CONDIŢIILE GENERALE ALE DREPTULUI DE A MOŞTENII

ASIST.UNIV.

DR. FAUR UCU MIHAI

Bojan Raluca Delia,anul 3,IFR

Cuprins:

Capitolul I

Condiții generale
1.1 Capacitatea succesorală

1.2 Nedemnitatea succesorală

Capitolul II

Efectele nedemnităţii succesorale

1.1 Efectele nedemnităţii faţă de nedemn, faţă de descendenţii nedemnului și faţă de terţi

1.2 Invocarea nedemnităţii succesorale

1.3 Vocaţia succesorală

Capitolul I

CONDIŢII GENERALE

1.1 Capacitatea succesorală

Capacitate succesorală – formă a capacităţii juridice civile constînd în aptitudinea unei persoane
de a fi subiect al drepturilor şi obligaţiilor pe care le implică calitatea de moştenitor. Capacitatea
succesorală începe de la naşterea persoanei fizice sau de la data concepţiei (cînd este vorba de
drepturile sale), cu condiţia să se nască vie, şi încetează odată cu decesul persoanei respective
sau la data stabilită prin hotărîrea judecătorească de declarare a morţii. Capacitatea succesorală
se poate pierde, în timpul vieţii, ca urmare a ivirii cazurilor de nedemnitate succesorală.
Pentru ca o persoană să poată moşteni trebuie să întrunească două condiţii, şi anume, o condiţie
pozitivă, aceea de a avea capacitate succesorală, şi o condiţie negativă, aceea de a nu fi nedemnă
de a moşteni. La aceste condiţii expres prevăzute de lege, doctrina a mai adăugat una, şi anume
aceea a vocaţiei (chemării) succesorale.
Nedemnitate succesorală – sancţiune civilă în virtutea căreia moştenitorul legal care s-a făcut
vinovat de o culpă gravă faţă de defunct sau faţă de memoria acestuia este decăzut, cu efect
retroactiv, din dreptul de a-l moşteni. Efectul sancţiunii se extinde şi asupra descendenţilor
moştenitorului nedemn (care ar veni la succesiune prin reprezentare).
Vocaţie succesorală – chemarea la moştenire, în temeiul legii, a tuturor moştenitorilor şi,
împreună cu acestea, a soţului supravieţuitor.
Potrivit art. 957 alin.1 C.civ.,"o persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii
moştenirii. Dispoziţiile art.36, 53 şi 208 sunt aplicabile".Prin urmare, capacitatea succesorală se
referă la existenţa persoanei în momentul deschiderii moştenirii, nefiind legată direct de
capacitatea civilă (de folosinţă şi de exerciţiu). Orice persoană care există la data deschiderii
moştenirii are capacitate succesorală şi deci poate moşteni .1

Persoanele care au capacitate succesorală:

1
MOȘTENÍRE, moșteniri, s. f. Faptul de a moșteni. 1. Transmitere a patrimoniului unei persoane decedate către una
sau mai multe persoane în viață, în temeiul legii, al unui testament sau al unui contract de donație de bunuri viitoare.
2. A se vedea :DREPT CIVIL. SUCCESIUNI "MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL" Conf. univ. dr. ILIE URS
Potrivit art. 1433 Cod civil, pot fi moştenitori:

a) în cazul succesiunii testamentare – persoanele care se aflau în viaţă la momentul decesului celui
ce a lăsat moştenirea, precum şi cele care au fost concepute în timpul vieţii lui şi s-au născut vii
după decesul acestuia, indiferent de faptul dacă sunt sau nu copiii lui, precum şi persoanele juridice
care au capacitate juridică civilă la momentul deschiderii succesiunii;

b) în cazul succesiunii legale – persoanele care se aflau în viaţă la momentul decesului celui ce a
lăsat moştenirea, precum şi copiii lui concepuţi în timpul vieţii şi născuţi vii după decesul acestuia.

Statul dispune de capacitate succesorală testamentară, precum şi de capacitate succesorală asupra

patrimoniului succesoral vacant.

Din conţinutul acestei norme rezultă că orice persoană care există la momentul deschiderii
succesiunii are capacitate succesorală, adică capacitatea de a moşteni. Existenţa persoanei la
momentul deschiderii succesiunii va fi dovedită de moştenitorul în cauză sau de către succesorii săi,
cînd el a decedat după deschiderea succesiunii. Dovada existenţei persoanei fizice se face cu actele
de stare civilă, iar în caz de deces al moştenitorului care se afla în viaţă la momentul deschiderii
succesiunii, cu actul de deces.

Persoana dispărută are capacitate succesorală, fiind prezumată de lege în viaţă. Capacitatea
succesorală a persoanei dispărute se desfiinţează retroactiv dacă se constată că nu mai există la
momentul deschiderii succesiunii.

Au capacitate succesorală şi persoanele concepute, dar nenăscute la momentul deschiderii

succesiunii. Copiii concepuţi în timpul vieţii celui ce a lăsat moştenirea au capacitate succesorală
dacă s-au născut vii după decesul acestuia. Nu prezintă importanţă cît timp a trăit copilul după
naştere.

Nu au capacitate succesorală persoanele juridice care nu existau la momentul deschiderii

succesiunii, precum şi persoanele fizice predecedate. Partea din moştenire care s-ar fi cuvenit
persoanei predecedate va fi culeasă – în cadrul moştenirii legale – de descendenţii săi în condiţiile
prevăzute pentru reprezentarea succesorală.Persoanele care nu au capacitate succesorală. Nu au
capacitate succesorală persoanele fizice care nu sunt în viaţă şi persoanele juridice care nu sunt în
fiinţă la deschiderii data succesiunii, precum şi comorienţii.2De asemenea.comorienţii nu au
capacitate succesorala,acestia fiind două sau mai multe persoane care au murit în aceeaşi
împrejurare şi în astfel de condiţii încît nu se poate stabili dacă una a supravieţuit alteia, ele fiind
socotite ca au murit deodată, şi între persoanele în cauză să existe vocaţie succesorală reciprocă sau
unilaterală.Sunt comorienţi şi persoanele declarate moarte de către instanţa de judecată în urma
dispariţiei fără veste în aceleaşi circumstanţe. În acest caz nu prezintă importanţă momentul intrării
în vigoare a hotărîrii privind declararea morţii acestor persoane (art. 1442 Cod civil).

Codecedaţii sunt două sau mai multe persoane care au decedat în condiţii în care este imposibil de
stabilit dacă una a supravieţuit celeilalte şi în care nu se poate proba identitatea de cauză a morţii.
2
COMORIENŢI, persoane care chemate reciproc a se moşteni, mor în acelaşi timp (accident). Din punct de vedere
juridic se prezumă iuris et de iure că au murit deodată. Este traducerea expresiei latineşti commorientes.
Aceștia sunt persoanele cu vocaţie succesorală reciprocă sau unilaterală care decedează în acelaşi
timp (nu în aceeaşi împrejurare) fără a se putea stabili ordinea deceselor, prezumîndu-se că au
decedat concomitent. Astfel, sunt codecedaţi persoanele care au decedat în aceeaşi zi şi oră, dar nu
şi în aceeaşi împrejurare (ex. din cauza bolilor de care sufereau), iar minutul morţii nu poate fi
stabilit.

Exemple: când persoanele au decedat în aceeaşi zi şi la aceeaşi oră, din cauze diferite (boală,
accident etc.), iar minutul morţii nu poate fi stabilit. Alt exemplu este dispariţia a două sau mai
multe persoane, când nu se poate constata direct moartea acestora şi este imposibil de dovedit că au
murit în aceeaşi împrejurare.

Persoanele sus-numite nu se moştenesc reciproc, întrucît, nesupravieţuind una faţă de alta nu au

capacitate succesorală. Moştenirea lăsată de fiecare comorient sau codecedat va fi culeasă de
moştenitorii lor (art. 1441 Cod civil).

Vocaţia succesorală (chemarea la moştenire)

Potrivit art.962 C.civ., pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de
lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament. Rezultă că vocaţia succesorală este
determinarea persoanelor îndreptăţite să vină la moştenire, care se face fie prin lege, fie prin
testament. Legea cheamă la moştenire rudele defunctului, soţul supravieţuitor şi statul .
Testamentul cheamă la moştenire persoanele fizice sau juridice instituite ca legatari prin voinţa
testatorului.
Vocaţia succesorală poate să fie generală şi concretă. Vocaţia succesorală generală înseamnă
vocaţia potenţială a unor persoane de culege moştenirea lăsată de o altă persoană. Nedemnitatea
succesorală desemnează acele persoane care vor culege efectiv moştenirea lăsată de defunct.3

1.2 Nedemnitatea succesorală

Noţiune şi natură juridică

Nedemnitatea succesorală este sancţiunea civilă a decăderii din dreptul de a moşteni, care se aplică
persoanei (cu capacitate şi vocaţie succesorală) vinovată de o faptă gravă faţă de de cujus sau faţă
de un succesibil al acestuia . Sancţiunea nedemnităţii operează fie de drept, în temeiul legii, fie în
baza unei hotărâri judecătoreşti, iar nu în temeiul voinţei defunctului.

Pentru ca o persoană să moştenească trebuie să îndeplinească şi o condiţie negativă,adica să nu fie

nedemnă de a moşteni.
3
defúnct, E: fr défunct, lat defunctus] 1-2 smf, a (Persoană) care a decedat Si: mort, răposat.
A se vedea :DREPT CIVIL. SUCCESIUNI "MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL" Conf. univ. dr. ILIE URS
Caractere juridice ale nedemnităţii succesorale

Nedemnitatea succesorală, ca pedeapsă civilă, are următoarele caractere juridice:

1. se aplică numai în cazul săvîrşirii faptelor expres şi limitativ prevăzute de lege;

2. operează numai în temeiul hotărîrii instanţei de judecată prin care se constată circumstanţa care
constituie temeiul nedemnităţii.

3. se aplică şi produce efecte atît faţă de autorul faptei, cît şi faţă de moştenitorii lui. Astfel, nu se
admite reprezentarea nedemnului (alin.3, art. 1504 Cod civil);

4. nedemnitatea nu se extinde faţă de toate moştenirile, ci operează numai faţă de moştenirea celui
faţă de care au fost săvîrşite faptele. Astfel, dacă fapta a fost comisă faţă de un părinte, autorul
faptei va putea moşteni celălalt părinte;

5. nedemnul trebuie să fi săvîrşit faptele cu discernămînt, deoarece nu se poate vorbi de vinovăţie

în lipsa discernămîntului;

6. fiind vorba despre o pedeapsă civilă, cel ce a lăsat moştenire îl poate ierta pe moştenitorul
nedemn. Potrivit art. 1436 Cod civil,persoana culpabilă de săvîrşirea unor acţiuni ce atrag decăderea
din dreptul la succesiune poate fi chemată la moştenire dacă cel ce a lăsat moştenirea o iartă
exprimînd acest lucru în mod expres în testament.4

Cazurile de nedemnitate succesorală

Nu poate fi succesor testamentar sau legal persoana care:

a) a comis intenţionat o infracţiune sau o faptă amorală împotriva ultimei voinţe, exprimate în
testament, a celui ce a lăsat moştenirea;

b) a pus intenţionat piedici în calea realizării ultimei voinţe a celui ce a lăsat moştenirea şi a
contribuit astfel la chemarea sa la succesiune ori a persoanelor apropiate sau la majorarea cotelor
succesorale ale tuturor acestora.

4
A se vedea F.Deak,R.Popescu,pag.94
http://www.dr-avocaturs.ro/
Faptele care constituie temei pentru nedemnitate pot fi săvîrşite atît împotriva celui ce a lăsat
moştenirea, cît şi împotriva moştenitorilor acestuia.

Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor – părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti care, la data
deschiderii succesiunii, nu sunt restabiliţi în aceste drepturi şi nici părinţii (adoptatorii) şi copiii
maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea obligaţiei de
întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea (art. 1434 Cod civil).

Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană pentru care decăderea succesorului
nedemn din dreptul la succesiune are consecinţe patrimoniale, adică:

a) de comoştenitorii chemaţi la moştenire împreună cu nedemnul, care vor beneficia de dreptul de

acrescămînt în cazul în care nedemnul este înlăturat de la moştenire;

b) de moştenitorii subsecvenţi5, care vor culege ei moştenirea în locul nedemnului;

c) de donatarii sau legatarii gratificaţi de defunct6 peste limitele cotităţii disponibile, care au
interesul de a-l înlătura pe nedemnul care ar putea cere, prin ipoteză, reducţiunea liberalităţilor
excesive;

d) de către cel nedemn.

5
SUBSECVÉNT, -Ă, subsecvenți, -te, adj. Care urmează după ceva; p. ext. care rezultă din ceva.
6
defúnct, E: fr défunct, lat defunctus] 1-2 smf, a (Persoană) care a decedat Si: mort, răposat.
Capitolul II

Efectele nedemnităţii succesorale

1.1. Efectele nedemnităţii faţă de nedemn, faţă de descendenţii nedemnului și faţă de terţi
Nedemnul nu va putea reclama partea sa de moştenire (nici măcar rezerva), întrucît titlul său de
moştenitor este desfiinţat de la data deschiderii succesiunii.
Partea de moştenire la care ar fi avut dreptul nedemnul se va cuveni, în temeiul legii, celor cu
care ar fi venit împreună sau pe care prezenţa sa i-ar fi înlăturat de la moştenire. Rezultă că
înlăturarea de la moştenire a nedemnului va fi profitabilă pentru comoştenitorii legali sau
pentru moştenitorii legali subsecvenţi. De această situaţie pot profita şi legatarii sau donatarii.
Restituirea se face, în principiu, în natură (iar dacă aceasta nu mai este posibilă, întrucît bunul a
pierit – din diferite motive – nedemnul va fi obligat să plătească despăgubiri).

Descendenţii nedemnului nu pot veni la moştenire datorită faptului că nedemnitatea se răsfrînge

şi asupra lor, excepţie fiind situaţia cînd decujus îl iartă pe moştenitor, stipulînd aceasta expres
în testament.
Este posibil ca nedemnul să fi încheiat acte juridice cu terţe persoane referitoare la bunurile
moştenirii (de exemplu, a vîndut un bun, a constituit o ipotecă asupra unui imobil etc.), în
perioada dintre deschiderea succesiunii şi constatarea nedemnităţii sale.Ca excepţii, sunt
valabile şi se menţin: Prima excepție:actele de conservare, precum şi actele de
administrare, în măsura în care profită moştenitorilor, încheiate între nedemn şi terţi, doua
excepție:actele de dispoziţie cu titlu oneros7 încheiate între nedemn şi terţii dobînditori de bună-
credinţă,iar a treia excepție:Înlăturarea efectelor nedemnităţii.

1.2. Invocarea nedemnităţii succesorale

7
ONERÓS, -OÁSĂ adj. Costisitor, împovărător, apăsător; dezavantajos. ♦ (Jur.) Cu titlu oneros = cu condiția de a
suporta anumite cheltuieli sau sarcini. [< fr. onéreux, lat. onerosus < onus – sarcină].
www.hamangiu.ro
 Nedemnitatea succesorală poate fi invocată de orice persoană interesată, cum sunt:
comoştenitorii legali, moştenitorii legali subsecvenţi, legatarii sau donatarii etc. În doctrină
şi în practica judecătorească s-a pus problema dacă nedemnul poate invoca propria sa
nedemnitate.Nedemnitatea poate fi invocată şi constatată de instanţa de judecată numai după
deschiderea moştenirii şi numai dacă vocaţia succesorală legală a nedemnului este concretă,
nefiind înlăturat de la moştenire prin prezenţa unor moştenitori în rang preferabil.
Nedemnitatea poate fi invocată împotriva nedemnului cît timp acesta este în viaţă, iar dacă după
deschiderea succesiunii a intrat în stăpînirea bunurilor succesiunii şi a decedat înainte de
constatarea nedemnităţii, nedemnitatea va fi invocată împotriva moştenitorilor săi legali sau
testamentari care stăpînesc aceste bunuri. Dacă decesul nedemnului a avut loc înainte de
deschiderea moştenirii, nedemnitatea poate fi invocată împotriva copiilor nedemnului, pentru a-
i împiedica să vină la moştenire prin reprezentare.

1.3Vocaţia succesorală

Vocaţie succesorală, calitate a unei persoane de a fi îndrituită să vină la succesiunea unei persoane
în temeiul legii sau a unui testament. În cazul moştenirii legale au vocaţie succesorală: a) rudele în
linie dreaptă, descendentă sau ascendentă, ale defunctului; b) rudele colaterale ale acestuia până la
gradul IV inclusiv (fraţii şi surorile defunctului); c) soţul supravieţuitor. Rudele defunctului care au
vocaţie succesorală sunt împărţite de lege în patru grupe, denumite clase de moştenitori, care sunt
chemate la succesiune în ordine.

După cum am mai precizat, pe lîngă capacitatea succesorală, o altă condiţie pozitivă ce trebuie
întrunită de o persoană pentru a putea moşteni este aceea a vocaţiei (chemării) succesorale. O
persoană poate avea capacitate succesorală şi să nu fie nedemnă, dar nu va putea moşteni pe o altă
persoană decît dacă are vocaţie la succesiunea acesteia. Vocaţia succesorală sau chemarea la
moştenire este conferită fie de lege, fie de voinţa lui decujus8 prin testament sau contract de donaţie
de bunuri viitoare. Determinarea persoanelor cu vocaţie la moştenirea unei persoane decedate
poartă denumirea de devoluţiune succesorală. După cum devoluţiunea se face prin lege, prin
testament sau prin contract aceasta poate fi legală, testamentară sau convenţională.

8
de cujus, defunct, mort sau persoană decedată. Fragment dintr-o expresie latină care se referă la persoana a cărei
succesiune este deschisă. Versiunea integrală a expresiei originale este "Is de cujus successione agitur ", în traducere,
"Cel a cărui succesiune se dezbate
I.Genoiu, Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Ed.C.H.Beek, Bucureşti,
Bibliografie:

1.DREPT CIVIL SUCCESIUNI "MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL" Conf. univ. dr. ILIE
URS

2.NOUL COD CIVIL

3.I.Genoiu, Dreptul la moştenire în Noul Cod civil, Ed.C.H.Beek, Bucureşti,2012.

4.F.Deak,R.Popescu

5. DREPT CIVIL SUCCESIUNI, Conf. univ. dr. ILIE URS www.hamangiu.ro

6.www.legeaz.net/dictionar-juridic.ro

7.www.dr-avocaturs.ro