă doar în partea care se
referă doar la comiterea crimei prin care a fost ucisă Vera Novković.
În confesiune a fost suspectă şi povestea lui Brkić că a aruncat două

țevi ceramice nedeteriorate în fântână, deoarece la şedinţa de
judecată inspectorul Jandrić a evidenţiat categoric că este o minciună,
deoarece el a experimentat personal și a aruncat aceste țevi în fântână
și s-au destrămat atunci când au căzut. Brkić a mai afirmat că, în jurul
cadavrului, a aruncat în fântână o scurtă bucată de şipcă cu mai multe
cuie, iar pe şipcă a fost înfășurată o frânghie, sârmă și o cârpă, dar în
ciuda unei căutări detaliate în fundul fântânei, aceasta nu a fost găsită.
Bazarea sentinţei în general pe confesiune a avut încă un punct slab în

afirmația acuzatului că el și victima au avut relații sexuale pe o cutie,
care se afla lângă gard. Acest gard a fost ridicat abia mai târziu, iar
îngrijitoarea Spasenija Stojić a explicat că, cutia menționată de către
Brkić, atunci când a avut loc evenimentul, nu era acolo unde spusese
el. El a venit cu o altă cutie de tinichea, abia în vara acelui an, la
câteva luni după dispariția Verei Novković!
Zdravko Brkić nu a nimerit nici culoarea paltonului de iarnă pe care l-a

purtat regretata Vera. El le-a descris inspectorilor un palton de
„culoare închisă”, iar tânăra, în ziua critică, a purtat un palton de
culoare deschisă, care a fost scos din fântână. Nici povestea lui despre
sarcina Verei nu era adevărată, deoarece expertul, dr. Miloš Tasić, a
explicat că victima nu era însărcinată.
Inculpatul, evident, nu cunoștea bine nici interiorul fântânii și că erau

două, și nu doar o singură placă de beton cu bare, despre care vorbea
el. În confesiunea sa, nu a menționat deloc cea de-a doua secțiune,
care la fel dispunea de o gaură cu capac de zăbrele. Atunci când a
mărturisit crima și că a aruncat trupul Verei într-o fântână, Brkić a
explicat că nu a auzit niciun sunet de apă și că trupul a căzut pe o
placă de beton. Dr. Tasić a considerat că, în acest caz, ar trebui să
apară sângerări externe grave pe corpul Verei. Cu toate acestea, nu au
fost găsite urme de sânge pe placa de beton.
În marea suspiciune a fost pusă şi dovada-cheie, care a dovedit

mărturisirea lui Brkić: basma care a fost găsită în fântână într-o stare
de degradare și cu urme de sânge. Mama Verei, Evgenija Novaković, a
povestit că nefericita sa fiică, când a părăsit casa în ziua de 19
februarie 1971, avea cu ea o basma „multicoloră, nu doar de o singură
culoare”.
După cum a fost stabilit în timpul procedurii, Zdravko Brkić purta cu el

întotdeauna batiste de hârtie, astfel încât cea găsită în fântână ar fi
putut fi mai degrabă a lui Vera decât a lui.
Toate aceste discrepanțe din confesiunea lui Brkić cu faptele

constatate au determinat Curtea Supremă Vojvodineană să revoce de
două ori sentinţele de condamnare ale Tribunalului Districtual din
Sremska Mitrovica. Pentru prima dată pe data de 5 septembrie 1973,
prin decizia Kž. 291/73.
La noua percheziţie, Brkić, pentru a nenumărata oară, a repetat

vechea poveste. El a explicat că nu este ucigaş și că a mărturisit crima
la convingerea anchetatorului și a lui Dragan Arsić, condamnatul cu
care a împărțit celula în închisoare. Arsić a fost stabilit în celula lui
Brkić la 17 noiembrie 1971, iar sentința lui urma să expire abia la 12
octombrie 1974. Cum s-a aflat acest condamnat în închisoarea
districtuală cu inculpatul a fost un mister fără rezolvare.
Celula în care se aflau Brkić și Arsić a fost situată lângă camera

închisorii unde se afla la acea vreme un criminal condamnat la moarte,
ale cărui țipete se auzeau noaptea pe hol. În timp ce speriatul Brkić a
ascultat acest lucru, colegul său de cameră, după cum a explicat
ulterior, l-a pregătit pentru confesiune: „Prostule, mărturiseşte. Știi
cum sfârșesc cei care nu mărturisesc? Cu ochii legați în fața puștii. Te
cred că ești nevinovat, dar ce merite are acest lucru pentru tine.”.
Cei doi experți, dr. Miloš Tasić și dr. Miodrag Bucić, nu au fost de acord
cu privire la numărul de lovituri pe capul victimei. Dr. Tasić a
considerat că a primit două lovituri, iar dr. Bucić o singură lovitură, așa
cum a evidenţiat acuzatul în confesiunea sa. Cel de-al treilea dezacord
se referea la poziția victimei: dacă era în picioare, așezată, culcată sau
într-o altă poziție în momentul loviturii. Din toate aceste motive, în ziua

respectivă tribunalul a decis să se efectueze o nouă expertiză medicală

care a fost încredințată Institutului de Medicină Legală al Facultății de
Medicină din Belgrad.
De asemenea, cel de-al doilea complet de judecată prezidat de către

judecătorul Milan Šaran, a considerat că există dovezi convingătoare
privind vinovăția lui Brkic și l-a condamnat din nou, de data aceasta la
10 ani de închisoare, cinci ani mai puțin decât la şedinţa de judecată
anterioră.
Acestă sentinţă a acceptat mărturisirea lui Brkić în totalitate, cea de pe

data de 23 decembrie 1971, după ce procurorul, la data de 4 aprilie
1974 a renunţat la actul de acuzare modificat și a revenit la textul său
original. Tribunalul a permis acum existența unei relații de dragoste
între victimă și ucigaș și a constatat că Vera Novković, într-o ceartă cu
inculpatul, a blestemat-o pe mama, soția și copilul lui Brkić și că el a
fost atunci enervat de amenințările auzite, adus într-o stare de
inconștiență și a ridicat cu furie un obiect din metal și a lovit-o în cap.
Nici chiar această sentinţă nu a trecut examenul în fața Curții Supreme

a Vojvodinei și, după ce a fost revocată la 15 iulie 1974, a trebuit să fie
trimis din nou la Tribunalul districtual Sremska Mitrovica. De data
aceasta, în fața completului de judecare a judecătorului Dimitrije Zakić.
Decizia Curții Supreme a reprezentat un punct de cotitură în ceea ce
priveşte procedura împotriva lui Zdravko Brkić, deoarece această
instanță a exprimat pentru prima dată „serioase îndoieli”, atât în
veridicitatea mărturisirii inculpatului, cât și în atitudinea tribunalului de
gradul întâi că acuzatul a mărturisit benevol efectuarea infracțiunii.
Tribunalul a pus într-o suspiciune serioasă dacă Zdravko Brkić a fost
adevăratul ucigaș al Verei Novković. Această suspiciune a fost
susținută şi de dezacordul experţilor asupra obiectului pe care ucigaşul
îl ținea în mână și asupra numărului de lovituri.
Aşadar, la 5 septembrie 1974, la Sremska Mitrovica a avut loc cea de-a

treia şedinţă de judecată în cazul lui Zdravko Brkić, care a durat până
pe 22 mai anul următor, când a fost pronunțată cea de-a treia sentinţă.
În faţa tribunalului au fost expuse aceleaşi declaraţii sau unele similare
ale martorilor prezenţi la dezbaterile anterioare, opiniile experților în

continuare erau diferite cu privire la elementele esențiale pentru

pronunţarea vinovăției, astfel încât noi experți au fost chemați în
ajutor.
Continuarea dezbaterii principale din 4 aprilie 1975 a complicat și mai

mult procesul de la care au trecut mai bine de patru ani. Experiența
persoanelor în medicină legală de la Facultatea de Medicină din
Belgrad a arătat că, din cauza perioadei de timp în care au avut loc
modificările cadavrului, nu este posibil să se determine în mod fiabil
cauza reală a decesului studentei Vera Novković. Experții au subliniat
că nu se poate stabili în mod fiabil dacă rănile pe corpul victimei au
avut loc în timp ce ea era în viață sau după moarte. De asemenea,
cauza rănirii nu a putut fi determinată în mod fiabil – a fost lovitură sau
poate doar o căzătură. În aceeași zi, judecătorul Zakić a programat o
reconstrucție parțială a crimei pentru 12 aprilie.
Analiza cazului
Nr. curent Material de Data Notă

dovadă
Powered by TCPDF (www.tcpdf.org)

Gandire A

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gandire A

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs: Link mentorship – 5.

Gândire logică, creativă şi critică

Pe lângă nevoia de a supraviețui, omul întotdeauna a dispus de

Unii folosesc gândirea pentru a soluţiona problemele existențiale

A gândi înseamnă a rezolva o anumită problemă , a solicita răspuns

Esența gândirii reprezintă observarea relațiilor, mai precis observarea

Gândirea reprezintă o activitate simbolică. Simbolul este un

Gândirea reprezintă o activitate psihică utilă, mai precis o activitate

Aşadar, gândirea reprezintă o activitate adaptativă, care permite

Dacă analizăm fluxul gândirii, putem vedea că gândirea reprezintă un

1. Conştiinţa privind sarcina sau problema – identificarea

© Copyright Link group 1 / 29

problemei – În ce constă problema? Care e problema? Punctul de

2. Reținerea reacțiilor impulsive – (Numărați până la zece, se spune

3. Soluții alternative sau ipoteze – Pe parcursul analizei condițiilor

4. Soluționare – selectarea unei anumite alternative – În urma

5. Verificare – compararea soluției cu condițiile inițiale ale

Sunt prezente diferite tipuri de gândire. În cadrul acestui training ne

© Copyright Link group 2 / 29

În continuare, fiecare dintre tipurile de gândire menţionate vor fi

Gândirea concretă (evidentă, perceptivă, situațională) se

© Copyright Link group 3 / 29

artistice și a descoperirilor științifice și care sunt conștiente,

Gândirea logică reprezintă gândirea care se dezvoltă și bazează pe

© Copyright Link group 4 / 29

Raționamentul se defineşte precum: „act, proces sau arta realizării

O persoană care dorește să rezoneze corect trebuie să-și dezvolte

Exercițiu - gândire logică și decidere

Priviţi cu atenţie desenele prezentate. Sunt identice și în ce constă

(Imagine 1. – Gândire logică)

© Copyright Link group 5 / 29

Exerciţiu – raţionament divergent

În imaginea atașată, definiți figura care nu corespunde şirului logic. De

(Imagine 2. Raționament divergent)

Figura care nu aparține

Motivul pentru o asemenea

© Copyright Link group 6 / 29

Raţionamentul reprezintă un proces alcătuit din patru etape. Acestea

În continuare, va fi explicată detaliat fiecare dintre aceste patru etape.

Abstracție – Procesul care presupune separarea obiectelor,

Generalizare – presupune procesul de formare al conceptelor sau

Judecare – presupune procesul de comparare a două obiecte,

Raționament – procesul care presupune compararea a două obiecte,

Exerciţiu – poveşti cu detectivi

În cadrul acestui exerciţiu, ar trebui să fiţi detectiv. Acest lucru

De asemenea, este deosebit de important să definiți şirul logic de care

© Copyright Link group 7 / 29

Sub fiecare poveste aveți un tabel în care trebuie să notaţi observațiile.

Au fost două fete și mama lor a decedat.

La înmormântarea mamei lor și-a făcut prezenţa un tânăr frumos şi

Fiind puţin mai timidă, nu a reuşit să facă cunoştinţă cu tânărul băiat

După puţin timp, ea a ucis-o pe sora mai mare.

De ce a făcut acest lucru?

De ce a făcut acest lucru?

Care şir logic aţi urmărit?

În timpul Războiului Rece, americanii au decis să trimită un spion în

Şi-au ales cel mai bun operator și au început instruirea: cursuri

Persoana aleasă a absolvit instruirea cu cel mai bun rezultat, vorbește

© Copyright Link group 8 / 29

A plecat la Moscova și s-a stabilit într-un apartament. Seara a plecat la

Cum și-au dat seama cine era el?

Cum şi-au dat seama că el este

Care flux logic aţi urmat, care

Gândirea creativă precum produs are un răspuns care este neobișnuit,