Frica

Suntem pacatosi si netrebnici spune Biblia, dar numai efemera noastra suprafata este asa,caci esenta
noastra este perfecta. Asa cum nu poti judeca maretia oceanului dupa framantatele sale valuri, care nu-
iclintesc cu nimic profunzimile pline de tacere, tot asa nu poate fi condamnat un om dupa hainele sale
murdare. Omul poarta in sine imaginea Dumnezeirii sieste suficient sa inlaturi cu bunavointa intunecata
iluzie care il acopera, ca sa apara si sa se iradieze autentica lui valoare. Cineva insa doreste sa
stapaneasca prin frica si atunci, ne obliga Mintea sa gandeasca noroiul de sub talpi, impiedicand-o sa
se avante spre stele. Iar mintea noastra periferica co-creeaza nefericire, pentru ca e mai comod asa si
pentru ca a intors spatele luminii.

Ne-am nascut puri, cu o minte imaculata, fara religie, fara tabuuri, fara conceptii de nici-un fel. Am fost
nevoiti sa acceptam drept adevar tot ce ni s-a dat. In afara conventiilor insa, care sunt necesare si fac
posibila viata in mari colectivitati, in afara marilor adevaruri, pe care le-a trait omenirea si pe care inima
noastra le recunoaste usor, restul sunt diverse interpretari, ale diverselor persoane care pot sau nu pot
fi adevarate. Cati dintre noi nu si-au cocreat cu mintea periferica o multime de boli?

Dintr-o fiinta sanatoasa, plina de vitalitate, puternica cati dintre noi nu am devenit la un moment dat, o
persoana handicapata, ipohondra, dependenta de medici, de medicamente si asta doar pentru ca i-am
permis mintii sa se lase convnsa de ideea bolii si a neajunsurilor.

Mai intai am dat ocazia Fricii sa se apropie de noi.

Frica de imbolnavire, frica de pierderi, frica de moarte. Frica s-a insinuat incetul cu incetul in mica
fortareata a mintii noastre periferice si, fara sa prindem de veste ne-a inlantuit. Atat de tare, incat
nu mai putem sa mergem, sa mai iesim din casa singuri ,nu mai putem sa vedem la televizor o situatie
dramatica, fara sa ne gandim cu disperare, obsesiv, ca s-ar putea sa se reflecte in viata noastra...

Nu numai ca frica nu rezolva nimic, dar existenta ei, inseamna lipsa de credinta si lipsa de incredere in
intelepciunea cu care Deivinitatea guverneaza lumea. Daca s-a spus ca nu se clinteste fir de par, de pe
capul nostru, fara Vointa Tatalui, de ce sa ne temem?

Indoiala este pacatul prin care s-a savarsit caderea.

De cele mai multe ori ni se inoculeaza frica din anii,inca fragezi ai copilariei cand suntem amenintati cu
tot felul de mosi, bau-bau, cotoroante, ca sa fim cuminti. Apoi aceasta frica creste, alimentata de stirile
din ziare, de filmele de horror de la televizor, de povestile cunoscutilor nostri care in loc sa se refere la
bucuriile traite, la implinirile pe care le au, relateaza esecurile lor.

Morbidele lor trairi. Incepem, fara sa bagam in seama pericolul, sa ne temem de batranete, de verdictul
medicilor, de nesiguranta, de inflatie sau razboaie nucleare, de singuratate, nelinistindu-ne la fiecare
stire auzita sau citita prin ziare. Cu timpul aceste frici setransforma in fobii, in obsesii, iar microbul lor
se transmite mai repede dacat virusul gripei.

Ca sa contracarezi efectele tuturor acestor ganduri generate de Mintea periferica, intoxicata si plina de
erori, este suficient sa apelezi la gandirea pozitiva a Mintii Divine. Imagineaza-ti tot ce ti se pare mai bun
si mai binefacator pentru tine si pentru cei din jurul tau! Gandeste-te ca singura Prezenta si singura
Putere si singurul Adevar este acela al lui Dumnezeu!
Iar el el este Curajul, este Increderea, este Regenerarea si Reinvierea, este Tineretea si Viata care
curge in cascade, nesfarsita, triumfatoare, plina...