UNIVERSITATEA MARITIMĂ DIN CONSTANŢA

FACULTATEA ELECTROMECANICĂ NAVALĂ

SPECIALIZAREA:ELECTROTEHNICĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

Proiectare retea de distributie 0.4 Kv

ABSOLVENT,
COMÎNCEANU VALENTIN

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC
Conf. Univ. Dr. CIUCUR VIOLETA VALI

-2-
 CONSTANŢA, 2012

Cuprins

Succintã prezentare a proiectului ...................................................................6

Capitolul 1

Generalităti ale instalaţiilor electrice de distribuţie şi alimentare la joasă tensiune

1.2 Elemente componente ale liniilor electrice....................................12

1.2.1 Elemente componente ale liniilor electrice aeriene....................12

1.2.1.1 Conductoarele.............................................................................12

1.2.1.2 Izolatoarele..................................................................................13

1.2.1.3 Armături şi cleme.......................................................................15

1.2.1.4 Stâlpii...........................................................................................16

1.2.2 Elemente componente ale liniilor electrice in cablu...................22

1.3 Schemele reţelelor de alimentare....................................................26

Capitolul 2

Mod realizare reţea 0.4 Kv

2.1 Fixarea pe teren a traseului liniei.................................................32

2.2 Executarea fundaţiilor...................................................................32

2.2.1 Săparea gropilor şi sprijinirea pereţilor...................................32

2.2.2 Turnarea betonului.....................................................................32

2.2.3 Fundaţii stâlpi..............................................................................33

2.3 Montarea stâlpilor..........................................................................34

-3-
 2.4 Realizarea prizei de pământ..........................................................35

2.5 Montarea fasciculelor de conductoare torsadate.........................36

2.6 Determinarea săgeţii........................................................................38

Capitolul 3

Caracteristicile instalaţiilor

3.1 Stâlpii....................................................................................................39

3.2 Cabluri, conductoare...........................................................................39

3.3 Cutie de distribuţie externă din fibră de sticlă pentru derivaţii stradale
joasă tensiune şi contoare electronice monofazate şi trifazate de joasă
tensiune DS 4522/2RO...............................................................................46

3.4 Clemă cu 4 căi de secţionare şi derivaţie pentru cabluri de joasă

tensiune de cupru, de până la 95 mm şi de aluminiu de până la 15 mm DS
4533RO.......................................................................................................48

3.5 Închizătoare pentru cutiile externe din răşină sintetică DS 4541

RO................................................................................................................49

3.6 Cheie pentru cutiile externe din răşină sintetică...............................50

3.7 Tub protecţie pliabil DS 4247RO........................................................51

3.8 Papuci bimetalici cu presare pentru conductori de AL-DM

4431RO.........................................................................................................52

Capitolul 4

Lucrări pe joasă tensiune

4.1 PTA 17, 20/0,4 Kv, 400 Kva.................................................................53

4.2 LES 0,4 Kv.............................................................................................56

4.3 LEA 0,4 Kv............................................................................................57

4.4 Protecţia circuitelor de linie 0,4 Kv la PT...........................................59

-4-
Capitolul 5

Protecţia mediului şi mijloacelor de Securitatea şi Sănătatea Muncii

5.1 Protecţia mediului.............................................................................61

5.2 Surse de poluanţi şi protecţia factorilor de mediu.........................61

5.3 Mijloace şi măsuri de Securitatea şi Sănătatea Muncii.................63

Bibliografie

-5-
 Succintă prezentare a proiectului

Am ales şi tratat cu multă plăcere şi cu mult interes această temă deopotrivă

fundamentală, utilă şi pasionantă pentru teoria şi practica electroenergetică, cu dorinţa
de a aduce un plus de cunoaştere în acest domeniu.
Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea şi importanţa ei, necesitând o
laborioasă muncă de cercetare şi documentare, de coroborare şi asamblare a
informaţiilor şi cunoştinţelor necesare dezvoltării ei.
Civilizatia nu poate fi concepută în zilele noastre fără folosirea energiei electrice în
aproape toate sectoarele de activitate ale societăţii omeneşti. În paralel cu creşterea
puterii instalate în sistem, are o mare importanţă utilizarea corectă a energiei electrice.
Numărul ridicat şi dimensiunile obiectivelor civile şi industriale impun tratarea cu
atenţie deosebită a tuturor problemelor legate de realizarea unor instalaţii electrice de
utilizare sigure şi economice.
Lucrarea de faţă îşi propune să trateze numai aspectele legate de proiectarea instalaţiilor
electrice de joasă tensiune, care constituie în fond punctul de plecare pentru atingerea
scopului menţionat. Astfel, s-a cautat ca prin alegerea şi organizarea materialului
prezentat să se pună la dispoziţia celor interesaţi de domeniul energetic elementele
necesare pentru elaborarea unor proiecte corecte sub aspect tehnico – economic ale
instalaţiilor electrice de forţă pentru un consumator industrial.
Capitolul I prezintă utilitatea dar şi conţinutul tehnic al dimensionării corecte a reţelelor
de joasă tensiune şi elementele componente ce stau la baza acestora.

În Capitolul II am punctat felul cum se poate realiza o reţea de joasă tensiune, toate
procesele necesare realizarii acestei lucrări ( stabilirea traseului, executarea fundaţiilor,
săparea gropilor şi sprijinirea lor, turnarea betonului, realizarea fundaţiilor şi montarea
stâlpilor).

În Capitolul III am prezentat caracteristicile instalaţiilor folosite la realizarea reţelei de

joasă tensiune.

-6-
În Capitolul IV am detaliat lucrările ce se efectuează la postul trafo, linia electrică
subterană (LES) şi linia electrică aeriană (LEA).

În urmatoarul capitol este realizată o prezentare de ansamblu a elementelor ce stau la

baza protecţiei mediului şi mijloacelor de Securitate şi Sănătate a Muncii, fiecare fiind
esenţiale în derularea acestui proces.

CAPITOLUL 1
-7-
 1.1GENERALITAŢI ALE INSTALAŢIILOR ELECTRICE DE DISTRIBUŢIE
ŞI ALIMENTARE LA TENSIUNE JOASĂ

Energia electrică prezintă o serie de avantaje în comparaţie cu alte forme de

energie, şi anume:

- producerea energiei electrice în centrale electrice are loc in condiţii economice

avantajoase;

- energia electrică poate fi transmisă la distanţe mari;

- la locul de consum, energia electrică poate fi transformată în condiţii economice în
alte forme de energie;
- energia electrică poate fi divizată şi utilizată în părţi oricât de mici, după necesitaţi;

Dezavantajul pe care îl prezintă energia electrică în comparaţie cu alte forme ale

energiei constă în aceea că nu poate fi stocata (înmagazinată). Energia electrică trebuie
produsă în momentul în care este cerută de consumatori. Există soluţii tehnice de
stocare (înmagazinare) a energiei electrice dar aplicarea lor este costisitoare.
In cele ce urmează a fi expuse vor fi utilizate noţiunile: instalaţie electrică,
echipament electric, receptor electric, reţea electrică, sistem electroenergetic, sistem
energetic.

Pentru a preciza conţinutul acestor noţiuni este necesar să ne oprim asupra unor
definiţii.

Prin instalaţie electrică se înţelege ansamblul de echipamente electrice

interconectate, situat într-un anumit spatiu, care are o funcţionalitate bine determinată.
Echipamentele instalaţiilor electrice sunt constituite din totalitatea maşinilor,
aparatelor dispozitivelor şi receptoarelor electrice interconectate între ele.
Receptoarele electrice sunt acele elemente ale echipamentelor electrice care
transformă energia electrică în altă formă de energie (mecanică, termică, luminoasă,
etc.)
Se numeşte reţea electrică, ansamblul instalaţiilor prin intermediul cărora energia
electrică este transmisă de la centralele de producere, la consumatori. Conform acestei
definiţii, reţeaua electrică cuprinde atât liniile cât şi staţiile de transformare/de
conexiuni. Cele mai răspândite reţele electrice sunt cele de curent alternativ trifazate.
-8-
Reţelele electrice de curent continuu de foarte înaltă tensiune se utilizează din ce în ce
mai mult la transportul puterilor foarte mari, la mari distanţe. Din reţelele electrice de
curent alternativ, tensiunile necesare se obţin cu ajutorul transformatoarelor de putere.
Modificarea tensiunii reţelelor electrice de curent continuu de foarte mare tensiune, se
face după trecerea în curent alternativ cu ajutorul invertoarelor. Invertorul este un
echipament – instalaţie elctrică care transformă tensiunea continuă în tensiune în
tensiune alternativă, permiţând transferul energetic de la o sursă de curent continuu la o
reţea de curent alternativ, fără a trece prin altă formă intermediară de energie.

După nivelul de tensiune, se deosebesc :

● Reţele electrice de joasă tensiune (sub 1 kV) ;

● Reţele electrice de medie tensiune (între 1 kV şi 35/60 kV) ;

● Reţele electrice de înaltă tensiune (110 kV) ;

● Reţele electrice de foarte înaltă tensiune (220, 400 şi 750 kV ) ;

După destinaţie, se deosebesc :

● Reţele electrice de distribuţie cu tensiunea de până la 110 kV (inclusiv) ;

● Reţele electrice de transport au tensiunea superioară valorii de 110 kV ( 220, 400 şi

750 kV)

Tensiunile nominale standardizate în reţelele elctrice trifazate din ţara noastră

sunt: 230 V/400 V/690V/ 6 kV/ 10 kV/ 20 kV/ 110 kV/ 220 kV/ 400 kV şi 750 kV.

După structura lor, reţelele elctrice pot fi radiale şi buclate.

Reţelele radiale alimentează consumatorii pe o singură cale, în timp ce reţelele

electrice buclate asigură alimentarea consumatorilor pe cel puţin două căi, ceea ce
conferă siguranţă mai mare.

După modul de construcţie, reţelele electrice pot fi cu linii aeriene sau cu linii
subterane. (în cablu).

Se numeşte sistem electroenergetic sau sistem electric, ansamblul instalaţiilor şi

echipamentelor care care concură la producerea, transportul şi distribuţia energiei

-9-
electrice. Conform acestei definiţii în sistemul energetic sunt incluse generatoarele,
reţelele electrice şi consumatorii.

Ansamblul instalaţiilor electrice de producere, transport, distribuţie şi consum de

energie electrică, care au în comun un sistem continuu de producere şi consum,
formează un sistem electroenergetic.
Schema simplificată a unui sistem electroenergetic cuprinde: generatoare sincrone,
staţii electrice de transformare ridicătoare de tensiune; linii electrice aeriane de
transport; staţii electrice de transformare coborâtoare de tensiune, linii electrice
aeriane/linii electrice subterane de distributie, receptoare electrice de medie tensiune,
posturi de transformare, receptoare electrice de joasă tensiune.
Producerea energiei electrice este realizată de generatoare sincrone. Pentru
reducerea pierderilor de energie electrică pe instalaţiile de transport, se impune
creşterea tensiunii cu transformatoarele ridicatoare de tensiune din staţia de
transformare, de la 6 kV sau 10 kV (tensiune la bornele generatorului), la 110 kV, 220
kV, 440 kV, etc. În felul acesta pentru aceeaşi energie transportată, curentii din liniile
de transport sunt mult mai mici.
Transportul energiei electrice spre consumatori se face prin mai multe linii electrice
aeriene (LEA). La consumator tensiunea este micşorată de transformatoarele staţiei
coborâtoare de tensiune până la nivelul 6 kV, 10 kV sau 20 kV. De la bornele
secundarelor transformatoarelor din statiile de transformare coborâtoare , prin linii
electrice subterane LES, se alimentează consumatorii de medie tensiune (în general
motoare de medie tensiune care acţionează masini de lucru importante ca suflante,
exhaustoare, compresoare, etc.) şi posturile de transformare care sunt situate în
“centrele de greutate” ale consumului de energie electrică, dintr-o anumită zonă a unei
întreprinderi industriale sau a unei localităţi. Transformatoarele din posturile de
transformare scad nivelul tensiunii de linie la 0,4 kV. De la barele secundare ale
transformatoarelor din posturile de transformare se alimenteaza cu energie electrica
consumatorii de joasă tensiune.

Se numeşte sistem energetic, ansamblul instalaţiilor existente în cadrul proceselor

de producere, transformare, distribuţie şi utilizare a tuturor formelor de energie,
începând de la forma brută a acesteia şi terminând cu forma ei utilă la consumatori. Pe

- 10 -
lângă cazane, turbine, generatoare, liniile electrice şi termice, în acest ansamblu trebuie
incluse:

- sursele de energie primară (minele de cărbuni, sondele de petrol şi gaze, lacurile

de acumulare), a căror energie primară este transformată, în centralele electrice, în
energie electrică şi termică.

- instalatiile de transport a energiei primare la centrala de producere a energiei

electrice;

- instalatiile de convertire a energiei primare în energie mecanică;.

Sistemele energetice, în general, au un caracter regional în sensul ca principalii
consumatori sunt grupati într-o anumita zonă în jurul centralei care produce energia
electrică. Pentru asigurarea continuitatii alimentarii cu energie electrica a
consumatorilor de mare importanta, în cazul aparitiei unui deranjament în instalaţiile de
producere şi de transport a energiei electrice ale sistemului electroenergetic, se impune
interconectarea tuturor sistemelor energetice regionale. La nivelul întregii tari, prin
interconectarea sistemelor energetice regionale rezultă sistemul energetic naţional.
Sistemul energetic naţional are o configuraţie complexă continând mai multe noduri.
Nodurile sistemului energetic national sunt formate din staţiile de transformare ale
centralelor electrice, ale staţiilor electrice de transformare, etc.

1.2ELEMENTE COMPONENTE ALE LINIILOR ELECTRICE

1.2.1 Elementele componente ale liniilor electrice aeriene

1.2.1.1Conductoarele

Conductoarele liniilor (LEA) se împart în două grupe:

- conductoare active, care servesc la transformarea energiei electrice;

- 11 -
- conductoare de protecţie (de gardă) care au rolul de a proteja liniile împotriva
supratensiunilor atmosferine. Conductoarele de protecţie se utilizează în cazul liniilor
electrice aeriene cu tensiunea de 110 kV şi mai mult (220, 400 şi 750 kV).

Conductoarele pot fi realizate dintr-un singur metal sau două metale, în acest caz
unul având rezistenţa electrică mai mică (aluminiul), iar celălalt (oţelul) având
rezistenţa mecanică mai mare.

Conductoarele cu un singur metal se utilizează în cazul liniilor electrice aeriene de

joasă tensiune (j.t.), iar condensatoarele cu două metale (OL-AL) se utilizează în cazul
liniilor electrice aeriene de medie tensiune (m.t.), înaltă tensiune (i.t.).

Pentru conductoare prezintă interes următoarele caracteristici :

- rezistivitatea ,exprimată în [Ωmm2/m];

- greutatea specifica , exprimată în [daN/m3];
- rezistenţa la rupere , exprimată în [daN/mm2];
- coeficientul de dilatare termică , exprimat în [l/grd];
- modulul de elasticitate , [daN/mm2].

Din punctul de vedere constructiv, conductoarele pot fi masive (unifilare),

multifilare (funie), şi tubulare. Cea mai largă utilizare o au conductoarele funie din unul
sau două metale.

La LEA conductoarele active care folosesc materiale (OL-AL), firele de oţel preiau
eforturile mecanice, iar cele de aluminiu care formează straturile exterioare, sunt
parcurse de curentul electric, ele având o rezistivitate mult mai mică.

Conductoarele din oţel se utilizează în construcţia LEA, drept conductoare de

protecţie împotriva descărcărilor atmosferice.

1.2.1.2. Izolatoarele servesc la fixarea de stâlpi a conductoarelor LEA şi la izolarea

acestora faţă de pămnt sau faţă de stâlpi.

Pentru a asigura o bună funcţionare a liniilor electrice, izolatoarele trebuie să

îndeplinească o serie de condiţii electrice şi mecanice.

Din punct de vedere electric, calitatea unui anumit tip de izolator este definită de:

- 12 -
a) tensiunea de conturnare, care reprezintă tensiunea la care apar descărcări electrice
de-a lungul izolatorului, între conductor şi consola stâlpului.

b) tensiunea de străpungere, care reprezintă tensiunea la care descărcarea între

conductor şi consolă, are loc prin masa izolatorului;

c) linia de fugă specifică, exprimată ca raportul dintre lungimea totală a liniei de fugă a
izolatorului, exprimată în centimetri, şi tensiunea cea mai ridicată a reţelei, exprimată în
kilovolţi (cm/kV); lungimea totală a liniei de fugă este lungimea minimă măsurată pe
suprafaţa izolaţiei externe între părţile metalice cu potenţial electric diferit. Când
izolaţia este compusă din mai multe elemente separate prin părţi metalice, drept
lungime a liniei de fugă a izolaţiei se consideră suma lungimilor liniilor de fugă ale
diferitelor elemente, exclusiv părţile bune conducătoare de electricitate.

Tipurile de izolatoare şi izolatoarele, pot fi grupate în două mari categorii:

a- izolatoare suport sau rigide;

b- izolatoare de trecere;

Izolatoarele suport se folosesc pentru aparate şi pentru liniile aeriene de joasă şi

medie tensiune.

Izolatoarele sunt de tip carcasă (cu capac) şi de tip tijă (baston).

Izolatoarele de suspensie cu capac au ca părţi componenete: corpul izolatorului,

capa, tija, presa pentru fixarea tijei şi chitul pentru izolatoare.

Se folosesc sub formă de lanţuri de susţinere sau de întindere, unul sau două în
paralel, după tipul stâlpului.

Izolatorul tijă este format dintr-un corp de porţelan cu mai multe talere şi cu două
armături la capete. O tijă poate constitui izolaţia unei faze la 110 kV, două tije în serie
la 220 kV, trei tije la 400 kV.

Izolatoarele de exterior lucrează în condiţii îngreunate de precipitaţiile atmosferice

(ploi, zăpadă, ceaţă, rouă, gheaţă) şi de poluare marină sau industrială.Profilul
izolatoarelor are nervuri (rile) inelare în formă de umbrelă, de pe care apa să picure,
fără să se prelingă pe suprafaţa izolatorului, deoarece pelicula de apă ar favoriza
conturnarea.

- 13 -
 Culoarea glazurii este inchisă, maro/cafenie pentru a se încălzi mai repede sub
acţiunea radiaţiilor solare şi a se elimina rapid umiditatea produsă de rouă. Această
culoare permite o identificare mai rapidă a fisurilor în masa izolatorului (apar urme albe
de fisură).

În instalaţiile de interior este preferată glazura albă, pentru a se observa mai uşor
depunerile de praf. Izolatoarele de interior au nervurile inelare, cu profilul triunghiular.

Izolatoarele compozite reprezintă ultima generaţie de izolatoare.

Avantajele utilizării acestui tip de izolator sunt:

- Utilizare pe scarã largã, chiar şi în cele mai extreme conditii meteo, praf, poluare;

- Materialul siliconic hidrofobizeazã depunerile de impuritãti (ruginã, praf de ciment,

excremente de pãsãri) şi astfel împiedicã conturnarea izolatoarelor în mediu umed

- Transport si montaj fãrã deteriorare, montare rapidã si usoarã, sigurantã în

functionare, întretinere minimã în timpul exploatãrii

- Masã redusã.

1.2.1.3. Armături şi cleme

Sunt piese metalice care susţin condensatoarele şi izolatoarele şi servesc la fixarea şi

asamblarea lor. Sunt fabricate din oţel forjat sau din fontă turnată şi sunt protejate prin
turnare la cald. Formele lor sunt diferite, după scopul în care sunt folosite.

Tipuri de armături:

- armături pentru fixarea izolatoarelor;

- armături pentru protecţia izolatoarelor contra arcului electric (au rolul de a depărta
arcul electric de izolator, eliminând consecinţele efectului termic al arcului electric,
asupra glazurii izolatorului).

- 14 -
- armături antivibratoare pentru conductoare (au rolul de a reduce solicitările în
conductoare, datorită vibraţiilor care apar în timpul funcţionării LEA).

Există cleme pentru:

- fixarea conductoarelor de izolatoare;

- fixarea de stâlpi a conductoarelor de protecţie;

- cleme de legătură (îmbinare/joncţiune a conductoarelor)

- piese distanţiere pentru conductoarele fasciculare.

Conductoarele fasciculare pot fi doua la 220 kV, trei la 400 kV (dispuse în formă de
triunghi) şi cinci la 750 kV (dispuse în formă de pentagon).

Este important de reţinut faptul că gradul de murdărire sau poluare a suprafeţei

izolatorului, are o mare influenţă asupra comportării acestuia la conturnare.

In vederea îmbunătaţirii comportării în exploatare a izolatoarelor care funcţionează

în zonele III şi IV de poluare, acestea sunt tratate cu vaselină (unsoare) siliconică.Se
precizează faptul că izolatoarele din sticlă trebuie tratate (unse) cu vaselină minerală,
deoarece în cazul tratării cu vaselină siliconică la suprafaţa acesteia, apar descărcări
superficiale care pot afecta glazura izolatorului.

Din punct de vedere mecanic, izolatoarele trebuie să suporte eforturile transmise de

conductoare, fie că preiau numai greutatea conductoarelor, a chiucirii şi presiunea
vântului pe conductoare (cazul izolatoarelor de susţinere), fie că la acestea se mai
adaugă eforturile de tracţiune din conductoare (la izolatoarele de întindere).

Izolatoarele se pot realiza din sticlă, porţelan şi materiale compozite.

1.2.1.4. Stâlpii

Stâlpii LEA au rolul de a sustine conductoarele si se pot clasifica astfel :

a)Dupa rolul pe care îl au : de sustinere, întindere sau traversare.
Stâlpii de sustinere servesc la sustinerea conductoarelor si sunt folositi în
aliniament. În unele cazuri se pot folosi si stâlpi de colt sau terminali.
Stâlpi de întindere se utilizeaza pentru fixarea conductoarelor prin întindere, ca
puncte de sprijin în lungul liniei, în locuri determinate de conditiile de functionare a
liniei (în colt sau ca stâlpi terminali) precum si în cazuri speciale (traversari).
Stâlpii de traversare se folosesc la traversari, în aliniament, în colt sau ca stâlpi
terminali.
- 15 -
Toate tipurile de stâlpi se pot echipa atât cu izolatoare suport, cât si cu
izolatoare de întindere si de asemenea se pot ancora.
Toti stâlpii sunt prevazuti cu dispozitive pentru legarea la nul a tuturor partilor
metalice ale stâlpului (armatura stâlpului de beton) si a echipamentului electric,
inclusiv armaturile de fixare a izolatoarelor de nul la priza de pamânt pentru protectie.
La stâlpii de lemn aceasta legatura se executa aparent, conductorul de coborâre se
protejeaza mecanic pe toata lungimea (mai putin portiunea de 0,5 m de la sol unde se
monteaza presa de separatie) cu o sipca de lemn. Acesti stâlpi de lemn se marcheaza
cu un cerc de culoare rosie.
b)Dupa materialul din care sunt facuti : de lemn, din beton armat.

Stâlpii de lemn

Se folosesc la constructia liniilor electrice si a celor de telecomunicatii.

Adaosurile sunt piese de lemn rotund care servesc la fixarea în pamânt sau la
sprijinirea stâlpilor.
Dupa specia lemnoasa din care se fasoneaza, stâlpii si adaosurile din lemn pot
fi din :
-rasinoase : molid, brad, pin, lorice.
-foioase : stejar, gorun, gârnita, salcâm.
Stâlpii de lemn au ca avantaje : pret de cost relativ redus, manipulare si montare
usoara, rezistivitate mare si o elasticitate proprie.
Dezavantajul principal îl constituie putrezirea, care limiteaza durata lor de
folosire la 3-10 ani. Pentru cresterea duratei de utilizare la 10-20 ani, stâlpii si
adaosurile de rasinoase se impregneaza cu substante antiseptice ca sulfat de cupru,
crenzot, etc. Stâlpii si adaosurile de foioase se pot utiliza si neimpregnati, fiind
obligatorie însa carbonizarea superficiala pe portiunea care se îngroapa în pamânt plus
30 cm.
Stâlpii de lemn pot fi prevazuti cu adaosuri simple sau duble, de lemn
impregnat, beton armat sau beton precomprimat, pe portiunile de linie care trec prin
zone locuite sau oriunde se considera oportuna folosirea acestora.
Din punct de vedere constructiv stâlpii de lemn pot fi simpli sau compusi.

- 16 -
Stâlpul simplu se monteaza în gropi circulare a caror dimensiuni în terenuri normale si
executie manuala sunt date în tabelul următor:

Stâlpii de lemn compusi pentru LEA (STAS 888-69) sunt de mai multe tipuri şi se
utilizeăză astfel :

- 17 -
-Tipul AI, ca stâlp de întindere în aliniament, de capat, de colţ
-Tipul AC, AP, ca stâlp de colţ şi de capăt
-Tipul D, ca stâlp de susţinere şi de colţ.
Detaliile pentru ansamblarea părtii superioare şi a părtii inferioare a stâlpilor de
lemn compusi de tipul AI, AC precum şi a părtii inferioare a stâlpilor tip AP sunt
prezentate în figura de jos, în care reperele s-au notat astfel :
1-stâlp de lemn;
2-chituc de lemn rotund;
3-pană de lemn de stejar;
4, 5, 6-bulon filetat la capete;
7-şaibă pătrată;
8-piuliţă hexagonală;
9-traversa de lemn.
Pentru lungimile de 12 si 14 m se pot folosi stâlpi compusi de dimensiuni mai
mici, prelungiti prin adaosuri de lemn.

- 18 -
Stâlpii din beton armat

Acesti stâlpi au o largă utilizare în cadrul LEA de joasă tensiune. Au o serie de

avantaje cum ar fi : economisesc lemnul, durată lungă de utilizare, cost relativ redus,
cheltuieli mici pentru întretinere.
Ca dezavantaje se mentionează : greutatea mare şi fragilitatea la manipulare.
După procedeul folosit pentru compactarea betonului, stâlpii de beton armat se
împart în trei categorii :
-stâlp din beton centrifugat (fig.12.10.a)
-stâlp din beton vibrat (fig.12.10.b)
-stâlp din beton precomprimat, centrifugat sau vibrat.
Materialele de baza din care se execută acesti stâlpi sunt :

- 19 -
 -betonul, care preia efortul de compresiune;
-armatură de otel, care preia efortul de întindere.
Notarea stâlpilor se face prin grupuri de litere si cifre astfel :
-prima litera indica tipul produsului si anume : - S –stâlp; W – vârfar; K –
consola.
-a doua litera indica tehnologia de fabricatie : C- centrifugat; V – vibrat; E –
vibrat precomprimat.

Grupul de cifre se referă la caracteristicile funcţionale (înaltime, tensiune,

număr de circuite, sarcină la vârf, etc.) ce se stabilesc prin documentatia de produs.
Tipuri de stâlpi :
-stâlpi din beton centrifugati SC –10 - 001
002
004
005
sunt utilizati ca stâlpi de sustinere, de colt si terminali :
-stâlpi din beton armat centrifugat tip SF si SFP, se utilizează în comun pentru
linii de energie electrică, tractiune electrică şi telecomunicatii ;
-stâlpi din beton armat pentru iluminat, tip I , echipati cu console
adecvate ;
-stâlpi din beton armat vibrat SV 10001 si SV 10002, se utilizeaza ca stâlpi de
sustinere, de colt si terminali.

- 20 -
Ancoraje pentru stâlpii liniilor electrice
Toti stâlpii, indiferent de locul lor în cadrul liniei electrice, se pot monta atât cu
ancora cât şi fără ancoră.
Ancora se monteaza pe directia rezultantei forţelor de tractiune ale conductoarelor.

Tipurile şi piesele componente ale ancorajelor pentru stâlpi din lemn ai LEA
până la 1 kV şi ai celor de telecomunicatii sunt prezentate în figura de mai sus.
Piese componente :
1– cablu zincat;
2 -sârmă zincată;
3 -placă de protectie din bandă de oţel;
4 -cârlig de ancorare din oţel;
5,6 -cleme;
7, 8, 9, -izolator de ancoră;
10 -pavază din sârma zincată;
11, 12 –vergea
13 –vergea de ancoraj la stânca sau zid;
14 –placă de ancoraj din beton armat;
15 –brat de ancoraj;
16 –întinzator;
17 –stâlp (pop) de ancorare.

- 21 -
1.2.2 Elementele componente ale liniilor electrice în cablu

Acest tip de linii se realizează aproape exclusiv în oraşe şi incinte industriale, unde
din considerente urbanistice, nu se pot utiliza liniile aeriene, iar în unităţile industriale
pentru a nu îngreuna desfăşurarea normală a proceselor tehnologice.

Se mai folosesc şi în cadrul centralelor, staţiilor electrice de transformare precum şi

de traversarea unor ape. LES se folosesc de la joasă tensiune (380 kV) la foarte înaltă
tensiune (400 kV).

Cablurile subterane sunt folosite în localităţile urbane şi acolo unde costul

suplimentar este justificat de alte consideratii, cum ar fi cel estetic de pildă. Un cablu
subteran de înaltă tensiune necesită instalaţii de răcire şi instalaţii suplimentare pentru
evitarea pierderilor în pământ. Din acest motiv el este mult mai scump decât o linie
aeriană.
In cazul cablurilor subterane sunt necesare straturi de izolaţie şi protectie. Dintre
materialele izolatoare remarcăm: hartia impregnată cu ulei, cauciucul natural şi sintetic,
materialele plastice cum sunt policlorura de vinil sau polietilena (utilizată de obicei in

- 22 -
locul cauciucului). Cablurile izolate cu hartie pot fi utilizate până la 400 kV, în timp ce
cablurile izolate cu cauciuc sau materiale plastice, numai până la 11 kV.
Protectia unui cablu cu izolatie de hartie impregnata este mai întâi realizată cu un
strat de plumb sau aluminiu pentru evitarea umezelii şi apoi cu un strat de bitum armat
sau fără armatură metalică, pentru evitarea coroziunii şi a distrugerii mecanice. Pentru
cablurile izolate cu cauciuc sau materiale plastice protecţia este determinată de
necesitaţile de serviciu.
a. Conductoarele

Materialele folosite sunt aluminiul şi în cazuri bine justificate, cuprul pentru

cablurile care alimentează consumatorii cu sarcini (încărcări) mari. Un cablu de energie
poate avea unu, două, trei sau patru conductoare. Al patrulea conductor, folosit la
cablurile de joasă tensiune, serveşte drept conductor de nul sau de întoarcere a
curentului.

Din punct de vedere al formei secţiunii există conductoare:

- monofazice;

- multifilare- rotunde;

- în formă de sector circular.

Pentru cablurile de înaltă tensiune şi foarte înaltă tensiune, conductoarele sunt

rotunde. Cele cu izolaţia de hârtie, şi circulaţie internă a uleiului, prezintă un canal
interior, care permite circulaţia uleiului.

b. Izolaţia cablelor de energie poate fi din:

- hârtie impregnată în ulei;

- policlorură de vinil (simbol PVC);

- polietilenă termoplastică (simbol PE);

- polietilenă reticulară (simbol XLPE).

c. Ecranarea – se utilizează la cablurile de tensiune nominală mai mare de 10 kV. Se

realizează prin aplicarea unui strat semiconductor peste conductor şi peste izolaţie.
Scopul ecranării cablurilor este de a uniformiza câmpul electric, eliminându-se

- 23 -
concentrarea câmpului electric în anumite zone ale instalaţiei. Stratul semiconductor
poate fi usor sau greu decojibil.

d. Mantaua din plumb sau aluminiu asigură etanşarea izolaţiei faţă de umezeală,
aceasta trebuie să fie maleabilă, pentru a suporta solicitările din timpul montajului.

La cablurile cu ulei sub presiune unde solicitările cresc, mantaua este întărită cu
benzi metalice. La cablurile uscate (cu izolaţia din polietilenă sau PVC) mantaua este
din material plastic – PVC sau polietilenă, la cele din ultima generaţie)

e. Invelişul de protecţie (mantaua) şi armătura (ecranul metalic al cablului).

Învelişul de protecţie este realizat din diferite materiale:

- un invelis pentru protectia anticorozivă format din unul sau două straturi de hartie sau
iută impregnate intr – o masa bituminoasa;

- o armatură metalică pentru preluarea şocurilor mecanice, formată din 1 – 2 straturi de

benzi de oţel aşezate în spirală, din sârmă sau altă ţesătură de oţel;

- iută sau altî ţesătură (1-2 straturi), impregnate, iar deasupra un praf de calcar sau
caolin.

1. Izolatoare pentru linii aeriene de

joasa tensiune

      - tip suport 

      - tip T 
      - tip ancora 
      Aceste produse se realizeaza
conform normelor DIN, ANSI sau
standardelor romanesti, si sunt
glazurate alb sau brun.

- 24 -
2. Izolatoare pentru linii electrice
aeriene de medie tensiune

      - izolatoare suport 

      - izolatoare tip tija
      - izolatoare de tractiune

- 25 -
 a) Console verticale pentru suporturi de tractiune.

b) Console orizontale de sustinere si de tractiune.

1.3 SCHEMELE RETELELOR DE ALIMENTARE

Conceperea schemelor reţelelor de alimentare, care fac legătura între posturile de

transformare şi tablourile de distribuţie la receptoare şi utilaje, reprezintă unul din
aspectele importante ale proiectării instalaţiei de joasă tensiune deoarece, aşa cum s-a
arătat mai sus, reţelele de distribuţie nu aplică dificultăţi deosebite.

Reţelele de alimentare de joasă tensiune pot fi organizate conform schemelor:

- 26 -
 radiale;
 cu linii principale;
 buclate;
 combinate.
a) Schemele de distribuţie radiale (arborescente) sunt utilizate pentru alimentarea
unor tablouri de distribuţie suficient de încărcate, montate relativ apropiat unele de
altele, cât şi în cazul tablourilor de distribuţie cu puteri cerute mari, distanţate, faţă
de care tabloul general ocupă o poziţie aproximativ centrala.

Reţelele de alimentare radiale, se pot realiza conform schemelor prezentate

în figura 1.3.1, după cum urmează:

 cu o singură treaptă, când tablourile secundare de distribuţie

(TS1...TS4) sunt alimentate direct de la tabloul general TG (Figura. 1.3.1,
a) ;
 cu mai multe trepte, caz în care distribuţia se realizează prin două
sau mai multe puncte de distribuţie intermediare. Pentru distribuţia radială în
două trepte, prezentată în figura 1.3.1, b, prima treaptă o constituie alimentarea
tablourilor principale T P1...TP3, iar a doua - alimentarea tablourilor
secundare TS1...TS10 de la cele principale.
Coloanele se diferenţiază în mod corespunzător în coloane principale,
respectiv secundare, în general, arareori se utilizează scheme radiale cu mai mult
de două trepte;

- 28 -
 în cascadă (figura. 1.3.1, c), situaţie în care la anumite tablouri de
distribuţie (TS1, TS2) se racordează alături de receptoare sau utilaje şi alte tablouri
de distribuţie (TS1I, respectiv TS2I), ca în cazul schemelor radiale cu mai multe
trepte. Tablourile secundare se consideră de diferite nivele, în sensul distribuţiei
energiei electrice spre receptoare, putându-se nota de exemplu TS3 - 1, TS3 - 2
ş.a.m.d., iar cele care alimentează numai receptoare şi utilaje, conform principiului
din figura 1.3.1, c. De remarcat că schema în cascadă rezultă din suprapunerea
unor scheme radiale cu numere diferite de trepte, combinaţia fiind datorată unor
linii de distribuţie (coloane) comune. Se recomandă evitarea formării a mai mult
de două trepte, din considerente de siguranţă în exploatare.

Figura. 1.3.2 - Reţele de alimentare cu linii principale :

a - nesecţionată, cu sarcini distribuite;

b - nesecţionată, cu sarcini concentrate;

c - secţionată.

De subliniat, în continuarea caracteristicilor că reţelele de alimentare

radiale se disting prin siguranţă în funcţionare din punct de vedere a selectivităţii.
Ca un dezavantaj poate fi reţinut şi faptul că tablourile generale sânt, în cazul
schemelor radiale, mai dezvoltate.

b) Schemele de distribuţie cu linii principale se folosesc pentru alimentarea

unor tablouri de distribuţie amplasate pe o aceeaşi direcţie faţă de tabloul general,

- 29 -
la distanţe relativ mici, iar mărimea încărcării acestor tablouri nu justifică folosirea
schemei radiale.

Reţelele de alimentare cu linii principale, prezentate în figura 1.3.2, pot fi:

 cu linii principale nesecţionate, cu sarcini distribuite (figura. 1.3.2, a)

sau concentrate (figura. 1.3.2, b);
 cu linii principale-secţionate (figura. 1.3.2, c).
În cazul utilizării barelor capsulate ca element constructiv pentru liniile
principale, reţeaua de alimentare poate avea una din configuraţiile prezentate în
figura 1.3.3, denumite scheme bloc transformator — linie principală din bare
capsulate.

Figura. 1.3.3 - Scheme bloc transformator - linie principali din

bare capsulate:

a - plecarea liniei principele într-o singuri direcţie;

b - plecarea liniei principale în două direcţii: (1 - linia principală; 2 -

derivaţii).

- 30 -
 Figura. 1.3.4 - Reţele de alimentare buclate:

a - în inel; b - tip plasa.

Linia principala se mai numeşte coloana magistrala sau simplu - magistrală,

iar liniile care se ramifică clin aceasta - derivaţii.

Schemele cu linii principale din bare capsulate sunt frecvent aplicate în

alimentarea cu energie electrica a unor secţii cu sarcini electrice mari, din uzine
metalurgice, constructoare de maşini, de prelucrare a minereurilor etc.

c) Schemele de distribuţie buclate se obţin prin reîntoarcerea capătului

liniei principale secţionate la punctul de alimentare de plecare. Aceste reţele
asigură în punctele de distribuţie pe care le alimentează o rezervă în linii, putând fi
utilizate în cazul unor grupe de receptoare de categoria a II-a.

În figura 1.3.4 sunt prezentate două tipuri posibile de reţele de alimentare

cu scheme de distribuţie buclate;

 în inel (simplu buclată), obţinută prin buclarea unei linii principale

secţionate, (figura. 1.3.4, a);
 tip plasă (complex buclată, figura. 1.3.4, b), care se compune din mai
multe reţele simplu buclate, în aceste scheme unele coloane sunt laturi
comune pentru două sau mai multe ochiuri, astfel încât rezerva în linii este
de minimum 100%.

- 31 -
 Siguranţa în exploatare a reţelelor buclate de joasă tensiune depinde de
modul de amplasare şi dimensionare a elementelor de protecţie.

d) Schemele de distribuţie combinate, cuprinzând linii radiale, principale şi

buclate se utilizează în mod curent, dată fiind diversitatea condiţiilor practice, în
care trebuie realizata distribuţia în joasă tensiune, în figura 1.3.5 sunt
prezentate două exemplificări de reţele de alimentare combinate.

Dacă se folosesc puncte de distribuţie intermediare, atunci alimentarea

tablourilor principale se poate realiza după o schemă, iar a celor secundare după
altă schemă; în acest caz se obţin scheme combinate între trepte de distribuţie.

Variantele tehnice ale schemelor reţelelor de joasă tensiune se analizează

din punct de vedere al siguranţei în funcţionare, se compară între ele pe baza
calculelor economice şi în această bază, se alege soluţia finală.

M
M
M

Figura. 1.3.5 - Reţele de alimentare în scheme de distribuţie combinate:

a - си linii radiale, principale şt buclate;

b - cu linii principale pentru sarcini concentrate sau distribuite.

- 32 -
 CAPITOLUL II

MOD REALIZARE RETEA 0.4 Kv

În cele ce urmează voi prezenta detaliat modul de realizare a unei reţele de 0.4 Kv.

2.1 Fixarea pe teren a traseului liniei

La stabilirea traseului trebuie să se ţină seama de diferite condiţii locale, astfel

ca linia să nu fie expusă deteriorărilor şi să fie accesibilă pentru verificări, control
şi
reparaţii. Traseul liniei de joasă tensiune se alege în lungul părţii carosabile a
drumului sau la marginea trotuarelor.
Stâlpii liniei de joasă tensiune să nu împiedice accesul în cladiri, intrarea în
ganguri. La întretăierea străzilor, stâlpii trebuie să fie instalati astfel încât să se
găsească în punctul de întâlnire al traseelor liniilor de pe ambele străzi. Tipul şi
înălţimea stâlpului se aleg astfel încât să se respecte distantele minime prescrise
dintre conductorul inferior şi sol sau diferite obstacole existente în faţa clădirilor.

2.2 Executarea fundaţiilor:

Dacă nu se cunoaşte natura terenului, toţi stâlpii se vor amplasa in fundaţie

turnată, conform planţei fundaţiilor.
Se va executa trasarea gropilor prin aliniere prin vizare şi jalonare.
Distanţele pînă la bornele alăturate se vor realiza prin măsurarea cu ruleta.
La distanta prevazută în proiect, se bate un ţăruş, marcând mijlocul gropii,
după care de o parte şi de alta a pichetului, atât pe aliniament cât şi
perpendicular pe aliniament se va bate la distanţa de 5m de la pichet ţăruşi
martori uniţi cu sfoară.
Se va proceda la trasarea gropilor prin măsurarea şi însemnarea cu
casmaua pe teren a dimensiunii gropii, astfel încât pichetul să fie in mijlocul
gropii.

2.2.1Săparea gropilor şi sprijinirea pereţilor:

Forma şi dimensiunea gropilor trebuie să corespundă pichetului de
execuţie.
Sprijinirea malurilor este obligatorie. Sprijinirea se poate face cu dulapi
metalici sau cu lemne.

2.2.2Turnarea betonului:
Pentru fundaţiile stâlpilor se foloseste beton clasa C6/7,5(B100) şi se trece
la vibrare după turnare. Pereţii gropilor se udă bine pentru a împiedica
absorbţia apei din beton.Betonul se toarnă cu 20 cm. peste nivelul solului.
După turnarea betonului se corectează şi se verifică abaterea de la
orizontabilitate a suprafetei superioare a fundaţiei cu ajutorul nivelei cu bule
asezate pe placa de suport.

- 33 -
 După executarea fundaţiilor se va întocmi documentatia pentru lucrări
ascunse în care să se ateste marca betonului utilizat. Documentatia se va
ataşa la procesul verbal de recepţie.
Pământul nefolosit rezultat din săpătură, după 4 zile se asejă în jurul
fundaţiei asfel încât să formeze suprafete înclinate pentru scurgerea apelor.
Pîmântul nefolosit se va transporta de la faţa locului.
După ridicarea şi fixarea stâlpilor, locul rămas între stâlp şi fundatie, se va
monolitiza cu beton clasa 12/15(B200).
Se va executa o căciulă din mortar de ciment sclivisit la fiecare stâlp.

2.2.3Fundaţii stâlpi

FUNDATII TURNATE STÂLPI 10002,10005

Dimensiuni:1x1x1,7 m
Hîncastrare=1,5m
Material fundaţii: beton B100
Material monolitizare: beton B200 (conf. 3.2. Lj-ft 47-89)

- 34 -
2.3 Montarea stâlpilor:

Pentru realizarea reţelei de distributie de joasă tensiune se vor monta stalpi de

joasă tensiune tip SC 10.002-sustinere şi stâlpi SC 10005-întindere .
Stâlpii SC 10.002 şi SC 10.005 se vor monta în fundaţie turnată.
Poziţionarea stâlpilor LEA 0,4 KV se va face pe domeniul public (trotuare) în
aşa fel încât să asigure realizarea branşamentelor pentru toate lotizările
propuse.
Stâlpii se vor monta conform PE 106/2003 ,fig. 4 a, pentru drumuri situate în
interiorul localităţilor:

Montarea stâlpilor se va realiza la o distanta de 1,00m faţă de limitele de

proprietate ale terenurilor, pe trotuarele existente, pe partea opusă
lotizărilor,pentru a nu afecta instalaţiile de apă,canalizare şi gaze deja
instalate sub trotuarele adiacente lotizărilor.

- 35 -
Stâlpii vor fi din beton armat centrifugat, turnaţi din beton cu inhibitori de
coroziune pentru protectia armăturilor metalice (hidrofobizati). Toţi stâlpii
montaţi se vor lega la nulul reţelei nou construite.
La amplasarea stâlpilor de reţea, se va ţine cont de modul de amplasare a
loturilor, în aşa fel încât la realizarea branşamentelor, conductorul de
branşament să nu intersecteze proprietăţile vecine beneficiarului de racord.
La capetele de reţea, la derivaţii , se vor monta conectoare de joasă
tensiune pentru scurtcircuitoare JT.
In conformitate cu prevederile PE 106/95 se vor respecta distanţele minime
ale fundatiilor stâlpilor, stâlpilor şi reţelei proiectate, în raport cu alţi
operatori de utilităţi din zonă.

2.4 Realizarea prizei de pământ

Prizele de pământ se vor realiza cu bandă OL-ZN 40x4 mm şi electrozi din Ol-
Zn profil ”T” 50x50x4 mm, cu lungimea de 1,6m montaţi în pământ la
adâncimea de 0,8 m.
Legătura de la priza de pământ la nulul reţelei se va face cu bandă Ol-Zn
40x4 mm fixată pe stâlpi cu brătări,cu piese de separaţie şi papuci bimetal.
Distanţa dintre doi electrozi va fi de min. 1,6m (lungimea electrodului).
Rezistenţa de dispersie a prizelor va fi < 10 ohmi la stâlpii terminali şi < 4 ohmi la
cutia de trecere LES-LEA.
Rezistenţa pe conductorul de nul ,măsurată în orice punct al retelei, nu va
fi mai mare de 4 ohmi.
Se racordează la instalaţia de protectie împotriva electrocutărilor prin
atingere indirectă toate elementele care nu fac parte din circuitele
curenţilor de lucru,dar care pot fi puse sub tensiune accidental in urma unui
defect.
Dacă la măsuratori nu se obtin valorile prescrise, se vor suplimenta banda
şi electrozii până la obţinerea valorii necesare.
Înainte de astuparea gropii, se va întocmi o schită exactă a instalatiei, se
va întocmi procesul verbal pentru lucrări ascunse şi se va intocmi buletinul
de verificare a rezistentei de dispersie şi a tensiunilor de atingere şi de pas.

- 36 -
2.5 Montarea fasciculelor de conductoare torsadate

Montarea fasciculelor de conductoare se execută după ce au fost plantaţi

toţi stâlpii. Se aduc la locul de montaj tamburii cu conductoare şi se face
desfăşurarea fasciculului prin rotirea tamburului susţinut în două cricuri.
Desfăşurarea trebuie făcută astfel încât fasciculul să nu fie târât pe pamânt
sau frecat de alte obiecte, pentru a nu se deteriora izolaţia.
Desfăşurarea şi tragerea fasciculului se poate executa manual sau cu troliul
mecanic, respectând indicatiile din cartea tehnică şi se realizează
întinderea lor la sageată cu ajutorul dispozitivului limitator al fortei de tragere.
Desfăsurarea şi montarea fasciculelor de conductoare torsadate nu sunt
permise dacă temperatura a scazut sub valoarea de +5 C.
Înnădirea conductoarelor se face cu cleme de înnădire şi întindere formate
din mufe de Al şi manşoane pentru refacerea izolaţiei. La înnădirea
conductoarelor componente ale fasciculului se va avea grijă ca înnădirile
să nu se execute toate în acelasi loc ci una în continuarea celeilalte. Distanta
minimă pe verticală de la fasciculul torsadat montat pe stâlpi, în
punctual de săgeata maximă, la sol, trebuie sa fie de 4 m, cu exceptia
portiunilor speciale de linie, unde se vor respecta prevederile de la cap. XI
din PE 106-2003.
Se va pastra o distanta minimă de 0.05m între conductoarele torsadate
montate pe acelasi stalp.
La montarea cablurilor se va avea în vedere respectarea limitelor forţei de
tragere maxime ,a razei de curbură minime şi a instrucţiunilor de mai jos

- 37 -
conform ENEL- „Ghid de proiectare si executare linii MT-JT cablu subteran
utilizare”.
Eforturile de tragere necesare în timpul operaţiunilor de pozare a cablurilor nu
sunt
aplicate învelişurilor de protectie, ci conductoarelor pentru care se recomandă să
nu
depaşească o solicitare de:50 N/mm2 pentru conductoare din aluminiu.
Din acest motiv, când pozarea cablului este efectuată cu ajutorul unui scripete cu
motor cu ambreiaj automatic cu cârlig; acesta trebuie să fie prevazuta cu
aparaturi pentru controlul continuu al fortei de tragere şi înregistrarea tragerii.
Este interzisă folosirea mijloacelor mecanice care nu corespund cerintelor de mai
sus.
Aplicarea tragerii trebuie să se efectueze treptat şi pe cat posibil în mod continuu
evitând întreruperile.
În timpul întregii faze de întindere nu trebuie să fie aplicate forţe de tragere mai
mari decât cele prevăzute de Normele în vigoare şi decât cele prescrise de
documentatia tehnică Enel.
Forţele de tragere nu trebuie să detemine scurgeri între conductor şi isolatorii
cablului;pentru aceasta sunt folositi ciorapi de tragere autocontractant legaţi la
manşoane mobil capabile să descarce momentele de torsione care se crează pe
funia de tragere.
Desfăsurarea cablului din bobina trebuie să se faca prin rotatie mecanică sau
manuală a acesteia.
Este interzisă rotirea tamburului prin tragerea cablului în sine cu scopul de a evita
solicitarea necorespunzatoare a cablului.
Alte metode de tragere pot fi utilizate de către Anteprenor prin cererea in prealabil
a autorizării de la Enel.
În plus trebuie să se tina cont de faptul că pentru pozarea cablurilor în prezenţa
apei, cu scopul de a evita infiltrări sub mantaua externă sau intre firele cablurilor
conductorilor care în timp ar putea provoca oxidări dăunatoare, va fi necesar să
se prevadă sigilarea adecvată între cablu şi dispozitivul de ancorare.
În timpul operaţiunilor de pozare a cablurilor pentru instalare fixa, dacă nu este
altfel indicat în normele specifice sau chiar de către constructori, Normele NTE
007/2008 prescriu faptul că razele de curbura măsurate pe generatoarea internă
a cablurilor, nu trebuie să fie mai mici de 15 D pentru cabluri cu izolatie
sintetica unde D = diametru extern.
Pentru cabluri multipolare alcătuite din mai multe cabluri unipolare cu
cordon şi elice vizibila, diametrul D condiderat de referinta este egal cu 1,5
ori diamertul extern al cablului unipolar de dimensiuni mai mari.
Depăşirea acestor limite ar putea genera deformări permanente pe cablu
compromiţand fiabilitatea în exploatare.

- 38 -
 Cablul pentru JT cuadripolar cu elice vizibila cu conductoare în
Aluminium şi izolat in HEPR sau XLPE(ARG7RX - 0,6/1 kV – ARE4* RX-
0,6/1kV)
Formaţie (n° x m m 2) 3 x 150+ 95N are:
- raza de curbură minimă de 0,79 m
- forţa de tragere maximă de 27250 N.

2.6 Determinarea săgeţii

Înainte de întinderea conductorului se execută lucrări necesare pentru

măsurarea săgetii. Pentru determinarea săgeţii de montaj, temperatura aerului se
măsoară cu ajutorul unui termometru special, cu rezervorul de mercur înfăşurat cu
foiţă de staniol suspendat la o înălţime de aproximativ 3-4 m deasupra solului în
apropierea liniei. Săgeata se ia din tabelul de săgeti din proiectul lucrarii pentru
deschiderea aleasă şi pentru temperatura de montaj citită la termometru.
Dacă nu este dată în tabelul de săgeti, aceasta se determină prin interpolare, se
iau din tabel săgeţile pentru temperaturile cele mai apropiate, care încadrează
temperatura de montaj şi se calculează săgeata corespunzatoare acestei
temperaturi. Săgeata şi lungimea conductorului între punctele de susţinere se
calculează cu formula: I = a2g/βσ0) şi l = a + a3g2 / (24σ20), unde a este deschiderea
(distanţa pe orizontală măsurată între punctele de suspensie), g - greutatea
specifică a conductorului (N/m3), a0 - efortul unitar dat de forţa orizontală, care
depinde de temperatură şi de g. Calculând săgeţile la diferite temperaturi, pentru
diferite deschideri ale liniei se întocmesc tabele de montaj, cu ajutorul cărora se
Întind conductoarele. Liniile electrice de energie subterane sunt executate cu
cabluri de energie şi se folosesc, în general, în reţelele electrice de distribuţie.
Înainte de punerea în funcţiune şi periodic, în exploatare, izolaţia cablurilor liniei
electrice de energie subterane se încearcă cu tensiune înaltă continuă, egală cu 5
Un, obţinută de la redresoare cu kenotroane, timp de 30-40 de minute. Valoarea
rezistenţei de izolaţie se determină cu ajutorul curentului de fugă citit la un
miliampermetru. Utilizarea tensiunii alternative la încercarea caidurilor de înaltă
tensiune nu este recomandabilă, datorită puterii reactive mari, determinate de
reactanţa capacitivă a cablurilor. Calculul electric de dimensionare a liniilor
electrice de energie urmăreşte determinarea secţiunii conductoarelor în funcţie de
puterea transportată şi de lungimea liniei, ţinând seama de încălzirea admisibilă şi
de pierderile de tensiune admise.

- 39 -
 CAPITOLUL III
CARACTERISTICILE INSTALAŢIILOR

3.1 STÂLPII

3.2CABLURI, CONDUCTOARE

CABLU LEA JT-conform DC 4182/2 RO norme unificate ENEL:

Cabluri de joasa tensiune tetrapolare cu elice vizibila pentru montare aeriana
izolate in
XLPE cu neutru central conductor din aliaj de aluminiu si fara invelis extern din
XLPE.

I – Conductor II – Invelis izolant III - Invelis extern IV –Marcare V – Miezul

neutrului

- 40 -
 CARACTERISTICILE CABLURILOR

(1) Cablurile trebuie să poată fi instalate la o temperatura minimă

de 0° C.
(2) Valorile capacitatii sunt valabile în regim permanent pentru
cablurile puse fiecare in urmatoarele conditii:
o temperatură a mediului : 40° C;
o temperatura conductorului de fază: 85° C;
o temperatura conductorului neutru: 65° C.
(3) Valorile curentului nominal termic de scurtcircuit sunt valabile în
următoarele conditii:
o durată a scurtcircuitului: 1 s;
o temperatură iniţială a conductorilor: egală cu temperatura maximă
admisă în regim permanent (vezi nota 2);
o temperatură finală a conductorilor de fază: 250° C;
o temperatură finală a conductorului neutru: 180° C.

1. TENSIUNE NOMINALA
Uo /U = 0,6/1 kV, pentru sisteme cu tensiune maximă 1,2 kV.
2. INDICAŢII DE CONSTRUCŢIE
Caracteristicile conductorilor, a invelişului izolant şi a învelişului de protectie
extern trebuie să fie conforme cu prevederile din tabelul ENEL DC 4908, şi/sau
celor precizate, modificate sau integrate ulterior.
2.1 Miezul fazei
- Conductori: din aluminiu semicrud, din coarda rigidă rotundă compactă;
stratul
extern trebuie să aibă pasul maxim al corzii “20d”. Conductorul trebuie să fie
întreg şi fără defecte superficiale.
- Înveliş izolant: din polietilenă reticulată (XLPE) tip SR HD 626 – TIX 7,
culoare

- 41 -
neagră aplicată prin procedură de extrudare cu un singur strat; trebuie să
constituie un învelis cilindric compact şi trebuie să se poata separa usor de
conductor.
- Înveliş de protectie extern: o membrană din polietilenă reticulată (XLPE) tip
SR HD 626 – TMX1, culoare gri RAL 7001, lipită de izolatie; compactă, fără
defecte şi aplicată în mod uniform.
2.2 Miezul neutrului
- Conductor: din aliaj de aluminiu, din coardă rotundă necompactă, orientat spre
stânga şi cu pasul maxim al franghiei “20 d”; nu sunt admise suduri pe nici unul
dintre firele elementare ale corzii. Conductorul trebuie să fie intreg şi fără defecte
superficiale.
- Înveliş izolant: din polietilenă reticulat (XLPE) tip SR HD 626 – TIX 7, culoare
gri RAL 7001, aplicată prin procedură de extrudare cu un singur strat; trebuie să
constituie un învelis cilindric compact şi trebuie să se poată separa usor de
conductor.
2.3 Lipirea miezurilor
Miezurile de fază se lipesc pe elicea vizibilă în jurul miezului neutrului, orientaţi
spre dreapta, cu pasul cuprins intre 680 mm si 860 mm, pentru cablu 3x35+54,6N
şi cuprins între 820 si 1030 mm, pentru cablu 3x70+54,6N.
3. MARCARE
Caracteristicile ştanţelor de pe învelişul extern al miezurilor sunt indicate in
Tabelul
ENEL DC 4908.
Exemplu de ştanţă pe învelişul extern al miezurilor:
ENEL ARE4*-0,6/1 kV 54,6 XXXXX B 01 2003 12 0000 pentru miezul
neutrului ENEL ARE4*E4X*- 0,6/1kV 70XXXXX B 01 2003 12 FASE x …
FASE x … pentru miezul fazelor 1-2 si 3
N.B. – Pentru utilizarea asterixului a se vedea documentul ENEL DC 4908
4. AMBALARE ŞI DIMENSIUNI
Caracteristicile ambalajului şi lungimea bucătilor de cablu sunt indicate in Tabelul
ENEL DC 4908.
5. NORME ŞI PRESCRIPŢII PENTRU CONSTRUIREA, OMOLOGAREA
ŞI FURNIZAREA
- Construire: Documentul ENEL DC 4908
- Omologare: Documentul ENEL DC 4866
- Furnizare: Documentul ENEL DC 4828
6. UNITATEA DE MASURĂ
Metru

CABLU LES 0,4 Kv- conform norme unificate ENEL DC 4146 RO

Cabluri pentru joasă tensiune tetrapolare cu elice vizibila cu conductoare de
aluminiu izolate cu cauciuc etilen-propilenic cu modul elastic mărit, sau cu XLPE,
sub manta de PVC ARG7RX-0,6/1 kV - ARE4*RX-0,6/1 Kv.

- 42 -
I – Conductor II – Izolatie III – Manta IV - Marcaj

CARACTERISTICI ALE CABLURILOR

(1) Valorile capacităţii de transport sunt valabile în regim nominal pentru cabluri
pozate individual în tub, la o temperatură a conductorilor de fază de 90° C şi de
asemenea:
- pentru pozare în tub sau conductă aeriană: - temperatura mediu: 30° C
- pentru pozare în tub subteran: - rezistivitate termică a terenului: 1° C · m/W
- temperatura terenului: 20° C
- adâncime de pozare: 0,8 m
(2) Valorile curentului termic de scurtcircuit sunt valabile în urmatoarele conditii:
- durata scurtcircuitului: 1 s;
- temperatura initială a conductoarelor: egală cu temperatura maximă admisibilă
în regim nominal (v. nota 1);
- temperatura finală a conductoarelor de fază: 250° C.

1. TENSIUNE NOMINALĂ
U0/U = 0,6/1 kV, pentru sisteme cu tensiune maximă 1,2 kV.
2. PRESCRIPTII CONSTRUCTIVE

- 43 -
Caracteristicile conductoarelor, ale izolatiei şi ale învelisului de protectie trebuie
să fie în conformitate cu prescriptiile documentului ENEL DC 4908RO, şi/sau cu
precizarile, modificarile sau completarile de mai jos.
- Conductoare cu inimă: din aluminiu din coardă rigidă masivă.
Conductoarele trebuie să fie conforme şi lipsite de defecte superficiale.
- Izolatie: din cauciuc etilen-propilenic cu modul elastic mărit (HEPR) de tipul
CENELEC SR HD 603 - DIH 1, de culoare neagră, aplicat prin procedura
extrudarii într-un singur strat; trebuie să constituie un învelis cilindric
compact şi care să se poată separa cu usurinţa de conductor.
Ca alternativa se poate folosi ca izolaţie, cu aprobarea prealabilă a societatii
ENEL,
polietilena reticulata (XLPE) de tipul CENELEC SR HD 603 - DIX 3.
O bandă de separare nehigroscopica poate fi aplicată deasupra izolaţiei.
- Înveliş de protectie: manta de policlorură de vinil (PVC) de tipul CENELEC
SR HD 603 - DMV 13, de culoare gri RAL 7001; trebuie să fie aplicat pe izolatie
(aderent la aceasta însă nu lipit) prin procedeul extrudării în mod uniform, şi
trebuie să fie compact şi lipsit de defecte la suprafaţă.
- Răsucirea inimilor: inimi răsucite în elice stânga cu perioada de răsucire egală
cu de (80 ± 8) ori valoarea maximă specificată pentru diametrul D al inimilor de
fază.
3. MARCAJE
Caracteristicile marcajelor pe învelisul de protectie al inimilor sunt indicate în
documentul ENEL DC 4908RO. (nu se aplică prevederile CENELEC SR HD 603
-
Sectiunea 7B - 4 – Tabel 7).
Exemplu de marcaj pe mantaua externă a inimilor izolate cu HEPR:
ENEL ARG7RX-0,6/1kV 95 XXXXX B 01 1999 12 0000 FAZE 1 ... FAZE 1 ...
pentru inima fazei 1 ENEL ARG7RX-0,6/1kV 95 XXXXX B 01 1999 12 FAZE
x ... FAZE x ...pentru inimile fazelor 2 si 3 ENEL ARG7RX-0,6/1kV 50 XXXXX
B 01 1999 12 pentru inima nulului
Exemplu de marcaj pe mantaua externă a inimilor izolate cu XLPE:
ENEL ARE4*RX-0,6/1kV 95 XXXXX B 01 1999 12 0000 FAZE 1 ... FAZE 1 ...
pentru inima fazei 1
Nota Bene – Pentru folosirea asteriscului a se vedea documentul ENEL DC
4908RO.
4. AMBALAJ ŞI LOTURI
Caracteristicile ambalajului şi lungimea loturilor de cablu sunt indicate în
documentul ENEL DC 4908RO.
5. NORME SI PRESCRIPTII PENTRU FABRICARE, RECEPTIE SI
FURNIZARE
- Fabricare: Document ENEL DC 4908RO
- Receptie: Document ENEL DC 4824RO
- Furnizare: Document ENEL DC 4828RO
6. UNITATE DE MASURĂ
Metru.

- 44 -
CABLU UNIPOLAR COLOANĂ JT TRAFO-CD 4152 RO

Cabluri de jt cu conductoare din aluminiu izolate cu cauciuc etilenpropilenic cu

modul elastic, sau cu XLPE, cu manta de PVC ARG7(E4*)R - AUG(E4*)R.

1) Valorile prezentate sunt indicative; cele prescrise sunt trecute in documentul

ENEL DC 4908.
2) Valorile privind capacitatea sunt valabile în regim permanent pentru patru
cabluri în contact cu temperatura conductoarelor de 90°C şi în plus:
- pentru pozare in aer liber sau in tub in aer: - temperatura mediului 30° C
- pentru pozare direct ingropate sau in tub ingropate: - rezistivitatea termică a
solului 10 C × m/W
- temperatura solului: 20° C

- 45 -
- adâncimea de pozare: 0,8 m
3) valorile curentului termic de scurtcircuit sunt valabile în urmatoarele conditii:
- durata curentului de scurtcircuit: 1 s,
- temperatura initială: egală cu temperatura maximă admisibilă
- temperatura finala: 250° C.
1. TENSIUNEA NOMINALĂ
U0/U = 0,6/1 kV, pentru sisteme cu tensiune maximă 1,2 kV.
2. CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE
Caracteristicile conductoarelor, a izolaţiei şi a învelişului de protectie trebuie să fie
conforme cu prescripţiile din documentul ENEL DC 4908, şi/sau cu cele
specificate mai departe, modificate sau integrate.
- Conductoare din aluminiu cu coardă rigidă rotundă compactă, fir unic cu
sectiunea de 10 mm2.
- Izolaţia: din cauciuc etilen-propilenic cu coeficient mare de elasticitate (HEPR)
de tipul CENELEC HD 603 – DIH 1, de culoare neagră, aplicată prin procedeul de
extruziune într-un strat unic; ea trebuie să fie constituită dintr-un înveliş cilindric
compact şi usor de separat de conductor.
În alternativă se poate folosi ca izolaţie, polietilenă reticulară (XLPE) de tipul
CENELEC HD 603 – DIX 3.
Bandă separatoare nehigroscopică poate fi aplicată peste izolatie.
- Înveliş de protectie: membrană din polivinilclorură (PVC) de tipul CENELEC
HD 603 DMV 13, de culore gri RAL 7001; trebuie să fie aplicat pe izolaţie (să
adere dar să nu se lipeasca) în mod uniform, compact şi fără defecte superficiale.
3. MARCARE
Caracteristicile de marcare pe învelişul de protectie al cablului sunt indicate în
documentul ENEL DC 4908.
Exemplu de marcaj pe membrana externă a cablului:
ENEL ARG7R-0,6/1 kV 50 XXXXX B 01 2006 12 0000 pentru cabluri cu
izolatie din HEPR
ENEL ARE4*R-0,6/1 kV 50 XXXXX B 01 2006 12 0000 pentru cabluri cu
izolatie din XLPE
Nota – Pentru folosirea asteriscului consultati documentul ENEL DC 4908.
4. AMBALARE ŞI DIMENSIUNILE BUCĂŢILOR
Caracteristile de ambalare şi lungimea bucăţilor de cablu sunt indicate în
documentul ENEL DC 4908.
5. NORME ŞI DISPOZITII DE CONSTRUCTIE , CONTROL ŞI LIVRARE
- Construcţie: Document ENEL DC 4908
- Control: Document ENEL DC 4824
- Livrare : Document ENEL DC 4828
6. UNITATE DE MASURĂ
Metru.

- 46 -
 3.3CUTIE DE DISTRIBUŢIE EXTERNĂ DIN FIBRĂ DE STICLĂ
PENTRU DERIVAŢII STRADALE ÎN REŢELE JT ŞI CONTOARE
ELECTRONICE MONOFAZATE ŞI TRIFAZATE DE JT DS 4522/2 RO

- 47 -
 Cutii de distribuţie (CD) pentru PTA  pe stâlp
Echiparea de bază a tabloului de distribuţie în general
 bare colectoare colectoare dimensionate pentru 400A, 630A sau 1000 A.

 în soluţie standard circutul general va fi echipat cu întreruptoare de 250 A

(100A si 160A), 630 A (400A) sau 1000 A care prin înlocuirea
declanşatoarelor electronice să lărgească domeniul de curenti nominali la
100A, 160A sau 400A.
 pentru asigurarea separărilor vizibile în amonte de întreruptoarele montate
pe circuitul general şi pe circuitele de linie se pot amplasa siguranţe MPR
şi/sau elemente de separaţie, nefuzibile.
 circuitele de linie 0.4 kV destinate alimentarii circuitelor stradale pot fi
prevăzute cu echipamente de protectie şi separare vizibilă dimensionate
conform regulilor în urmatoarele configuraţii:
o sigurante MPR gropa 00 de minim100 A pe socluri 201
o sigurante MPR şi întreruptoare In =160A
o elemente dedicate pentru asigurarea separăriilor vizibile şi
întreruptoare In =160A
 circuitele de linie destinate alimentării consumatorilor individuali vor fi
prevăzute cu echipamente de protectie şi separare vizibilă dimensionate
personalizat pentru fiecare caz în parte. Configuraţiile de echipare sunt
similare cu cele ale circuitelor stradale
 transformatoare de măsură a curentului (TC) pe circuitul general şi/sau pe
circuitele de linie pentru măsurare semidirectă a energiei şi/sau pentru
montarea unui aparat de măsură pentru analiza calităţii energiei electrice.
Raportul de transformare al TC va fi corespunzător curentului nominal
circuitelor pe care se montează, clasa de precizie 0,5 puterea 5 KVA
Transformatoare de curent nu vor fi calibrate metrologic dacă nu echipează
un grup de măsură de decontare.
 echipamente pentru monitorizarea calitaţii energiei electrice
 ieşiri din partea secundară a TC vor fi integrate într-un tabloul cu borne,
care va permite scurtcircuitarea intrărilor de curent pe durata  conectării
contoarelor şi/sau a analizorului trifazat de calitate a energiei electrice.
Realizarea conectării analizorului trebuie să permită o înlocuire fără
probleme în caz de defecţiune.
 protejarea circuitelor de tensiune aferente grupurilor de măsură va fi
efectuată prin siguranţe fuzibile.

- 48 -
  pentru circuitele secundare de măsură se vor folosi următoarele secţiuni
minime ale conductoarelor : pentru circuit de curent sunt 2,5 mm2, iar
pentru pentru circuit de tensiune 1,5 mm2.
 spaţiul şi forma tabloului de distribuţie pentru instalarea analizorului
calităţii energiei electice va fi precizat în documentaţia tehnică a PTA
 configurarea tabloului de distribuţie permite montare a până la 8 circuite de
linie protejate cu sigurante MPR şi/sau întreruptoare 0.4 kV.
 ştuţurile intrărilor şi ieşirilor de cablu pentru ieşirile în LEA vor fi
amplasate între stalp şi corpul CD respectiv la partea inferioară a soclului
CD.

3.4CLEMĂ CU 4 CĂI DE SECŢIONARE ŞI DERIVAŢIE PENTRU

CABLURI DE JOASĂ TENSIUNE DE CUPRU, DE PÂNĂ LA 95 mm2 ŞI
DE ALUMINIU DE PÂNĂ LA 150 mm2 DS 4533 RO

- 49 -
3.5 ÎNCHIZĂTOARE PENTRU CUTIILE EXTERNE DIN RĂŞINĂ
SINTETICĂ- DS 4541 RO

- 50 -
3.6 CHEIE PENTRU CUTIILE EXTERNE DIN RĂŞINĂ SINTETICĂ DS
4543 RO

- 51 -
3.7 TUB DE PROTECTIE PLIABIL – DS 4247 RO

- 52 -
- 53 -
3.8 PAPUCI BIMETALICI CU PRESARE PT. CONDUCTORI DE AL – DM
4431 RO

CAPITOLUL IV

LUCRĂRI PE JOASĂ TENSIUNE

- 54 -
4.1 PTA 17, 20/0,4 Kv,400 KVA

Descriere PT Aerian pe doi stalpi de beton

Stâlpii de beton utilizaţi sunt de tipul SC 15014 şi SC15015 cu înălţime de 12

(14) m cu fundaţii de beton. În soluţie standard separatorul PTA se va monta
orizontal pe un stâlp dedicat situat în amonte de PTA. În cazuri justificate, cu
aprobarea CTE, separatorul PTA poate fi montat în poziţie orizontală pe stâlpul de
racord al LEA mt sau pe stâlpul PTA. Gama de puteri permisă pentru
transformatoarele mt/jt este 16-630 kVA. În cazurile standard soluţia se aplică
pentru puteri de 400 şi 630 kVA.
Echipare de bază:
 Consolă mt de întindere orizontală tip CIT echipată cu legaturi de întindere.
 Separator tripolar de exterior cu cutite de punere la pământ acţionat prin două
manete distincte pentru contactele de forţă şi pt cuţitele de punere la pământ, în
montaj verical (STEPNo) pentru cazurile în care din motive temeinic justificate
STEPNo nu se poate monta pe un alt stâlp în amonte de PTA.
 Cadru de sigurante de MT de regulă cu descărcătoare cu rezistentă variabilă
ZnO 10 kA încorporate pentru protecţia la supratensiuni atmosferice (STA).
 Transformator de distribuţie, mt/0.4 kV 16-630 kVA.
 Cutia de distribuţie (CD) de forţă de 0.4 kV cu elementele de fixare pe stâlp.
CD va fi realizată din policarbonat. În componenţa CD intră barele jt,
echipamentul de conectare şi protectie: siguranţe MPR şi/sau întreruptoare 0.4 kV,
descărcătoare 0.4 kV pentru protecţia la STA, grupuri de măsură a energiei
electrice în montaj direct/semidirect pe circuitul general şi dupa caz pe circuitele
de linie, aparate pentru monitorizarea calitaţii energiei electrice.
 La posturile pentru zonele rezidentiale în CD se va prevede un circuit cu grup
de măsura a energiei electrice destinat alimentarii cutiei de distributie de iluminat
public.
 Cutia de distribuţie (CD) pentru iluminatul public de 0.4 kV cu elementele de
fixare pe stalp. CD va fi realizatî din policarbonat. În componenţa CD intră barele
jt, echipamentul de conectare şi protectie: siguranţe MPR şi/sau întreruptoare 0.4
kV, punctul de comandă a iluminatului public. Aprinderea iluminatului public se
va asigura prin fotocelule, ceas de comutatie şi comandă manuală. Regimul de
comandă va fi ales printr-o cheie destinată acestui scop. Repartiţia circuitelor de
iluminat public va urmari încarcarea egală a fazelor transformatorului.
 Coloane de racorare a bornelor transformatorului la barele CD de secţiune
corespunzătoare treptei următoare de putere faţă de transformatorul proiectat
pentru PTA dacă acesta este mai mic de 630 kVA astfel încât prima amplificare de
transformator să se poata face fără modificarea coloanelor generale ale PTA.
Circuite de linie de jt racordate la  CD în LEA/LES:

- 55 -
 circuite LES de secţiuni corespunzătoare .
 circuite LEA racordate prin TYIR de regulă neintrerupt până la bornele de
linie ale CD.
 Circuitele de linie şi coloana generală vor fi protejate de ţevi de plastic de
lungimi cu diametru 4-6 m, şi diametru de 75-100 mm prinse în suportul ţevilor, şi
cu bride metalică de stâlpul PTA . La ieşire ţevile de protecţie vor fi prevăzute cu
capace speciale împotriva pătrunderii apei.
 Ieşirile de cablu din tabloul de distribuţie în direcţia solului vor fi protejate
mecanic cu ţevile cu diametru corespunzător .
 Console jt de linii aeriene  vor fi în număr suficient pentru a asigura ieşirea
fiecărui circuit JT din CD a PTA fiind orientate corespunzător directiei circuitului
jt.
 La ieşirea din posturile de transformare la care bara de nul din CD este izolată
faţă de priza de pământ a PTA se vor utiliza cleme de întindere, fără întreruperea
conductorului, cu refacerea izolaţiei nulului.
 Sistemul de legare la pământ al PTA  este constituit din priza de pământ (liniară
sau contur), bandă de coborâre care asigură legarea la priza de pământ a PTA a
consolelor matalice, a cuvei transformatorului şi a corpului CD (numai a soclului
metalic în cazul în care CD este din policarbonat).
  Fundaţia  de beton a stâlpului PTA.

PTA17 este un post trafo aerian pe doi stâlpi. Conform ATR, pe stâlpul din stânga,
se va monta o nouă cutie de distributie securizată ,pentru PTA pe un stâlp,conform
normelor unificate ENEL. Cutia se va fixa pe
stâlp cu bride OL-ZN, cu partea inferioara la înălţimea de 0,7 m de la fundaţia
stâlpului.
Cutia va fi echipată cu întreruptor tetrapolar de 180A,conform normelor
unificate ENEL DY3101 RO şi DY 3018 RO.
Cutia va fi conectata la priza de pământ a PTA cu platbandă OL-ZN 40x4 mm.Se
va verifica dacă rezistenţa de dispersie corespunde – Rp<1 ohm.
În caz contrar se vor monta electrozi suplimentari şi platbandă până la obtinerea
valorii necesare.
Bornele de intrare ale CD vor fi conectate la bornele JT ale transformatorului
MT/JT printr-o coloană JT nouă cu conductoare unipolare din AL tip ARG7R
3x1x240+1x150 mmp conf. normelor unificate ENEL DC 4152/12X, respectiv
DC 4152 RO/11X, izolate in XPLE.
Legatura cablului la bornele JT ale transformatorului se va face cu papuci de
presare bimetalici cu contact plat,conform DM4431 RO.
Coloana va fi protejată in tub pliabil tip ENEL ,DS 4547 RO/5, d=125mm
fixată cu bride pe stâlp.

- 56 -
- 57 -
4.2 LES 0,4 Kv:

De la postul de transformare aerian (PTA 17-cutie de distribuţie cu

întreruptor) până la utilizator se va realiza un circuit subteran LES 0,4KV prin
cablu ARG7RX 3x150+95N mmp şi două circuite aeriene (C1,C2,) pe stâlpi
tip SC 10.005 şi SC 10.002 proiectaţi.
LES 0,4KV de la cutia securizată montată pe stâlp la PTA 17, se va realiza
conform norme unificate ENEL, prin montarea cablului ARG7RX-0,6/1kV
3x150+95N mmp (DC 4146 RO) în tub PVC flexibil d=125mm tip ENEL
(conform DS4235RO si DS4247RO) în şant în profil „m” şi profil ”T” la
traversari de drumuri;pe distanţele pe care s-au executat acoperiri cu
asfalt , pozarea cablului se va face prin tehnici de subtraversare-foraj
orizontal- fără şanţuri şi fără afectarea suprafeţelor asfaltice.
Cablul se pozează în şanţ la o adâncime de 0,8m protejat între două straturi
de nisip de 0,1m fiecare, traseul subteran fiind marcat cu folie avertizoare din
PVC marcată „Atentie cabluri electrice” conform DS4285RO-norme unificate .
La terminale şi pe traseu la distanta de 10m, pe tub se vor monta etichete de
identificare:tensiune,anul pozării,destinaţie-conform NTE 007/08/00.
Trecerea din LES în LEA se va face la stâlpul S1- SC10.005 prin montarea pe
fundaţie de beton a unei cutii de trecere din policarbonat tip DS4522/2RO

- 58 -
echipată cu cleme DS4533RO şi închizătoare conf.DS 4541 RO.
Conductorul de nul va fi legat la priza de pamant de 4 ohmi a stâlpului S1.
Legătura între cutie şi LEA se va face cu cablu 3x150+95N mmp protejat până
la înălţimea de 2m în tub pliabil DS 4147 RO, fixat cu bride pe stâlp.
La montarea cablului LES se vor respecta prevederile STAS 8951/1-91 şi
NTE007/08/00 privind distantele de siguranta fată de alt reţele,constructii,obiecte.
Reprezentarea intersecţiilor şi paralelismelor cablului cu alte instalaţii.

4.3 LEA 0,4 Kv:

Conductoare,cleme,armaturi
Material stâlp
Pentru realizarea reţelei de distribuţie de joasă tensiune se vor monta, stâlpi de
joasă tensiune tip SC 10.002-susţinere şi stâlpi SC 10005-întindere (plan de
situaţie anexat).
Stâlpii SC 10.002 si SC 10.005 se vor monta in fundatie turnată, fundaţii
realizate conform detaliilor anexate.

- 59 -
Reteaua aeriană se va realiza cu cablu aerian tetrapolar cu elice vizibila izolat
în XLPE ,cu neutrul central conductor din aliaj de aluminiu şi fără înveliş extern
din XLPE, conform DC4182/2RO ENEL. Secţiunea: 3x70+54,6 N mmp.
La capetele de reţea aeriană se vor monta prize de protectie prin punere la
pământ cu rezistenţa de dispersie Rp<10 ohmi.
La stâlpul cu aparataj S1 se va monta priză de pamant cu Rp<4 ohmi.
Pe stalpul S1 se va monta cutie de selectivitate cu 2 ieşiri pentru circuitele C1
şi C2, cu siguranţe MPR.
La trecerea din LES în LEA ,respectiv la stâlpul S1,se vor monta descărcătoare
de joasă tensiune pe conductoarele fiecărui circuit, care vor fi legate la conductorul
OL-ZN 40x4 al prizei de pământ.
La capetele circuitelor C1 şi C2, respectiv stâlpii S1, C1-S16 si C2-S11 se vor
monta conectori pentru legarea la pământ şi în scurtcircuit a conductoarelor
LEA (DPS-FF,FN).
Armăturile,legăturile de susţinere,întindere,etc. sunt prezentate in lista de
echipare a LEA.
Săgeţile conductoarelor se vor realiza în funcţie de distanta între stâlpi şi
temperatura la care se montează.

La construirea LEA 0,4 kV se va avea în vedere:

Conductorul purtător se va lega la şurubul de împământare al stâlpului şi la

clema ansamblului de întindere printr-un conductor OlAl 50/8 prevăzut cu
papuci la ambele capete.
Stâlpii din beton vor fi prevăzuti cu plăcute avertizoare conf. STAS 297/89.
Distanta minimă între fascicolul de conductoare torsadate al retelei aeriene
şi carosabilul străzilor la supratraversare va fi de min. 6m.
Stâlpii nou plantati se vor monta în fundaţie turnată (SC 10.005,SC 10002).
Montarea stalpilor se va realiza la o distantă de 1,00m faţă de limitele de
proprietate ale terenurilor, pe trotuarele existente, pentru a nu afecta instalaţiile de
apă,canalizare şi gaze deja instalate sub trotuarele adiacente caselor.
Stâlpii vor fi din beton armat centrifugat, turnati din beton cu inhibitori de
coroziune pentru protecţia armăturilor metalice (hidrofobizaţi). Toţi stâlpii
montaţi se vor lega la nulul reţelei nou construite.
La amplasarea stâlpilor de reţea, s-a tinut cont de modul de amplasare a
caselor, în aşa fel încât la realizarea branşamentelor, conductorul de
branşament să nu intersecteze proprietăţile vecine beneficiarului de racord.
La capetele de reţea, la derivaţii , se vor monta conectoare de joasă tensiune pentru
scurtcircuitoare JT.
In conformitate cu prevederile PE 106/95 distantele minime ale fundatiilor
stâlpilor, stâlpilor şi reţelei proiectate, în raport cu alţi operatori de utilităţi
din zonă este urmatoarea:

- 60 -
4.4 Protecţia circuitelor de linie 0.4 kV la PT
1. Protecţia circuitelor de linie jt trebuie să asigure cumulativ următoarele
cerinţe:

   să protejeze la suprasarcină conductorul circuitului jt

  să fie desensibilizată la sarcină maximă de calcul (cu min 30%) astfel încât
să se prevină declanşările nedorite la creşteri de scurtă durată ale sarcinii. Să
fie sensibile la curentul minim de scurtcircuit la capetele reţelei şi să întrerupă
acest curent în maxim 3 secunde.
 să fie selectivă în raport cu protecţiile montate în blocurile de măsură şi
protectie (BMP) montate pe bransamentele utilizatorilor de energie electrică
racordaţi la RED jt.
   să permită utilizarea într-un grad cât mai mare a capacitaţii de distributie a
circuitului jt
1. În cazul lungimilor maxima acceptată de politica tehnică a  Operatorului de
Distributie  pentru  LEA jt de 1000 m pentru conductoare de 70 mmp  (I scc
min = 220 A) şi de 1400 m pt reţelele cu secţiunea de 95 mmp (I scc min =
220 A) întreruptorul care asigură îndeplinirea cerinţelor enunţate la punctul
1 şi creşterea maximă admisibilă a sarcinii trebuie să aibă urmatoarele
performanţe:

      In = 160 A
      coeficientul de sensibilitate maxim 1.25 (raportul între valoarea curentului
de reglaj a protectiei termice şi curentul de declanşare a protectiei
electromagnetice) care asigură declansarea instantanee la curent de scurtcircuit
minim de 200 A
    posibilităţi de reglare a protecţiei termice în 16 trepte între 63 şi 160 A
       posibilitati de reglare a valorii curentului minim de declansare la
scurtcircuit între 200 A şi 2400 A

- 61 -
      posibilităţi de temporizare a declanşării la scurtcircuit de până la 50 ms
pentru îmbunatatirea condiţiilor de selectivitate în aval şi pentru desensibilizarea
la scurtcircuite/suprasarcini trecătoare şi la şocurile de curent produse de
pornirea motoarelor electrice.
       posibilitatea ca prin schimbarea declansatorului electonic să se transforme
în întreruptoare cu In 100A sau 250A care din pdv al reglajelor să asigure o
flexibilitate similară a curbei de declansare bazată tot pe un coeficient de
sensibilitate la curentul de defect de 1.25.
 
1. Pentru LEA jt stradale scurte şi pentru circuitele directe individuale din PT
se va alege protecţia respectând principiile de sensibilitate la curentul
minim de defect de la extremităţile circuitelor şi de selectivitate. În cazul
protecţiei prin siguranţe MPR a circuitelor stradale treapta minimă care se
poate monta în CD a PT va fi de 100 A cu desenibilizare de minim 30%
faţă de sarcina maximă prognozată pentru o perioada de 25 ani.
2. În cazuri justificate de spatiul disponibil în cutiile/tablourile de distributie
ale posturilor  de transformare se accepta  CD echipate numai cu siguranţe
MPR, de minim 100 A, şi utilizarea unor cutii de selectivitate  echipate cu
întreruptoare de 160 A şi coeficient de sensibilitate de 1.25 montate în
axul LEA jt în locuri care să asigure selectivitatea cu protecţia montată în
CD  şi sensibilitatea pe toată lungimea LEA jt care să asigure întreruperea
oricărui tip de curent de defect, pe toată lungimea circuitului jt, în maxim 3
secunde.

- 62 -
 CAPITOLUL V
PROTECŢIA MEDIULUI ŞI MIJLOACE DE SSM

5.1 PROTECŢIA MEDIULUI

Câteva dintre principiile generale pentru asigurarea protecţiei mediului ce trebuie

avute în vedere la execuţia unei lucrari sunt:
- conservarea condiţiilor de sănătate ale omului;
- evitarea poluării ,prin măsuri preventive;
- apărarea împotriva calamităţilor naturale şi a accidentelor;
- principiul “ poluatorul plăteşte”;
Cu toate că energia electrică este “curată” în procesele de utilizare comparativ cu
alţi combustibili, trebuie minimalizate efectele negative ale acesteia asupra
mediului înconjurător.
Instalaţiile electrice proiectate nu au impact semnificativ asupra mediului. La
executia unei lucrări ,începând cu faza de proiectare şi pe toată perioada executiei
şi
exploatării lucrării, se va urmări obţinerea unui impact negativ minim asupra
mediului încojurător.
Executantul are obligatia efectuării lucrărilor fără a produce fenomene de poluare
sau insalubrizare în zonă. Depozitarea materialelor necesare se va face în locuri
bine stabilite,special amenajate. La terminarea lucrărilor executantul are obligaţia
curăţirii zonelor afectate de orice material şi reziduu.
După efectuarea lucrărilor se vor reface zonele afectate cum ar fi: spaţii
verzi,trotuare,alei şi spatii carosabile,iar materialele rezultate din demontări se vor
transporta la punctul de colectare stabilit cu centrul de exploatare în raza careia se
execută lucrarea.

5. 2 SURSE DE POLUANŢI ŞI PROTECŢIA FACTORILOR DE MEDIU

5.2.1. Protecţia apelor
Instalaţiile proiectate nu produc agenţi poluanţi pentru apele subterane şi de
suprafaţă.

5.2.2. Protecţia aerului

Instalatiile proiectate nu produc agenţi poluanti pentru aer, în timpul exploatării
neexistând nicio formă de emisie.

5.2.3. Protecţia împotriva zgomotului şi a vibraţiilor

Instalatiile electrice proiectate nu produc zgomot sau vibraţii . În ceea ce
priveşte modul de lucru la constructii -montaj , utilajele specifice transportului
materialelor pentru realizarea liniilor electrice nu staţionează mult timp în
zonă,doar pentru descărcatul materialelor. Functionarea lor in această perioadă

- 63 -
 nu dăuneaza zonei. Combustibilul folosit nu se scurge , nu se depune pe sol şi
nu deteriorează zona.
În localitati ,se va respecta programul de liniste legiferat, între orele 22 si 6.

5.2.4. Protecţia împotriva radiaţiilor

Instalaţiile proiectate nu produc radiaţii poluante pentru mediul înconjurător,
oameni sau animale. Radiaţiile electromagnetice produse de instalaţii nu au nivel
semnificativ de impact asupra mediului.

5.2.5. Protecţia solului şi a subsolului

Lucrările de săpătură afectează parţial solul şi subsolul. La finalizarea lucrărilor se
va face nivelarea şi tasarea solului. Pământul rezultat din săpătură se va depozita la
un punct de depozitare avizat, accesul utilajelor în zonă făcându-se pe drumul de
acces existent.Materialele necesare realizării lucrării se vor depozita în locuri
marcate. După terminarea lucrărilor se vor elibera suprafetele ocupate. După
terminarea lucrărilor,executantul are obligatia aducerii la starea iniţiala a terenului
afectat de săpătură. În documentatie s-au prevăzut lucrări de transport a tuturor
materialelor necesare efectuării lucrării.

5.2.6. Protecţia ecosistemelor terestre şi acvatice

Instalaţiile proiectate nu produc agenţi poluanti pentru ecosistemele terestre şi
acvatice.
Distanţele între instalaţiile electrice şi clădiri civile respectă prevederile normelor
in
vigoare.

5.2.7. Lucrări de reconstrucţie ecologică

Zonele afectate de lucrările proiectate se vor elibera de toate resturile rezultate la
constructie şi se va reface stratul vegetal în zonele unde acesta a fost afectat. Prin
grija constructorului , pe toată durata de execuţie a lucrărilor, materialele folosite
vor fi depozitate în locuri special amenajate, astfel încat influenţele asupra
mediului să fie minime, iar la terminarea lucrarilor terenul se va curăţa şi amenaja,
aducându-se la starea iniţială. Toate soluţiile şi tehnologiile adoptate vor fi
moderne şi nepoluante.

5.2.8. Gospodărirea deşeurilor

Constructorul se obliga sa transporte deşeurile la centrul de colectare , stabilit cu
şeful de CE în raza căruia se execută lucrarea.

- 64 -
5.3 MIJLOACE ŞI MĂSURI DE SECURITATEA ŞI SĂNĂTATEA
MUNCII

5.1. Măsuri pentru perioada de executie

Executarea şi exploatarea lucrărilor, prevăzute în prezenta documentaţie, nu
creează pericole sau riscuri pentru persoanele participante la procesul de muncă şi
nu necesită dotarea cu mijloace suplimentare de protectie. Executantul va respecta
întocmai instrucţiunile de manevrare, instalare, PIF, de comandă, de întreţinere,
specificaţiile tehnice şi fişele tehnologice de montaj(dupa caz) livrate de furnizor
odată cu echipamentul. Lucrările se pot deci realiza respectandu-se prevederile HG
300/2006, şi IPSSM-01-Instructii proprii de securitate şi sănătate în muncă pentru
instalaţii electrice în exploatare-Enel Distributie Dobrogea-SA. La începerea
lucrărilor se va verifica dacă prevederile proiectului corespund cu situatia din teren
la data respectivă, iar in caz contrar, se vor cere indicatii suplimentare unităţii de
proiectare. La lucrările în instalatiile existente se vor lua suplimentar măsurile
precizate în autorizaţia de lucru.
Se va avea în vedere, în mod special, următoarele:
- Scoaterea de sub tensiune , verificarea lipsei acesteia şi legarea la pământ şi în
scurtcircuit a instalaţiilor la care se lucrează , sau a celor aflate în apropiere;
- Montarea de tăblite avertizoare;
- Montarea de îngrădiri de protectie;
- Se va acorda o atentie deosebită delimitării zonelor de lucru şi acelor protejate;
- Se interzice admiterea la lucru a personalului dacă nu este echipat
corespunzator;
- Se va verifica valoarea rezistentei prizelor de legare la pământ. În cazul în care
aceasta nu corespunde cu valoarea proiectată, se va completa până la obţinerea
valorii necesare.

5.2. Măsuri pentru perioada de punere în functiune şi exploatare de probă

FAZA PT

Înainte de efectuarea tuturor lucrărilor de încercări se va controla dacă toate

lucrarile au fost terminate şi oamenii evacuati de la locul de muncă. Pentru
întreaga
perioadă de punere în functiune şi exploatare de probă, se intocmeşte de către
unitatea de exploatare şi constructor un grafic desfăşurător , pe parţi , al lucrărilor
cu precizarea tuturor operaţiunilor , măsurilor de protecţie a muncii şi a probelor
ce se efectuează. În perioada de punere în functiune şi exploatare de
probă,comisiile indicate în regulamentul de exploatare răspund pentru aplicarea
normelor de protecţie a muncii.

5.3. Măsuri pentru perioada de exploatare

Echipamentul este perfect izolat astfel ca el să nu prezinte pericol la atingere,

prezentând siguranţă în exploatare. Prezenţa documentaţie a fost întocmită cu

- 65 -
respectarea distanţelor prescrise între elementele ce vor fi sub tensiune în regim
normal de funcţionare şi cele din apropiere, lucru care asigură protecţia necesară în
exploatare.
Toate societatile cu atestat de operator de distributie a energiei electrice sunt
dotate cu personal calificat pentru exploatarea instalaţiilor proiectate.

5.4. Încadrarea în normele PSI

Lucrările sunt concepute şi amplasate în conformitate cu normativul

PE 009/93 “ Norme de prevenire , stingere şi dotare împotriva incendiilor pentru
producerea, transportul şi distributia energiei electrice şi termice”, încadrandu-se
în
sistemul de management de calitate. Instalaţiile proiectate nu necesită să fie dotate
cu mijloace PSI.

- 66 -
Bibliografie:

Ghe. Iacobescu, I. Iordanescu, R. Tenovici – Retele electrice, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 1975

Gleb Dragan – Tehnica tensiunilor înalte, Editura Tehnica, Bucureşti, 1996

I. Conecini, s.a. – Cartea electricianului din statiile electrice si posturile de transformare,

Editura Tehnica, Bucuresti, 1987

  Cristescu D. s.a. Relatia instalatie electroenergetica – mediu si fundamentarea

elementelor de impact. Aspecte de compatibilitate electromagnetica, Simpozion Stadiul
Actual si Tendinte in Compatibilitatea Electromagnetica si Tehnica Tensiunilor Inalte,
Bucuresti, nov.1997.

CENELEC Electromagnetic fields in the human environement. Low frequencies 0...10

kHz, ENV 50166 – 1/1995.

SR CEI 479 – 2: 1995 Efectele trecerii curentului electric prin corpul omului

NTE 003/04/00 - Normativ pentru construcţia liniilor aeriene de energie electrică cu

tensiuni peste 1000 V

- 67 -