Valeriu Popa – SFATURI

 
Frica micşorează diametrul vaselor de sânge, ca urmare a unei vărsări excesive de
adrenalină în sânge. Acest fapt duce la o subalimentare a tuturor organelor, ceea ce
provoacă boli de inimă, hepatită, impotenţă şi frigiditate sexuală, boli de piele,
nevroze şi psihoze.

Când cineva te jigneşte, nu te răzbuna pe el și nu-l urî. Se cuvine să iertăm nu numai

în gând ci şi cu sufletul. Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. Iertând
un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. Roagă-
te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie
binecuvântată. Această rugăciune va iradia iubire către întreaga lume, iar iubirea se
va întoarce la tine din belşug.

Cum dăruieşti, aşa primeşti. Răzbunându-te, te faci egal cu adversarul. Iertându-l, te

arăţi superior. Iertând, ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. Să fim conştienţi că
iertând, îi eliberăm pe cei ce ne-au greşit, deci oferim libertate. Alege calea iertării,
pentru că numai ea desface rana încleştată în timp.
 
Dependenţa naşte frică, îndoială, depresie şi supărare. Nu căutaţi plată, laudă sau
răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun, pretindem imediat recompensă. Aceste
dorinţe au ca rezultat suferinţă. Cu cât vă veţi intensifica dorinţele, cu atât va creşte
nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere. Orice dorinţă, când
se agaţă de tine, devine stăpânul tău. Când eşti mânios, mânia devine stăpânul tău,
te acaparează complet. Astfel, în această stare, vei face lucruri pe care mai târziu le
vei regreta.
Dependenţa naşte agresivitate, iar agresivitatea produce boală. Boala purifică
sufletul omului şi îi fortifică sistemul imunitar. Dependenţa de dorinţe, frică, depresie
şi supărare atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită,
cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. Cearta, mânia,
nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca
izvorul răutăţilor.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite, pentru că ele pot prelungi durata lor. Când nu
vorbim cuiva despre problemele noastre, ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea este
primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi
emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimire. Ţânţarii şi furnicile apar când este
prezentă trufia. Când ţânţarul vă înţeapă este o umilinţă pentru dvs. El este de mii de
ori mai mic decât dvs. şi reuşeşte să vă înţepe simţitor. În această situaţie, dacă nu
vă enervaţi, trufia descreşte.
 
Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentul acasă.
Ieşiţi în stradă - cu deosebire în locurile înverzite - şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa
dvs. o groapă de gunoi energetic.
Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-
vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc și iertaţi. Astfel,
veți anula agresivitatea.

Dacă vorbim la telefonul mobil, în primele 30 de secunde organismul blochează

influenţele negative, ulterior începe să cedeze lent. O convorbire telefonică ce
durează mai mult de un minut se poate răsfrânge negativ asupra sănătăţii. De altfel,
oricât ar părea de straniu, cel mai puternic pătimeşte nu zona capului, ci zona
sistemului genito-urinar. După o convorbire de trei minute, are loc deformarea
câmpului în zona capului, în zona sternului (adică are loc slăbirea sistemului
imunitar) şi, de asemenea, în zona  primei chakre. O convorbire telefonică care
depăşeşte un minut este de nedorit.

Mâncatul este un serviciu divin şi, ca atare, nu trebuie să se desfăşoare într-o

atmosferă apăsătoare. Mâncarea ne poate da energii superioare dacă este gătită cu
devotament. Cea mai bună mâncare, cel mai sănătos meniu natural, se transformă
în otravă în corpul dvs. dacă atmosfera în care gătiţi (gândurile şi sentimentele) şi
mâncați este tensionată.

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. Aceasta înseamnă că

supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim
plăcerea. Dacă nu există plăcere, orice activitate se  transformă într-o suprasolicitare
şi va dăuna sănătăţii.

Dacă un om fură şi înşeală pe alţii o viaţă întreagă, va fi pedepsit să suporte şi

pagubele pe care le-a făcut  altora. În concluzie, cel care a făcut bine va recolta
binele, iar cel care a făcut un rău fizic sau psihic va recolta răul.

Ataşamentul înseamnă alipirea sufletului de ceva sau cineva (părinţi, persoana

iubită, copii, profesie, obiecte, daruri etc.). Ataşamentul faţă de cele pământeşti
produce un uriaş rău lucrului de care ne ataşăm şi în același timp suferă şi cel ce se
ataşează. Dacă omul se ataşează sufleteşte de: hrană, plăceri sexuale, casă, avere,
bani etc. sufletul lui este cuprins de lăcomie, de ură şi frustrare. În această situaţie, el
trebuie să piardă toate bunurile pentru a-şi purifica sufletul. Omul ştie foarte bine că
nu va lua nimic cu sine în mormânt. Cu cât suntem mai ataşaţi de bunurile materiale,
cu atât mai greu suportăm schimbările vremii şi suntem mai bolnăvicioşi.
Ataşamentul faţă de dorinţe duce la destrămarea relaţiilor familiale şi a acelora din
afara familiei.
În dragoste, trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. Cu cât aveţi mai
multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte
dependenţa de el. Dependenţa de calităţile umane ne va omorî încetul cu încetul şi
spiritul şi trupul. Când căsătoria este bazată numai pe atracţie sexuală, ea nu poate fi
îndelungată. Când dorinţele slăbesc, intervine înşelarea, iar căsnicia se destramă.
Familiile întemeiate în primul rând pe prietenie şi respect sunt fericite şi durează. Un
soţ trebuie să evite s-o transforme pe soţie într-o copie fidelă a sa. Fiecare om are
personalitatea lui şi astfel de tentative sunt împotriva firii, ducând în timp la
destrămarea cuplului. Nu-l consideraţi pe celălalt ca fiind un obiect destinat să vă
servească, ci ca pe o fiinţă divină, cu individualitate şi cerinţe proprii.

Violenţa în familie vine din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare
încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână stăpân pe situaţie. Când controlezi o
altă fiinţă, îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. Astfel,  devii un vampir
energetic. Ori de câte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă şi
intrăm în suferinţă. Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii
nivelului de agresivitate interioară. Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de
comunicare. Lipsa de comunicare duce la ură, la dezastru. O agresivitate
subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de
autodistrugere. Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, nu
merită să rămână împreună. Femeile din viaţa unui bărbat sunt doar începutul
experienţei sale cu ele. Dacă îl părăsesc, situaţia trebuie acceptata ca atare şi mers
mai departe, către o nouă experienţă. Cu cât ne concentrăm mai mult asupra vieţii
noastre, cu atât îmbătrânim şi ne despărţim mai repede de viaţă.
Gelozia, de regulă, provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci,
traumatisme, diabet,  inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci
este de două ori mai periculoasă.
Atunci când soţia este geloasă, îşi critică în permanenţă soţul şi e nemulţumită de
acesta, atunci ea amplifică brusc în propria persoană şi în copiii săi posibilitatea
apariţiei unor afecţiuni. Gelozia şi supărarea unei femei generează tocmai acele
afecţiuni care îi scurtează viaţa, apropiind bătrâneţea. Uneori, la femeie, gelozia,
supărările şi pretenţiile pot fi atât de profunde încât soţul poate muri sau se poate
îmbolnăvi grav. Bărbaţii geloşi şi femeile geloase nici nu bănuiesc că mutilează în
primul rând sufletele copiilor lor şi că omoară copiii care încă nu au apărut pe lume.
Ca să se nască un copil armonios, bărbatul şi femeia trebuie să se iubească unul pe
celălalt.
Femeia geloasă şi supărăcioasă îşi atacă în plan subtil soţul. În această situaţie,
soţul fie va fi bolnav în permanenţă, fie va deveni alcoolic, fie va divorţa. Dacă sunteţi
gelos şi vă amplificaţi sentimentele agresive, puteţi avea probleme cu animalele –
alergii şi boli contactate de la ele. De asemenea, veţi putea deveni obiectul agresiunii
din partea animalelor.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs.
înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeți agresiunea
apărută se distruge.

Dragostea are o mare putere de vindecare fizică, mentală, emoţională şi spirituală.

Plăcerea de a bârfi, minţi şi răni alţi oameni provoacă efecte karmice devastatoare
pentru sufletul care critică. El se condamnă singur să trăiască în închisoarea neliniştii
interioare.

Adevărata cauză a narcomaniei şi alcoolismului este un nivel scăzut de iubire.

Aceasta apare din cauza unor puternice frustrări, a reprimării dragostei faţă de
oameni. Omul trebuie să înceteze să mai poarte supărare pe lumea din jur, să intre
în armonie cu ea.

Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din univers. Gândul
este cel care ne aduce pacea şi liniştea în suflet. Gândul este cel care atrage binele
sau răul în existenţa noastră. Toate  gândurile negative emise plutesc în aer ca nişte
mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. O gândire sau o acţiune
negativă este resimţită dureros de mii de organisme. De aceea, există o lege a
naturii şi a ştiinţei conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine. De
aceea străduinţa de a ne ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de
pace constituie un act protector pentru noi înşine. 

Ca un bumerang, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu –

gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente – se întorc la noi, producând efecte în
câmpul nostru energetic. Nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. Când ne
gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care
ne gândim. De aceea, orice  gând rău reprezintă un atac  energetic care aduce un
prejudiciu omului  respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul fără să ne
dăm seama de acest lucru. Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate
provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om. 

Imaginaţia are puterea de a crea realitatea. Câmpul părinţilor începe să distrugă

câmpul copilului şi acesta se va naşte bolnăvicios, fricos, obsedat. Faptele mamei şi
comportamentul în timpul sarcinii determină soarta şi sănătatea viitorului copil.
Părinţii le transmit copiilor o informaţie completă a comportamentului lor şi al
strămoşilor lor. Această informaţie stă la baza formării corpului, caracterului, spiritului
şi destinului viitorului copil. Principala informaţie ereditară se transmite nu numai
genetic, ci şi prin intermediul câmpului. Mama este indisolubil legată prin câmp de
copilul său şi de aceea  trăirile emoţionale ale mamei îl influenţează pe acesta. Dacă
este vorba de ură, de separare de omul iubit, acest lucru va însemna o adevărată
catastrofă pentru copil. Structura negativă a câmpului femeii determină multe din
viitoarele nenorociri ale copilului. O ură puternică, nutrită în timpul sarcinii acţionează
asupra copilului care se va naşte supărăcios sau cu tulburări de vedere sau auz.
Dacă o femeie îşi reprimă sentimentele de iubire faţă de soţul ei, acest lucru se va
răsfrânge neîntârziat asupra copilului. Să nu uitaţi că atunci când ucideţi iubirea,
înfăptuiţi o crimă.
 
Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care
poate determina diferite  neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în
propria ta viaţă. Supărarea copilului pe părinţi, a părinţilor pe copii creează ruperea şi
deformarea celor mai fine structuri energetice, cu consecinţe din cele mai grave.
Pentru a se se naşe un copil armonios bărbatul şi femeia trebuie să se iubească
reciproc. În timpul sarcinii, femeia trebuie să fie liniştită şi răbdătoare şi nu trebuie să
se supere sau să trăiască sentimente negative. Ea trebuie să accepte cu seninătate
realitatea aşa cum este şi să nu admită părerile de rău în legătură cu trecutul sau să
grăbească viitorul. Femeile gravide nu trebuie să vizioneze filme cu subiect violent,
întrucât agresivitatea lor subconştientă are efecte devastatoare asupra psihicului şi
trupului viitorului copil. De aceea, oamenii adulţi şi copiii ar trebui să vizioneze numai
opere de artă, al căror nivel de agresiune subconştientă este negativ. Naşterea cu
picioarele înainte şi prin cezariană reprezintă o trufie ridicată a mamei copilului.
Naşterea prematură înseamnă umilirea mândriei. Copiii născuţi prematur sunt
deosebit de slabi şi bolnăvicioşi, iar aceasta înseamnă aceeaşi blocare a mândriei.

Când  părinţii aleg numele copilului acesta se fixează în karma copilului şi îi

influenţează structurile câmpului. Numele se întipăreşte în câmpul bioenergetic şi
depinde de karma celui al cărui nume îl poartă copilul. Înainte, nu întâmplător,
copiilor li se dădeau nume de sfinţi. Karma luminoasă, pură a sfinţilor se unea cu
karma copilului, îl proteja şi acţiona în favoarea lui. Dându-i copilului numele unei
rude, riscăm, deoarece greşelile şi viciile sale va trebui să le ispăşească cel care a
luat odată cu numele şi o parte din karmă, adică copilul. O bunică în anii săi de
tinereţe a iubit un om, însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Pentru uciderea iubirii şi
a copilului a trebuit să plătească fiica şi nepoata, adică urmaşii ei. În cazul unei
lovituri cu pumnul suferă unul singur – vinovatul. În cazul lovirii bioenergetice lovitura
traversează întregul lanţ de rudenie. Ca recul, vine pedeapsa împotriva agresorului şi
a familiei acestuia. O femeie şi-a sfătuit prietena să facă un avort, la rândul lui
bărbatul a insistat ca soţia să avorteze. Această dorinţă exprimată în cuvinte sau în
gând de a nimici viitorul copil este o încălcare a legilor, pentru care omul plăteşte cu
sănătatea şi cu soarta sa. O femeie şi-a abandonat copilul în spital. Prin aceasta, ea
a săvârşit o crimă atât de mare, încât nimeni n-o va putea absolvi de pedeapsă.
Dragostea faţă de copii face parte din cele mai înalte legi ale universului şi de aceea
orice formă de încălcare a acestei iubiri, exprimată prin renegarea copilului, refuzul
de a avea copii sau de a purta o sarcină, nemaivorbind de avort, în fază înaintată,
renegarea omului iubit cu fapta, vorba sau gândul – toate acestea pot avea urmări
din cele mai grave.

Sub nici un motiv să nu spui unui copil „eşti leneş, nu eşti bun de nimic, eşti prost”
fiindcă aceasta  creează în el tocmai cusurul care i se reproşează. Mama care spune
copilului „uite, dacă ai să fii cuminte şi ai să înveţi bine îţi cumpăr cutare lucru” face
din copilul său un sclav al cărui stăpân va fi lucrul promis. Dacă părintele
îndeplineşte toate capriciile copilului şi începe să depindă de acesta, copilul se 
transformă într-un tiran şi poate muri. Dacă copilul este ocrotit în permanenţă el va
învăţa că nu trebuie să se păzească singur şi în acest fel îşi va pregăti primejdii din
viitor. Mamele care se sacrifică până la umilinţă pentru binele copiilor lor sfârşesc
într-o mare amărăciune. La fel şi copiii, de a căror naştere părinţii nu s-au bucurat. Ei
sunt profund nefericiţi. Copiii trataţi cu asprime (pedepse şi ameninţări) nu devin
buni. Ei vor vedea în părinţii lor adevăraţi duşmani.

Răul nimicitor şi total vine atunci când copiii majori şi capabili de muncă continuă să
trăiască lângă mama lor, să se bazeze pe ea, iar mama, la rândul ei, permite să fie
exploatată. În acest fel, societatea se umple de copii neajutoraţi, incapabili de a se
îngriji singuri. Să mulţumeşti părinţilor pentru ceea ce eşti tu astăzi, iar copiii tăi îţi vor
mulţumi pentru ceea ce vor fi ei mâine.
 
Egoismul, cruzimea închid canalele energetice de legătură cu divinitatea şi omul
respectiv nu mai primeşte energia necesară întreţinerii vieţii. În această situaţie, el
este nevoit să ia energie de la alţi oameni, devenind vampir energetic. Când simţiţi
că cineva vă fură energia, evitaţi-i compania.
Egoismul şi interesul personal ne izolează de restul oamenilor şi acest simţ al
separării îi face pe oameni insensibili la nevoile altora. O persoană egoistă manifestă
un ataşament excesiv pentru ea însăşi, este o plagă socială. Egoiştii au foarte puţini
prieteni. Câteva cunoştinţe şi relaţii superficiale le umplu viaţă. Contactele cu  ceilalţi
sunt limitate. Prin felul de a gândi se închid în lumea lor strâmtă. Prin gândurile
voastre puteţi schimba un egoist, făcându-l generos. Emiteţi spre el vibraţii de
generozitate şi bunăvoinţă.
 
Dispreţul sau profunda nemulţumire faţă de noi înşine constituie o auto-agresiune.
Blamarea proprie omoară afecţiunea faţă de un alt om. Bărbatul care dispreţuieşte
femeia se degradează spiritual, începe să sufere de diferite boli şi îmbătrâneşte mai
repede ca de obicei. Trebuie să vă schimbaţi atitudinea faţă de femei şi de situaţiile
legate de ele.

Trufia şi dispreţul faţă de ceilalţi generează lipsa dorinţei de a trăi, sentimentul

pierderii sensului vieţii. Ura este o forţă ce te leagă de persoana pe care o urăşti.
Astfel, se blochează biocâmpul în regiunea capului. Curând, dispreţul se întoarce
împotriva propriei persoane. Se deteriorează câmpul în jurul rinichilor şi apare
distrugerea acestora. Zgârcenia aduce boală şi dezastre.