Oamenii de știință româ ni

Nicolae Paulescu a inventat insulina, medicamentul care salvează vieților bolnavilor de diabet,
dar din nefericire pentru el și din fericire pentru știință a creat acest medicament în același timp
cu alți cercetători. El a fost profesor de psihologie al Universității de Medicină și Farmacie din
București, iar în 1921 a creat insulina injectabilă, înlocuind astfel hormonul secretat de pancreas
care reglează metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor și mineralelor din organism.

Paulescu este cel care a demonstrat eficiența acestei substanțe în reducerea hiperglicemiei și a
folosit insulina în tratarea diabetului. Totuși, Frederick Banting și Charles Best aveau să
primească în 1922 Premiul Nobel pentru această invenție. Pierderea lui Paulescu se datorează și
unui articol publicat într-o revistă belgiană de specialitate. El n-a numit acest hormon artificial
insulină, ci pancreină. Apoi, în 1916, pe când se afla în stadiul final al cercetării, trupele
germane ocupaseră Bucureștiul. El n-a avut astfel rezultatele finale, dar canadienii au reușit să îi
folosească experimentul pentru a crea insulina injectabilă.

Dacă „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte“ ar fi avut un medic, atunci Ana Aslan ar fi
fost acesta. Era un medic român specializat în gerontologie. Ea a evidențiat importanța
procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de înaintea în vârstă, aplicând-o la scară
largă în clinica de geriatrie sub numele de Gerovital sau vitamina H3. Produsul geriatric a fost
preparat în anul 1952 și brevetat în peste 30 de țări.

În același an este fondat Institutul Național de Geronto-Geriatrie „Dr. Ana Aslan“, primul institut
de geriatrie din lume și un model pentru țările dezvoltate prin asistența clinică și cercetare.
Efectele terapiei Aslan asupra îmbătrânirii au convins încă de la început, aducând institutului
pacienți cu nume celebre: Tito, Charles de Gaulle, Pinochet, Charlie Chaplin și diverși alți
demnitari și membri ai caselor regale. Și John Kennedy, președinte american, a folosit Gerovital
pentru o afecțiune a coloanei vertebrale.

Probabil că ai auzit de Institutul Cantacuzino, iar omul care i-a dat numele este Ioan
Cantacuzino, fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală, care a avut
o activitate bogată de cercetare privind vibronul holeric și vaccinarea antiholerică. Pe baza
cercetărilor derulate de acesta, medicul a creat o metodă de vaccinare antiholerică, numita
„metoda Cantacuzino“, folosită și în prezent.

Ioan Cantacuzino s-a mai implicat în studiul tifosului exantematic și tuberculozei și a creat
noțiunea de imunitate prin contact. În 1913 a condus prima vaccinare antiholerică masivă în
focarele infecțioase, cunoscută în știință drept „marea experiență romanească“. În Primul
Război Mondial, în calitate de șef al serviciilor sanitare militare și civile, a derulat măsuri de
combatere a marii epidemii de tifox exantematic

Dacă realizarea unui perpetuum mobile i-a fascinat pe oamenii de știință, Nicolae Vasilescu-
Karpen a reușit să producă așa ceva. El a creat o pilă electrică pe care a pornit-o în urmă cu
peste 60 de ani și încă funcționează. El a spus ca va funcționa la infinit. „Pila Karpen“ este ținută
în Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida“ din București, fiind obiect de patrimoniu, și este
depozitată într-un seif situat în biroul directorului.

Conceptul de perpetuum mobile presupune că un aparat este capabil să funcționeze la

nesfârșit, fără să primească energie din afară. Deocamdată, Karpen încă are dreptate și a creat
așa ceva. „Pila Karpen“ a fost brevetată în 1922. Alexandru Mironov a scris pentru „Știință și
Tehnică“ despre această invenție. „În interior are un electrod de aur, un altul de aur platinat,
închiși în doi cilindri de sticlă, muiați în acid sulfuric pur și un mic motoraș electric (de fapt, un
fel de osciloscop) care îmi arată că pila funcționează“, scria Mironov.

Petrache Poenaru a fost un inginer şi matematician care s-a preocupat de organizarea

învăţământului naţional. În întreaga lume este însă recunoscut pentru tocul cu rezervor pe care
l-a inventat, adică ceea ce am ajuns să știm sub numele de stilou. Numele oficial al dispozitivului
este „stiloul portabil fără sfârşit alimentat cu cerneală“. Deși nu este o invenție, Petrache
Poenaru a fost și primul românc care a călătorit cu trenul. El a realizat asta în Marea Britanie,
între orașele Liverpool şi Manchester.

„Playtech“ este un site cu și despre tehnologie și știință, dar ceea ce este tehnologie în prezent
se datorează în mare parte unui om prea puțin cunoscut în România: Ștefan Odobleja. El a
creat conceptul „cibernetică“. Aceasta vorbește despre controlul prin retroactiune, iar termenul
s-a răspândit cu precădere în sistemele digitale, dar nu se limitează la atât. Cibernetica se ocupă
de modul în care un sistem (ce orice natură) prelucrează informațiile și reacționează la acestea.

De asemenea, cibernetica studiază și modul în care sistemele se modifică sau permit modificări
pentru a-și optimiza acțiunile. Medicul Ștefan Odobleja este creatorul psihociberneticii și al
ciberneticii generalizate și a scris despre aceasta în 1929 studiul „Metoda de transonanță
toracică“ în care enunța și legea reversibilității. În 1937 anunță și opera sa principală:
„Psihologia consonatistă“, prin care face publică prima variantă a concepției cibernetice
generalizate si demonstreaza caracterul multi și interdisciplinar al acesteia.