Viața secretă a albinelor

de Sue Monk Kidd

1. Ce mi-a plăcut/m-a impresionat și de ce?

„Viața secretă a albinelor, scrisă de Sue Monk Kidd este o carte deosebit de
frumoasă, care mi-a stârnit multe emoții. Este o carte despre rasism, sclavie și
nedreptățile îndurate de afro-americani într-o lume plină de prejudecăți și de snobism.
Dar este mult mai mult decât atât: este o poveste despre relația extrem de puternică dintre
mamă și fiică, este o carte despre iubire, toleranță, despre acceptare de sine și iertare,
despre puterea de a depăși trecutul, despre căldura sufletească capabilă să schimbe lumea.
În primul rând, cred că „Viața secretă a albinelor” este o carte plină de
sensibilitate, plină de învățăminte, care te face să apreciezi micile bucurii. Viața plină de
tristețe și lipsită de iubire a lui Lily Owens, o fată de paisprezece ani, marcată de
amintirea morții mamei sale, dar și de prezența tatălui, un om dur și iute la mânie, care nu
îi oferă niciun pic de tandrețe, m-a emoționat mult. Singura prietenă a lui Lily este
Rosaleen, servitoarea afro – americană, alături de care trăiește într-un orășel din Carolina
de Sud. În ziua în care Rosaleen îi insultă pe câțiva rasiști înverșunați din ținut, pe fondul
acordării drepturilor la vot pentru persoanele de culoare, și este băgată la închisoare, Lily
ia decizia de a o ajuta pe Rosaleen să evadeze și de a fugi împreună din oraș. Vor ajunge
în Tiburon și vor găsi adăpost în casa a trei surori afro-americane, May, June și August
Boatwright, care cresc albine și care se închină la Madona Neagră. De acum, Lily va
porni pe drumul autocunoașterii, acceptându-și trecutul și vindecându-și rănile sufletești.
Ea va desluși tainele apiculturii și va descoperi lucruri importante despre trecutul mamei
sale, despre circumstanțele morții sale, va învăța să ierte și să meargă mai departe.
Mi s-a părut interesant faptul că fiecare capitol se deschide cu un citat despre
lumea albinelor, iar întâmplările sunt asociate cu acelea dintr-un stup. De fapt toată
povestea pleacă de la ideea că nu doar oamenii, ci și albinele au o viață secretă.
Este o carte care mi-a amintit că orice ființă, oricât de mică, simte nevoia de a fi
iubită.

2. Ce personaj mi-a plăcut/ m-a impresionat și de ce?

Unul dintre personajele care m-a impresionat foarte mult este August Boatwright,
cea mai mare dintre cele trei surori afro-americane în casa cărora Lily și Rosaleen își vor
găsi adăpost.
August este pasionată de creșterea albinelor și de lectură, este o femeie hotărâtă și
înțeleaptă, care fusese doica mamei lui Lily și care intuiește, încă de la început, cine este
fata și cât de singură se simte. Cu toate acestea, îi lasă timp să accepte ceea ce se
întâmplase și să marturisească singură adevărul, temerile și povara care o determinaseră
să-și părăsească tatăl.
 Odată cu întâlnirea cu August și cu surorile ei, pentru Lily începe maturizarea și
creșterea adevărată, pregătirea ei pentru viață și pentru dragoste. Alături de ele, fata se va
forma sufletește, va cunoaște lumea celor maturi, dar și obligațiile acestora. Pentru Lily,
August reprezintă un model de blândețe, forță, credință și maturitate, de la care înțelege
că e necesar să îi iertăm pe cei de lângă noi și să ne iertăm pentru a putea merge mai
departe. August dăruiește necontenit lecții de viață, despre prietenie și despre depășirea
prejudecăților. Ea îi inspiră lui Lily dragostea pentru albine și o învață faptul că,
asemenea micilor insecte care își iubesc atât de mult stupul, și noi, oamenii, trebuie să-i
iubim pe ceilalți, să iubim comunitatea. Și cred că lucrul cel mai prețios pe care îl
transmite August este acela că fimportant nu este doar să iubim, ci și să stăruim în iubire.
Pentru că nu există altă cale de a trăi frumos.

3. De ce aș recomanda această carte?

„Viața secretă a albinelor”, de Sue Monk Kidd, este o carte a descoperirii de sine,
a maturizării și a aflării adevărurilor vieții.
Recomand acestă carte întrucât ne amintește cât de grea a fost trecerea de la o
realitate injustă la una care să șteargă prejudecățile, cât de dificil e uneori să acceptăm egalitatea
în drepturi a celor diferiți de noi.
Povestea este, în același timp, tristă și optimistă, arătând influența
comportamentului celor mari asupra copiilor, nedreptățile sociale, ușurința de a răni pe cineva,
dar și cât de simplu este să fii bun, încrezător, drept. Pricepem că suferința ne poate schimba
firea, dar depinde de fiecare dintre noi dacă rămânem prizonierii ei sau dacă, prin înțelegere și
iertare, alegem drumul cel drept, rămânând niște ființe bune.
Este o lecție împotriva rasismului, a intoleranței, a lipsei de înțelegere, dar,
totodată, o minunată lecție despre speranță și iubire. Este o lecție pentru noi toți.