XI Sigma Arinis

MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII
IOANA ARINIª
BIOLOGIE
Manual pentru clasa a XI-a
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 4742 din 21.07.2006 în urma evaluãrii
calitative organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru Evaluarea ºi Difuzarea Manualelor ºi este realizat în con-
formitate cu programa analiticã aprobatã prin Ordin al ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006.
Referenþi: prof. gr. I, ºef lucrãri dr. Crin Marcean (UMF Bucureºti, catreda de Nursing)
prof. gr. I Claudia Manuela Neguþ (Colegiul Naþional Mihai Viteazul Bucureºti)
Redactor: Renata Roºu

Tehnoredactare ºi coperta: Tilea Ion
Ilustraþii coperta I: Leonardo da Vinci, Fetus în interiorul uterului, schiþã în cernealã ºi cretã;
coperta IV: Leonardo da Vinci, Organele unei femei, schiþã în cernealã peste cãrbune ºi
cretã roºie.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

ARINIª, IOANA
Biologie : manual pentru clasa a XI-a / Ioana Ariniº -
Bucureºti : Sigma 2006
ISBN (10) 973-649-257-5; ISBN (13) 978-973-649-257-0
57(075.35)
© 2006 Editura SIGMA

Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin Editurii SIGMA.
Nici o parte a acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al Editurii SIGMA.
ISBN (10) 973-649-257-5

ISBN (13) 978-973-649-257-0
Editura SIGMA
Sediul central:
Str. G-ral Berthelot, nr. 38, sector 1, Bucureºti, cod 010169
tel. / fax: 021-313.96.42; 021-315.39.43; 021-315.39.70
e-mail: office@editurasigma.ro; web: www.editurasigma.ro
Distribuþie:
Tel. / fax: 021-243.42.40; 021-243.40.52; 021-243.40.35
Puteþi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numerele:
080.10000.10; 080.10000.11 (în reþeaua ROMTELECOM)
e-mail: comenzi@editurasigma.ro; sigmadistrib@yahoo.com
Anticariat:
e-mail: comenzi_anticar@editurasigma.ro; web: www.anticar.ro
Cuprins
Cuvânt înainte ..................................................................... 3

I. ALCÃTUIREA CORPULUI UMAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
I.1. NIVELURI DE ORGANIZARE ALE CORPULUI UMAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
I.2. TOPOGRAFIA ORGANELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
F Segmentele corpului uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
F Planuri ºi raporturi anatomice ale corpului uman . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Practicum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Evaluare / Autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
II. FUNCÞIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

II.1. FUNCÞIILE DE RELAÞIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
A. SISTEMUL NERVOS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
F Proprietãþile neuronului*. Sinapsa* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
F Mãduva spinãrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
Practicum* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
F Trunchiul cerebral . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
F Cerebelul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
F Diencefalul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
F Emisferele cerebrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
F Sistemul nervos vegetativ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Noþiuni elementare de igienã ºi patologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
B. ANALIZATORII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
F Fiziologia analizatorului cutanat (exteroceptiv) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
Practicum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
F Fiziologia analizatorului olfactiv* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
F Fiziologia analizatorului gustativ* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Practicum* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
F Fiziologia analizatorului vizual . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
Practicum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
F Fiziologia analizatorului acustico-vestibular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
F Fiziologia analizatorului motor (kinestezic)* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
C. GLANDELE ENDOCRINE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
F Hipofiza . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
142
F Epifiza* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
F Tiroida . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
F Glandele paratiroide* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
F Timusul* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
F Glandele suprarenale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
F Pancreasul endocrin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
F Ovarul endocrin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
F Testiculul endocrin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
D. MIªCAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
F Sistemul osos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
F Sistemul muscular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
Practicum* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
II.2. FUNCÞIILE DE NUTRIÞIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

A. DIGESTIA ªI ABSORBÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
F Digestia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
F Absorbþia intestinalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
F Fiziologia intestinului gros . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Practicum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
B. CIRCULAÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
F Sângele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
Practicum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
F Activitatea cardiacã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
Practicum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97
F Marea ºi mica circulaþie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
F Imunitatea organismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
Evaluare / Autoevaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
C. RESPIRAÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
F Ventilaþia pulmonarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
F Schimburile gazoase respiratorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
Practicum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
D. EXCREÞIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
F Urina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
F Micþiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
143
Practicum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
E. METABOLISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
F Metabolismul intermediar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
F Metabolismul energetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
F Nutrimentele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
F Vitaminele* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
II.3. FUNCÞIA DE REPRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

A. SISTEMUL REPRODUCÃTOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
F Sistemul reproducãtor feminin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
F Sistemul reproducãtor masculin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
B. CONCEPÞIA, SARCINA ªI NAªTEREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
F Concepþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
F Sarcina ºi naºterea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
C. SÃNÃTATEA REPRODUCERII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
F Contracepþia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
II.4. ORGANISMUL UN TOT UNITAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

F Homeostazia mediului intern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
F Rolul integrator al sistemului nervos ºi endocrin* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
144
CUVÂNT ÎNAINTE
Prezentul manual de biologie respectã curriculum-ul naþional în vigoare ºi urmãreºte formarea

la elevi a valorilor ºi atitudinilor precum ºi a competenþelor generale ºi specifice prevãzute în progra-
ma ºcolarã.
Este conceput într-o manierã flexibilã ºi accesibilã pentru elevi ºi profesori. Are o orientare prag-
maticã ce urmãreºte iniþierea elevilor în investigarea fenomenelor biologice specifice propriului orga-
nism ºi antrenarea lor în activitãþi individuale ºi de echipã prin efectuarea lucrãrilor practice de labo-
rator grupate sub titlul generic Practicum.
Conþine desene ºi diagrame simple, clare ºi atractive, scheme integrative ºi tabele de sintezã
care înlocuiesc pagini întregi, inutile ºi obositoare, de text explicativ ºi faciliteazã înþelegerea unor con-
cepte ºi procese biologice complexe, surprinse în dinamica lor.
S-a pus un accent deosebit pe educaþia pentru sãnãtate ºi educaþia ecologicã a elevilor, motiv
pentru care, la sfârºitul capitolelor, am introdus Noþiuni elementare de igienã ºi patologie.
Þinând cont de faptul cã verificarea cunoºtinþelor constituie o etapã importantã a procesului
instructiv-educativ, am inserat, conform principiului sistematizãrii, la sfârºitul fiecãrei grupe mari de
funcþii ale organismului probe de Evaluare-autoevaluare gradate ºi diferenþiate pe niveluri de
însuºire ºi prelucrare a cunoºtinþelor, sub forma unor itemi de tip alegere simplã, asociere, întrebãri
simple ºi structurate, probleme ºi eseuri.
Trebuie, de asemenea, remarcat faptul cã textele (conþinuturile) nemarcate prin corp de literã
cursiv ºi asterisc (*) se adreseazã elevilor care studiazã Biologia în clasa a XI-a, o orã pe sãptãmânã,
iar cele marcate prin corp de literã cursiv ºi asterisc (*) se adaugã celor nemarcate ºi se adreseazã
elevilor care studiazã Biologia în clasa a XI-a, douã ore pe sãptãmânã. Elevii de la specializarea
coregrafie, profil artistic, filiera vocaþionalã, vor studia toate conþinuturile cuprinse în acest manual pe
parcursul claselor a XI-a ºi a XII-a.
În speranþa cã munca noastrã n-a fost în zadar, dorim ºi sperãm ca prezentul manual sã consti-
tuie un instrument didactic util în activitatea voastrã curentã la clasã ºi în cea de pregãtire pentru atin-
gerea performanþei la examenele naþionale, la cele de admitere la facultãþile de profil, precum ºi la con-
cursurile ºi olimpiadele ºcolare.
Autoarea
I. ALCÃTUIREA CORPULUI UMAN
I.1. NIVELURI DE ORGANIZARE ALE CORPULUI UMAN
atom Organismul uman este un
sistem de sistem biologic complex ce cu-
moleculã organe
prinde urmãtoarele niveluri de
organizare: atomic, molecular,
macromoleculã celular, al þesuturilor, al organelor
ºi al sistemelor de organe (fig. 1).
Toate aceste structuri inter-
acþioneazã ºi realizeazã funcþiile
organit
vitale ale organismului: de relaþie,
organ de nutriþie ºi de reproducere.
Celula reprezintã unitatea de
structurã, de funcþie ºi geneticã a
celulã tuturor organismelor. Toate
organism
celulele organismului (fig. 2) se
formeazã din celula-ou (zigot)
þesut care, la circa 30 de ore dupã
fecundaþie, suferã diviziuni suc-
Fig. 1 Niveluri de organizare ale corpului uman cesive, trecând prin stadiile de
morulã, blastulã ºi gastrulã (fig.
3). Astfel, se formeazã embrionul,
b
care prezintã trei foiþe embri-
onare: ectoblast (ectoderm),
mezoblast (mezoderm) ºi
c endoblast (endoderm).
a d e
Prin diferenþierea celulelor
Fig. 2 Tipuri de celule animale din foiþele embrionare rezultã
a, b, c, d celule epitale, e celulã polinuclearã þesuturile, organele ºi sistemele
(din mãduva oaselor) de organe ale embrionului (fig. 4).
Spermatozoizi 3. DIVIZIUNI SUCCESIVE

Primul ºi al doilea
globul polar
4. MORULÃ
2. FECUNDAÞIE
5. BLASTOCIST
PRIMAR
ovul
oviduct
6. BLASTOCIST
SECUNDAR
1. OVULAÞIE
ovar cavitatea
7. IMPLANTAREA blastocistului
Fig. 3 Segmentarea celulei-ou (zigotului) BLASTOCISTULUI
ºi formarea blastoscitului trofoblast
4
MEZODERM coloana piele ECTODERM
vertebralã
tract digestiv
amnios
sac lichid amniotic
cordon vitelin
ombilical
cu vasele creier
ombilicale
inimã
trofoblast
ENDODERM
Epiderma ºi producþiunile sale

Þesuturile conjuctive moi cornoase ºi glandulare
(fibros, elastic) Sistemul nervos:
Þesutul cartilaginos tub neural
Sistemul osos sistem nervos central (SNC)
Sistemul muscular neurohipofiza ºi epifiza
Sistemul urinar retina ºi stratul pigmentar
Sistemul reproducãtor creste neurale
Sistemul cardiovascular ganglioni spinali
Mediul intern Sistemul digestiv (tub digestiv ºi ganglioni cranieni
Corticosuprarenalele glande anexe: ficat, pancreas) ganglioni vegetativi
Derma ºi dentina dinþilor Sistemul respirator plexuri intramurale
Seroasele (pleurã, pericard, Tiroida, paratiroidele, timusul medulosuprarenale
peritoneu) Amigdalele Hipofiza anterioarã (adenohipofiza)
Fig. 4 Þesuturile, organele ºi sistemele de organe derivate din foiþele embrionare
Organismul uman este format din totalitatea sistemelor de organe prin care realizeazã funcþiile
vitale: relaþie, nutriþie ºi reproducere.
Sistemul osos
este alcãtuit din Sistemul nervos cuprin-
totalitatea oase- Sistemul muscular de totalitatea organelor
lor legate prin cuprinde: muºchii nervoase formate din
articulaþii. scheletici, muºchiul neuroni ºi nevroglii. El
Principala sa inimii ºi muºchii recepþioneazã, transmite
funcþie este susþi- netezi. Este princi- ºi integreazã informaþiile
nerea ºi protecþia palul sistem efector primite din mediul extern
corpului. Este al organismului. sau intern, realizând
componenta Reprezintã compo- coordonarea ºi inte-
pasivã a sistemu- nenta activã a sis- grarea organismului în
lui locomotor. temului locomotor. mediul de viaþã.
5
Sistemul circulator san-
gvin cuprinde inima ºi
vasele de sânge. Este un
sistem de transport al nutri-
mentelor, al gazelor respi-
ratorii ºi al produºilor nefo-
lositori sau toxici.
Sistemul respira-
tor este reprezen- Sistemul urinar este
tat de plãmâni ºi format din rinichi ºi cãi
de cãile respira- urinare, ºi are rol
torii. Realizeazã esenþial în menþinerea
schimbul de gaze homeostaziei organis-
dintre organism ºi mului.
mediu.
Sistemul endocrin este
alcãtuit din totalitatea glan- Sistemul digestiv este
delor endocrine. El coordo- alcãtuit din tubul digestiv
neazã ºi controleazã creº- ºi glande anexe. Are rol
terea ºi dezvoltarea organis- în digestia ºi absorbþia
mului ºi interacþioneazã cu nutrimentelor ºi în elimi-
sistemul nervos, adaptând ºi narea reziduurilor nea-
integrând organismul în similabile.
mediul de viaþã.
Sistemul circulator lim-

fatic trimite în sânge
Sistemul reproducãtor este alcãtuit lichidul interstiþial în exces
din gonade ºi structuri anexe, asoci- ºi apãrã organismul de
ate funcþiei de reproducere. Prin pro- boli.
ducerea gameþilor ºi a hormonilor
sexuali, asigurã perpetuarea speciei.
I.2. TOPOGRAFIA ORGANELOR

F SEGMENTELE CORPULUI UMAN
Corpul uman este alcãtuit din cap, gât, trunchi ºi membre.
CAP GÂT TRUNCHI MEMBRE

Regiunea Torace (conþine Superioare
Neurocraniu posterioarã cavitatea toracicã)
(cutia cranianã) Diafragmã (separã cavi- (se leagã de trunchi
(nucalã = ceafa)
tatea toracicã de cea prin centura scapularã)
Regiunile: abdominalã)
Viscerocraniu anterioarã Abdomen (conþine Inferioare
cavitatea abdominalã) (se leagã de trunchi
(oasele feþei) lateralã Pelvis (conþine
sternocleidomastoidianã prin centura pelvianã)
cavitatea pelvianã)
6
El prezintã o porþiune
axialã care cuprinde capul, cavitate
cranianã
gâtul ºi trunchiul ºi o porþiune cavitate
apendicularã care cuprinde anterioarã
cavitate
membrele superioare ºi infe- posterioarã
rioare. canal cavitate
vertebral toracicã
Porþiunea axialã con-
þine douã cavitãþi mari: cavi-
tatea dorsalã (subîmpãrþitã cavitate
în cavitatea cranianã ºi ca- diafragmã abdominalã
nalul vertebral) ºi cavitatea cavitate
ventralã (subîmpãrþitã în cavi- abdomino-
pelvinã
tatea toracicã ºi cavitatea
cavitate
abdominalã, separate prin pelvianã
muºchiul diafragmã) (fig. 5).
Fig. 5 Cavitãþile corpului
F PLANURI ªI RAPORTURI ANATOMICE ALE CORPULUI UMAN

Pentru stabilirea poziþiei segmentelor corpului ºi a raporturilor care existã între ele se utilizeazã
ca elemente de orientare axe (corespund dimensiunilor spaþiului ºi se întretaie în unghi drept) ºi pla-
nuri (câte un plan trece prin douã axe) (fig. 6).
Corpul uman este tridimensional ºi are simetrie bilateralã.
Planul frontal:
este dispus vertical ºi este orientat paralel cu frun-
tea; trece prin axul longitudinal ºi transversal;
împarte corpul într-o parte anterioarã (ventralã) ºi
una posterioarã (dorsalã);
de exemplu: nasul este situat anterior, iar coloana
vertebralã, posterior.
Planul sagital:
este perpendicular pe cel frontal ºi strãbate corpul
dinainte înapoi, trecând prin axul longitudinal ºi sagital;
sagitaxã
alã trece prin mijlocul corpului ca un plan de simetrie;
lã
e rsa de exemplu: ochii sunt aºezaþi lateral faþã de nas
axaãnsv ºi medial faþã de urechi.
tr
Planul transversal:
este perpendicular pe cel frontal ºi sagital ºi trece
longitudinalã
prin axul sagital ºi transversal;

împarte corpul în: partea superioarã (cranialã) ºi
partea inferioarã (caudalã);
axã
de exemplu: nasul este situat cranial faþã de gurã,

Fig. 6 Axe ºi planuri de referinþã ale corpului uman iar genunchiul este situat caudal faþã de ºold.
7
PRACTICUM
Observarea micro/macroscopicã a celulelor, þesuturilor, organelor ºi sistemelor de organe
1. Pentru a studia la microscop principalele 1-2 picãturi de glicerinã, se acoperã cu o lamelã
tipuri de celule ºi þesuturi se pot utiliza fie ºi se observã la microscop.
preparate fixe, fie preparate proaspete efectuate,
în cursul lecþiei de laborator, de cãtre elevi.
A. Observarea microscopicã a celulelor epi-
dermice din mucoasa bucalã: se rãzuieºte uºor,
cu un ac spatulat steril, un fragment de mucoasã
din peretele lateral al cavitãþii bucale. Se pune
apoi pe o lamã, într-o picãturã de carmin acetic ºi
se acoperã cu lamela. Preparatul astfel obþinut se
trece prin flacãra unui bec de gaz pentru fixare. D. Þesutul nervos poate fi observat prin diso-
Se analizeazã apoi la microscop. cierea fibrelor nervoase (cu ajutorul a douã ace)
dintr-un nerv sciatic de broascã.
E. Þesutul cartilaginos se poate preleva din
porþiunea cartilaginoasã a sternului de broascã,
iar cel osos din partea centralã a unei carene de
pui de gãinã sau porumbel. Specificaþi asemã-
nãrile ºi deosebirile dintre cele douã tipuri de
þesuturi.
B. Pentru observarea þesutului muscular striat

se poate utiliza o fâºie de muºchi de broascã. Se
disociazã fâºia de muºchi cu 2 ace: cu un ac se
fixeazã ºi cu celãlalt se tracþioneazã în lungul
muºchiului pentru a rupe þesutul conjunctiv. Se
aleg fibrele musculare bine disociate, peste care
se pun 1-2 picãturi de albastru de metilen 1o/oo ºi Dupã observarea la microscop a tuturor pre-
se lasã 5-10 minute. Apoi, se acoperã cu lamela paratelor, reamintiþi-vã particularitãþile structurale
ºi se observã la microscop. ºi funcþionale ale celulelor ºi tipurilor de þesuturi
animale (umane).
2. Pentru studiul organizãrii interne ºi a relaþi-

ilor topografice ale organelor la om, puteþi utiliza
un mamifer mic, care va fi anesteziat ºi disecat.
Evidenþiaþi ºi identificaþi organele din cavitatea
cranianã, canalul vertebral, din cavitatea toracicã,
cea abdominalã ºi pelvianã. Trasaþi imaginar
axele ºi planurile de referinþã ºi stabiliþi relaþia
topograficã a organelor interne în funcþie de staþi-
C. Þesutul muscular neted poate fi observat unea bipedã a omului. Grupaþi organele interne în
prin prelevarea unei porþiuni din vezica urinarã a sistemele cunoscute ºi specificaþi rolul fiecãrui
unei broaºte. Se pune preparatul pe o lamã, se sistem în organism. Explicaþi ce înþelegeþi prin
coloreazã cu 2-3 picãturi de soluþie alcoolicã de fraza: Corpul uman reprezintã un tot unitar din
carmin ºi se lasã la uscat. Se toarnã apoi peste el punct de vedere structural ºi funcþional.
8
EVALUARE / AUTOEVALUARE
I. 1. Reamintiþi-vã structura celulei animale ºi 3. Corpul omenesc este tridimensional ºi pre-
notaþi pe figura de mai jos, în dreptul liniilor, com- zintã:
ponentele acesteia. a. 3 axe ºi 6 planuri;
b. 3 axe ºi 3 planuri;
c. 6 axe ºi 3 planuri;
d. 6 axe ºi 6 planuri.
4. Identificaþi asocierea greºitã:
a. sistem osos-ectoderm;
b. sistem digestiv-endoderm;
c. corticosuprarenale-ectoderm.
5. Identificaþi eroarea:
a. axul sagital este axul grosimii corpului;
b. axul transversal corespunde lungimii corpului;
c. planul transversal trece prin axul transversal ºi
sagital.
III. Asociaþi corect noþiunile din cele douã
2. Identificaþi tipurile de celule animale din figu- coloane:
ra de mai jos. 1. þesut muscular a. formeazã discurile
neted intervertebrale
2. þesut muscular b. se aflã în pereþii
striat organelor interne
3. þesut cartilaginos c. se inserã pe oase
fibros
4. þesut epital d. intrã în structura
pavimentos pleurelor
IV. Dezvoltarea organismului uman începe cu
zigotul care suferã mitoze succesive.
a. Enumeraþi stadiile parcurse de zigot pânã
devine embrion.
b. Enumeraþi foiþele embrionare ale embrionu-
II. Pentru urmãtorii 5 itemi, gãsiþi un singur lui uman.
rãspuns corect: c. Enumeraþi þesuturile, organele ºi sistemele
1. Identificaþi eroarea privind nivelurile de de organe ce se diferenþiazã din ectoderm.
organizare ale corpului:
a. atomic; V. Elaboraþi un eseu cu tema Axe ºi planuri de
b. molecular; referinþã ale corpului uman structurat dupã urmã-
c. electronic; torul plan:
d. celular. a. necesitatea utilizãrii elementelor de ori-
2. Nu se formeazã din ectoderm: entare axe ºi planuri;
a. epiderma ºi producþiunile sale; b. tipul de simetrie a organismului uman;
b. amigdalele; c. axele de simetrie;
c. tubul neural; d. planuri de referinþã enumerare, caracte-
d. adenohipofiza. ristici ºi exemple.
9
II. FUNCÞIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI
UMAN
II.1. FUNCÞIILE DE RELAÞIE
Omul, ca sistem biologic, realizeazã schimburi permanente de informaþie, energie ºi materie cu
mediul de viaþã. Integrarea în acest mediu presupune o colaborare strânsã între sistemul nervos,
organele de simþ, sistemul endocrin ºi sistemul locomotor. Toate aceste organe ºi sisteme de organe
interacþioneazã în realizarea funcþiilor de relaþie: sensibilitatea ºi miºcarea.
A. SISTEMUL NERVOS
Sistemul nervos somatic asigurã activitatea motorie somaticã ºi sensibilitatea senzitivo-senzori-
alã, iar sistemul nervos vegetativ coordoneazã activitatea inconºtientã a viscerelor.
SISTEMUL NER VOS SISTEMUL NERVOS CENTRAL (ax cerebrospinal sau nevrax)
MÃDUVA SPINÃRII Bulb rahidian
SOMATIC
ENCEFAL Trunchi cerebral Puntea lui Varolio
VEGETATIV Mezencefal
SIMPATIC Cerebel
PARASIMPATIC
Talamus
Diencefal Hipotalamus
Metatalamus
Subtalamus
Epitalamus
Emisfere cerebrale
SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

NERVI Cranieni Senzitivi
Motori
Micºti
Spinali Micºti
GANGLIONI Spinali ºi omologii lor cranieni

Vegetativi Laterovertebrali
Previscerali
Intramurali
STIMUL
Prin cele douã funcþii esenþiale,
celule specializate sau dendrite ale
reflexã ºi de conducere, sistemul ner- RECEPTOR neuronilor din ganglionii spinali sau
vos integreazã organismul uman în din omologii lor cranieni.
mediul de viaþã ºi realizeazã unitatea CALE AFERENTÃ dendritele ºi axonii neuronilor sen-
conexiune directã
funcþionalã a acestuia. SENZITIVÃ zitivi din ganglionii spinali.

conexiune inversã
• Funcþia reflexã realizeazã neuroni somatici (motoneuroni din

legãtura între pãrþile componente ale coarnele anterioare ale mãduvei ºi
(feedback)
CENTRU DE neuroni de asociaþie) ºi vegetativi

organismului ºi între organism ºi COMANDÃ (neuroni din coarnele laterale ale
mediu. Este coordonatã de cãtre cen- mãduvei) simpatici ºi parasimpatici.
trii nervoºi din substanþa cenuºie. CALE EFERENTÃ
axonii motoneuronilor din coarnele
anterioare sau ai neuronilor vegeta-
Funcþia reflexã se realizeazã MOTORIE tivi din coarnele laterale.
prin actul reflex, al cãrui substrat ana-
musculatura scheleticã ºi visceralã
tomic este arcul reflex (fig.1). EFECTOR (rãspunde prin contracþie) ºi glan-
dele exo- ºi endocrine (rãspund
prin secreþie).
Fig. 1 Schema generalã a arcului reflex
10
Arcul reflex este un mecanism cibernetic de autoreglare, prin care organismul îºi pãstreazã inte-
gralitatea ºi echilibrul dinamic.
Funcþia de conducere se realizeazã prin substanþa albã, care formeazã cãi lungi (de proiecþie)
ascendente ºi descendente ºi cãi scurte (de asociaþie ºi intersegmentare).
F PROPRIETÃÞILE NEURONULUI*. SINAPSA*.

Neuronul, unitatea de structurã ºi de funcþie a sistemului nervos, prezintã urmãtoarele proprietãþi:
generarea influxului nervos (excitabilitatea);
conducerea influxului nervos (conductibilitatea).
EXCITABILITATEA reprezintã capacitatea materiei vii de a rãspunde prin manifestãri specifice
la acþiunea stimulilor. În condiþii experimentale, poate fi determinatã cantitativ la animale ºi la om. Se
caracterizeazã prin urmãtorii parametri:
a) intensitatea prag a stimulilor (reobaza) reprezintã intensitatea minimã necesarã unui stimul pen-
tru a produce un influx nervos. Stimulii cu intensitate inferioarã pragului se numesc subliminali ºi nu pro-
duc influx nervos. În cazul unei stimulãri repetate cu excitanþi subliminali apare fenomenul de sumaþie
(însumarea modificãrilor repetate de depolarizare) care produce excitaþie. Stimulii cu intensitate supe-
rioarã pragului (supraliminali) au acelaºi efect ca ºi cei cu intensitatea prag (legea tot sau nimic).
b) timpul util este timpul minim necesar unui stimul cu intensitatea prag pentru a genera un influx
nervos;
c) cronaxia este timpul minim necesar unui stimul (curent electric), având o intensitate dublã faþã de
reobazã, pentru a induce apariþia unui influx nervos. Are valori de 10-30 de ori mai mici decât timpul
util ºi este cu atât mai scurtã cu cât excitabilitatea este mai mare. Are valori apropiate pentru neuronii
senzitivi, motori ºi efectori (secretori).
d) labilitatea este capacitatea neuronului de a rãspunde la un anumit numãr de stimuli pe unitatea
de timp;
e) perioada refractarã reprezintã proprietatea neuronului de a nu rãspunde la un stimul nou în tim-
pul unui rãspuns la un stimul anterior;
f) bruscheþea este rapiditatea cu care acþioneazã stimulul. Stimul
CONDUCTIBILITATEA reprezintã capacitatea de autopro-
pagare a influxului nervos prin axon spre alt neuron sau spre efector.
Suportul fizico-chimic al excitabilitãþii ºi al conductibilitãþii este a.
potenþialul electric membranar. Conform teoriei ionice a lui Julius
Bernstein, acest potenþial electric apare ca o consecinþã a repartiþiei
inegale a ionilor (Na+, K+, Ca2+, Cl etc.) de o parte ºi de alta a mem- Potenþial de acþiune
ce se autopropagã
branei celulare neuronale (neurilemã) care prezintã permeabilitate
selectivã. Datoritã miºcãrii ionice impuse de gradientul de concen-
traþie, apar diferenþe de potenþial electric între cele douã feþe ale mem- b.
branei.
În condiþii de repaus (când nu acþioneazã nici un stimul),
neurilema este pozitivã pe faþa externã ºi negativã pe cea internã. Zonã de
Între cele douã feþe existã o diferenþã de potenþial de 70 mV numitã repolarizare
potenþial de repaus (se noteazã în mod convenþional 70 mV). În
timpul potenþialului de repaus, membrana este permeabilã pentru c.
K+ ºi impermeabilã pentru Na+. Aplicarea unui stimul cu intensitatea
prag determinã depolarizarea membranei datoritã creºterii permea-
bilitãþii ei pentru Na+. Membrana devine negativã la exterior ºi pozi-
tivã la interior. Diferenþa de potenþial devine 35 mV ºi se numeºte Fig. 2 Transmiterea influxului
potenþial de acþiune. Acesta se autopropagã (în mod convenþio- nervos de-a lungul neuronului:
nal, se noteazã +35 mV). Transmiterea depolarizãrii de-a lungul fibrei a. potenþial de repaus;
nervoase constituie influxul nervos (fig. 2). b. potenþial de acþiune;
c. repolarizarea membranei.
11
Depolarizarea se propagã pas cu pas
Mielinã
de-a lungul axonului, prin intermediul cir-
cuitelor locale (fluxuri circulare sau curenþii
Curenþi lui Hermann). În axonii cu teacã de mielinã,
circulari influxul nervos se propagã saltatoriu de la o
strangulaþie Ranvier la alta (fig. 3). În axonii
fãrã teacã de mielinã, influxul nervos se
propagã într-o singurã direcþie, punctiform.
Nod
Axon Viteza de propagare a influxului nervos în
Ranvier axonii mielinizaþi este de 50 ori mai mare
decât în cei amielinici.
Ulterior, are loc repolarizarea neurile-
mei (scãderea permeabilitãþii pentru Na+) ºi
Curenþi
circulari se restabileºte echilibrul ionic iniþial.
Transportul ionic se realizeazã pasiv, prin
intermediul canalelor ionice (fig. 4)
(polipeptide sau lipopeptide cu greutate
molecularã redusã) sau activ, prin inter-
Fig. 3 Conducerea saltatorie mediul pompelor ionice (agregate de pro-
teine transportoare ºi enzime). Trans-
miterea unidirecþionalã a influxului nervos de la un neuron la altul, de la receptor la neuron ºi de la
neuron la efector se realizeazã prin intermediul unor structuri specializate numite sinapse (fig. 5).
Membrana
FUNCÞIONAREA SINAPSELOR neuronalã
Influxul nervos, care se manifestã ca o undã de depo-
larizare, odatã ajuns la nivelul butonilor terminali, determinã
fuzionarea veziculelor cu membrana presinapticã, spargerea
lor ºi eliberarea mediatorilor chimici, aceºtia difuzeazã prin
fanta sinapticã ºi ajung în contact cu faþa externã a mem-
branei postsinaptice, la nivelul receptorilor specifici. Drept Canal
urmare, membrana postsinapticã este depolarizatã ºi per- ionic
mite propagarea influxului nervos. Ulterior, neurotransmiþã- Fig. 4 Canale ionice prin membrana neu-
torii sunt inactivaþi rapid de enzimele din fanta sinapticã ºi ronalã
Componenta presinapticã (buton axonal)

conþine vezicule cu mediator chimic Membranã
(neurotransmiþãtor). presinapticã
Vezicule
sinaptice
cu mediator
Fanta (spaþiul) sinapticã chimic
reprezintã spaþiul dintre membrana plasmaticã a
butonilor axonali ºi cea a componentei postsi- Mediator
naptice. Are cca 200 Å grosime. chimic
Componenta postsinapticã
Membranã Acetilcolin-
este reprezentatã de corpul celular, dendritele sau porþiunea postsinapticã esteraza
iniþialã a axonului unui neuron, respectiv de sarcolema fibrei mus-
culare striate. Receptor
Fig. 5 Structura unei sinapse
12
reînglobaþi în vezicule sau trec în circulaþia sangvinã. Sinteza de noi cantitãþi de mediatori chimici se
face pe seama ATP-ului din mitocondriile de la nivelul butonilor terminali ai axonului.
La nivelul sinapselor dintre receptori ºi neuroni, datoritã fantei sinaptice foarte înguste, influxul
nervos se autopropagã prin mecanismul circuitelor locale.
La nivelul plãcii motorii, acetilcolina se fixeazã prin receptori specifici de sarcolemã depola-
rizând-o ºi determinând un potenþial local terminal de placã. Acesta va genera potenþiale de acþiune
ce se vor propaga de la placa motorie în toate direcþiile.
Clasificarea sinapselor
a. Cu transmitere chimicã
1. Din punct de vedere adrenergice (mediatorul chimic este adrenalina sau noradrenalina);
funcþional colinergice (mediatorul chimic este acetilcolina).
b. Cu transmitere electricã
2. Din punct de vedere a. Excitatorii
al efectului b. Inhibitorii
a. Interneuronale: axo-somatice; axo-dendritice; axo-axonale.
3. Dupã structurile
b. Neuron-receptor
implicate
c. Neuron-efector (de exemplu, placa motorie)
F MÃDUVA SPINÃRII
a. Configuraþie externã (fig. 6)
Urmãriþi figura 6 ºi reamintiþi-vã configuraþia externã a mãduvei
spinãrii, învãþatã în clasa a X-a.
b. Configuraþie internã (fig. 7)
Plex Observaþi secþiunea transversalã din figura de mai jos ºi reamin-
cervical
tiþi-vã configuraþia internã a mãduvei spinãrii, învãþatã în clasa a X-a.
Plex Cordoanele de substanþã albã reprezintã cãile de conducere
brahial (tracturi) a influxului nervos între diferitele etaje ale sistemului nervos
Nervii intercostali
central. Cãile pot fi scurte (leagã diferite segmente medulare) sau lungi
(ascendente, ale sensibilitãþii, care conduc informaþiile de la receptori,
Umflãtura ºi descendente, motorii, care conduc comenzile cãtre efectori).
cervicalã
Canal ependimar Cordon posterior

Umflãtura
lombarã
Cordon lateral Corn posterior
Coada de cal
Ganglion Corn lateral
spinal
Plex lombar
Plex sacral
Fig. 6 Mãduva spinãrii Corn anterior

(configuraþie externã ºi distribuþia Cordon anterior
nervilor spinali) Fig. 7 Secþiune transversalã prin mãduva spinãrii
13
Mãduva spinãrii este conectatã cu receptorii ºi efectorii prin 31 de perechi de nervi spinali micºti
(constituiþi din fibre nervoase motorii ºi senzitive, somatice ºi vegetative), care aparþin sistemului ner-
vos periferic: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali ºi 1 coccigian.
c. Nervii spinali* sunt dispuºi simetric de-a lungul mãduvei spinãrii ºi sunt formaþi din 2 rãdãcini,
un trunchi ºi mai multe ramuri (fig. 8).
Rãdãcina posterioarã (dorsalã)
este formatã din axoni ai neuronilor senzitivi pseudounipolari somatici
ºi vegetativi din ganglionii spinali;
dendritele culeg informaþii de la piele, muºchi scheletici ºi viscere ºi
formeazã cãile aferente ale arcurilor reflexe medulare.
Trunchi
se formeazã prin unirea rãdãcinii anterioare
cu cea posterioarã la nivelul canalului vertebral;
Ganglion conþine fibre senzitive ºi motorii.
spinal
Ramura dorsalã (posterioarã)
este mixtã ºi se distribuie la tegumentul spa-
telui ºi la muºchii cefei ºi ai spatelui.
Ramura ventralã (anterioarã)
Ganglion este mixtã ºi se distribuie la tegumentul ºi la
simpatic b
a muºchii regiunii anterolaterale a trunchiului,
membrelor superioare ºi inferioare.
Ramuri
a. comunicantã albã
Rãdãcina anterioarã (ventralã) este mixtã (conþine fibre preganglionare simpatice ºi fibre vis-
este formatã din axoni ai neuronilor cerosenzitive). Realizeazã legãtura cu neuronii postganglionari
motori din coarnele anterioare ºi axoni ai simpatici.
neuronilor vegetativi din coarnele laterale; b. comunicantã cenuºie
formeazã cãile eferente ale arcurilor este mixtã ºi conþine fibre postganglionare simpatice,
reflexe medulare somatice ºi vegetative, amielinice. Realizeazã legãtura cu ganglionii simpatici para-
distribuindu-se la musculatura striatã, la vertebrali.
c. meningealã
cea netedã a organelor interne, la glandele
conþine fibre viscerosenzitive ºi vasomotorii. Inerveazã
exo ºi endocrine ºi la vasele sangvine. meningele spinale.
Fig. 8 Structura nervului spinal
Cu excepþia celor toracici, care au distribuþie metamericã (nervi intercostali), ceilalþi nervi spinali
formeazã plexuri: cervical, brahial, lombar, sacral ºi coccigian (vezi fig. 6).
Ramurile plexului cervical se distribuie gâtului, cele ale plexului brahial-centurii scapulare ºi mem-
brelor superioare, cele ale plexului lombar-peretelui abdominal, organelor genitale externe ºi membrelor
inferioare, iar cele ale plexului sacral la viscerele pelviene, organele genitale interne ºi la perineu.
d. Funcþiile mãduvei
Funcþia reflexã*
Reflexele medulare sunt de douã tipuri: somatice (tabelul 1) (monosinaptice ºi polisinaptice fig.
9 a ºi b) ºi vegetative (tabelul 2) (simpatice ºi parasimpatice fig. 10).
Funcþia de conducere*
Mãduva spinãrii conduce:
excitaþiile sub formã de influx nervos senzitiv de la receptori cãtre centrii nervoºi (prin
cãi ascendente tabelul 3) ºi
comenzile sub formã de influx nervos motor de la centrii nervoºi la organele efectoare (prin
cãi descendente) (tabelul 4).
14
Tabelul 1*
REFLEXE SOMATICE
REFLEXE REFLEXE
TIPURI MONOSINAPTICE POLISINAPTICE
(de întindere) (MIOTATICE) (de flexie) (NOCICEPTIVE)
NUMÃR DE NEURONI 2 cel puþin 3
TIPURI DE NEURONI senzitiv ºi motor senzitiv, intercalari ºi motor
TIMP DE LATENÞÃ foarte scurt lung
iradiazã diferit, în funcþie de intensitatea excitan-
strict limitate
GRAD DE IRADIERE tului: a) localizare; b) unilateralitate; c) sime-
nu iradiazã
trie; d) iradiere; e) generalizare
RECEPTORI SPECIFICI proprioceptori exteroceptori, proprioceptori
rotulian, ahilean, bicipital, tricipital, de apãrare executate prin flexie,
EXEMPLE
plantar, abdominal reflexul de mers
Axonul neuronului senzitiv Neuron de Axonul neuronului senzitiv
Corpul celular al asociaþie
neuronului senzitiv Corpul celular al
neuronului senzitiv
Dendrita
neuronului Dendrita neuronului senzitiv
senzitiv
Axonul Efector
Corpul neuronului Corpul celular
celular al motor Ligamentul al
neuronului Efector rotulei neuronului
motor motor
Axonul neuronului motor Receptori
a. Reflex rotulian pentru durere
b. Reflex de flexie
Fig. 9 Reflexe somatice monosinaptic (a) ºi polisinaptic (b)
Tabelul 2* Ganglion vegetativ

CENTRII Neuron de
asociaþie Ganglion al rãdãcinii posterioare
Pupilodilatator C7 - T2
Cardioaccelerator T3 - T5 Ganglion
Vasoconstrictor mãduva vegetativ
on
toraco-lombarã ur n ar
SIMPATICE
e
N lio
Sudoral T1 - L2 g
an
Piloerecþie T1 - L2 eg
Motilitate gastro- T6 - L2
Neuron pr
senzitiv
intestinalã
Micþiune L1 - L2
Defecaþie L1 - L2
Sexuale L1 - L2 Neuron
Neuron motor senzitiv
PARASIMPATICE
Micþiune S2 - S4 Neuron
a. postganglionar b.
Defecaþie S2 - S4
Fig. 10 Comparaþie între
un reflex somatic (a) ºi un reflex vegetativ (b)
Sexuale S2 - S4
15
SCOARÞA CEREBRALÃ 1.* Cãile ascendente
transmit informaþii de la recep-
tori (extero-, proprio- ºi intero-
US
US
ceptori) cãtre centrii nervoºi.
AM
AM
Sunt de douã tipuri:
L
L
TA
TA
a) specifice pentru
fiecare tip de sensibilitate
(exteroceptivã ºi propriocep-
MEZENCEFAL tivã), care sunt alcãtuite din trei
MEZENCEFAL neuroni ºi conduc impulsuri cu
rol în perceperea ºi discrimi-
CE
CE
narea finã a stimulilor. Proiec-
RE
RE
Nucleul gra- þia lor corticalã se face într-o
BE
BE
PUNTE cilis (Goll)
L
Fascicul PUNTE zonã limitatã.
L
spinocere- Nucleul cuneatus b) nespecifice (re-
belos (Burdach) Fascicule
spinotalamice prezentate de substanþa
BULB laterale reticulatã din jurul cana-
Fascicul cuneatus
BULB lului ependimar ºi dintre
Proprioceptor Receptor
Proprioceptor pentru coarnele posterioare ºi
durere laterale), conþin peste trei
MÃDUVA Fascicul gracilis MÃDUVA neuroni. Acestea, împre-
CERVICALÃ CERVICALÃ Receptor unã cu calea spinotala-
termic micã, conduc sensibili-
MÃDUVA MÃDUVA
LOMBARÃ tatea interoceptivã.
Receptor tactil LOMBARÃ
Tabelul 3* Cãile medulare ascendente
SENSIBILITATEA EXTEROCEPTIVÃ
TACTILÃ GROSIERÃ TACTILÃ FINÃ
Tip de sensibilitate (PROTOPATICÃ) ªI TERMICÃ ªI DUREROASÃ (EPICRITICÃ) ªI
PRESIONALÃ VIBRATORIE
Tract (fascicul) spinotalamic anterior spinotalamic lateral spinobulbar Goll (gracilis)

ºi Burdach (cuneatus)
terminaþii senzitive de la terminaþii nervoase libere corpusculi Meissner
baza foliculilor piloºi corpusculi Krause pentru pentru tact
Receptori
corpusculi Meissner rece ºi Ruffini pentru cald corpusculi Vater-Pacini
discuri Merkel receptori pentru durere pentru vibraþii
Protoneuron ganglionii spinali ganglionii spinali ganglionii spinali
cornul posterior nucleii Goll ºi Burdach

Deutoneuron cornul posterior din bulbul rahidian
Traiect (cordon) cordon anterior opus cordon lateral opus cordon posterior direct
Al treilea neuron talamus talamus talamus
Proiecþie corticalã aria senzitivã primarã aria senzitivã primarã aria senzitivã primarã
conduce informaþii tactile conduce informaþii termice conduce informaþii tactile
Funcþii grosiere ºi de presiune
uºoarã ºi dureroase fine ºi vibraþii
16
Tabelul 3* (continuare)
SENSIBILITATEA
SENSIBILITATEA PROPRIOCEPTIVÃ
INTEROCEPTIVÃ
PROPRIOCEPTIVÃ PROPRIOCEPTIVÃ
Tip de sensibilitate INTEROCEPTIVÃ
CONªTIENTÃ INCONªTIENTÃ
spinobulbar Goll (gracilis) ºi spinocerebeloase posterior spinotalamic anterior

Tract (fascicul)
Burdach (cuneatus) (Flechsig) ºi anterior (Gowers) ºi lateral
fusuri neuromusculare fusuri neuromusculare interoceptori

organe tendinoase Golgi
Receptori corpusculi Pacini terminaþii nervoase libere
corpusculi Vater-Pacini
terminaþii nervoase libere corpusculi de tact ºi presiune din viscere
Protoneuron ganglionii spinali ganglionii spinali ganglionii spinali
nucleii Goll ºi Burdach din bul-

Deutoneuron cornul posterior cornul posterior
bul rahidian
cordoanele laterale cordoanele anterior ºi

Traiect (cordon) cordon posterior direct direct ºi opus lateral încruciºat
Al treilea neuron talamus talamus
ariile senzitive primarã ºi
Proiecþie corticalã aria somato-senzitivã I paleocerebel
secundarã
conduce informaþiile de la pro-
prioceptorii din muºchi, oase, conduce informaþii propriocep- conduce informaþii de la
Funcþii articulaþii, aponevroze, nece- tive inconºtiente necesare
sare coordonãrii miºcãrilor coordonãrii tonusului muscular viscere
conºtiente
Aria sen- SCOARÞA CEREBRALÃ

zorialã Aria
US
primarã motorie
US
AM
primarã
AM
L
TA
L
TA
2.* Cãile descendente Nucleul roºu

(tabelul 4) conduc motilitatea MEZENCEFAL
voluntarã (fasciculele pirami-
dale) ºi involuntarã (fasciculele MEZENCEFAL Fascicul
extrapiramidale). Comenzile corticospinal Peduncul
CE
conduse prin fasciculele pirami- lateral cerebral

RE
Fasciculul
dale iniþiazã miºcãri voluntare cuneatus
BE
PUNTE
CE
fine. Comenzile conduse prin (Burdach)

L
RE
fasciculele extrapiramidale con- Fascicul Fascicul

BE
corticospinal rubrospinal
troleazã tonusul postural, miº- PUNTE
L
anterior
cãrile automate asociate cu mer- Nucleul Fascicul Piramide
BULB bulbare
sul, vorbirea, scrisul, unele stãri cuneatus corticospinal
afectiv-emoþionale, atitudinile (Burdach) lateral MÃDUVA
automate. CERVICALÃ
BULB Receptor Muºchi
Sunt alcãtuite din 2 neu- Fascicul cutanat
corticospinal striat
roni: primul, situat în cortexul MÃDUVA
cerebral sau în trunchiul cere- anterior LOMBARÃ
bral, iar al doilea, în coarnele MÃDUVA Efectori
anterioare medulare. CERVICALÃ musculari
17
Tabelul 4* Cãile medulare descendente
CORDON
FASCICUL ORIGINE ULTIMUL
(care îl TRAIECT FUNCÞII
conþine) (primul neuron) NEURON
fibre contrala- conduce influxul nervos motor vo-

Cortico- neocortexul nucleii motori ai luntar la nucleii motori din trunchiul
terale din trun-
CÃILE PIRAMIDALE
nuclear motor nervilor cranieni cerebral, care îl transmit muºchilor

chiul cerebral capului, globilor oculari ºi limbii
coarnele ante- conduce motilitatea volun-
Piramidal neocortexul încruciºare în
anterior rioare medulare tarã a musculaturii schele-
direct motor mãduvã
contralaterale tice contralaterale
se încruciºeazã în conduce motilitatea
coarnele ante-
Piramidal neocortexul bulb, unde for- voluntarã a muºchilor gâtu-
lateral rioare medulare lui, trunchiului ºi extre-
încruciºat motor meazã decusaþia
contralaterale mitãþilor
piramidalã
Cortico- neocortexul coordoneazã motilitatea
striat direct corpii striaþi involuntarã
motor
Cortico- neocortexul nucleul roºu din coordoneazã motilitatea
direct involuntarã
rubral motor mezencefal
Cortico- neocortexul substanþa neagrã coordoneazã motilitatea
direct involuntarã
nigric motor din mezencefal
Cortico- neocortexul coliculii cvadrige- coordoneazã motilitatea
direct meni din involuntarã
tectal motor mezencefal
Cortico- bulb coordoneazã motilitatea
olivar neocortex motor direct
involuntarã
Cortico- neocortexul substanþa reti- coordoneazã motilitatea
direct culatã a trunchiu-
reticulat motor lui cerebral involuntarã
CÃILE EXTRAPIRAMIDALE
Cortico- neocortexul coordoneazã reflexele de

striatome- direct mezencefal
motor posturã ºi atitudine
zencefalic
Cortico- neocortexul
ponto direct cerebel coordoneazã miºcãrile fine
cerebelos motor
coliculii încruciºare în coarnele coordoneazã reflexele
Tecto- anterior
cvadrigemeni anterioare posturale de rãspuns la
spinal lateral
superiori mezencefal medulare stimuli vizuali ºi auditivi
coarnele
Nigro- anterior substanþa anterioare controleazã tonusul
direct
spinal lateral neagrã medulare muscular
Rubro- încruciºare în coarnele ante- coordoneazã tonusul muscular,

lateral nucleul roºu stimuleazã muºchii flexori ºi
spinal mezencefal rioare medulare inhibã muºchii extensori
Reticulo- nucleii încruciºat ºi direct coarnele ante-

lateral controleazã
reticulari din
spinal anterior în mãduvã rioare medulare tonusul muscular
punte ºi bulb
Vestibulo- nucleii vestibu- coarnele ante- controleazã tonusul
spinale late- anterior direct muscular
lari bulbari rioare medulare
ral ºi medial
Olivo- coarnele ante- controleazã tonusul
anterior olivele bulbare direct muscular
spinal rioare medulare
18
PRACTICUM*
1. Evidenþiazã reflexele medulare polisinaptice
procedând astfel:
spinalizeazã o broascã, introducând un ac în
cavitatea cranianã (prin orificiul occipital) ºi
deplasându-l în dreapta ºi în stânga pentru a
deconecta mãduva de creier. Broasca intrã în ºoc
spinal (dispare tonusul muscular).
dupã 5-10 minute, când broasca iese din
starea de ºoc spinal, suspend-o de un stativ cu
un cârlig introdus prin mandibulã;
realizeazã un circuit electric de la o bobinã
de inducþie ºi excitã membrana interdigitalã a
aceluiaºi picior cu un curent electric a cãrui inten-
sitate creºte progresiv. În locul curentului se pot
folosi ºi soluþii de HCl sau H2SO4 în concentraþii 2. Pentru a studia reflexul rotulian la om, pro-
tot mai mari (2%, 5%, 10%, 15%). cedaþi astfel: staþi comod, picior peste picior. Un
La aplicarea unui stimul cu intensitate scãzutã, coleg, cu ajutorul unui ciocãnel pentru reflexe,
se produce un reflex localizat (flectarea unui percuteazã (loveºte) uºor tendonul rotulian al
deget). La creºterea progresivã a intensitãþii, vei piciorului de deasupra. Veþi observa reacþia
obþine: rapidã exprimatã prin extensia gambei
reflexul unilateral (flectarea întregului pe coapsã.
membru posterior); Analizând figura alãturatã, expli-
reflexul bilateral simetric (flectarea ambelor caþi formarea reflexului rotulian.
membre posterioare);
reflexul iradiant (flectarea tuturor mem-
brelor);
reflexul generalizat (contracþia tuturor
muºchilor corpului).
Aceastã experienþã a fost realizatã prima datã
de cãtre Pflüger, care a enunþat legile reflexelor
polisinaptice: a. Legea localizãrii; b. Legea
unilateralitãþii; c. Legea simetriei; d. Legea
iradierii; e. Legea generalizãrii.
19
F TRUNCHIUL CEREBRAL
a. Configuraþie externã
Urmãriþi figura 11 (a, b) ºi reamintiþi-vã configuraþia externã a trunchiului cerebral învãþatã în
clasa a X-a.
La nivelul trunchiului cerebral se aflã originea realã pentru fibrele somato- ºi viscero-motorii,
nucleii terminali (fig. 12) pentru fibrele senzitive ºi originea aparentã (locul intrãrii ºi ieºirii din nevrax)
a nervilor cranieni.
Trunchiul cerebral faþa anterolateralã (a) Trunchiul cerebral faþa posterolateralã (b)
Peduncul Talamus
cerebelos superior
Epifiza
Pedunculi
cerebrali
Coliculi
MEZENCEFAL cvadrigemeni
ªanþ ponto- superiori
peduncular MEZENCEFAL
Coliculi
Peduncul cvadrigemeni
cerebelos inferiori
mijlociu
PUNTE PUNTE
ªanþ Olivã
median bulbarã
Peduncul Pedunculi
cerebelos Piramidã cerebeloºi mijlocii
inferior BULB bulbarã
ªanþ BULB ªanþ median
ªanþ posterior
bulbo-pontin lateral
posterior
Fisura
medianã ªanþ
anterioarã lateral
Decusaþia anterior Fig. 11 Configuraþia externã a trunchiului cerebral
piramidalã
b.* Nervii cranieni (fig. 13), în numãr de 12 Bulb olfactiv

perechi (se noteazã cu cifre romane de la I la XII), sunt Tract
de trei tipuri: olfactiv
motori: III (oculomotori), IV (trohleari), VI I
(abducenºi), XI (accesori) ºi XII (hipogloºi); Chiasma
senzoriali: I (olfactivi), II (optici), VIII (acustico- opticã II
vestibulari); III
micºti: V (trigemeni), VII (faciali), IX (gloso- VI IV
faringieni) ºi X (vagi).
Tipul, structura, distribuþia ºi funcþiile nervilor VII V
VIII
cranieni sunt expuse sintetic în tabelul 5 (vezi ºi figura
XII
13). IX
XI
X
Fig. 12 Nucleii nervilor
cranieni la nivelul
trunchiului cerebral
20
VI IV
II III
I
v VII
VIII X
IX
XII
XI
Fig. 13 Structura ºi distribuþia nervilor cranieni

Tabelul 5* Tipul, structura, distribuþia ºi funcþiile nervilor cranieni
Nervi cranieni Tip Structurã Distribuþie Funcþii
I. olfactivi senzoriali fibre senzoriale olfactive mucoasa olfactivã sensibilitate olfactivã
II. optici senzoriali fibre senzoriale optice retinã sensibilitate vizualã
muºchii extrinseci ai globlui miºcãrile globilor
fibre somatomotorii ºi ocular oculari
III. oculomotori motori
visceromotorii fibrele circulare ale irisului reflexul pupilar fotomotor
ºi ale corpilor ciliari reflexul de acomodare
muºchiul oblic superior al miºcãrile globilor
IV. trohleari motori fibre somatomotorii
globului ocular oculari
V. trigemeni micºti ramura oftalmicã: fibre ramura oftalmicã: globii sensibilitatea extero-
senzitive oculari, mucoasele nazalã ºi ceptivã (pentru cap ºi
ramura maxilarã: fibre a sinusurilor, pielea frunþii ºi faþã) ºi proprioceptivã
a pleoapei superioare
senzitive ramura maxilarã: palatul (pentru muºchii masti-
ramura mandibularã: moale, gingia ºi dinþii superi- catori)
fibre senzitive ºi motorii ori, mucoasele nazalã ºi masticaþie
respiratorie, pielea regiunii
temporale, malare, a buzei
superioare ºi a pleoapei
inferioare
ramura mandibularã:
fibrele senzitive se distribuie
la mandibulã, cele trei
perechi de glande salivare,
partea anterioarã a limbii,
pielea feþei ºi a pavilionului
urechii, buza inferioarã, gin-
gia ºi dinþii inferiori. Fibrele
motorii se distribuie la
muºchii masticatori, muºchii
tensori ai timpanului ºi ai
vãlului palatin.
21
Nervi cranieni Tip Structurã Distribuþie Funcþii
VI. abducenºi motori fibre somatomotorii muºchiul drept extern al miºcãrile globilor ocu-
globului ocular lari
VII. faciali micºti fibre senzoriale gusta- mucoasa lingualã (fibrele sensibilitatea gusta-
tive senzoriale) tivã (din cele 2/3 ante-
fibre somatomotorii muºchii mimicii (fibre rioare ale limbii)
fibre visceromotorii somatomotorii) expresia feþei
parasimpatice glandele salivare, lacri- secreþie salivarã
(submandibularã ºi
male, ale mucoasei nazale sublingualã) ºi lacri-
(fibrele parasimpatice vis- mo-muco-nazalã
ceromotorii)
VIII. acustico- senzoriali fibre senzoriale auditive
auditivã ºi vestibularã
vestibulari ºi vestibulare
IX. gloso- micºti fibre somatomotorii ºi muºchii faringelui (fibrele ridicarea faringelui
faringieni somatosenzitive somatomotorii) secreþia salivarã
fibre visceromotorii ºi glanda parotidã (fibrele (glanda parotidã)
visceromotorii parasimpa- sensibilitatea extero-
viscerosenzitive tice) ceptivã (faringe, trom-
urechea medie ºi faringe pa lui Eustachio, ure-
(fibrele somatosenzitive) chea medie)
zonele reflexogene cardio- cale aferentã pentru
vasculare (fibrele viscero- reflexul depresor car-
senzitive) diorespirator
sensibilitatea gusta-
tivã (1/3 posterioarã a
limbii)
X. vagi micºti fibre somatosenzitive, tegumentul urechii sensibilitatea generalã
viscerosenzitive ºi senzo- externe, mucoasa laringelui a tegumentului ºi a
riale gustative ºi faringelui (fibrele mucoaselor
somatosenzitive)
fibre somatomotorii ºi zonele reflexogene ºi secreþie glandularã
visceromotorii interoceptorii din viscere miºcãri ale laringelui
(fibrele viscerosenzitive) ºi ale musculaturii
muºchii laringelui, netede
faringelui ºi vãlului palatin
(fibrele somatomotorii) cale aferentã pentru
muºchii netezi ai viscerelor reflexul depresor
toracice, abdominale ºi glan- cale de conducere
dele din aceste regiuni pentru sensibilitatea
(fibrele visceromotorii) interoceptivã ºi gusta-
receptorii gustativi (fibrele
senzoriale gustative) tivã
XI. accesori motori fibre somatomotorii muºchii laringelui, sterno- miºcãrile laringelui, ale
cleidomastoidieni ºi trapezi capului ºi umerilor
XII. hipogloºi motori fibre somatomotorii musculatura limbii miºcãrile limbii
c. Configuraþie internã
Trunchiul cerebral conþine substanþã cenuºie ºi substanþã albã. Substanþa cenuºie este dispusã
la interior ºi fragmentatã (datoritã încruciºãrii diferitelor fascicule) în nuclei: motori, senzitivi, vegetativi
ºi proprii (vezi tabelul 6.1). Substanþa albã este dispusã la exterior ºi este alcãtuitã din: fibre ascen-
dente specifice (continuarea celor medulare) ºi nespecifice (sistemul reticulat activator ascendent),
fibre de la nucleii senzitivi bulbo-mezencefalici, fibre descendente (provenite de la etajele nevraxiale
superioare sau cu originea în trunchiul cerebral) ºi fibre de asociaþie (fac legãtura între nucleii trun-
chiului cerebral ºi pedunculii cerebeloºi).
22
d.* Funcþiile trunchiului cerebral sunt de centru reflex ºi de conducere.
Funcþia de centru reflex este îndeplinitã de centrii (nervoºi) din substanþa cenuºie, la acest
nivel închizându-se importante reflexe somatice ºi vegetative (vezi tabelul 6.2).
Tabelul 6.1*
NUCLEI MOTORI NUCLEI SENZITIVI NUCLEI VEGETATIVI NUCLEI PROPRII
BULB reprezintã originea conþin deutoneu- reprezintã centrii sunt mai rãspândiþi
realã a fibrelor moto- ronii (de pe calea pentru reflexe vege- în substanþa reticu-
rii ale nervilor cra- sensibilitãþii generale) tative, precum ºi ori- latã;
nieni IX, X, XI ºi XII. cu care fac sinapsã ginea realã a fibrelor sunt nucleii sub-
fibrele senzitive ale parasimpatice ale stanþei reticulate (al-
nervilor cranieni V, nervilor cranieni; cãtuiþi din neuroni
nucleul salivator
VII, VIII, IX ºi X. inferior (glosofarin- motori, vegetativi ºi
gian) ºi nucleul dor- de asociaþie), nucleii
sal al vagului (car- olivari, nucleul Goll ºi
diopneumoenteric). nucleul Burdach.
PUNTE sunt nucleii nervilor sunt nucleul termi- sunt nucleul saliva- sunt nucleii respira-
cranieni V, VI ºi VII. nal principal al nervu- tor superior ºi nucleul tori ºi cardiovasculari.
lui V ºi nucleii cohleari lacrimal.
(ai nervilor VIII).
MEZEN- sunt nucleii nervilor este nucleul tractu- sunt nucleii acce- sunt substanþa nea-
CEFAL cranieni III ºi IV. lui mezencefalic al sori ai nervului III grã, nucleul roºu ºi
nervului V. (Edinger-Westphal). substanþa reticulatã.
Tabelul 6.2*
BULB reflexe secretorii ºi motorii digestive, respiratorii ºi adaptative cardiovasculare (ve-

getative), de deglutiþie, de tuse ºi strãnut.
PUNTE reflexe salivare (submaxilare ºi sublinguale), lacrimal, respiratorii ºi cardiovascu-

lare (vegetative), masticator, de clipire.
MEZENCEFAL reflexul pupilar fotomotor (pupilo-constrictor) ºi de acomodare (vegetative), refle-

xele statice ºi statochinetice (somatice) care asigurã menþinerea poziþiei normale a
corpului în repaus ºi în miºcare;
reflexele de orientare coordonate de coliculii cvadrigemeni: de orientare vizualã
(reflexul oculocefalogir), care determinã miºcarea capului în direcþia excitantului
vizual, ºi de orientare auditivã (reflexul acusticocefalogir), care determinã miºcarea
capului în direcþia excitantului auditiv.
Funcþia de conducere este îndeplinitã de substanþa albã.

â Cãile ascendente specifice, continuarea celor medulare, con-
duc sensibilitatea extero-, proprio- ºi interoceptivã (prin fasciculele
descrise la mãduvã).
â Cãile ascendente nespecifice conþin fibre lungi care, dupã un
releu talamic, se proiecteazã difuz ºi nespecific în cortex.
â Substanþa reticulatã se întinde de la bulb pânã la talamus ºi
constituie sistemul reticulat activator ascendent SRAA (fig. 14), care
pregãteºte funcþional cortexul cerebral pentru perceperea impulsurilor Fig. 14 Distribuþia SRAA
23
Vermis
Lob extero-, proprio- ºi interoceptive transmise pe cãile ascen-
anterior dente specifice. La rândul sãu, cortexul cerebral menþine
starea de excitabilitate a substanþei reticulate, care are rol
important în mecanismul somn-veghe. Se creeazã, astfel,
Lob un circuit cortico-reticulo-cortical, prin care scoarþa cerebralã
posterior îºi meþine tonusul.
â Cãile descendente (piramidale ºi extrapiramidale)
Faþa superioarã (a) conduc motilitatea voluntarã ºi involuntarã (au fost descrise
la mãduvã).
Vermis Lob
anterior â Cãile de asociaþie sunt alcãtuite din fascicule pro-
prii ºi fac legãtura între nucleii trunchiului cerebral ºi pedun-
Pedunculi culii cerebeloºi.
cerebeloºi
mijlocii F CEREBELUL (creierul mic)
Lob a. Configuraþie externã
Faþa anterioarã (b) posterior Urmãriþi figura 15 (a ºi b) ºi reamintiþi-vã configuraþia
Fig. 15 Configuraþia externã a cerebelului externã a cerebelului învãþatã în clasa a X-a.
b. Configuraþie internã
Substanþa cenuºie este dispusã
Fasciculul la exterior, unde formeazã scoarþa
cortico- cerebeloasã, ºi la interior, unde
ponto- formeazã nucleii cerebeloºi.
cerebelos Substanþa albã este dispusã la
interior ºi este constituitã din douã
tipuri de fibre: de proiecþie ºi intrace-
Fasciculul rebeloase. Fibrele de proiecþie pot fi
dentotalamic aferente ºi eferente. Cele intracere-
Peduncul
cerebelos beloase pot fi de asociaþie (fac legã-
superior Nucleul roºu
tura între scoarþa cerebeloasã ºi
Fasciculul
Fibre nucleii cerebeloºi) ºi comisurale
dentorubric comisurale (leagã între ele emisferele cerebe-
loase) (fig. 16).*
Peduncul c. Funcþiile cerebelului
cerebelos Nucleu pontin
mijlociu Principalele funcþii ale cerebelu-
Fasciculul fastigiobulbar lui sunt: menþinerea tonusului muscu-
lar, coordonarea miºcãrilor ºi pãs-
Nucleu vestibular
Peduncul trarea echilibrului.
cerebelos
inferior Nucleu olivar Arhicerebelul are rol în pãs-
Fasciculul trarea echilibrului static ºi dinamic,
vestibulocerebelos alãturi de aparatul vestibular.
Fasciculul
Fasciculul olivocerebelos Extirparea arhicerebelului determinã
spinocerebelos hipertonia musculaturii antigravi-
ventral (încruciºat) taþionale ºi tulburãri de mers.
Fasciculul Excitarea arhicerebelului este urmatã
spinocerebelos de scãderea tonusului muºchilor
dorsal (direct) extensori ºi a miºcãrilor comandate
Fig. 16 Legãturile cerebelului cu etajele nevraxului de cortexul cerebral.
24
Paleocerebelul regleazã tonusul muscular. Extirparea acestui lob provoacã exagerarea reflexe-
lor osteotendinoase ºi tulburãri de mers.
Neocerebelul participã la coordonarea miºcãrilor fine comandate de scoarþa cerebralã.
Extirparea sa este urmatã de pierderea capacitãþii de a executa miºcãri fine ºi precise, de tulburãri de
mers ºi de diminuare a tonusului muscular.
Lezarea sau extirparea totalã a cerebelului nu produce moartea dar determinã tulburãri grave în
locomoþie ºi în menþinerea echilibrului: astazia (imposibilitatea de a sta în picioare fãrã o bazã largã
de sprijin), astenia (obosealã muscularã rapidã) ºi atonia (diminuarea tonusului muscular). Acestea
dispar progresiv în timp, principalele funcþii ale cerebelului fiind preluate de scoarþa cerebralã.
F DIENCEFALUL (creierul intermediar) Hipotalamus Talamus

Este situat în prelungirea trunchiului cerebral, sub emisferele Epifiza
cerebrale ºi este format din urmãtoarele mase de substanþã ner-
voasã: talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus ºi
hipotalamus (tabelul 7).
a. Configuraþie externã
Prezintã douã feþe:
bazalã, ce conþine, printre alte formaþiuni, chiasma opticã,
Hipofiza
tracturile optice ºi hipofiza;
posterioarã, acoperitã de emisferele cerebrale, conþine,
Fig. 17 Diencefalul faþa
printre alte formaþiuni, epifiza ºi talamusul (fig. 17).
posterioarã
b. Configuraþie internã
Cele cinci mase de substanþã nervoasã conþin formaþiuni alcãtuite din substanþã cenuºie ºi substanþã
albã, care formeazã fibre aferente (vin de la nucleul dorsal al vagului, mezencefal, calea opticã, for-
maþiuni olfactive, talamus, sistemul extrapiramidal ºi cortexul cerebral), eferente (pleacã spre talamus,
hipofizã, trunchi cerebral, tractul optic, cortex cerebral) ºi internucleare.
c. Funcþiile diencefalului
Diencefalul îndeplineºte douã funcþii: este staþie de releu pe traseul cãilor senzitive ºi senzoriale ºi
este centrul de integrare pentru funcþiile vegetative. Întreaga sa activitate este coordonatã de cortexul
cerebral.
Tabelul 7 Funcþiile diencefalului
Funcþii
Reprezintã staþie de releu (al treilea neuron) pentru toate cãile ascendente ale sensibilitãþilor speci-
fice: entero-, proprio- ºi interoceptive. Fac excepþie cãile: acusticã, vizualã ºi olfactivã.
TALAMUS Realizeazã conexiuni subcorticale.
Realizeazã conexiuni cu ariile corticale de asociaþie.
META- Reprezintã o staþie de releu pe traseul cãilor vizualã (corpii geniculaþi laterali) ºi acusticã (corpii genicu-
TALAMUS laþi mediali).
SUB- Din punct de vedere funcþional, aparþine sistemului extrapiramidal, având rol în stabilizarea activitãþii
TALAMUS motorii iniþiate în ariile corticale extrapiramidale.
Coordoneazã reflexe motorii ºi secretorii digestive.
EPI-
Coordoneazã reflexe olfactivo-somatice.
TALAMUS
Acþioneazã asupra complexului hipotalamo-hipofizar.
Controleazã ºi integreazã funcþiile vegetative.
Menþine homeostazia.
HIPO-
Regleazã temperatura corpului ºi aportul alimentar ºi hidric.
TALAMUS
Regleazã bioritmul somn-veghe (ritmul nictemeral).
Regleazã comportamentul afectiv-emoþional ºi sexual.
25
F EMISFERELE CEREBRALE Girus postcentral
Girus precentral
Lob parietal
(Telencefal sau creierul mare) ªanþ central
Reprezintã partea cea mai voluminoasã a sis- (Rolando)
temului nervos central. Lob
a. Configuraþie externã (fig. 18) frontal
Urmãriþi figura 18 ºi reamintiþi-vã configuraþia
externã a emisferelor celebrale, învãþatã în clasa a X-a.
b. Configuraþie internã ºi funcþii
ªanþ lateral
Substanþa cenuºie este dispusã atât la baza (Sylvius)
emisferelor cerebrale, deasupra ºi lateral de talamus,
Lob temporal
unde formeazã ganglionii bazali (corpii striaþi) (fig. 19), Lob occipital
Cerebel
cât ºi la exterior, unde formeazã scoarþa cerebralã (cor-
Fig. 18 Emisferele cerebrale vedere lateralã
texul cerebral).
Ganglionii bazali primesc aferenþe de la scoarþa Nucleul caudat
cerebralã, talamus, hipotalamus ºi formaþiunile extrapi- Talamus
ramidale ale trunchiului cerebral. La rândul lor, trimit Putamen
eferenþe spre talamus, hipotalamus, scoarþa cerebralã
ºi nucleii extrapiramidali ai trunchiului cerebral.*
Principalele roluri ale corpilor striaþi sunt:
contribuie la constituirea cãii extrapiramidale;
inhibã tonusul musculaturii striate;
contribuie la realizarea miºcãrilor stereotipe,
automate, comandate de cortex ºi la reglarea miºcãrilor
de ansamblu (intensificã sau inhibã activitatea centrilor Nucleu
Globus pallidus amigdalian
nervoºi motori astfel încât miºcãrile iniþiate sã fie adap-
tate nevoilor curente); Fig. 19 Ganglionii bazali
exercitã o influenþã moderatoare generalizatã
asupra miºcãrilor active comandate de cortexul cerebral. Talamus
Scoarþa cerebralã (neocortexul) reprezintã seg-
mentul superior de coordonare, control ºi integrare a
organismului în mediul de viaþã.
Conþine sistemul limbic (fig. 20), de forma unui
arc de cerc, dispus în jurul diencefalului. Sistemul limbic
are conexiuni cu analizatorul olfactiv, mezencefalul,
hipotalamusul ºi cu unii nuclei talamici.
Hipotalamus
Principalele roluri ale acestuia sunt: Bulb olfactiv
Corp mamilar
zonã de proiecþie primarã ºi de integrare a afe- Nucleu amigdalian Hipocamp
renþelor olfactive;
Fig. 20 Sistemul limbic
controleazã ºi regleazã, în asociere cu hipotala-
musul, activitatea vegetativã ºi endocrinã, contribuind la menþinerea homeostaziei mediului intern;
intervine în coordonarea comportamentului afectiv emoþional ºi instinctual (alimentar ºi sexual);
26
intervine în funcþia de recom- Aria motricitãþii voluntare ªanþul central Rolando
pensã-pedeapsã manifestatã prin con-
Arie gustativã
trolul unor miºcãri somatice legate de Aria premotorie
actul alimentaþiei ºi al comporta- Aria auditivã Arie somestezicã I
mentelor. Pe baza acestei funcþii se ela- primarã Lobul parietal

boreazã motivaþiile (totalitatea cauzelor Lobul
care duc la o decizie comportamentalã) frontal Lobul
interne care favorizeazã formarea de
Arie vizualã
deprinderi intelectuale ºi fizice nece- primarã
Centrul vorbirii
sare în actul învãþãrii. Arie auditivã
ªanþul
Aºa cum aþi învãþat în clasa a X-a, lateral Sylvius de asociaþie
din punct de vedere funcþional, neocor-
Arie Cerebel
texul se împarte în arii (senzitive, sen- de asociaþie Lobul
zoriale, motorii ºi vegetative) ºi zone Trunchi cerebral
temporal
(receptoare, efectoare, vegetative ºi de
Fig. 21 Arii corticale senzitive, motorii ºi de asociaþie
asociaþie fig. 21).
1. Neocortexul receptor este zona de proiecþie corticalã a sensibilitãþilor specifice. Cuprinde arii
senzitive (somestezice) ºi senzoriale (vizualã, olfactivã, gustativã, auditivã, vestibularã).
Proiecþia corticalã senzitivã are aspectul unui omuleþ deformat homunculus senzitiv (fig. 22 b)
deoarece suprafaþa de reprezentare a fiecãrei regiuni a corpului este proporþionalã cu densitatea recep-
torilor ºi nu cu mãrimea ei. În consecinþã, cele mai întinse reprezentãri le au buzele, limba ºi mâna.
2. Neocortexul motor
cuprinde ariile corticale ce
braþ
trunchi
pelvis
antebra
chi
co
gât
trimit impulsuri motorii la
þ
ap
bra
aþ
trun
s br
sã
nucleii motori ai nervilor mânã

e lvi g a m b ã t e
p nã
cranieni, ai nervilor spinali ºi an
þ
m
im coapsã laba mâ
diverºilor centri subcorticali. icã gambã piciorului faþã
sa e
Reprezentarea corti-
malsivaþie
laba zona buz
piciorului genitalã
calã motorie homunculus fona ticaþi dinþi ºi
þie e gingii
motor (fig. 22 a) este situ- limbã ºi
deglutiþie
atã în aria motorie principalã faringe
ºi este similarã celei senzi- Fisura
interemisfericã
tive, având o suprafaþã mult
mai mare pentru mânã
(implicatã în realizarea a
Homunculus motor (a) Homunculus senzitiv (b)
nume-roase miºcãri fine ºi
grosiere) comparativ cu alte
regiuni ale corpului. Datoritã Arie
motorie
încruciºãrii cãilor de pro-
iecþie, ariile motorii ºi senzi- Arie
ªanþ senzorialã
tive sunt responsabile de central
coordonarea regiunilor din
jumãtatea contralateralã a Fig. 22 Reprezentãri corticale
a Homunculus motor
corpului. b Homunculus senzitiv
27
3. Neocortexul vegetativ cuprinde ariile motorii vegetative care formeazã aria prefrontalã.
Reprezentarea corticalã a neocortexului vegetativ este asemãnãtoare celei somatomotorii.
4. Neocortexul de asociaþie îndeplineºte funcþii psihice. Excitarea acestor zone nu are nici
efecte senzitive, nici motorii. Cuprinde:
Aria de asociaþie prefrontalã cu funcþie vegetativã, dar ºi în determinarea personalitãþii.
Aria de asociaþie temporalã cu rol în memoria vizualã, în reacþiile emoþionale ºi în activitatea
sexualã.
Corp calos Aria de asociaþie parietooccipitalã care realizeazã inte-
grarea superioarã a sensibilitãþii somatice.
Substanþa albã*, situatã la interior, este formatã din trei
tipuri de fibre mielinizate:
de proiecþie, care leagã scoarþa cu etajele inferioare
ale nevraxului; sunt senzoriale ºi motorii;
comisurale (fig. 23), care leagã între ele cele douã
emisfere, formeazã corpul calos, trigonul cerebral ºi comisura
albã anterioarã;
de asociaþie, care fac legãtura între diferite zone ale
aceleiaºi emisfere.
Funcþiile emisferelor cerebrale sunt cercetate prin
Fig. 23 Fibre comisurale metode anatomice, histologice, experimental-chirurgicale
(lezare, extirpare), electrofiziologice ºi a reflexului condiþionat.
Reflexele corticale sunt: necondiþionate (înnãscute) ºi condiþionate (dobândite prin învãþare).*
REFLEXE NECONDIÞIONATE REFLEXE CONDIÞIONATE

Se transmit ereditar la descendenþi, se manifestã Sunt dobândite în cursul vieþii prin învãþare, în
la toþi indivizii din aceeaºi specie ºi dureazã toatã consecinþã sunt temporare (pot sã disparã). Sunt
viaþa caracteristice indivizilor, nu speciei.
Arcurile reflexe se închid la nivele inferioare ale Arcurile reflexe se închid la nivelul cortexului
nevraxului (diencefal, trunchi cerebral, mãduvã). cerebral.
Sunt independente de experienþele personale. Se formeazã pe baza celor necondiþionate, iar
absenþa lor face imposibilã integrarea organismului
Sunt esenþiale pentru supravieþuirea speciei. în mediu.
Acþiunea excitantului necondiþionat este urmatã Se realizeazã prin coincidenþa repetatã în timp a
constant ºi stabil de aceeaºi reacþie. excitantului necondiþionat cu cel condiþionat ºi, drept
urmare, se creeazã o legãturã între centrii nervoºi
corticali. Aceastã legãturã permite ca, dupã un anu-
Exemple: reflexul salivar, respiraþia, strãnutul, mit numãr de asociaþii, excitantul condiþionat sã pro-
tusea, reflexele de flexie la stimuli dureroºi, ducã singur efectul excitantului necondiþionat.
instinctele (complexe de reflexe necondiþionate ce
asigurã diferite forme de adaptare).
Exemple: reflexul auditivo-salivar sau vizual-sali-
var (pus în evidenþã de Pavlov la câine).
Activitatea scoarþei cerebrale este expresia a douã procese esenþiale: excitaþia ºi inhibiþia.
Excitaþia este procesul prin care activitatea efectorilor este provocatã, menþinutã sau intensificatã.
28
Inhibiþia (necondiþionatã ºi condiþionatã) este un proces cortical opus excitaþiei ºi este urmatã de
diminuarea, întârzierea sau încetarea temporarã a activitãþii efectorului.
Excitaþia ºi inhibiþia sunt într-o continuã reglare ºi se intercondiþioneazã. Mobilitatea continuã a
celor douã procese constituie dinamica corticalã.
Funcþia de semnalizare reprezintã capacitatea scoarþei cerebrale de a face ca un excitant indife-
rent, care nu acþioneazã direct asupra organismului, sã poatã semnaliza fenomenele favorabile sau
defavorabile cu importanþã biologicã asupra organismului. Dupã Pavlov, existã douã sisteme de sem-
nalizare:
1. Primul sistem de semnalizare, prezent atât la om cât ºi la animale, semnalizeazã lumea încon-
jurãtoare cu ajutorul excitanþilor externi, care ajung la cortexul cerebral prin intermediul analizatorilor.
2. Al doilea sistem de semnalizare, propriu omului, este limbajul (cuvintele scrise sau vorbite).
Cuvântul poate înlocui orice excitant din primul sistem de semnalizare, devenind semnal al semnalelor
(prin sensul sãu). Cuvântul stã la baza abstractizãrii, generalizãrii ºi gândirii. Rezultatul existenþei ºi
funcþionãrii celui de-al doilea sistem de semnalizare este conºtiinþa umanã, forma superioarã de
reflectare a realitãþii obiective. Al doilea sistem de semnalizare realizeazã relaþiile cu mediul prin inter-
mediul primului sistem de semnalizare.
Prin funcþiile îndeplinite, scoarþa cerebralã realizeazã integrarea ºi adaptarea organismului la
mediul de viaþã.*
F SISTEMUL NERVOS VEGETATIV (SNV)

Este interconectat cu sistemul nervos somatic ºi realizeazã integrarea activitãþii viscerale
inconºtiente.
Din punct de vedere structural ºi funcþional, SNV este format din douã pãrþi: SNV simpatic ºi
SNV parasimpatic (cranian ºi sacral) (fig.
Sistemul nervos Sistemul nervos
24). Fiecare dintre cele douã componente parasimpatic simpatic
este alcãtuitã dintr-o parte centralã ºi o
parte perifericã. Partea centralã este for-
matã din neuroni vegetativi situaþi în mãdu-
va spinãrii ºi în trunchiul cerebral, unde
alcãtuiesc centrii nervoºi vegetativi (simpa-
tici ºi parasimpatici, situaþi în coarnele late-
rale ale mãduvei spinãrii din regiunile toraci-
cã (T1T12) ºi lombarã (L1L2). Partea peri-
fericã este formatã din neuroni situaþi în
afara sistemului nervos central, unde
formeazã ganglioni, fibre pre- ºi postgan-
glionare de la nivelul trunchiului cerebral ºi
al mãduvei spinãrii din regiunea sacralã ºi
plexuri vegetative.
Sistemul nervos vegetativ formeazã la
nivelul viscerelor plexuri simpatico-parasim-
patice, de unde pleacã fibre postganglionare
la viscere (fig. 25).
Fig. 24 Componentele sistemului nervos vegetativ
29
Plexurile vegetative sunt:
a) prevertebrale: celiac, mezenteric superior ºi
Ganglion celiac mezenteric inferior;
b) previscerale: faringian, laringian, tiroidian,
Plex renal esofagian, cardiac, pulmonar, hepatic, gastric, pancreatic,
splenic, hipogastric superior ºi inferior;
c) intramurale: Meissner ºi Auerbach (în peretele
Plex aortic tubului digestiv), plexuri situate în pereþii vaselor de
sânge.
Ganglion Sistemul nervos vegetativ funcþioneazã ca ºi cel
mezenteric
inferior somatic, pe baza mecanismului reflex.
Fig. 25 Plexuri nervoase vegetative
ARCUL REFLEX PARASIMPATIC* ARCUL REFLEX SIMPATIC*

RECEP
se numesc interoceptori ºi se clasificã, dupã natura excitantului, în: baro-, chemo-, osmo-,
TORI
volo- ºi algoreceptori;
pentru parasimpaticul cranian este formatã din den- este reprezentatã de dendritele ºi
dritele ºi axonii neuronilor viscerosenzitivi de pe traiec- axonii neuronilor viscerosenzitivi din
AFERENTÃ
CALEA
tul nervilor cranieni; ganglionii spinali;

pentru parasimpaticul sacral este formatã din den-
dritele ºi axonii neuronilor viscerosenzitivi din ganglionii sunt reprezentaþi de neuronii vege-
spinali; tativi simpatici din coarnele laterale
sunt reprezentaþi de neuronii vegetativi parasimpatici ale mãduvei;
CENTRI NERVOªI
din trunchiul cerebral ºi din coarnele laterale ale mãdu- sunt coordonaþi de nucleii vegeta-
vei spinãrii din regiunea sacralã; tivi din porþiunea posterioarã a
sunt coordonaþi de nucleii vegetativi din porþiunea hipotalamusului care, la rândul lor,
anterioarã a hipotalamusului care, la rândul lor, sunt sunt coordonaþi de centrii vegetativi
coordonaþi de centrii vegetativi din cortexul cerebral din cortexul cerebral frontal ºi din
frontal; hipocamp;
este formatã din axonii neuronilor

CALEA EFERENTÃ
vegetativi simpatici din centrii medu-

este formatã din axonii neuronilor din centrii nervoºi lari ºi din axonii neuronilor din gan-
(fibre preganglionare) ºi din axonii scurþi ai neuronilor glionii simpatici laterovertebrali ºi vis-
din ganglionii parasimpatici din vecinãtatea viscerelor cerali care formeazã fibre pregan-
sau din pereþii acestora (fibre postganglionare). glionare ºi fibre postganglionare
(deci din 2 neuroni: preganglionar ºi
postganglionar).
La nivelul sinapselor dintre neuronii pre- ºi postganglionari sunt eliberaþi mediatorii chimici ai sis-
temului nervos vegetativ :
fibrele preganglionare simpatice ºi parasimpatice elibereazã acetilcolinã (ACh) (sunt coliner-
gice);
30
fibrele postganglionare simpatice elibereazã adrenalinã (epinefrinã E) ºi noradrenalinã (nore-
pinefrinã NE), adicã sunt adrenergice, cu excepþia celor care se terminã în musculatura striatã ºi în
glandele sudoripare din piele, care sunt colinergice;
fibrele postganglionare parasimpatice sunt colinergice;
neuronii preganglionari simpatici ºi parasimpatici sunt colinergici;
neuronii postganglionari parasimpatici sunt colinergici, iar cei simpatici sunt, în majoritatea lor, adre-
nergici.
Ganglion Efectori viscerali

CREIER previsceral
(nervi cranieni ACh
parasimpatici)
Ganglion ACh
paravertebral
NE
MÃDUVÃ
ACh Suprarenala
(nervi ACh
toracolombari E, NE
simpatici)
NE
Ganglion
ACh colateral
MÃDUVÃ
(nervi sacrali ACh
parasimpatici) ACh
Efectele stimulãrii sistemului nervos vegetativ

Simpaticul intervine în situaþii neobiºnuite, periculoase, punând organismul în stare de alertã.
Parasimpaticul are acþiuni mai discrete, intervenind în condiþii obiºnuite de viaþã. Efectele stimulãrii
celor douã componente ale sistemului nervos vegetativ sunt redate sintetic în tabelul 8.
Acþiunea sistemului nervos vegetativ simpatic, asociatã cu cea a medulosuprarenalei, mobi-
lizeazã ºi întãreºte mijloacele de apãrare a organismului la factorii agresivi din mediu. Stimularea sim-
paticului creºte intensitatea reacþiilor catabolice.
Acþiunea sistemului nervos vegetativ parasimpatic este în cele mai multe cazuri, antagonicã
celei simpatice, iar efectele stimulãrii parasimpaticului sunt localizate ºi au rol de refacere. Ele sunt
urmate de reacþii anabolice.
31
Tabelul 8 Efectele stimulãrii SNV
EFECTELE STIMULÃRII EFECTELE STIMULÃRII
EFECTORI
PARASIMPATICULUI SIMPATICULUI
Muºchii radiari ai irisului Midriazã (contracþie urmatã de
dilatarea pupilei)
Muºchii circulari ai irisului Miozã (contracþie urmatã de micºorarea
pupilei)
Muºchii ciliari Acomodare pentru vederea de aproape
(contracþie)
Glandele lacrimale Secreþie ºi vasodilataþie Vasoconstricþie

ºi conjunctiva
Glandele salivare Vasodilataþie. Secreþie de salivã Vasoconstricþie. Secreþie de salivã vâs-

apoasã coasã (bogatã în mucinã)
Glandele sudoripare Stimularea secreþiei
Glandele gastrice Stimularea secreþiei
Glandele intestinale Stimularea secreþiei
Tiroida Stimularea secreþiei
Medulosuprarenala Stimuleazã secreþia de adrenalinã ºi
noradrenalinã
Pancreasul Stimuleazã secreþia exocrinã
Ficatul Stimuleazã gluconeogeneza (eli-
minarea glucozei în sânge)
Cãile biliare extrahepatice Scãderea fluxului biliar Creºte fluxul biliar (contracþie)
Splina Contracþia capsulei
Cãile respiratorii Contracþia musculaturii bronhiilor Vasoconstricþie
Stimuleazã secreþia glandelor Relaxarea musculaturii bronhiilor
mucoase
Inima Scãderea frecvenþei cardiace Creºterea frecvenþei cardiace ºi a forþei
Scurtarea perioadei refractare de contracþie. Dilatarea vaselor
Coronaroconstricþie coronare
Vasele pielii Vasodilataþie în unele zone Vasoconstricþie
Vasele din muºchi Vasoconstricþie (existã ºi cazuri de
vasodilataþie)
Vasele creierului Vasodilataþie uºoarã
Creºterea tonusului ºi motilitãþii
Stomacul Relaxarea sfincterelor Scãderea tonusului ºi motilitãþii
Creºterea tonusului ºi motilitãþii Contracþia sfincterelor
Intestinul Relaxarea sfincterelor Scãderea tonusului ºi motilitãþii
Contracþia muºchiului vezical Contracþia sfincterelor
Vezica urinarã Relaxarea sfincterului vezical intern Relaxarea muºchiului vezical
Contracþia sfincterului vezical intern
Uretra Creºterea tonusului ºi motilitãþii
Uterul Contracþie sau relaxare
Erecþie
Þesutul erectil Vasodilataþie Vasoconstricþie
Veziculele seminale Contracþie urmatã de eliminarea Relaxare urmatã de oprirea eli-

lichidului seminal minãrii lichidului seminal
Depozite de grãsime Eliberarea acizilor graºi în sânge
Muºchii pilomotori Contracþie
Metabolism Creºtere pânã la 100%

32
OÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PAT OLOGIE
Þinând cont de importanþa deosebitã a sistemului nervos în integrarea organismului în mediul de
viaþã ºi în asigurarea unitãþii funcþionale a subsistemelor componente, trebuie acordatã o atenþie
deosebitã igienei organelor nervoase. În acest sens se va preîntâmpina acþiunea factorilor de risc
mecanici (accidente, traumatisme), fizici (radiaþii), chimici (alcool, nicotinã, cofeinã, droguri etc.) ºi bio-
logici (microorganisme).
De asemenea, trebuie prevenitã oboseala intelectualã prin dozarea ºi ordonarea efortului inte-
lectual, alternanþa activitãþilor intelectuale cu cele fizice, respectarea orelor de somn, evitarea abuzu-
lui de substanþe psihostimulente ºi a conflictelor sau traumelor psiho-afective, efectuarea exerciþiilor
fizice ºi a excursiilor în aer liber ºi, nu în ultimul rând, adoptarea unei alimentaþii corecte ºi echilibrate.
Sistemul nervos poate fi afectat de infecþii, boli vasculare, degenerative ºi psihice.
Dintre bolile infecþioase, cele mai cunoscute sunt encefalita ºi meningita.
â Encefalita (fig. 26) reprezintã inflamaþia substanþei
cerebrale. Ea este produsã atât de agenþi infecþioºi (virusuri:
virusul gripal, rujeolic, rubeolic, al varicelei, al poliomielitei, al
oreionului etc.), cât ºi de agenþi neinfecþioºi (stãri alergice,
intoxicaþii, vaccinuri etc.). Dintre encefalite, mai cunoscute
sunt encefalita letargicã, care debuteazã cu temperaturã ridi-
catã ºi tendinþã accentuatã de somn ºi este însoþitã de para- Fig. 26 Bolnav de encefalitã letargicã
lizia muºchilor oculari ce duce la strabism ºi diplopie (vedere
dublã) ºi coreea (produce boli de inimã endocardita ºi miºcãri dezordonate ale corpului).
â Meningita (fig. 27) reprezintã inflamaþia
meningelor cerebrospinale (cele trei foiþe care prote-
jeazã axul cerebro-spinal. Agenþii infecþioºi cei mai
cunoscuþi sunt meningococul Neisseria meningitidis
(boala este contagioasã), bacilul Koch ºi virusul West-
Nile (vector este þânþarul comun). Fig. 27 Bolnav de meningitã
Simptomele comune sunt: febrã, cefalee, vãrsãturi, dureri ºi contracþii musculare, fotofobie,
ceafã þeapãnã, membre inferioare flectate pe abdomen, sensibilitate exageratã a pielii.
â Dintre bolile vasculare, cele mai periculoase sunt hemoragiile cerebrale. Acestea apar
datoritã ruperii vaselor creierului. Factorii favorizanþi ai hemoragiilor cerebrale sunt: hipertensiunea arte-
rialã, ateroscleroza cerebralã, inflamaþiile vaselor cerebrale, tumorile cerebrale, traumatismele
craniene. Hemoragia apare brusc, cu o durere intensã de cap, însoþitã de pierderea cunoºtinþei ºi
intrarea în comã. Alte manifestãri sunt: faþã congestionatã, respiraþie profundã ºi sforãitoare, inconti-
nenþã de urinã ºi fecale, cap ºi ochi întorºi cãtre partea focarului de hemoragie (se spune cã bolnavul
îºi priveºte leziunea).
â Comele sunt complicaþii grave ale unor boli diferite. Se caracterizeazã prin pierderea
cunoºtinþei ºi imobilizarea bolnavului. Dintre cauze fac parte hemoragia cerebralã, ramolismentul cere-
bral, traumatismele craniene, infecþiile generale (septicemii), diabetul zaharat netratat, epilepsia,
hipertensiunea arterialã, insuficienþa hepaticã, intoxicaþiile medicamentoase ºi uremia.
â Convulsiile fac parte din tabloul clinic al multor boli ale sistemului nervos, fie infecþioase, fie
degenerative, fie psihice.
33
I. Consultând bibliografia suplimentarã ºi site- anterioarã a nervului spinal; f. comunicanta albã;
urile indicate de profesor, realizaþi un eseu cu g. trunchiul nervului spinal; h. fibre postgan-
tema Funcþia reflexã a mãduvei spinãrii struc- glionare; i. ganglion paravertebral; j. miocard.
turat dupã urmãtorul plan: B. arcul reflex vegetativ parasimpatic
a. actul reflex; b. arcul reflex; c. reflexele me- a. ganglion cranian; b. fibre eferente pregan-
dulare somatice (mono ºi polisinaptice); d. legile glionare; c. eliberare de acetilcolinã; d. chemore-
reflexelor; e. reflexe medulare vegetative. ceptori din pereþii vaselor sangvine; e. fibre post-
ganglionare; f. ganglion previsceral sau intramu-
II.* Nervii cranieni sunt în numãr de 12 ral; g. nucleul dorsal al vagului; h. nodul sinoatri-
perechi: al; i. fibre eferente.
a. enumeraþi nervii cranieni cu originea realã
în punte; V.* Priveºte cu atenþie figura ºi comparã arcul
b. precizaþi care sunt nervii cranieni cu rol în reflex somatic (a) cu arcul reflex vegetativ (b).
miºcãrile globilor oculari ºi care este modul lor de Identificã elementele componente ºi apoi trece
acþiune; asemãnãrile ºi deosebirile într-un tabel.
c. enumeraþi funcþiile nervilor vagi.
III.* Pentru itemii de mai jos existã un singur
rãspuns corect. Identificaþi-l.
1. Cãile sensibilitãþii tactile grosiere, termice ºi
dureroase au deutoneuronul situat în:
a. talamus; b. cerebel; c. trunchiul cerebral;
d. cornul posterior medular.
2. Reflexul oculocefalogir are centrii coodona-
tori situaþi în:
a. bulb; b. punte; c. mezencefal; d. mãduva
toraco-lombarã.
3. Corpii striaþi nu primesc aferenþe de la: (a) (b)
a. hipotalamus; b. nucleul roºu; c. talamus;
d. epitalamus. VI. Imaginaþi ºi realizaþi un experiment simplu
prin care sã demonstraþi efectele stimulãrii sim-
IV.* Identificã ordinea corectã a etapelor trans-
paticului ºi parasimpaticului asupra muºchilor
miterii influxului nervos prin:
intriseci ai globului ocular (respectiv midriaza ºi
A. arcul reflex simpatic
mioza).
a. calea aferentã; b. corn medular lateral;
c. interoceptor; d. ganglion spinal; e. rãdãcina
34
B. ANALIZATORII
Legãtura dintre organism ºi mediul de viaþã se realizeazã prin intermediul analizatorilor, canale infor-
maþionale care recepþioneazã, conduc ºi integreazã sub formã de senzaþii specifice ºi conºtiente excitaþiile
din mediul extern ºi intern. Pe baza acestora, sistemul nervos elaboreazã comenzile cãtre efectori.
Din punct de vedere morfofuncþional, orice analizator este format din trei segmente: periferic
(receptor), intermediar (de conducere) ºi central (de percepþie) (fig. 1).
Analizatorii din organismul uman sunt: cutanat, olfactiv, gustativ, vizual, acustico-vestibular ºi motor.
F FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI CUTANAT (EXTEROCEPTIV)

Segmentul periferic
Segmentul de conducere este Segmentul central
este specializat pentru recepþio-
format din cãi nervoase extra- ºi este reprezentat
narea unei anumite forme de
intranevraxiale ascendente (senzi- de diverse
energie. Receptorii sunt plasaþi în
tivo-senzoriale). arii corticale.
organele de simþ. Prin excitarea
receptorului se produce potenþialul Neuron
de receptor, care va genera poten- intermediar
Sinapsã
þialul de acþiune (influxul nervos)
ce se propagã în segmentul urmã-
tor.
Fig. 1 Segmentele unui analizator
Este un analizator somestezic care primeºte ºi prelucreazã informaþii de la receptorii cutanaþi.

I. Segmentul periferic este reprezentat de receptorii tactili, termici, dureroºi, de presiune ºi
vibratori situaþi în piele (organ de simþ) ºi care genereazã senzaþia respectivã (fig. 2).
II. Segmentul de conducere (fig. 3) este format din cãile sensibilitãþii tactile, termice ºi
dureroase (prezentate în detaliu la Mãduva spinãrii tabelul 3). Fibrele senzitive ale nervilor trige-
meni conduc sensibilitatea exteroceptivã de la nivelul feþei, frunþii ºi cavitãþii bucale.
TNL M Epiderma Terminaþiile nervoase libere (TNL) recep-

R þioneazã excitaþii tactile, termice, dureroase,
presionale ºi vibratorii.
Corpusculii Meissner (M) sunt stimulaþi de
atingeri fine.
Corpusculii Ruffini (R) recepþioneazã exci-
Derma
taþiile pentru senzaþia de cald, tracþiunile ºi
deformaþiile.
Corpusculii Pacini (P) sunt stimulaþi de miº-
cãri slabe, rapide ºi de intensitate micã.
Hipoderma Corpusculii Krause recepþioneazã excitaþiile
pentru senzaþia de rece.
P Discurile Merkel sunt stimulate de atingeri

puternice, se adapteazã lent ºi parþial.
Fig. 2 Receptorii analizatorului cutanat

35
III. Segmentul central este
Talamus reprezentat de zona de proiecþie a sensi-
bilitãþii generale din scoarþa cerebralã.
Proiecþia corticalã senzitivã aþi studiat-o la
Emisferele cerebrale (fig. 22 b).
Toate informaþiile exteroceptive
culese din jumãtatea stângã a corpului se
proiecteazã în girul postcentral drept, iar
cele din partea dreaptã în cel stâng.
MEZENCEFAL În lobul parietal existã arii
somestezice asociative care contribuie la
Durere, elaborarea percepþiilor tactile ºi kineste-
cald, rece zice complexe ºi la asocierile simþurilor
BULB
exteroceptive (de exemplu: senzaþia tac-
Atingere ºi
presiune Fascicul
tilã ºi cea de miºcare într-o articulaþie).
spinotalamic Regiunile cutanate prezintã den-
lateral
sitãþi variate ale receptorilor. În funcþie de
Fascicul aceastã densitate se poate determina
spinotalamic
anterior acuitatea tactilã (distanþa cea mai micã
Proprioceptori dintre douã puncte de pe piele atinse cu
MÃDUVA SPINÃRII
vârfurile unui compas ºi care determinã
Fig. 3 Segmentul de conducere al analizatorului cutanat douã senzaþii distincte) (vezi Practicum).
Datoritã sensibilitãþii protopatice, se
recunoaºte contactul cu un obiect. Sensibilitatea epicriticã identificã prin pipãit, forma, dimensiunile,
greutatea ºi materialul din care este confecþionat obiectul respectiv.
Prin sensibilitatea termicã se apreciazã diferenþa de temperaturã a obiectelor.
Sensibilitatea dureroasã permite apãrarea organismului faþã de agenþii nocivi. Durerea este un
simptom pentru diagnosticarea bolilor.
Extirparea ariilor senzitive conduce la dispariþia senzaþiilor tactile epicritice în jumãtatea opusã a
corpului. Influenþeazã mai puþin sensibilitatea termicã ºi deloc pe cea dureroasã.
Lezarea ariilor asociative face imposibilã recunoaºterea apartenenþei la propriul corp a jumãtãþii
contralaterale.
Datoritã structurii sale complexe, pielea îndeplineºte urmãtoarele funcþii: organ de simþ, protecþie,
excreþie, termoreglare, depozit ºi absorbþie.
36
PRACTICUM
1. Determinarea acuitãþii tactile metoda directã, care presupune observarea
A. Se poate lucra pe perechi. În timp ce unul directã a configuraþiei crestelor dermice cu aju-
dintre elevi închide ochii, celãlalt îi atinge pielea torul lupei;
cu vârfurile unui compas. Ulterior se variazã dis- metoda indirectã, care se realizeazã prin
tanþa dintre vârfurile compasului ºi se ating pe înregistrarea amprentelor palmare pe hârtie.
rând faþa, mâna, ceafa, vârful degetelor. De Modul de lucru I:
fiecare datã, cel atins anunþã câte puncte de con- pe o placã de sticlã (grosime 5 mm,
tact a simþit. suprafaþã 50 cm2) se aplicã tuº tipografic care se
B. Experienþa lui Aristotel: se aºazã o bilã de întinde cu un rulou de cauciuc într-o peliculã finã
dimensiuni mici între degetul arãtãtor ºi cel ºi uniformã;
mijlociu. Ulterior se aºazã bila între aceleaºi peste peliculã se aplicã palmele subiecþilor,
degete, dar încruciºate. Câte bile simþiþi în fiecare presându-se pe toatã suprafaþa lor, pentru a se
caz? Explicaþi formarea iluziei tactile. impregna bine ºi uniform cu tuº;
dupã impregnare, palmele se aplicã pe o
foaie de hârtie albã;
se analizeazã apoi amprentele cu ajutorul
unei lupe (în laboratoarele de specialitate am-
prentele se analizeazã din punct de vedere cali-
tativ ºi cantitativ, atât la nivel digital cât ºi palmar).
a) b) c)
Modul de lucru II:
se pune un deget pe o picãturã de cernealã;
se apasã degetul pe o coalã albã de hârtie;
2. Determinarea sensibilitãþii termice ºi experimentul este realizat concomitent de
dureroase mai mulþi elevi;
A. Menþineþi la aceeaºi temperaturã un obiect urmele lãsate de degete pe colile de hârtie,
de metal ºi unul de lemn. Apucaþi-le apoi simul- reprezintã amprentele digitale;
tan, cu cele douã mâini. Dacã au stat la o tem- picãtura de cernealã se poate înlocui cu o
peraturã mai ridicatã decât cea a corpului, obiec- bucatã de plastilinã;
tul de metal va pãrea mai cald decât cel de lemn. prin presarea degetului pe plastilinã am-
Realizaþi aceeaºi experienþã cu cele douã obiecte prentele se obþin uºor;
scoase din frigider. Veþi avea senzaþia cã obiectul se comparã amprentele mai multor elevi ºi
metalic este mai rece decât cel de lemn. Explicaþi se constatã cã acestea sunt diferite, ele fiind
formarea senzaþiilor termice diferite. specifice fiecãrui individ (vezi figura de mai jos).
B. Dacã obiectul metalic a fost þinut la conge-
lator, în momentul când îl apucaþi se lipeºte
practic de piele. Veþi simþi întâi senzaþie de arsurã
ºi apoi de durere.
3. Evidenþierea amprentelor
Examinarea dermatoglifelor (creste epider- (b) (c)
mice prezente pe suprafaþa degetelor, palmelor ºi
plantelor) constituie o metodã de explorare para- (a)
clinicã în practica medicalã (medicinã legalã, Tipuri de amprente digitale
criminalisticã, expertizã heredo-biologicã pentru (a) triradiu; (b) verticil con-
stabilirea filiaþiei genetice) ºi în investigaþia socio- centric; (c) verticil spiral; (d) (e)
antropologicã. Se utilizeazã douã metode: (d) arc; (e) buclã.
37
F FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI OLFACTIV *
Excitantul specific îl constituie substanþele odorante dizolvate în mucusul secretat de mucoasa
olfactivã.
I. Segmentul periferic (receptor) (fig. 4) este reprezen-
Bulb olfactiv tat de celule olfactive (neuroni bipolari) din mucoasa olfactivã
(are o suprafaþã de 2-3 cm2).
Celule receptoare
Cavitate II. Segmentul intermediar: neuronii bipolari sunt atât
nazalã Nerv olfactiv receptori, cât ºi protoneuroni ai cãii olfactive. Dendritele lor
scurte ºi groase se terminã cu câte un buton terminal, o umflã-
turã prevãzutã cu 10-20 cili olfactivi. Aceºtia mãresc suprafaþa
de contact cu substanþele odorante. Axonii neuronilor bipolari
din mucoasa olfactivã formeazã nervii olfactivi, ce strãbat
lama ciuruitã a etmoidului ºi fac sinapsã în bulbul olfactiv cu
deutoneuronul cãii olfactive. Axonii deutoneuronilor formeazã
tracturile olfactive, care ajung la segmentul central.
III. Segmentul central este reprezentat de aria olfactivã
din girul hipocampic ºi de nucleul amigdalian din ºanþul late-
ral Sylvius.
Simþul mirosului se adapteazã rapid ºi este slab dez-
voltat la om, care poate diferenþia între 2000 ºi 4000 de miro-
suri diferite. Dintre acestea, aproximativ 50 sunt considerate
mirosuri primare, din a cãror combinare în proporþii diferite
rezultã diversitatea senzaþiilor olfactive. Cele mai cunoscute
Celule Celulã Celule de sunt cele: eterice, aromatice, balsamice, de usturoi, respingã-
receptoare glandularã susþinere
toare ºi fetidice. Pragul excitabilitãþii olfactive reprezintã canti-
Fig. 4 Segmentul receptor al analiza- tatea minimã de substanþã odorantã capabilã sã producã sen-
torului olfactiv zaþia de miros. Intensitatea senzaþiilor olfactive depinde de
concentraþia substanþelor odorante, de gradul lor de solubilitate, de acomodarea mucoasei olfactive ºi
de umiditatea acesteia, precum ºi de vârstã ºi de starea fiziologicã a organismului.
Atunci când anumite substanþe odorante persistã mai mult de un minut, apare senzaþia de
adaptare. Drept urmare, receptorii olfactivi sunt capabili sã recepþioneze noi substanþe odorante.
Rolul fiziologic al analizatorului olfactiv comportã trei aspecte esenþiale: a) prevenirea pãtrunderii
în organism a substanþelor dãunãtoare; b) aprecierea calitãþii alimentelor; c) declanºarea secreþiilor
digestive.
F FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI GUSTATIV*

Excitantul specific îl constituie substanþele sapide dizolvate în salivã.
I. Segmentul periferic (fig. 5) este reprezentat de mugurii gustativi situaþi în mucoasa lingualã,
epigloticã, palatinã, faringianã, labialã ºi amigdalianã.
II. Segmentul de conducere este reprezentat de calea gustativã, formatã din fibre senzoriale
ale nervilor cranieni VII, IX ºi X. Protoneuronul cãii este situat în ganglionii nervoºi de pe traiectul
nervilor cranieni VII, IX ºi X; dendritele lor fac sinapsã cu celulele receptoare gustative, iar axonii fac
sinapsã cu deutoneuronul situat în nucleul tractului solitar din trunchiul cerebral. De aici, pornesc fibre
care, împreunã cu lemniscul medial, ajung, dupã încruciºare, la al treilea neuron situat în talamus.
III. Segmentul central se aflã în scoarþa cerebralã, în porþiunea inferioarã a girului postcentral.
Omul percepe patru gusturi fundamentale: amar, pe faþa dorsalã a limbii; acru, pe marginile lim-
bii; dulce, pe vârful limbii; sãrat, pe partea anterioarã a feþei dorsale a limbii.
38
Bolta palatinã percepe mai intens gusturile Epiteliu lingual Papile gustative
amar ºi acid, mai slab gusturile dulce ºi sãrat.
Faringele ºi epiglota percep toate gusturile funda-
mentale. Gustul amar nu este determinat de un sin-
gur tip de agenþi chimici, ci de toate acele substanþe
ce conþin azot ºi alcaloizi.
Gustul dulce, ca ºi cel amar este determinat de
mai multe tipuri de agenþi chimici: zaharuri, glicoli,
alcooli, aldehide, cetone, esteri etc. Este posibil, prin
Muguri gustativi
modificãri uºoare în structura chimicã a substanþelor,
sã schimbãm gustul dulce cu cel amar. Gustul acru Fibre nervoase
este dat de acizi: cu cât este mai puternic un acid, cu senzoriale
atât este mai intensã senzaþia de acru. Gustul sãrat
Celule Celule de
este dat de sãruri ionizante. Formarea senzaþiei de receptoare susþinere
sãrat necesitã ºi alte senzaþii gustative.
Simþul gustului prezintã o mare adaptabilitate, de Fig. 5 Receptori gustativi
aceea senzaþia gustativã dispare repede, chiar dacã
stimulul persistã. Sensibilitatea receptorilor gustativi variazã de la un grup de substanþe la altul. Pentru
fiecare substanþã existã un prag de excitaþie, reprezentat de cea mai scãzutã concentraþie capabilã sã
producã senzaþia gustativã. Pragul de excitaþie pentru substanþele dulci este mai ridicat decât pentru
cele amare. Intensitatea senzaþiei gustative depinde de concentraþia substanþei, de numãrul recepto-
rilor ºi de temperatura soluþiei (temperatura optimã este în jur de 24°C). Sensibilitatea gustativã este
redusã la copii, maximã la adulþi ºi se reduce la bãtrâni.
Rolul fiziologic al analizatorului gustativ constã în declanºarea secreþiei de salivã ºi de sucuri
digestive. De asemenea, alãturi de analizatorul olfactiv, contribuie la reglarea ingestiei de alimente ºi la
împiedicarea pãtrunderii în organism, pe cale digestivã, a substanþelor nocive ºi a alimentelor alterate.
PRACTICUM*
1. Harta gustului (Evidenþierea distribuþiei simþit mai pronunþat gustul fiecãrei soluþii. Apoi elevii
receptorilor gustativi pe suprafaþa limbii) vor reprezenta pe un desen cu forma limbii, locurile în
Se vor folosi 4 pahare Berzelius în care se care a avut senzaþiile nete respective. Se va obþine
pregãtesc urmãtoarele soluþii: harta gustului ca în figura de mai jos.
a. sãratã prin dizolvarea în 10 ml de apã a unei
linguriþe de sare de bucãtãrie;
b. dulce prin dizolvarea în 10 ml de apã a unei lin- Amar
guriþe de zahãr
c. amarã prin dizolvarea în 10 ml de apã a unei Acru
linguriþe de ness
d. acrã prin dizolvarea în 10 ml de apã a unei lin-
guriþe de sare de lãmâie.
Cu ajutorul unei pense se iau tampoane de vatã Sãrat
îmbibate succesiv în soluþiile de mai sus ºi se atinge
cu ele limba subiectului (elevului) în diferite regiuni.
Dupã fiecare încercare se clãteºte bine gura cu apã. Dulce
Se cere subiectului sã specifice în ce zonã a limbii a
39
2. Recunoaºterea diferitelor substanþe dupã 3. Pragurile sensibilitãþilor gustative ºi olfactive
gust ºi miros (Evidenþierea rolului gustului ºi miro- a. Pentru fiecare substanþã existã un prag de per-
sului în identificarea unor produse / aprecierea cepþie gustativã. Astfel, pentru substanþele acide (ex:
calitãþii alimentelor) HCl) pragul este soluþia de 0,0009 M (9/1000), pentru
Se utilizeazã alimente diferite (lapte, ou, iaurt, cele sãrate (ex: NaCl) pragul este soluþia de 0,01 M
fãinã, sirop, ulei), piper, alcool, detergent, parfum. (1/10), pentru cele dulci (ex: zaharozã) pragul de per-
a. Unui elev legat la ochi i se dã sã guste diferite cepþie îl reprezintã soluþia de 0,01 M (1/10), iar pentru
alimente ºi i se cere sã le identifice. substanþele amare (ex: chinina) pragul de percepþie
b. Aceluiaºi elev i se oferã apoi sã guste lapte ºi este soluþia de 0,000008 M (8/100 000).
iaurt în care s-a adãugat fãinã ºi i se cere sã identifice Sensibilitatea gustativã discriminativã este micã,
alimentul. astfel încât pentru a percepe diferenþe de intensitate
c. Un alt elev, cu ochii legaþi ºi cu nãrile înfundate gustativã sunt necesare modificãri de concentraþie de
cu vatã, va gusta dintr-un pahar cu lapte ºi dintr-unul circa 30%.
cu sirop diluat cu apã. Apoi i se cere sã identifice dupã b. Testarea pragului sensibilitãþii olfactive se face
gust cele douã lichide. prin olfactometrie astfel: se introduce în nãrile unei
d. Un elev legat la ochi va mirosi diverse produse: persoane care îºi þine respiraþia aer saturat cu sub-
ulei, piper, alcool, detergent ºi va încerca sã le identi- stanþe mirositoare cu o forþã uniformã. Pragul sensibi-
fice. litãþii olfactive îl constituie cantitatea minimã de aer
e. Un elev va inspira un timp îndelungat aer ce perceputã. Sensibilitatea olfactivã discriminativã este
conþine o cantitate crescutã de parfum. Dupã o foarte redusã ca ºi cea gustativã. Este necesarã o
perioadã elevul nu va mai sesiza mirosul. A avut loc variaþie a concentraþiei substanþei odorante de circa
fenomenul de adaptare. Se înlocuieºte parfumul cu 30%, pentru a fi percepute.
spirt. Elevul va simþi noul miros.
F FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VIZUAL

Excitantul specific îl constituie radiaþiile luminoase cu lungimi de undã cuprinse între 390760 nm.
I. Segmentul periferic se aflã în retinã, tunica internã a globului ocular (fig. 6).
Celulele fotoreceptoare (fig. 7 a, b) cu conuri ºi bastonaºe reprezintã al doilea strat al retinei ºi conþin
pigmenþi vizuali diferiþi.
1. Stratul celulelor pigmentare
Celulã Celulã cu
2. Stratul celulelor fotoreceptoare cu con bastonaº
3. Membrana limitantã externã
4. Stratul granular extern
5. Stratul plexiform extern
Mitocondrii
6. Stratul granular intern
Nucleu
7. Stratul plexiform intern
8. Stratul neuronilor multipolari Terminaþii
LUMINÃ
9. Stratul fibrelor optice sinaptice
10. Membrana limitantã internã Fig. 7 Celule fotoreceptoare:
Fig. 6 Straturile retinei a) cu conuri; b) cu bastonaºe
Fiecare celulã cu con face sinapsã cu un singur neuron bipolar ºi acesta cu un singur neuron mul-
tipolar. Mai multe celule cu bastonaºe fac sinapsã cu un singur neuron bipolar, iar mai mulþi neuroni
bipolari fac sinapsã cu un singur neuron multipolar.
40
II. Segmentul de conducere (calea opticã) (fig. 8) este format din trei neuroni. Primii doi neu-
roni, senzitivi, sunt reprezentaþi de neuronul bipolar (protoneuronul), respectiv de neuronul multipolar
(deutoneuronul) din retinã. Axonii deutoneuronului formeazã nervul optic, chiasma opticã ºi tractul
optic (care face sinapsã în coliculii cvadrigemeni superiori cu cel de-al treilea neuron). Nucleii pretec-
tali din mezencefal reprezintã centrii reflexului fotomotor.
Nervii optici transmit informaþii din jumãtatea naza-
Ochii focalizeazã un
lã ºi temporalã a retinei de pe aceeaºi parte. La nivelul obiect apropiat
chiasmei optice, fibrele din jumãtatea nazalã a retinei se
încruciºeazã. Drept urmare, tractul optic, de pe o parte,
aduce informaþii din jumãtatea temporalã a retinei de pe Câmp binocular
aceeaºi parte ºi din jumãtatea nazalã a retinei din partea Câmp monocular
opusã. Fibrele tractului optic fac sinapsã cu cel de-al
treilea neuron al cãii optice în corpii geniculaþi laterali din Cristalin
metatalamus.
Macula lutea
III. Segmentul central este situat în lobul occipi-
tal, de o parte ºi de alta a scizurii calcarine. Distrugerea Nerv optic
acestuia determinã orbirea (cecitatea centralã). Chiasmã opticã
Simþul vãzului permite omului sã recunoascã
Tract optic
obiectele care-l înconjoarã, sã aprecieze forma,
culoarea, mãrimea, luminozitatea, miºcarea ºi distanþa Coliculi
la care se aflã acestea. Alãturi de analizatorii acustico- cvadrigemeni
superiori
vestibular ºi motor, contribuie la menþinerea echilibrului
Corpi geniculaþi
ºi la orientarea omului în spaþiu. Deoarece recepþio- laterali
neazã o multitudine de informaþii, determinã creºterea
Radiaþii optice
tonusului cortexului cerebral.
Formarea imaginilor pe retinã (fig. 9) este un Cortex occipital
proces asemãnãtor formãrii imaginilor în camera Fig. 8 Calea opticã
obscurã a aparatului foto. În realizarea acestui proces
complex conlucreazã irisul, care se comportã ca o
diafragmã, ºi aparatul optic, alcãtuit din mediile refrin-
gente cornee, cristalin, umoare apoasã ºi corp vitros
care se comportã ca un sistem dioptric.
Irisul dozeazã cantitatea de luminã care pãtrunde
pânã la retinã prin modificarea diametrului pupilei (prin
contracþia sau prin relaxarea muºchilor circulari ºi radi-
ari) (fig. 10).
Razele de luminã suferã la nivelul ochiului o triplã
Fig. 9 Formarea imaginilor pe retinã
refracþie: prima, la interfaþa aer-cornee, a doua, pe faþa
anterioarã a cristalinului ºi a treia pe faþa posterioarã a cristalinului (care se comportã ca o lentilã
biconvexã). Drept urmare, imaginea care se formeazã (în pata galbenã) va fi mai micã ºi rãsturnatã
(vezi fig. 9).
41
Luminã Axonul ganglionului În cazul ochiului normal (emetrop) (fig. 11) dis-
slabã simpatic tanþa focalã (distanþa dintre lentilã cristalin ºi focarul
principal situat pe retinã) este de 17 mm, iar lungimea
axului antero-posterior este de 24 mm. Existã, deci, o
Creºterea diametrului pupilar (reflex pupilo-
dilatator midriazã) prin stimulare simpaticã concordanþã perfectã între puterea de convergenþã a
Luminã Muºchii circulari ai mediilor refringente ºi lungimea axului antero-posterior,
normalã irisului ceea ce permite vederea clarã, fãrã acomodare, a
obiectelor situate la o distanþã mai mare de 6 m. Rea-
Pupilã
mintiþi-vã din clasa a X-a ce se întâmplã în cazul în care
Muºchii
radiari ai existã neconcordanþe între puterea de convergenþã a
irisului sistemului dioptric ºi lungimea axului antero-posterior
Scãderea diametrului pupilar (reflex pupilar (vezi ºi fig. 11).
fotomotor miozã) prin comandã parasimpaticã În cazul obiectelor situate la distanþe mai mici de
Ganglion 6 m, este necesarã acomodarea, care se realizeazã prin:
ciliar
modificarea curburii cristalinului;
Luminã
puternicã Axonul ganglionului
corectarea axelor oculare prin contracþia muscu-
parasimpatic laturii extrinseci a globului ocular.
Fig. 10 Variaþiile diametrului pupilar În procesul de acomodare existã douã puncte de
în funcþie de intensitatea luminii reper: punctum remotum, situat la distanþa maximã (6 m)
la care un obiect poate fi vãzut clar, fãrã acomodare, ºi
punctum proximum, situat aproape de ochi, la o distanþã
la care capacitatea de acomodare este depãºitã.
Ochi emetrop Nu este necesarã Distanþa dintre ochi ºi punctum proximum creºte cu
razele luminoase corecþia
focalizeazã pe retinã vârsta (de la 7 la 80 cm), datoritã scãderii elasticitãþii
cristalinului.
Baza fotochimicã a vederii
Razele luminoase ale spectrului vizibil pãtrund în
Ochi miop ochi prin sistemul dioptric ºi strãbat retina pornind de la
Se corecteazã cu
razele luminoase foca- lentile biconcave stratul neuronilor multipolari, pânã ajung la celulele
lizeazã înaintea retinei (divergente) fotoreceptoare cu con ºi bastonaº. Aici, determinã
descompunerea pigmenþilor fotosensibili caracteristici
(rodopsina ºi iodopsina) (fig. 12).
Prin descompunerea pigmenþilor fotosensibili, se
Ochi hipermetrop Se corecteazã cu
razele luminoase foca- lentile biconvexe genereazã potenþiale de acþiune la nivelul membranelor
lizeazã în spatele retinei (convergente) celulelor fotosensibile ºi, în consecinþã, apare un influx
nervos. Ajuns la nivel cortical, acesta produce senzaþia
de culoare corespunzãtoare, în funcþie de tipul de
celulã fotosensibilã stimulatã. Energia necesarã
Ochi astigmatic Se corecteazã cu descompunerii ºi refacerii pigmenþilor este furnizatã de
razele luminoase lentile cilindrice
nu focalizeazã mitocondrii, extrem de numeroase la nivelul celulelor
Fig. 11 Ochiul emetrop ºi ameotrop fotoreceptoare.
42
Ambele tipuri de vedere monocromaticã ºi
coloratã implicã acelaºi tip de pigment, numit
cGMP
retinen, care se sintetizeazã din vitamina A. GMP
Segment
extern
Retinenul se combinã cu diverse tipuri de
Luminã
proteine în conuri ºi în bastonaºe. Proteinele din
bastonaºe ºi din cele trei tipuri de conuri sunt Rodopsinã
diferite ºi se leagã diferit de retinen. Fiecare tip de
Membrana
disclului
proteinã ºi modul în care se leagã de retinen fac
Segment
ca pigmenþii sã rãspundã la diferite culori ºi inten-
intern
sitãþi ale luminii. Când fotonii ajung la nivelul unui Retinen
bastonaº sau al unui con, determinã ruperea legã-
turii chimice dintre retinen ºi proteina asociatã
(scotopsinã în bastonaºe ºi fotopsinã în conuri). Terminaþii sinaptice
Drept urmare, se modificã permeabilitatea mem-
*GMP = guanozin-monofosfat
branelor celulelor fotoreceptoare pentru ioni ºi se
declanºeazã potenþiale de acþiune. Astfel, de la Fig. 12 Descompunerea ºi refacerea rodopsinei
conuri ºi bastonaºe pornesc influxuri nervoase
cãtre urmãtoarele straturi ºi, în final, ajung la creier, unde se va produce senzaþia culorii corespunzã-
toare.
Rodopsina (purpurul retinian) este responsabilã pentru vederea scotopicã, în luminã difuzã, când
nu se disting culorile, detaliile ºi contururile obiectelor.
Rodopsina sensibilizeazã bastonaºele pentru radiaþiile Conuri Conuri Conuri
pentru pentru pentru
albastre, ceea ce explicã de ce în crepuscul sau în albastru verde roºu
100
întuneric culorile albe apar albastre. Refacerea
Sensibilitate
relativã (%)
rodopsinei are loc la întuneric, în prezenþa vitaminei A ºi

a unei enzime. Lipsa vitaminei A din alimentaþie deter-
minã hemeralopia (orbul gãinilor sau adaptare defici-
50
tarã la luminã redusã). Iodopsina este responsabilã de
vederea fotopicã, diurnã, coloratã, când se pot sesiza
detaliile ºi contururile.
Corespunzãtor celor trei tipuri de conuri, existã trei
tipuri de pigmenþi: unul sensibil la albastru (445 nm), altul 0 400 500 600 Lungime
de undã (nm)
la verde (530 nm) ºi ultimul la roºu (570 nm) (fig. 13).
Ochiul are capacitatea de a-ºi regla sensibilitatea Fig. 13 Tipuri de pigmenþi din celulele
receptorilor în raport cu intensitatea luminii, fenomen cu conuri
numit adaptare la întuneric ºi luminã. Adaptarea la întuneric se realizeazã lent, în proporþie de 60% în
primele 5 minute. O adaptare bunã la întuneric total dupã luminã intensã necesitã 30-45 minute.
Trecerea de la întuneric la luminã puternicã necesitã 5-6 minute pentru o adaptare completã.
Obiectele care reflectã toate razele vizibile ale spectrului dau ochiului uman senzaþia de alb.
Cele care absorb toate radiaþiile vizibile apar negre. Albul determinã procese de iradiaþie luminoasã
prin care se produc iluzii optice.
43
Existã anomalii de percepere a culorilor: daltonismul, defect genetic manifestat prin imposibili-
tatea de a percepe ca distincte culorile complementare (de exemplu roºu ºi verde); acromatopsia
(imposibilitatea de a percepe culorile).
PRACTICUM
1. Disecþia globului ocular. Formarea ima- terioarã pe care veþi observa retina (3), vasele
ginii pe retinã* de sânge (4) ºi pata oarbã (5).
Aceastã experienþã se executã pe un ochi de Desprindeþi din jumãtatea anterioarã cristali-
vitã. nul ºi partea tãiatã din umoarea sticloasã, con-
a. Se întind muºchii globului ocular ºi se fi- form figurii de mai jos ºi identificaþi structurile
xeazã cu ace de gãmãlie pe un suport, ca în figu- numerotate.
ra de mai jos.
Aºezaþi cristalinul deasupra unui text. Ce

observaþi? Formulaþi concluziile.
c. La un alt ochi de vitã, secþionaþi vertical
b. Disecaþi apoi globul ocular, dupã schema de globul ocular.
mai jos. Veþi observa: corneea (1), umoarea apoasã
(2), cristalinul (3), corpul vitros (4), pata oarbã (5),
nervul optic (6), sclerotica (7), coroida (8), retina
(9) ºi irisul (10).
cornee incizie
circularã
nerv optic
Se taie cu ajutorul bisturiului ºi se obþin douã

jumãtãþi: anterioarã pe care veþi observa scle-
rotica (1), coroida (2), irisul (6), pupila (7) ºi pos-
d. Pentru a observa formarea imaginii pe retinã,

îndepãrtaþi sclerotica din dreptul petei galbene pe o
suprafaþã de 1 cm2. În faþa pupilei plasaþi o lumâ-
nare aprinsã ºi priviþi imaginea. Aceasta este orien-
tatã cu flacãra în jos. Formulaþi concluziile.
2. Determinarea câmpului vizual
Câmpul vizual reprezintã spaþiul pe care-l
vedeþi privind cu un singur ochi, fãrã sã-l
deplasaþi. Câmpul vizual faþã de un punct fix luat
44
ca reper este mai mare spre partea temporalã
(90°) ºi inferioarã a ochiului (70°) ºi mai redus
spre partea nazalã (60°) ºi superioarã (40°).
Pentru a determina câmpul vizual, procedaþi
astfel: desenaþi pe tablã roza vânturilor cu punc-
tul de intersecþie la înãlþimea ochilor. Priviþi acest
punct cu un singur ochi de la o distanþã de 25 cm.
Un coleg deplaseazã un indicator (de preferinþã
de culoare albã) pe direcþia liniilor de la exterior
spre punctul de intersecþie. Precizaþi ºi notaþi
momentul când vedeþi reperul (conform figurii a).
b. Câmpul vizual monocular stâng
3. Demonstrarea reflexul pupilar*

Cantitatea de luminã ce pãtrunde în ochi este
reglatã reflex, cu ajutorul musculaturii intrinseci a
irisului. Fenomenul se demonstreazã uºor, astfel:
se aºazã un elev în faþa unei surse de luminã
puternicã ºi se leagã la ochi cu o basma neagrã.
Stã astfel 2-3 minute dupã care i se scoate bas-
maua ºi i se cere sã priveascã direct spre sursa
de luminã. Oscilaþiile diametrului pupilar le puteþi
vedea în figura 10 (pag. 42).
Explicaþi cum acþioneazã muºchii irisului în
situaþiile din figura 10.
4. Demonstrarea reflexului de clipire*
Se asociazã doi excitanþi lumina ºi un curent
a. Determinarea câmpului vizual
de aer. Focarul de luminã aºezat în faþa globului
Apoi uniþi punctele notate ºi apreciaþi câmpul ocular determinã contracþia pupilei (miozã).
considerat normal (fig. b). Puteþi repeta expe- Pleoapa superioarã rãmâne ataºatã de tegumen-
rienþa folosind repere colorate. tul marginii supraorbitale. Se va direcþiona apoi
Ulterior, determinaþi câmpul vizual al celuilalt (cu ajutorul unui ventilator, feon), o undã de aer
ochi faþã de acelaºi reper. spre globul ocular vizat, ceea ce va determina
Veþi constata cã existã o zonã comunã în care închiderea pleoapei. Se repetã aceastã acþiune
câmpurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun. de minimum 10 ori (fascicul luminos + curent de
Aceastã zonã reprezintã câmpul vizual binocular. aer). Se observã cã, ulterior, va fi suficientã doar
În partea temporalã a fiecãrui ochi existã o zonã îndreptarea fasciculului luminos spre ochi pentru
în care puteþi vedea numai cu ochiul corespunzã- a se realiza un reflex de clipire.
tor. Acesta este câmpul vizual monocular. Este, practic, o reacþie de apãrare.
Vãzul binocular permite vederea stereosco-
picã (corpurile se vãd în relief).
45
F FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI ACUSTICO-VESTIBULAR
Analizatorul acustico-vestibular este
a Membrana reprezentat de ureche (organ statoacustic).
vestibularã
I. Segmentul periferic
a Membrana a. Receptorii auditivi (fig. 14 a, b) sunt
mp
Ra ularã tectoria
tib situaþi în melcul membranos (canalul cohlear),
ves Canal cohlear în organul Corti, aºezat pe membrana bazi-
larã. Studiaþi figura 14 (a, b) ºi reamintiþi-vã
Organul structura ºi localizarea organului Corti, învãþate
spiral (Corti) în clasa a X-a.
Rampa
timpanicã b. Receptorii vestibulari (fig. 15) sunt
Membrana situaþi în labirintul membranos:
bazilarã în utriculã ºi saculã, care conþin
Nerv vestibulocohlear aparatul otolitic (macula)
Membrana tectoria în crestele ampulare (la baza
b canalelor semicirculare), unde existã celule
receptoare ciliate ºi celule de susþinere
acoperite de cupulã.
II. Segmentul intermediar (fig. 16) este
reprezentat de cãile auditivã ºi vestibularã.
Fibre nervoase Membrana bazilarã Calea auditivã este formatã din trei neu-
Fig. 14 Receptori auditivi roni:
a. Localizarea organului Corti
b. Structura organului Corti protoneuronul este situat în ganglionul
spiral Corti. Axonul lui formeazã nervul acustic.
Otoliþi
Membranã reticularã CREASTÃ
gelatinoasã AMPULARÃ
Cilii celulelor
receptoare Cupulã
Fibrele nervoase Cilii celulelor

ale receptorilor din receptoare
utriculã ºi saculã
Fibrele ner-
voase
ale receptorilor
din crestele
ampulare
Fig. 15 Receptori vestibulari
deutoneuronul este situat în nucleii pontini. Axonul sãu emite colaterale cãtre coliculii cvadrige-
meni inferiori din mezencefal, unde se închid reflexele de orientare auditivã.
al treilea neuron este situat în corpul geniculat medial din metatalamus.
Calea vestibularã este formatã din trei neuroni:
protoneuronul este situat în ganglionul Scarpa. Dendritele protoneuronului înconjoarã baza
46
celulelor receptoare, iar axonul formeazã nervul vestibu-
Lob
lar. temporal
deutoneuronul este situat în nucleii vestibulari
bulbari. Axonul sãu emite colaterale cãtre arhicerebel,
mãduvã ºi cãtre nucleii nervilor cranieni III, IV ºi VI. TALAMUS
al treilea neuron este situat în talamus.
III. Segmentul central

Aria auditivã primarã este situatã în profunzimea
scizurii Sylvius, în lobul temporal. Ariile auditive de aso- Corp
Coliculi
ciaþie sunt situate în lobul parietal cvadrigemeni geniculat
Mecanismul auzului (fig. 17) inferiori medial
Urechea umanã percepe unde sonore cu o
frecvenþã cuprinsã între 16-20 000 Hz (cicli/s) ºi cu o Nucleu
intensitate cuprinsã între 0-120 dB (decibeli). cohlear
Sunetele se caracterizeazã prin înãlþime, intensi-
tate ºi timbru. Totalitatea sunetelor percepute sub formã BULB
de senzaþie auditivã poartã numele de câmp auditiv.
Acesta se reduce progresiv, odatã cu vârsta (scade dupã
Nerv vestibulocohlear
40 de ani). (acusticovestibular)
Urechea externã capteazã undele sonore prin
Fig. 16 Calea acustico-vestibularã
pavilion ºi le transmite timpanului prin canalul auditiv
extern. Vibraþiile timpanului se transmit cãtre urechea internã prin lanþul de oscioare al urechii medii.
Contracþia muºchiului ciocanului reduce vibraþiile timpanului la sunete prea puternice, iar contracþia
muºchiului scãriþei permite vibraþii ample ale membranei ferestrei ovale chiar la sunete slabe. În acest
mod se regleazã intensitatea sunetelor, în urechea medie.
Undele sonore se transmit
Timpan Fereastra ovalã
perilimfei din rampa vestibularã Canal
Rampa vestibularã cohlear
apoi, prin helicotremã, perilimfei din
rampa timpanicã. Vibraþiile perilimfei Membrana Membrana
vestibularã tectoria Helicotremã
produc vibraþii ale endolimfei, care
determinã deplasarea membranei Ciocan Perilimfã
Endolimfã
bazilare, pe care se aflã celulele Perilimfã
receptoare auditive. În consecinþã, Nicovalã
Rampa timpanicã
poziþia acestora faþã de membrana Scãriþã 500Hz
Helicotremã
tectoria se modificã, cilii de la polul
Membrana
apical al celulelor receptoare se bazilarã
2.000 Hz
îndoaie, ceea ce determinã
declanºarea de potenþiale de acþi-
une de-a lungul membranei recep- 20.000 Hz
torilor auditivi.
Fig. 17 Mecanismul auzului
47
Astfel, stimulii sonori sunt transformaþi în influx nervos, care ajunge pe calea auditivã la scoarþa
cerebralã din regiunea temporalã, unde se transformã în senzaþie auditivã. La baza melcului mem-
branos se percep sunetele înalte, iar la vârf, sunetele joase. Dupã ce se propagã prin perilimfã, unde
se estompeazã, vibraþiile sonore ajung la fereastra rotundã.
Sensibilitatea auditivã scade treptat dacã urechea primeºte timp îndelungat sunete cu aceeaºi
frecvenþã ºi amplitudine, deoarece are loc fenomenul de adaptare. Perforaþiile timpanului nu produc
surditate, ci o scãdere a acuitãþii auditive a urechii respective.
Mecanismul echilibrului
Stimulul specific al receptorilor vestibulari îl reprezintã schimbarea poziþiei capului sau a întregului corp.
Receptorii din canalele semicirculare orizontale informeazã asupra poziþiei din jurul axului verti-
cal, iar cei din canalele semicirculare verticale, asupra poziþiei din jurul axului orizontal. Receptorii din
utriculã ºi saculã percep variaþiile acceleraþiei liniare. Excitarea receptorilor vestibulari nu provoacã
senzaþii ci reflexe statochinetice pentru conºtientizarea poziþiei corpului, prin impulsurile ce sosesc de
la nivelul proprioceptorilor sistemului locomotor. De exemplu, la pierderea echilibrului, reflexele de
redresare sunt rapide ºi prompte. Ulterior, devenim conºtienþi cã am fost aproape de cãdere, dar
ne-am restabilit echilibrul.
F FIZIOLOGIA ANALIZATORUL MOTOR (KINESTEZIC)*

Fibre nervoase secundare
I. Segmentul periferic este reprezentat de propri-
Motoneuroni γ oceptori situaþi în muºchi, tendoane, articulaþii, periost ºi
Fibre nervoase primare ligamente. Acestea sunt:
Motoneuroni α Fibre intrafusale corpusculii Vater-Pacini;
fusurile neuromusculare;
corpusculii neurotendinoºi Golgi;
terminaþiile nervoase libere.
Fusurile neuromusculare (fibre intrafusale) (fig
18), proprioreceptori senzitivo-motori, sunt situate printre
fibrele musculare striate (fibre extrafusale) ºi dispuse
paralel cu acestea. Sunt stimulate de întinderea porþiunii
lor centrale.
La extremitãþile contractile ajung axonii motoneu-
ronilor gamma (γ) din coarnele anterioare medulare, care
Plãci motorii fac sinapsã de tip placã motorie cu fibrele intrafusale.
Teacã
conjunctivã Motoneuronii gamma primesc impulsuri de la
Terminaþii nivelul trunchiului cerebral ºi al substanþei reticulate.
în buchet Terminaþii Fibre
anulospiralate extrafusale Impulsul se transmite eferent la fusul neuromuscular
determinând contracþia acestuia. În consecinþã, porþi-
Fig. 18 Structura fusului neuromuscular unea sa centralã se întinde, ceea ce determinã stimula-
rea terminaþiilor nervoase anulospiralate ºi în buchet. Astfel, impulsul nervos se transmite aferent
spre mãduvã. Deci, un impuls eferent spre fibrele musculare determinã o stare de contracþie tonicã.
Muºchiul se contractã prin stimularea motoneuronilor α.
Corpusculii neurotendinoºi Golgi (fig. 19) sunt situaþi în zona de joncþiune dintre muºchi ºi
tendoane, printre fasciculele tendinoase. Sunt formaþi dintr-o reþea de fibre nervoase prevãzute cu ter-
minaþii butonate (dendrite ale neuronilor din ganglionii spinali) ºi sunt stimulaþi de contracþia muscu-
larã. Impulsurile generate de aceºti proprioceptori inhibã contracþia muscularã, mergând pânã la înce-
tarea acesteia. Nu prezintã fenomenul de adaptare.
II. Segmentul de conducere este reprezentat de fibrele senzitive ale nervilor spinali, de fasci-
culele Goll ºi Burdach ºi spinocerebeloase anterior ºi posterior (descrise în detaliu la Mãduva spinãrii).
48
III. Segmentul central se aflã în zona senziti- Neuron senzitiv Corpusculi neurotendinoºi
vo-motorie a lobilor frontal ºi parietal. Golgi
Alãturi de analizatorii vizual, cutanat ºi vestibu-
lar, analizatorul motor regleazã activitatea reflexã
pentru menþinerea echilibrului ºi coordonarea finã a
miºcãrilor ºi informeazã permanent sistemul nervos
central despre poziþia corpului în spaþiu ºi despre
gradul de contracþie a muºchilor. El este o verigã a
circuitului feedback care regleazã activitatea motorie
Motoneuron
somaticã.
Fig. 19 Localizarea corpusculilor neurotendinoºi

Golgi

1. ANALIZATORUL VIZUAL
Pentru ca analizatorul vizual sã fie sãnãtos ºi sã-ºi poatã îndeplini funcþiile trebuie respectate
normele elementare de igienã personalã ºi de igiena cititului; utilizatã o nutriþie sãnãtoasã ºi de bunã
calitate; evitatã folosirea ochelarilor de vedere fãrã prescripþie medicalã; purtarea ochelarilor de soare
de calitate.
Dintre bolile care afecteazã ochii menþionãm:
â conjunctivitele reprezintã inflamaþii ale conjuctivei însoþite de congestia
ochiului (fig. 20). Sunt de naturã infecþioasã ºi sunt favorizate de fum, praf, corpi
strãini ce pãtrund în ochi, gaze toxice. Se manifestã prin usturimi, senzaþie de
arsurã ºi de nisip în ochi, mâncãrimi ºi înþepãturi. Sunt însoþite de secreþie con-
junctivalã cu aspect diferit (mucos, mucopurulent, purulent, fibrinos etc.), în
funcþie de microorganismul provocator. Dupã aspectul clinic, conjuctivitele pot fi:
catarale, purulente, pseudomembranoase, nodulare, eruptive.
â cataracta (albeaþa pe ochi) reprezintã opacifierea cristalinului însoþitã de Fig. 20 Conjuctivitã
diminuarea / pierderea vederii. Cauza cea mai frecventã este bãtrâneþea cataralã
(cataracta senilã). Apare întotdeauna la ambii ochi, dar nu în acelaºi timp. Uneori poate apãrea dupã
un traumatism al cristalinului. Alteori, este datã de opacifierea cristalinului cu care se naºte copilul. De
asemenea, cataracta poate avea drept cauzã diabetul zaharat.
â glaucomul (apa neagrã) apare datoritã creºterii presiunii umorii apoase, datoritã unui drenaj
defectuos. Drept urmare creºte presiunea intraocularã, scade aportul sangvin la fibrele nervului optic
care vor fi distruse progresiv ºi dacã nu este tratat, duce la orbire.
2. ANALIZATORUL AUDITIV
Pentru ca analizatorul auditiv sã fie în perfectã stare de funcþionare, trebuie respectate regulile
elementare de igienã: curãþarea zilnicã, corectã a canalului auditiv extern, neintroducerea în canalul
auditiv extern a unor obiecte ascuþite sau contondente care pot produce leziuni, tratarea corectã a
infecþiilor din vecinãtate (sinusuri, nas, faringe), suflarea corectã a nasului, evitarea zgomotelor puter-
nice, evitarea consumului în exces a alcoolului, nicotinei, drogurilor, anumitor medicamente (strep-
tomicinã, citostatice), o alimentaþie corectã ºi sãnãtoasã.
Una dintre cele mai frecvente boli ale urechii este otita (boalã inflamatorie). În funcþie de
localizare, otita poate fi: externã, medie, internã (labirintita).
49
a. Otita externã este inflamaþia conductului auditiv extern provocatã de iritarea cu obiecte mur-
dare, pãtrunderea unor substanþe / corpuri iritante sau a apei cu ciuperci ºi bacterii. Se manifestã prin
mâncãrimi, senzaþie de tensiune ºi durere, cãldurã ºi zvâcnituri, prezenþa unui lichid seropurulent.
b. Otita medie apare datoritã unor infecþii ce cuprind organele vecine: nas, gât, faringe. Este
favorizatã de existenþa polipilor la copii, a corpilor strãini sau a tumorilor nazale. Se manifestã prin sen-
zaþia de ureche înfundatã, diminuarea auzului, vâjâituri, dureri (în formele uºoare); dureri violente,
temperaturi ridicate, surditate, ameþeli, vãrsãturi, paloare, transpiraþie (în formele avansate). Otita
medie netratatã duce la apariþia otitei interne (labirintitã).
c. Labirintita (infecþia urechii interne) se manifestã prin surditate, zgomote auriculare, ameþeli,
greþuri, paloare, tulburãri de echilibru, miºcãri involuntare ale globilor oculari.
3. ANALIZATORUL CUTANAT
Pentru prevenirea bolilor de piele, igiena acesteia ºi a anexelor sale este foarte importantã:
spãlarea ºi îngrijirea corectã a pielii sãnãtoase sau lezate, purtarea îmbrãcãmintei ºi încãlþãmintei
comode (confecþionate pe cât posibil din materiale naturale), limitarea expunerii la soare ºi la dife-
renþe mari de temperaturã, evitarea utilizãrii în comun cu alte persoane a obiectelor de igienã perso-
nalã ºi a lenjeriei intime, þinerea sub observaþie ºi evitarea traumatizãrii leziunilor precanceroase, uti-
lizarea instrumentelor cosmetice sterile (nu dupã alte persoane).
Dintre bolile frecvente ale pielii ºi anexelor sale fac parte: piodermitele, micozele ºi virozele.
â Piodermitele inflamaþii acute ale pielii ºi anexelor sale datoritã microorganismelor existente
în mod obiºnuit pe piele (streptococi, stafilococi) ºi care provoacã supuraþii. Cele mai întâlnite forme
de piodermite sunt:
a. impetigo (bubele dulci) (fig. 21) caracterizatã prin apariþia de bule puru-
lente ºi de pustule pline cu un lichid iniþial clar, care ulterior devine tulbure. Acestea
se usucã sau se rup ºi sunt înlocuite de o crustã gãlbuie care se vindecã fãrã cica-
trice. Este produsã de streptococi.
b. ectima este o piodermitã pustulo-ulceroasã, de dimensi-
uni mai mari decât impetigo, mai profundã, caracterizatã prin
aspect ulceros ºi prin faptul cã lasã cicatrice (fig. 22). Are aceleaºi
cauze ca ºi impetigo.
c. zãbala este produsã de bacterii sau de ciuperci. Se
caracterizeazã printr-o crãpãturã micã localizatã la colþul buzelor,
unde pielea prezintã o coloraþie albãstruie ºi se zemuieºte uºor.
Leziunea este dureroasã ºi uneori se acoperã cu o crustã.
Fig. 21 Impetigo
d. intertrigo streptococic (opãreala) apare în special la
sugari, la nivelul încheieturilor mari, la fese, axile ºi gât. Pielea la
acest nivel este roºu aprins ºi suprafaþa zemuieºte uºor. Formeazã cruste galbene.
e. foliculita este inflamaþia foliculului pilos, care se poate transforma în
furuncul. Se caracterizeazã prin bãºici mici pline cu puroi galben-verzui. Poate Fig. 22 Ectima
apãrea ºi pe pielea lipsitã de pãr.
f. acneea este inflamaþia purulentã a foliculului pilo-sebaceu. Se localizeazã în principal pe faþã,
umeri, membre anterioare ºi spate. Forma cea mai frecventã este acneea juvenilã (acneea vulgarã)
care apare la pubertate.
50
g. hidrosadenita este o inflamaþie a glandelor sudoripare (de obicei cele axilare) care evolueazã
sub forma unor abcese adânci ce se vindecã greu. Este produsã de stafilococi.
â Micozele sunt boli provocate de ciuperci parazite care se localizeazã pe piele, pe firul de pãr
sau pe mucoase.
Cele mai frecvente micoze sunt:
a. tricofiþia (produsã de Tricophyton sp.) apare sub formã de plãgi mici, cu contur neregulat, izo-
late sau adunate, acoperite de scuame uscate sau grase ºi cu peri scurþi ºi albicioºi în care sunt locali-
zaþi paraziþii. Poate apãrea ºi pe pielea fãrã pãr. Dã naºtere la epidemii, în colectivitãþile în care nu se
respectã normele de igienã.
b. epidermofiþia (produsã de Epidermophyton sp.) apare sub formã de plãgi roºiatice cu contur
neregulat, cu bubuþe purulente la periferie;
c. pitiriazis (fig. 23) (produsã de Malassezia furfur) apare sub forma
unor pete cafenii sau albe la nivelul trunchiului, mai ales la persoanele care
transpirã abundent;
d. candidoza (produsã de Candida albicans) aceastã ciupercã
este saprofitã în condiþii normale, dar ea devine patogenã în anumite situ-
aþii. Apare mai rar la nivelul pielii ºi mai des la nivelul mucoaselor (bucalã
ºi genitalã). Se manifestã prin mâncãrimi foarte puternice ºi prin apariþia
unei secreþii grunjoase albe (sunt de fapt sporii ciupercii).
â Virozele sunt boli provocate de virusuri. Una dintre cele mai
Fig. 23 Pitiriazis
cunoscute viroze este herpesul.
Herpesul poate fi de douã tipuri: I localizat la nivelul feþei ºi a cavitãþii bucale ºi II cu
localizare genitalã. Ambele tipuri sunt produse de virusul Herpes simplex. Apare sub forma unor vezi-
cule pline cu lichid clar, care ulterior se tulburã. Veziculele se transformã în cruste brune-cenuºii care
vor dispãrea fãrã cicatrice. Simultan se tumefiazã ºi ganglionii limfatici regionali.
4. ANALIZATORUL OLFACTIV
Pentru ca nasul sã-ºi poatã îndeplini funcþiile ºi sã evitãm îmbolnãvirea lui, trebuie sã respectãm
regulile elementare de igienã ºi sã evitãm factorii de risc: mecanici (traumatisme), fizici (diferenþele
mari de temperaturã), chimici (acizi, sodã, petrol, benzinã, detergenþi etc.) ºi biologici (virusuri, bac-
terii, ciuperci).
Dintre bolile frecvente ale nasului menþionãm rinitele (acute, cronice catarale, cronice
hipertrofice, cronice atrofice ºi alergice).
a. Rinitele acute (corizele) apar în special primãvara ºi toamna, fiind favorizate de obosealã,
subalimentaþie, respirarea unui aer viciat, infecþii virale ºi bacteriene, frig. Se manifestã prin senzaþie
de înfundare a nasului, usturime ºi uscãciune la nivelul nasului ºi gâtului, strãnuturi dese însoþite de
secreþie nazalã apoasã abundentã, lãcrimare, senzaþie de înfundare a urechilor, dureri de cap, indis-
poziþie, stare subfebrilã, lipsa poftei de mâncare, insomnie.
b. Rinitele cronice catarale se manifestã prin senzaþii de nas înfundat ºi jenã la respiraþia pe
nas, în special în poziþia culcat, scurgere nazalã mucoasã sau mucopurulentã, diminuarea mirosului,
dureri de cap, obosealã, scãderea auzului, inflamaþii amigdaliene, faringiene ºi bronºice frecvente.
51
c. Rinitele cronice hipertrofice se manifestã prin degenerarea mucoasei nazale care se
îngroaºã ºi astupã fosele nazale. Drept urmare, mirosul ºi auzul se diminueazã.
d. Rinitele cronice atrofice (ozenele) se caracterizeazã prin atrofia mucoasei nazale ºi
prezenþa unor cruste cu miros urât.
I. Efectuaþi urmãtoarele experimente simple ºi d. disfuncþii ale pavilionului urechii
comentaþi-le. e. disfuncþii ale lanþului de oscioare din ure-
chea medie
1. Împãrþiþi un disc în sectoare ºi faceþi câte o
fantã în fiecare sector, prin care poate trece lumi- IV. Pielea este un imens câmp receptor datoritã
na. Învârtiþi întâi lent discul, iar apoi mãriþi viteza numãrului foarte mare al acestor structuri
de rotire. Observaþi ce se întâmplã cu fasciculele conþinute.
de luminã care trec prin fante în cele douã situaþii. a. Ce probleme va întâmpina o persoanã care
ºi-a pierdut 50% din capacitatea funcþionalã a
2. Dezinfectaþi capetele unui tub de cauciuc ºi pielii?
apoi introduceþi-le în urechi pentru a anula rolul b. În ce fel de mediu ambiant va trebui sã trã-
pavilioanelor urechilor. Închideþi ochii ºi încercaþi iascã persoana de la punctul a?
sã identificaþi direcþia unui sunet emis de un c. Explicaþi de ce o arsurã superficialã este
clopoþel plasat în diferite direcþii. Ce constataþi? mai dureroasã decât una profundã.
3. Staþi drept, cu ochii închiºi ºi bateþi pasul pe d. Aveþi douã situaþii: injecþie subcutanatã ºi
loc câteva minute. Apoi, tot cu ochii închiºi injecþie intradermicã. În care caz un medicament
mergeþi înainte ºi înapoi de 4 ori, pe o distanþã de se va absorbi mai repede ºi de ce?
5-6 m. În mod normal în primul caz nu se produc V. Elaboraþi un eseu cu tema Baza fotochi-
variaþii de la poziþia iniþialã. În al doilea caz, devi- micã a vederii structurat dupã urmãtorul plan:
aþiile sub 45° sunt normale. În ce situaþii pot a. aparatul optic: componente ºi funcþii (notaþi
apãrea deviaþii laterale ºi rotaþii progresive anor- componentele pe figura de mai jos);
male? b. pigmenþii fotosensibili: denumire, structurã,
4. Puneþi pe un suport de plutã o broascã. localizare;
Rotiþi uºor suportul. Care este reacþia broaºtei? c. descompunerea ºi refacerea pigmenþilor
Ce se întâmplã cu broasca dacã o întoarceþi pe fotosensibili;
spate? Ce credeþi cã se va întâmpla dacã broas- d. adaptarea la luminã ºi întuneric;
ca ar avea labirintele membranoase distruse? e. anomalii de percepere a culorilor.
II. Asociazã corect urmãtoarele noþiuni:
a. disuri Merkel
b. corpusculi Ruffini A. atingere
c. corpusculi Meissner B. temperaturã
d. corpusculi Krause C. durere
e. corpusculi Pacini
III. Persoanele care lucreazã într-un mediu
zgomotos îºi pierd cu timpul sensibilitatea (acui-
tatea) auditivã. Care dintre cauzele enumerate
mai jos este cea realã? Argumenteazã.
a. perforaþia timpanului
b. disfuncþii ale otolitelor
c. disfuncþii ale organului Corti
52
C. GLANDELE ENDOCRINE
Sistemul endocrin ºi sistemul nervos reprezintã cele douã centre de coordonare ºi control ale
organismului, ele realizând unitatea funcþionalã a acestuia. Ele interacþioneazã permanent, adaptând
ºi integrând organismul în mediul de viaþã.
Sistemul endocrin este alcãtuit din totalitatea glandelor endocrine, ai cãror produºi de secreþie
hormonii (mesageri chimici) sunt eliberaþi direct în sânge sau limfã, care îi transportã la celulele
sau organele þintã, unde se fixeazã de receptorii specifici din membranele celulare. Prin intermediul
hormonilor sunt reglate procesele de creºtere ºi dezvoltare ale organismului, de diferenþiere tisularã,
metabolice, comportamentale ºi de menþinere constantã a parametrilor mediului intern (homeostazie).
Sistemul endocrin coordonat de cel nervos regleazã pe cale umoralã activitatea organelor interne.
Activitatea organelor interne are o dublã reglare: nervoasã (directã ºi rapidã, cu rol stimulator sau
inhibitor) ºi umoralã (lentã ºi de duratã mai lungã). Hormonii nu au specificitate de specie, de aceea
hormonii extraºi din glandele animalelor pot fi administraþi la oameni.
Din punct de vedere al structurii chimice, hormonii se clasificã în:
1. catecolamine: adrenalina (epinefrina) ºi noradrenalina (norepinefrina);
2. polipeptide ºi glicoproteine: hormonul antidiuretic, insulina ºi hormonul tireostimulant;
3. steroizi: cortizolul ºi testosteronul.
Hormonii acþioneazã în cantitãþi foarte mici. La nivel celular s-au descris douã mecanisme (fig.
1 a, b) prin care acþioneazã hormonii:
a. prin inducerea sintezei de enzime ca urmare a acþiunii asupra ADN-ului nuclear (de exemplu,
steroizii);
b. prin activarea unei enzime fosforilante (adenilat-ciclaza) care modificã activitatea enzimelor
existente (de exemplu, polipeptidele ºi glicoproteinele).
Hormonii (H) steroizi Celule ale glandei endocrine

sunt secretaþi de o glandã Steroizii sunt molecule
endocrinã ºi transportaþi prin liposolubile mici, care trec
sânge cãtre o celulã þintã. 1 2 cu uºurinþã prin membrana
celularã.
Vas de sânge
Celulã þintã 3 Steroizii trec prin cito-

plasmã ºi ajung la nucleu.
Nucleu 4 În nucleu, hormonul

se combinã cu un receptor
(R). Complexul hormon-R
7 se combinã apoi cu o pro-
Sinteza proteinelor teinã asociatã ADN-ului.
determinã rãspunsul la
acþiunea hormonilor. 5
Proteina activeazã
anumite gene; are loc
transcripþia în ARNm
Sinteza de proteine specifice 6
Fig. 1 a Primul mecanism de acþiune a hormonilor

53
Hormonii (H) steroizi sunt
secretaþi de o glandã endo-
Celule ale glandei endocrine
crinã ºi transportaþi prin sânge
cãtre o celulã þintã.
1 Complexul hormon-R
activeazã adenilat-ciclaza,
Vas de sânge o enzimã localizatã pe
suprafaþa internã a mem-
branei. Adenilat-ciclaza
catalizeazã descopunerea
2 ATP în AMP ciclic, un
Hormonii se com-
mesager secundar.
binã cu receptori (R) din
3
membrana celularã a
celulelor þintã
AMP ciclic
Celulã þintã 4 activeazã pro-
teinchinazele.
Nucleu
5
6 Proteinkinazele
Activitatea activeazã fosforilarea
celulei este alteratã proteinelor specifice.
Fig. 1 b Al doilea mecanism de acþiune a hormonilor
Secreþia hormonilor este sub controlul ºi influenþa sistemului nervos central. Concentraþia hor-
monilor în sânge este reglatã printr-un mecanism de feedback negativ: reducerea concentraþiei unui
hormon stimuleazã secreþia lui, iar o creºtere a concentraþiei inhibã secreþia (vezi schema de mai jos).*
Mecanismul general de reglare nervoasã ºi umoralã a secreþiei endocrine*

Conceptul de sistem endocrin ar trebui extins deoarece, în ultimii ani, s-a descoperit cã ºi alte
organe secretã hormoni. Astfel, inima secretã un hormon ce acþioneazã asupra rinichilor, facilitând
eliminarea Na+ prin urinã; intestinul subþire secretã colecistochininã ºi secretinã, cu rol în digestia
intestinalã; ficatul secretã un hormon care stimuleazã diviziunea ºi creºterea celulelor cartilaginoase;
stomacul secretã gastrinã, cu rol în digestia gastricã; rinichii secretã eritropoietinã, cu rol în produ-
cerea hematiilor de cãtre mãduva roºie a oaselor; pielea secretã un hormon care stimuleazã absorbþia
Ca2+ la nivelul intestinului subþire; hipotalamusul secretã neurohormoni ce coordoneazã secreþia
hipofizei ºi, prin intermediul ei, a tuturor glandelor endocrine.
Glandele endocrine au origine embriologicã diferitã: ectodermicã (hipofiza, epifiza, medulo-
suprarenala), endodermicã (tiroida, paratiroidele, pancreasul endocrin) ºi mezodermicã (cortico-
suprarenalele, gonadele).
54
HIPOFIZA (GLANDA PITUITARÃ) EPIFIZA (GLANDA PINEALÃ)
este situatã la baza creierului. Are este situatã în partea posterioarã a dience-
forma ºi mãrimea unui bob de fasole, falului. Împreunã cu coliculii cvadrigemeni
cântãrind cca 0,5 g. Este formatã din inferiori ºi cu un nucleu în care se închid
trei lobi: anterior (adenohipofiza), pos- reflexe olfactivo-somatice, alcãtuieºte epitala-
terior (neurohipofiza) ºi intermediar. musul.
PARATIROIDELE,
TIROIDA în numãr de 2 perechi, sunt situate pe
este situatã în partea anterioarã a faþa posterioarã a lobilor tiroidieni.
gâtului. Este formatã din doi lobi uniþi Cântãresc aproximativ 130 mg.
printr-un istm ºi dispuºi de o parte ºi de
alta a laringelui ºi traheei. Cîntãreºte
cca 30 g, fiind cea mai voluminoasã TIMUSUL
glandã endocrinã. este un organ limfoid cu rol
endocrin, situat înapoia sternu-
lui. Prezintã 2 lobi, cu formã ºi
dimensiuni variate.
SUPRARENALELE,
PANCREASUL, situate desupra polului superior al
situat în curbura duodenului, rinichilor, au formã de coif ºi o greu-
prezintã douã porþiuni: exocrinã tate de 810 g.
(98-99%), reprezentatã de acinii
pancreatici, ºi endocrinã (1-2%),
reprezentatã de insulele
Langerhans.
OVARELE TESTICULELE
sunt organe pereche situate în pelvis, de sunt organe pereche, situate în regiu-
o parte ºi de alta a uterului. Prezintã o nea inghinalã, în scrot. Prezintã o porþi-
porþiune exocrinã, reprezentatã de foliculii une exocrinã, reprezentatã de tubii
ovarieni, ºi una endocrinã, reprezentatã seminiferi, ºi una endocrinã, reprezen-
de celulele tunicii interne a foliculilor tatã de celulele interstiþiale Leydig.
ovarieni ºi de celulele corpului galben.
F HIPOFIZA (GLANDA PITUITARÃ) (fig. 2) Chiasma

opticã
Reprezintã una dintre cele mai importante
glande endocrine. Intervine în desfãºurarea proce- Tija hipofizarã
selor metabolice ºi în coordonarea activitãþii sistemu- Porþiunea tuberalã Infundibul
lui endocrin. Porþiunea distalã
Prin strânsele relaþii morfofuncþionale cu hipo-
Porþiunea
talamusul (creierul endocrin ºi vegetativ), hipofiza Lobul anterior intermediarã
are rol esenþial în interrelaþia mecanisme ner-
voasemecanisme umorale de control ºi coordonare
a activitãþii organismului. Lobul posterior
Fig. 2 Hipofiza (neurohipofizã)
55
A. ADENOHIPOFIZA
Hipotalamus Reprezintã 75% din masa hipofizei. Paren-
chimul glandular conþine celule ce secretã hormonii:
Corpul 1. somatotrop (STH); 2. tireotrop (TSH); 3. corti-
Capilare axonului cotrop (ACTH); 4. gonadotrop (FSH folicu-
primare lostimulant, LH luteinizant); 5. prolactina.
Prin hormonii tropi (TSH, ACTH, FSH ºi LH) ºi
netropi (STH ºi prolactina), adenohipofiza participã
Artera la reglarea umoralã (prin sânge) a secreþiei glandelor
hipofizarã tiroidã, corticosuprarenale ºi sexuale, prin meca-
superioarã nisme de feedback. Activitatea adenohipofizei este
Tijã
Vene ale pituitarã controlatã ºi coordonatã de cãtre hipotalamus
sistemului
por- (nucleii mijlocii) prin intermediul unor neurohormoni,
thipofizar care ajung la adenohipofizã prin sistemul vascular
port-hipofizar (sistem vascular) (fig. 3).
Al II-lea Arterele hipofizei, provenite din artera carotidã
set de internã, se capilarizeazã la baza hipotalamusului,
capilare unde formeazã plexul capilar primar; capilarele
Hipofiza venoase ale acestui plex dreneazã sângele cu neu-
Hipofiza posterioarã
rohormoni la nivelul adenohipofizei, unde vasele por-
anterioarã
tale formeazã capilare sinusoide care înconjoarã
Fig. 3 Sistemul vascular port-hipofizar celulele secretoare de hormoni adenohipofizari.
O micã parte din sângele care irigã adenohipofiza circulã în sens invers, spre hipotalamus,
transportând hormoni ce regleazã printr-un mecanism de feedback negativ cantitatea de neurohor-
moni secretaþi de nucleii hipotalamici mijlocii.
1. STH
(somatotropina hormonul de creºtere)
creºterea þesuturilor moi ºi a oaselor (în lungime ºi în grosime);

PROCESE
metabolismul intermediar.
stimuleazã biosinteza proteinelor la nivel celular;
stimuleazã cetogeneza (sinteza corpilor cetonici);
MOD DE
creºte glicemia;
ACÞIUNE
mobilizeazã acizii graºi din depozite;
scade eliminãrile de Na, K, Ca, P, N.
în copilãrie produce gigantismul (înãlþime peste 2 m);

HIPERSECREÞIE la maturitate produce acromegalie (dezvoltarea exageratã a extremitãþilor: de-
gete, nas, buze, urechi ºi a unor organe: ficat, rinichi, inimã).
în copilãrie produce piticismul (nanismul hipofizar), caracterizat prin dimensiuni

reduse ale corpului, fãrã afectarea funcþiilor psihice ºi intelectuale;
HIPOSECREÞIE la maturitate produce caºexia hipofizarã, caracterizatã prin atrofii ale organelor,
cãderea pãrului, a dinþilor ºi unghiilor, regresia organelor genitale, sterilitate ºi, în
final, moarte.
secreþia este controlatã de hipotalamus prin 2 neurohormoni: unul cu rol inhibitor
CONTROL/
ºi unul cu rol stimulator;
REGLARE alþi factori stimulatori sunt: hipoglicemia, inaniþia, stãrile de stres, somnul.
56
2. Hormoni PROCESE
CONTROL/REGLARE
tropi INFLUENÞATE
secreþia este controlatã prin mecanism nervos de cãtre hipotala-
TSH stimuleazã se- mus, printr-un hormon eliberator de tireotropinã (TRH), ºi prin
(tireotropina) creþia tiroidianã mecanism umoral de feedback negativ declanºat de concentraþii
crescute de hormoni tiroidieni asupra adenohipofizei.
secreþia este controlatã prin mecanism nervos de cãtre hipotala-
stimuleazã se- mus, printr-un hormon eliberator de corticotropinã (CRH), ºi prin
ACTH
creþia corticosupra- mecanism umoral de feedback negativ declanºat de concentraþii
(corticotropina)
renalei crescute ale hormonilor corticosuprarenalei asupra adenohipofizei.
FSH
(hormonul secreþia este controlatã prin mecanism nervos de cãtre hipota-
foliculostimulant) stimuleazã se- lamus, prin hormonul eliberator de gonadotropine (GnRH), ºi prin
LH creþia gonadelor mecanism umoral de feedback negativ declanºat de concentraþii
(hormonul crescute ale hormonilor sexuali asupra adenohipofizei.
luteinizant)
3. Prolactina
PROCESE la femeie stimuleazã dezvoltarea glandelor mamare ºi menþine secreþia lactatã;

INFLUENÞATE la bãrbaþi, efectul nu este cunoscut.
MOD DE ACÞIUNE inhibã acþiunea FSH de stimulare a maturãrii foliculilor ovarieni în perioada alãptãrii.
secreþia este controlatã de hipotalamus prin 2 neurohormoni: unul cu rol sti-

CONTROL/
mulator ºi altul cu rol inhibitor;
REGLARE
alþi factori stimulatori sunt: efortul fizic, stresul, somnul, graviditatea.
B. LOBUL INTERMEDIAR HIPOFIZAR

Nucleul paraventricular
Reprezintã 2% din masa hipofizei ºi are forma
Hipotalamus unei lame epiteliale care, la adult, aderã strâns la
neurohipofizã, motiv pentru care este greu de
delimitat.
Secretã hormonul melanocitostimulator
Infundibul (MSH), care stimuleazã secreþia de melaninã (pig-
ment ce dã culoarea pielii ºi pãrului). Acest hormon
Chiasma
Nucleul Tractul hipotalamo- se pare cã intervine ºi în procesele de sintezã a
opticã hipofizar
supraoptic rodopsinei.
C. NEUROHIPOFIZA
Lobul Reprezintã 1525% din masa hipofizei ºi este
Lobul posterior formatã din lobul posterior hipofizar ºi tractul hipota-
anterior
lamo-hipofizar (tract nervos) (fig. 4). Derivã din ven-
Fig. 4 Tractul hipotalamo-hipofizar
triculul III al diencefalului ºi rãmâne în legãturã cu
hipotalamusul prin tija pituitarã. Parenchimul glandu-
lar conþine celule nervoase (pituitice), fibre nervoase amielinice ºi granule de secreþie.
Cei 2 hormoni antidiuretic (ADH) ºi ocitocina sunt secretaþi de nucleii anteriori ai hipotala-
musului, transportaþi prin tractul hipotalamo-hipofizar în lobul posterior ºi, de aici, elibe-
raþi în sânge.
57
1. ADH
(hormonul antidiuretic sau vasopresina)
PROCESE
conservarea apei în organism.
INFLUENÞATE
creºte permeabilitatea pentru apã a celulelor din pereþii tubilor contorþi distali ºi colectori;
MOD DE
stimuleazã reabsorbþia apei;
ACÞIUNE
creºte volemia.
scade diureza ºi creºte concentraþia urinei;

HIPER- creºte tensiunea arterialã;
SECREÞIE stimuleazã peristaltismul intestinal.
determinã diabetul insipid, care se manifestã prin poliurie (eliminarea de cantitãþi foarte
HIPOSECREÞIE mari de urinã 10-30 l/24 h), concomitent cu polidipsie (ingestia de cantitãþi foarte mari de
lichide) ºi printr-un puternic dezechilibru mineral.
neurohipofiza secretã ADH sub influenþa impulsurilor provenite de la baro- ºi osmore-

CONTROL/
ceptori, printr-un mecanism de feedback negativ;
REGLARE
secreþia de ADH este influenþatã ºi de variaþiile volumului lichidelor extracelulare.
2. Ocitocina
eliminarea laptelui din glandele mamare;
PROCESE INFLUENÞATE
contracþia musculaturii netede a uterului în timpul travaliului.
MOD DE ACÞIUNE contracþia celulelor mioepiteliale din pereþii canalelor galactofore.
F EPIFIZA* (GLANDA PINEALÃ) Epifiza
Conþine celule gliale ºi fibre vegetative simpati- Coliculi

cvadrigemeni
ce. Celulele gliale secretã melatonina, un hormon cu
Luminã
rol în dezvoltarea ºi creºterea organismului, în meta-

bolismul mineral, protidic ºi glucidic, în inhibarea dez-
voltãrii sexuale precoce. Fibrele vegetative simpatice
provin din ganglionul cervical superior ºi au conexiuni Nerv optic Cerebel
cu centrii nervoºi hipotalamici, care sunt influenþaþi, la Tract retino-
rândul lor, de fibre derivate din tractul optic (fig. 5). De hipotalamic Nuclei
aceea, ritmul circadian (succesiunea zinoapte) hipotalamici Trunchi
cerebral
induce variaþii în activitatea epifizei.
Prin aferenþele primite de la analizatorul vizual, Fibre simpatice
epifiza influenþeazã activitatea altor glande endocrine postganglionare
(tiroidã, paratirode, pancreas endocrin, timus) inde-
pendent sau prin intermediul hipotalamusului.
Ganglion
Activitatea secretorie a epifizei este strict depen- cervical superior
dentã de propria sa inervaþie vegetativã simpaticã. În Mãduva
spinãrii
lipsa inervaþiei, activitatea secretorie înceteazã. (T1-T3)
Fig. 5 Reglarea secreþiei epifizare
58
Secreþia de melatoninã este supusã ciclului circadian: lumina o inhibã, iar întunericul o stimu-
leazã. Melatonina inhibã secreþia hormonului de eliberare a gonadotropinelor (FSH ºi LH), acþiunea
hormonilor sexuali, eliberarea lor în sânge, coordoneazã activitatea gonadelor de-a lungul perioadei
fertile ºi naºterea (în lipsa epifizei apare o pubertate precoce).
Foliculi F TIROIDA
Este constituitã dintr-o stromã conjunctivã,
Laringe ce conþine foliculi mãrginiþi de celule epiteliale care
secretã un coloid (material vâscos cu rol de
depozitare a hormonilor) (fig. 6). Coloidul conþine
tireoglobulinã, o proteinã al cãrei constituent prin-
Coloid cipal este aminoacidul tirozinã.
Secretã tiroxinã, triiodotironinã ºi calcito-
ninã. Primii doi sunt consideraþi adevãraþii hormoni
Celule tiroidieni. Ambii hormoni tiroidieni au efecte tisulare
foliculare identice, dar triiodotironina acþioneazã mai rapid ºi
Trahee Tiroida este mai activã decât tiroxina. Tiroida secretã ºi
mici cantitãþi de calcitoninã, hormon cu rol esenþial
Fig. 6 Localizarea ºi structura tiroidei în metabolismul calciului.
1. Tiroxina ºi triiodotironina
PROCESE creºterea ºi dezvoltarea organismului ºi a creierului la copil;
INFLUENÞATE metabolismul energetic, glucidic, lipidic ºi protidic.
influenþeazã diferenþierea neuronilor, formarea tecii de mielinã ºi a sinapselor, precum
ºi formarea gonadelor în timpul vieþii intrauterine;
stimuleazã metabolismul energetic în þesuturile active;
cresc intensitatea absorbþiei intestinale a glucozei ºi a catabolismului ei tisular, precum
MOD DE ºi a glicogenolizei hepatice (degradarea glicogenului în ficat);
ACÞIUNE intensificã catabolismul proteinelor plasmatice ºi musculare, determinând creºterea
excreþiei de azot;
stimuleazã mecanismele hepatice de înlãturare a colesterolului din sânge (lipoliza) ºi
scad rezervele adipoase;
produc iritabilitate ºi neliniºte.
determinã apariþia bolii Basedow-Graves, caracterizatã prin exoftalmie (globi oculari
HIPERSECREÞIE proeminenþi), însoþitã de guºã exoftalmicã (creºterea în volum a tiroidei), nervozitate,
tremurãturi ale mâinilor, piele caldã ºi umedã, scãdere în greutate.
în copilãrie duce la nanism tiroidian însoþit de cretinism, deformaþii osoase, defecte ale
dentiþiei, piele uscatã ºi îngroºatã;
la maturitate induce apariþia mixedemului (infiltrarea þesuturilor cu o substanþã muco-
HIPOSECREÞIE proteicã, electroliþi ºi apã) însoþit de creºtere în greutate, cãderea pãrului, piele uscatã ºi
îngroºatã, anemie, metabolism bazal scãzut;
guºã endemicã (apare datoritã lipsei iodului din apa potabilã sau din alimentaþie).
în condiþii obiºnuite, activitatea tiroidei este coordonatã de adenohipofizã prin TSH, în

funcþie de concentraþia sangvinã a tiroxinei (mecanism umoral de feedback pozitiv);
CONTROL/ în condiþii neobiºnuite (frig, stres), când creºte necesitatea de hormoni tiroidieni, inter-
REGLARE vine mecanismul nervos (feedback negativ), prin care hipotalamusul elibereazã TRH.
Ajuns la adenohipofizã pe cale sangvinã, TRH stimuleazã secreþia de TSH. În consecinþã,
va fi stimulatã secreþia de hormoni tiroidieni.
59
2. Calcitonina
PROCESE
menþinerea echilibrului fosfocalcic.
INFLUENÞATE
la nivelul oaselor, inhibã activitatea osteoliticã ºi formarea osteoclastelor;

stimuleazã osteogeneza la organismele tinere;
MOD DE scade calcemia;
ACÞIUNE la nivel renal inhibã reabsorbþia fosfaþilor, scãzând fosfatemia ºi crescând cal-
ciuria (eliminarea prin urinã a Ca2+);
la nivel intestinal, creºte absorbþia Ca2+ ºi scade eliminarea lor prin fecale.
F GLANDELE PARATIROIDE* (fig. 7)

Ele sunt constituite dintr-o stromã conjunctivã bogat Faringe
vascularizatã ºi inervatã ºi din parenchim organizat în cor-
doane celulare anastomozate.
Secretã parathormonul (PTH) cu rol esenþial, alãturi
de calcitoninã, în menþinerea echilibrului fosfocalcic, asi- Tiroida
gurând creºterea ºi dezvoltarea normalã a scheletului, cu
fixarea adecvatã a calciului în oase. Paratiroide
stimuleazã reabsorbþia intestinalã de

calciu;
scade eliminãrile urinare de calciu ºi de
sodiu;
MOD DE stimuleazã eliminãrile urinare de fosfaþi Esofag
ACÞIUNE ºi de potasiu;
mobilizeazã sãrurile fosfocalcice la Trahee
nivelul oaselor;
efectul final: creºterea calcemiei ºi Fig. 7 Localizarea paratiroidelor
natremiei ºi scãderea fosfatemiei.
produce boala Recklinghausen*, caracterizatã prin decalcifiere osoasã urmatã

HIPER-
de deformãri ºi fracturi spontane, depuneri fosfocalcice în þesuturile moi ºi formare
SECREÞIE de calculi urinari.
la copii se soldeazã cu dezvoltarea defectuoasã a dinþilor ºi cu întârziere

mintalã;
HIPOSE- la adulþi produce tetanie* (creºterea excitabilitãþii neuromusculare ºi apariþia
CREÞIE spasmelor musculaturii striate sau netede), slãbiciune muscularã ºi calcifiere
intensã.
secreþia de PTH este reglatã în principal în funcþie de concentraþia sangvinã a

CONTROL/ Ca2+, atât printr-un mecanism nervos, cât ºi printr-un mecanism umoral, ºi secun-
REGLARE dar, în funcþie de concentraþia sangvinã a fosfaþilor, acþionând direct asupra
celulelor paratiroidelor.
60
F TIMUSUL* (fig. 8)
Laringe
Este învelit într-o capsulã conjunctivã din care
Tiroidã
pleacã septuri care îl împart în lobuli. Fiecare lobul este
Trahee format din foliculi.
Foliculul timic prezintã douã zone: una corticalã ºi
una medularã. Zona corticalã este formatã din timocite,
care provin din celulele primordiale hematopoietice din
mãduva osoasã. Timocitele migreazã din timus în
Timus
organele limfoide periferice. Zona medularã conþine cor-
pusculi Hassal, formaþi din celule turtite, dispuse ca
Plãmân Plãmân foiþele de ceapã.
Timusul îndeplineºte douã funcþii importante:
1) limfopoiezã - formarea limfocitelor T, cu rol în
imunitate;
2) organ endocrin, prin secreþia de timocrescinã,
care intervine în metabolismul calciului, în controlul
creºterii scheletului ºi în dezvoltarea organelor sexuale.
Inimã Timocrescina are acþiune antagonicã hormonilor
sexuali, ceea ce explicã degenerarea timusului în
Fig. 8 Localizarea timusului
perioada postpuberalã.
F GLANDELE SUPRARENALE
Sunt formate din douã zone diferite din punct de vedere al originii, structurii ºi funcþiilor: zona
corticalã (la exterior), cu origine mezodermicã, ºi zona medularã (la interior), cu origine ectodermicã (fig. 9).
Suprarenala Corticosuprarenala Capsulã de

þesut
Zona conjunctiv
glomerularã
Zona
Zona corticalã
fasciculatã
Rinichi
Zona
reticulatã
Zona
Medulosuprarenala medularã
Fig. 9 Localizarea ºi structura suprarenalelor
A. CORTICOSUPRARENALA secretã hormonii corticosteroizi (derivaþi din colesterol):

mineralocorticoizi: aldosteron, corticosteron;
glucocorticoizi: cortizol, corticosteron, cortizon, prednison;
hormoni sexuali: androgeni, estrogeni ºi progesteron.
61
a. Aldosteronul intervine în metabolismul apei ºi electroliþilor, menþinând echilibrul Na+-K+.
Acþioneazã rapid, salvând viaþa.
b. Glucocorticoizii au efecte:
metabolice: cresc eliminãrile de azot, produc hiperglicemie, cresc lipemia ºi stimuleazã cata-
bolismul proteic;
sangvine: cresc numãrul de elemente figurate;
MOD DE digestive: scad absorbþia lipidelor, cresc secreþia de HCl ºi pepsinogen;
ACÞIUNE renale: scad permeabilitatea tubilor distali pentru apã, stimulând eliminarea excesului de apã,
cresc filtrarea glomerularã;
nervoase: cresc sensibilitatea la stimuli olfactivi ºi gustativi, induc modificãri ale EEG (elec-
troencefalogramei) ºi iritabilitate, scad puterea de concentrare.
c. Hormonii sexuali sunt secretaþi în cantitãþi foarte mici ºi au acþiuni asemãnãtoare cu cei sec-
retaþi de gonade. Împreunã cu aceºtia, contribuie la apariþia ºi dezvoltarea caracterelor sexuale
secundare la pubertate. De asemenea, stimuleazã anabolismul proteic.
produce diferite tulburãri, în funcþie de tipul de hormon produs în exces:

a. boala lui Conn*, provocatã de excesul de aldosteron, se caracterizeazã prin creºterea masei
sângelui circulant ºi hipertensiune arterialã retenþie de sare ºi apã, edeme;*
HIPER- b. boala lui Cushing, provocatã de excesul de glucocorticoizi, se manifestã prin obezitate,
SECREÞIE hipertensiune arterialã, hiperglicemie;
c. sindromul androgenital*, provocat de excesul de hormoni sexuali, se caracterizeazã, la
femei, prin masculinizare, iar la copii prin stoparea creºterii ºi apariþia unei pubertãþi precoce.*
boala Adison*, se manifestã prin melanodermie (colorarea pielii în brun), astenie, scãderea
HIPO- eficienþei neuromusculare, tulburãri gastrointestinale ºi cardiovasculare, scãdere în greutate,
SECREÞIE diminuarea funcþiei imunitare.*
CONTROL/ se realizeazã prin mecanisme neurohormonale de tip feedback. Un caz aparte îl reprezintã
reglarea secreþiei de aldosteron în care intervin, pe lângã sistemul hipotalamohipofizar, variaþiile
REGLARE
volumului sangvin ºi ale concentraþiei K+ din sânge ºi din lichidul interstiþial.
B. MEDULOSUPRARENALA este consideratã un ganglion simpatic de dimensiuni mari,

deoarece conþine neuroni postganglionari simpatici care ºi-au pierdut axonii ºi secretã hormoni:
adrenalinã (epinefrinã) ºi noradrenalinã (norepinefrinã). Aceºti hormoni au efecte similare cu ale
stimulãrii simpaticului, dar în timp ce adrenalina stimuleazã în special metabolismul energetic, nora-
drenalina are acþiuni vasculare mai intense. Cei doi hormoni au efecte multiple în organism.
ADRENALINA NORADRENALINA
La nivelul stimuleazã SRAA, determinând o stare de aceleaºi efecte dar mai

sistemului alertã corticalã, anxietate ºi fricã. reduse.
nervos:
creºte forþa de contracþie a miocardului, efecte similare dar mai
La nivelul
MOD DE frecvenþa cardiacã ºi viteza de conducere a sân- reduse.
sistemului
ACÞIUNE gelui;
cardiovascular:
produce vasodilataþia vaselor coronare, pul- vasoconstricþie uºoarã.
monare ºi a celor din muºchii scheletici;
produce vasodilataþie uºoarã a vaselor gas-
trointestinale.
62
La nivelul relaxeazã musculatura tractului digestiv, a bron- aceleaºi efecte, dar ate-
musculaturii hiilor ºi a vezicii urinare; nuate.
netede produce contracþia sfincterelor digestive, a
viscerale: splinei, a muºchilor erectori ai firelor de pãr, a
MOD DE muºchilor dilatatori ai pupilei.
ACÞIUNE
În metabolism: hiperglicemie, glicogenolizã hepaticã ºi muscu- aceleaºi efecte, dar ate-
larã; nuate.
stimuleazã metabolismul lipidic prin mobilizarea
acizilor graºi din depozite.
se face exclusiv pe cale nervoasã. În condiþii care necesitã o adaptare rapidã
(hipoglicemie, fricã, frig, hipotensiune, durere, efort fizic) se secretã cantitãþi
CONTROL/
mari de hormoni ºi se modificã raportul dintre cei doi hormoni: în stres emoþio-
REGLARE
nal predominã noradrenalina, în timp ce în situaþii neobiºnuite predominã adre-
nalina. În timpul somnului, secreþia celor doi hormoni este redusã.
Vezica Insulele Celule b

F PANCREASUL ENDOCRIN biliarã Langerhans
Duct
Alãturi de funcþiile sale digestive, pancrea- biliar
sul are ºi funcþii endocrine. Insulele Langerhans Celule a
din structura sa (fig. 10) conþin trei tipuri de
celule: alfa (a), care secretã glucagon, beta (b),
care secretã insulinã ºi delta (d), care secretã Duct
somatostatinã. pancreatic
1. Insulina Duoden
Fig. 10 Localizarea ºi struc-
PROCESE tura pancreasului endocrin
reglarea metabolismului glucidic, lipidic ºi protidic.
INFLUENÞATE
la nivelul ficatului are rol hipoglicemiant ºi stimuleazã sinteza de proteine ºi lipide;
MOD DE la nivelul fibrelor musculare favorizeazã glicogenogeneza ºi catabolismul aerob al gluco-
ACÞIUNE zei în timpul efortului muscular îndelungat;
la nivelul þesutului adipos stimuleazã pãtrunderea glucozei.
se caracterizeazã prin hipoglicemie, care afecteazã în special SNC (mare consumator de glu-
HIPERSECREÞIE cozã), mergând pânã la instalarea comei (pierderea stãrii de conºtienþã).
duce la apariþia diabetului zaharat, caracterizat prin: hiperglicemie, glicozurie (eliminarea

glucozei prin urinã), poliurie (eliminarea unor cantitãþi crescute de urinã), polifagie (ingerarea
HIPOSECREÞIE
unor cantitãþi mari de alimente), polidipsie (vezi Hiposecreþia de ADH), scãdere în greutate, acu-
mulare de corpi cetonici la nivelul sistemului nervos, urmatã de instalarea comei diabetice.
reglarea secreþiei de insulinã se face prin douã mecanisme:
a. umoral (mecanismul principal) se realizeazã prin feedback: creºterea concentraþiei de glu-
cozã sangvinã mãreºte secreþia de insulinã, iar insulina determinã transportul glucozei în
ficat, muºchi ºi diverse celule. În consecinþã, concentraþia sangvinã a glucozei scade, iar
secreþia de insulinã este inhibatã. Pentru producerea energiei sunt utilizate lipidele (nu însã
CONTROL/ ºi la nivelul creierului).
REGLARE b. nervos (mecanismul secundar) este declanºat de variaþii ale glicemiei (creºteri sau
scãderi) care stimuleazã chemoreceptorii din sistemul vascular. Aceºtia transmit impulsuri la
centrii glicoreglãrii din hipotalamus, de unde pornesc comenzi spre centrii parasimpatici ce
stimuleazã secreþia de insulinã.
secreþia de insulinã este reglatã ºi prin intermediul altor hormoni: adrenalina ºi noradrena-
lina o inhibã, iar secretina, colecistokinina, gastrina ºi glucagonul o stimuleazã.
63
2. Glucagonul
PROCESE IN- metabolismul glucidic, lipidic ºi protidic.
FLUENÞATE
la nivelul ficatului produce hiperglicemie hepaticã, favorizeazã sinteza de corpi cetonici ºi
MOD DE inhibã sinteza proteinelor;
ACÞIUNE la nivelul þesutului adipos are efect lipolitic (activeazã lipaza din celulele adipoase).
reglarea secreþiei de glucagon se face prin douã mecanisme:

CONTROL/ a. umoral, prin feedback declanºat de concentraþia glucozei sangvine;
REGLARE b. nervos, comandat de hipotalamus, ce acþioneazã asupra centrilor nervoºi vegetativi: sim-
paticul stimuleazã secreþia de glucagon, iar parasimpaticul o inhibã.
Foliculi Foliculi maturi
F OVARUL ENDOCRIN (fig. 11) Uter primari (de Graaf)
Funcþia endocrinã a ovarului este

realizatã de celulele tecii interne a foliculilor
ovarieni ºi de celulele corpului galben.
Foliculii ovarieni secretã, în prima etapã a
ciclului ovarian, hormonii estrogeni (foli-
culinã). Corpul galben secretã, în a doua
etapã a ciclului ovarian, dupã ovulaþie,
progesteronul (în cantitãþi mari) ºi inhibi- Corp galben
na (în cantitãþi mici). degenerat
(în absenþa Ovocit
Estrogenii acþioneazã în strânsã Trompã uterinã secundar
fecundaþiei)
corelaþie cu hipofiza, sistemul nervos cen- Ovulaþie (expulzarea
Corp galben activ
tral, organele genitale feminine ºi glandele (secretã estrogeni ºi progesteron) ovocitelor secundare)
mamare.
Fig. 11 Localizarea ºi structura ovarului endocrin
Estrogenii:
determinã scãderea secreþiei de FSH, urmatã de creºterea în dimensiuni a adenohipofizei;
influenþeazã centrii hipotalamici responsabili de reglarea activitãþii sexuale;
la fete, în perioada pubertãþii, determinã creºterea glandelor mamare ºi pigmentarea are-
olei mamare, precum ºi apariþia caracterelor sexuale secundare;
la femei, determinã proliferarea mucoasei uterine ºi a glandelor acesteia, stimuleazã dez-
MOD DE
voltarea stromei ºi a vaselor uterului, proliferarea musculaturii ºi a epiteliilor trompelor uterine;
ACÞIUNE efecte metabolice: scad concentraþia glucozei în sânge, stimuleazã sinteza proteicã,
favorizeazã retenþia apei ºi sodiului în organism ºi depunerea calciului în oase.
Progesteronul:
pregãteºte tractul genital feminin pentru nidaþia ovulului fecundat ºi menþinerea sarcinii.
Inhibina:
inhibã secreþia de FSH ºi LH.
secreþia de hormoni ovarieni este reglatã de cãtre adenohipofizã, hipotalamus ºi sistemul lim-
bic. FSH iniþiazã ºi continuã maturaþia foliculilor ovarieni, iar LH determinã formarea corpului
galben. Secreþia FSH ºi LH este controlatã de hipotalamus prin feedback (vezi Adenohipofiza).
Aproximativ la fiecare 28 de zile, FSH ºi LH determinã începutul maturãrii foliculilor ovarieni,
CONTROL/ dintre care doar unul singur ovuleazã (ovulaþia reprezintã procesul de eliberare a foliculului
REGLARE matur, care devine ovul fecundabil) în a 14-a zi a ciclului ovarian. Dupã ovulaþie, celulele secre-
torii ale foliculului se transformã în corp galben, care secretã cantitãþi mari de foliculinã ºi pro-
gesteron. Dupã circa 2 sãptãmâni, corpul galben degenereazã, secreþia de foliculinã ºi proges-
teron scade mult ºi se instaleazã menstra. Urmeazã apoi un nou ciclu ovarian.
64
F TESTICULUL ENDOCRIN (fig. 12) Celule interstiþiale
Leydig
Funcþia endocrinã a testiculului este îndeplinitã de
celulele interstiþiale Leydig, situate în þesutul conjunctiv
dintre tubii seminiferi contorþi ºi care secretã testo-
steron. Pe lângã testosteron, care este un steroid, testi- Secþiune transversalã
culul secretã ºi cantitãþi reduse de hormoni estrogeni, prin tub seminifer
aºa cum ovarul endocrin secretã mici cantitãþi de testo-
steron. Tub seminifer
desfãºurat
Fig. 12 Structura testiculului endocrin
produce dezvoltarea organelor genitale masculine;

determinã apariþia caracterelor sexuale primare ºi secundare;
MOD DE împreunã cu STH are o acþiune anabolizantã asupra metabolismului proteic în spe-
ACÞIUNE cial, stimulând dezvoltarea musculaturii, a secreþiei de oseinã ºi depunerea de calciu în
oase.
HIPO se manifestã prin eunucoidism, tulburare care se poate instala înainte de pubertate,
SECREÞIE provocând o pubertate tardivã ºi incompletã, sau dupã pubertate, determinând regre-
sia caracterelor sexuale secundare.
secreþia de testosteron este reglatã de adenohipofizã prin LH ºi ICSH (hormonul
CONTROL/ luteinostimulant al interstiþiului endocrin testicular), care au rol stimulator asupra
REGLARE acesteia. Printr-un mecanism de feedback, testosteronul inhibã secreþia de LH. Acest
mecanism este controlat de hipotalamus (vezi Adenohipofiza).
65
I. Gãseºte rãspunsurile corecte: 3. Ce glande conþin nevroglii în structura lor?
1. Hipofiza are urmãtoarele raporturi cu sis- 4. Ce hormoni hipotalamici controleazã activi-
temul nervos: tatea sistemului endocrin?
a. anatomice, prin tija pituitarã; 5. Ce glande endocrine au activitate secretorie
b. anatomice vasculare; independentã de controlul nervos?
c. anatomice nervoase;
IV. Pe baza cunoºtinþelor dobândite prin
d. embriologice;
studierea sistemului endocrin, imaginaþi schema
2. TSH ºi ACTH: mecanismului general de reglare nervoasã ºi
a. stimuleazã activitatea renalã; umoralã a secreþiei endocrine.
b. secreþia lor este reglatã în funcþie de con-
centraþia altor hormoni; V. Realizeazã un eseu structurat cu tema
c. influenþeazã glicemia; Interrelaþii între sistemul nervos ºi sistemul
d. intervin în metabolismul protidic, stimulând endocrin, urmãrind aspectele enumerate:
enzimele proteolitice; 1. Caracterizarea generalã a sistemului nervos.
2. Caracterizarea generalã a sistemului
II. Comenteazã afirmaþile de mai jos: endocrin.
1. Hipersecreþia de insulinã duce la tulburãri în 3. Interrelaþii anatomice (embriologice ºi hipo-
conducerea impulsurilor nervoase, deoarece sis- talamus-hipofizã).
temul nervos nu are rezerve glicogenice. 4. Interrelaþii funcþionale:
2. Parathormonul creºte concentraþia ºi acidi- acþiunile sistemului nervos la nivel endocrin;
tatea urinii ca ºi aldosteronul, deoarece la nivelul acþiunile sistemului endocrin la nivelul sis-
tubului contort distal cei doi hormoni au acþiuni temului nervos.
similare (vezi schema reglãrii secreþiei de
parathormon de mai jos). VI. 1. Hormonii intervin în procesele de
Scãderea concentraþiei creºtere ºi dezvoltare a organismului, de diferen-
sangvine a Ca2+ þiere tisularã, metabolice, comportamentale ºi de
menþinere constantã a homeostaziei.
a. Ce probleme pot apãrea în urma admini-
Feedback negativ
PARATIROIDE
strãrii prelungite de cortizol la o persoanã cu o
PTH
boalã inflamatorie severã?
b. Ce hormoni trebuie administraþi unei per-
Rinichi Oase soane care a suferit o extirpare a hipofizei?
c. O persoanã cu un volum crescut de sânge
reabsorbþia dizolvarea va avea o secreþie crescutã de aldosteron. Ce
Ca2+ cristalelor de
Ca3(PO4)2 efect va avea aceastã secreþie crescutã asupra
concentraþiei ionilor de Na+ ºi K+ din sângele
persoanei respective?
2. Douã persoane stau de vorbã. Una se
Creºterea concentraþiei
sangvine a Ca2+ plânge cã eliminã cca 1520 de litri de urinã în 24
Scãderea excreþiei de ore. Cealaltã este disperatã cã are diabet,
urinare a Ca2+ hipertensiune ºi 30 kg peste greutatea normalã.
a. Ce afecþiuni prezintã cele 2 persoane ºi
III. Rãspunde corect la întrebãrile de mai jos: care sunt cauzele acestora?
1. Ce procese metabolice sunt controlate hor- b. Enumeraþi ºi alte manifestãri ale bolilor de
monal? care suferã cele 2 persoane.
2. Prin ce se deosebeºte diabetul zaharat de c. Existã tratament pentru aceste boli?
diabetul insipid?
66
D. MIªCAREA
Sistemul locomotor, alãturi de sistemul nervos, organele de simþ ºi sistemul endocrin integreazã
organismul în mediul de viaþã. Are ca funcþie principalã miºcarea ºi este alcãtuit din sistemul osos
(componenta pasivã) ºi sistemul muscular (componenta activã). Sistemul osos îndeplineºte urmã-
toarele roluri: susþinere, protecþie, locomoþie, hematopoiezã ºi depozit de substanþe minerale.
Sistemul muscular este principalul sistem efector al organismului. Cele douã sisteme lucreazã în
echipã, dupã sistemul pârghiilor.
F SISTEMUL OSOS
Suprafaþã de articulare
Este alcãtuit din totalitatea oaselor legate prin articulaþii (fig. 1 acoperitã de cartilaj
a, b). Aºa cum aþi învãþat, oasele sunt piese dure, solide, rezistente Epifizã Mãduvã
ºi elastice (într-o oarecare mãsurã), formate din þesut osos com- roºie
pact ºi spongios, având inervaþie ºi vascularizaþie proprii.
Os
În organism existã urmãtoarele tipuri de oase: spongios
a. lungi (ex. femur, tibie, radius, ulnã) (fig. 2);
b. late (omoplat, stern, parietale, coxale) (fig. 3); Periost
c. scurte vertebre, carpiene, tarsiene;
d. pneumatice în jurul foselor nazale;
Diafizã
e. situate în grosimea unui tendon rotula. Mãduvã
galbenã
Frontal Parietal
Vase
Temporal Occipital sangvine
Maxilar
Zigomatic Mandibula Os
compact
Clavicula
Stern Cartilaj de
Omoplat creºtere
Humerus Epifizã
Coaste
Coloana vertebralã Suprafaþã
Ulna articularã Cartilaj
articular
Radius Fig. 2 Structura osului lung
Os coxal
Os sacral
Coccis
a b
Carpiene
Falange
Metacarpiene Lamã Suturã
externã
Femur
Rotula
Tibia
Peroneu
Tarsiene Lamã
Metatarsiene Calcaneu internã
Þesut osos
Falange spongios
Fig. 3 Structura osului lat
Fig. 1 Scheletul corpului uman: a) vedere ventralã, b) vedere dorsalã
67
În perioada intrauterinã, scheletul este format din membrane conjunctive (scheletul craniului) ºi
din cartilaj hialin (scheletul axial, al membrelor, coastele). În sãptãmânile 3-4 de dezvoltare embrionarã
apar primele procese de osificare la nivelul claviculei, procese care continuã pe tot parcursul vieþii
intrauterine.
Dupã naºtere ºi pânã în jurul vârstei de 25 de ani, scheletul se dezvoltã ºi creºte în lungime ºi
grosime. Totalitatea proceselor de formare a þesutului osos, de osificare ºi de modelare funcþionalã a
osului, poartã numele de osteogenezã.
Osteogeneza se realizeazã în douã etape:
1. etapa de osificare primarã, în care predominã procesele constructive, ºi care se finalizeazã
cu formarea osului primar, brut, nefuncþional;
2. etapa de osificare secundarã, în care procesele constructive se desfãºoarã concomitent cu
cele de distrugere ºi care se finalizeazã cu formarea osului secundar, funcþional.
Din punct de vedere al originii, existã douã cate-
gorii de oase: Pericondru
de membranã, dezvoltate prin osificare de
Capilare
membranã (desmalã). Prin osificare desmalã se epifizare
formeazã oasele bolþii cutiei craniene, claviculele Periost
Centre
(parþial) ºi mandibula. primare
de cartilaj (fig. 4), dezvoltate prin osificare de de
osificare
cartilaj (endocondralã). Astfel se formeazã oasele bazei Cartilaj
craniului, oasele membrelor ºi vertebrele. Tot prin acest hialin
tip de osificare se realizeazã ºi creºterea în lungime a 1 2 3
osului. Centre Cartilaj de creºtere Cartilaj
Odatã formate, oasele cresc atât în lungime cât ºi secundare la nivelul articular
de osificare liniei epifizare
în grosime. Creºterea în lungime se realizeazã pe
seama cartilajelor de creºtere situate la limita dintre epi-
fize ºi diafizã. Creºterea în grosime se realizeazã pe
Þesut
seama periostului. osos
medularã
Cavitate
Procesele de osteogenezã ºi de creºtere sunt influ- spongios

enþate de enzime cu rol de calcifiere (fosfataze), de vita-
Os
mine (A, C, D) ºi de hormoni (hipofizari, tiroidieni, paratiroi- compact
dieni, sexuali). 4 Periost
SCHELETUL CORPULUI UMAN 5

Scheletul corpului uman este format din circa 208 6
oase ºi este împãrþit în raport cu regiunile corpului în: Fig. 4 Etapele osificãrii endocondrale
scheletul capului;
scheletul trunchiului;
scheletul membrelor (fixate de scheletul trunchiului prin intermediul celor douã centuri:
scapularã, pentru membrele superioare, ºi pelvianã, pentru membrele inferioare).
68
a. Scheletul capului (fig. 5)
Este format din 22 de oase ºi este împãrþit în: neurocraniu, format din 8 oase (frontal, parietale,
temporale, occipital, etmoid ºi sfenoid), ºi viscerocraniu, format din 14 oase, 2 nepereche (vomerul ºi
mandibula) ºi 6 pereche (maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornete nazale inferioare).
P M
F F Z
Pa
P S
V
T S N T S
E N
O T T
Z
L Z Foramen
M M
V O
Man
dibu
Mandibula la
E Osul etmoid; F Osul frontal; L Osul lacrimal; M Maxilar; N Osul nazal; O Osul occipital;
P Oasele parietale; Pa Osul palatin; S Osul sfenoid; T Oasele temporale; V Vomerul;
Z Osul zigomatic
Fig. 5 Scheletul capului
b. Scheletul trunchiului
Este format din coloana vertebralã, stern, coaste ºi bazin (datoritã legãturilor structurale ºi
funcþionale cu membrele inferioare, bazinul îl veþi studia odatã cu acestea) (fig. 6 a, b, c).
Articulaþia C1-C2 Vertebrã Osul sacral

(atlas-axis) cervicalã corp
C
Suprafaþã de Arc anterior Foramen
articulare transvers S1
cu condilii Foramen
occipitali Pedicul S2
vertebral S3
C1 Procese
Arc posterior spinoase S4
S5
Foramen C2 Co1
transvers Vedere Co2
Procese anterioarã Coccis
T Arc posterior transverse
Co3
Co4
Vertebrã Vertebrã
toracicã lombarã corp
corp
Pedicul
Procese
Pedicul transverse
Foramen vertebral c)
b) Procese Proces
L transverse Proces Arc posterior spinos Coccis Vedere
Arc posterior spinos posterioarã
S a) Fig. 6 Scheletul trunchiului
a) coloana vertrebralã; b) tipuri de vertebre; c) regiunea sacro-coccigianã
69
â Coloana vertebralã are un triplu rol: ax de susþinere al scheletului, protecþia mãduvei spinãrii,
participant la miºcãrile capului ºi ale trunchiului.
Este alcãtuitã din 3334 vertebre articulate prin discurile intervertebrale: 7 cervicale, 12 toraci-
ce, 5 lombare, 5 sacrale ºi 45 coccigiene.
O vertebrã tip este formatã din corp vertebral, ºi arc vertebral. Arcul se leagã de corp prin doi
pediculi vertebrali care, prin suprapunere, delimiteazã orificiile intervertebrale prin care ies nervii
spinali. Corpul unei vertebre se articuleazã cu corpul altei vertebre prin discul intervertebral. Arcul ver-
tebral prezintã apofize (vezi fig. 6 b). Totalitatea orificiilor vertebrale suprapuse formeazã canalul ver-
tebral, care adãposteºte mãduva spinãrii. Structura vertebrelor diferã în funcþie de regiune ºi de rolul
îndeplinit (vezi fig. 6 b).
Coloana prezintã atât în plan sagital, cât ºi frontal curburi fiziologice cervicalã, toracicã, lom-
barã ºi sacralã al cãror rol este comparabil cu cel al arcurilor de amortizare ale unei maºini. Cele din
plan sagital se numesc lordoze, când au concavitatea posterior (regiunile cervicalã ºi lombarã) ºi
cifoze, când au concavitatea anterior (regiunile toracalã ºi sacralã). Cele din plan frontal se numesc
scolioze (au convexitatea la stânga sau la dreapta).
â Sternul (fig. 7) este un os lat, situat anterior, pe linia medianã a toracelui. Este format din:
manubriul sternal;
corp;
apendice xifoid cartiaginos. Manubriu
Se articuleazã în partea superioarã cu claviculele, iar în pãrþile laterale,
cu coastele.
â Coastele, în numãr de 12 perechi, sunt oase late, formate
dintr-un arc osos ºi o porþiune cartilaginoasã (fig. 8).
Corp
Cele 12 perechi de coaste se împart în trei categorii:
adevãrate primele 7 perechi, care se articuleazã direct cu sternul
prin cartilaje costale proprii;
false urmãtoarele 3 perechi, care se articuleazã cu sternul indirect, Apendice
xifoid
prin intermediul cartilajului coastei a 7-a (adevãratã);
flotante ultimele 2 perechi de coaste false, care nu se articuleazã Fig. 7 Sternul
cu sternul.
Sternul, împreunã cu coastele ºi cu Suprafeþe Gât
articulare
porþiunea toracicã a coloanei vertebrale,
formeazã cutia toracicã. Aceasta adãpos- Cap
teºte viscerele toracice ºi are rol important în Suprafaþã articularã pentru
respiraþie. Cartilaj procesele transverse vertebrale Unghi
costal
c. Scheletul membrelor Corp
â Scheletul membrelor superioare
este format din douã pãrþi: centura scapu-
Fig. 8 Structura unei coaste
larã ºi scheletul membrului propriu-zis.
Centura scapularã este formatã din clavicule (fig. 9) ºi omoplaþi (scapule) (fig. 10) ºi leagã oase-
le membrelor superioare de scheletul trunchiului. Este o centurã incompletã, având doar o singurã articu-
laþie cu scheletul axial, la nivelul sternului. De ea se prind muºchii ce acþioneazã membrele superioare.
70
Vedere superioarã Acromion Unghi superior Acromion
Cor a
p Spin
Extremitate
acromialã Extremitate
sternalã
Cavitate
Corp glenoidã
Margine Margine
lateralã Margine
medialã lateralã
Vedere inferioarã Unghi inferior
Fig. 9 Clavicula Fig. 10 Scapula
Scheletul membrului superior este format din trei regiuni: scheletul braþului (humerus),
scheletul antebraþului (radius ºi cubitus sau ulnã) ºi scheletul mâinii (carpiene, metacarpiene ºi
falange) (fig. 11 a, b, c).
â Scheletul membrelor inferioare este format din douã pãrþi: centura pelvianã ºi scheletul
membrului propriu-zis.
Centura pelvianã (fig. 12) leagã scheletul membrului inferior de cel al trunchiului. Este formatã
din douã oase coxale, care se articuleazã anterior (între ele) formând simfiza pubianã, ºi posterior (cu
osul sacrum), formând bazinul. Este o structurã adaptatã perfect pentru susþinere, protecþie ºi locomoþie.
Cap Capul
radiusului distale
Falange
mijlocii
Gâtul Creasta iliacã
radiusului
proximale Ilium
Radius
ºi ulna Sacrum
Humerus
Metacarpiene Coccis
a) Capul b) c)
ulnei
Proces Ischium
Proces stiloid al Simfiza
Vedere stiloid radiusului Carpiene Pubis pubianã
Vedere
anterioarã posterioarã al ulnei
Fig. 12 Centura pelvianã
Fig. 11 Scheletul membrului superior: a) scheletul braþului;
b) scheletul antebraþului; c) scheletul mâinii
Oasele coxale sunt oase late, provenite din sudarea altor trei oase: ilium, ischium ºi pubis. Ele
se articuleazã cu osul sacrum ºi formeazã bazinul.
Scheletul membrului inferior propriu-zis este format din trei regiuni: scheletul coapsei
(femur), scheletul gambei (tibia ºi peroneul sau fibula) ºi scheletul piciorului (tarsiene, metatar-
siene ºi falange) (fig. 13 a, b, c).
71
Cap Rotula Capul peroneului
Gât
distale distale
a) Gâtul b) mijlocii c) mijlocii
Falange
peroneului
proximale proximale
Femur
Metatarsiene Metatarsiene
Tibia ºi
peroneul
Tarsiene
Vedere Vedere
anterioarã posterioarã
Fig. 13 Scheletul membrului inferior: a) scheletul coapsei;

Vedere Vedere b) scheletul gambei; c) scheletul labei piciorului
anterioarã posterioarã
ARTICULAÞIILE * Disc intervertebral

Reprezintã ansamblul elementelor care unesc între ele douã sau mai
multe extremitãþi osoase. Dupã gradul de mobilitate, se împart în 3 categorii:
sinartroze, amfiartroze (fig. 14) ºi diartroze.
1. Sinartrozele sunt articulaþii fixe, imobile, fãrã cavitate articularã. Dupã
tipul de þesut care se interpune între oasele articulaþiei, se clasificã în:
a. sindesmoze articulaþii în care, între cele douã oase existã þesut Corp
vertebral
fibros. Astfel de articulaþii sunt suturile craniene (scuamoase ºi dinþate) (vezi
fig. 3). O varietate de sindesmozã sunt gonfozele articulaþiile dinþilor.
b. sincondroze articulaþii în care, între cele douã oase existã þesut
cartilaginos. Un exemplu îl constituie simfiza pubianã (vezi fig. 12).
c. sinostoze articulaþii care se formeazã prin osificarea la adult a sin-
desmozelor ºi sincondrozelor. Fig. 14 Amfiartrozã
2. Amfiartrozele sunt articulaþii cu mobilitate redusã. Între oasele care
se articuleazã se interpune o formaþiune fibrocartilaginoasã (de exemplu între vertebre, între oasele
tarsometatarsiene ºi la nivelul simfizelor).
3. Diartrozele sunt articulaþii cu grad variabil de mobilitate. Se clasificã în: artrodii (articulaþii
mobile) ºi amfiartroze (articulaþii semimobile).
a. Artrodiile (fig. 15) se mai numesc ºi articulaþii sinoviale ºi sunt alcãtuite din urmãtoarele ele-
mente: cartilaj articular, capsulã articularã, suprafeþe articulare, lichid sinovial. Principala funcþie a arti-
culaþiilor este miºcarea oaselor componente. Tipul miºcãrilor ºi forma suprafeþelor articulare sunt în
strânsã interdependenþã. Oasele unei articulaþii sinoviale pot efectua urmãtoarele miºcãri (fig. 16): fle-
xie-extensie, abducþie-adducþie, circumducþie, pronaþie-supinaþie etc. Deoarece oasele sunt structuri
rigide, care se pot miºca datoritã articulaþiilor sinoviale, au fost asemãnate cu sistemele de pârghii,
funcþionând pe acelaºi principiu. În organism existã trei categorii de pârghii (fig. 17 a, b, c), caracteri-
zate prin trei mãrimi: punctul de sprijin (S) reprezentat de articulaþie, forþa activã (F) reprezentatã de
muºchii care se contractã ºi rezistenþa (R) reprezentatã de oase. Artrodiile se clasificã dupã urmã-
toarele criterii: dupã numãrul oaselor care intrã în alcãtuirea lor (simple ºi compuse); dupã forma supra-
feþelor articulare (plane, trohleare, trohoide, condiliene, în ºa, elipsoidale, cotilice sferoide) (fig. 18).
72
Cartilaj articular Ligamentele articulare
format din þesut cartilaginos hialin, cu rol de sunt formaþiuni fibroase, care întãresc
amortizare a presiunii exercitate de greutatea articulaþia.
corpului ºi de protecþie a suprafeþelor articulare.
Distrugerea sa duce la anchilozã (reducerea Cavitatea articularã
pânã la dispariþie a miºcãrilor). reprezintã spaþiul virtual dintre capetele
Femur oaselor unei articulaþii ºi capsula articu-
Capsula articularã larã, cu rol în menþinerea în contact a
leagã capetele oaselor ca un manºon. suprafeþelor articulare.
Conþine þesut fibros ºi este cãptuºitã de mem-
brana sinovialã (membranã seroasã, bogat
vascularizatã ºi inervatã). Lichidul sinovial
are rol lubrifiant (diminueazã frecarea ºi
Suprafeþe articulare favorizeazã alunecarea).
sferice (capul humerusului ºi femurului),
concave (cavitatea glenoidã a scapulei), în Tibie
formã de mosor (trohleea humerusului).
Fig. 15 Articulaþie sinovialã
Articulaþie trohlearã
Un os are suprafaþa articularã în formã de scripete sau trohlee.
Articulaþie planã Celãlalt os are formã de creastã, cu douã povârniºuri laterale.
Are suprafeþe articulare plane, ce permit
Permite miºcãri de flexie-extensie ºi de lateralitate (reduse).
numai miºcãri de alunecare.
Articulaþie în ºa Articulaþie cotilicã (sferoidã)

Articulaþie trohoidã Are suprafeþe opozite concave într-un Are suprafeþele opozite formate
Are suprafeþe formate dintr-un sens ºi convexe în celãlalt. Permite dintr-un cap ce pãtrunde într-o cavi-
cilindru osos conþinut într-un inel miºcãri de flexie-extensie, abducþie- tate în formã de cupã. Permite
osteofibros ºi permite miºcãri de adducþie ºi circumducþie. miºcãri de flexie-extensie, abducþie-
rotaþie.
adducþie, circumducþie ºi rotaþie.
Fig. 16 Tipuri de artrodii
73
a) Flexie-extensie
Este o miºcare de apropiere-înde-
pãrtare a douã segmente apropiate,
executatã în jurul unui ax transvers.
b) Abducþie-adducþie
Se face în jurul unui ax antero-posteri-
or. Abducþia este miºcarea de înde-
pãrtare faþã de axul median al corpu-
lui. Adducþia este miºcarea de apro-
piere faþã de axul median al corpului.
c) Circumducþie
Este o miºcare complexã, care însu-
meazã flexia, extensia, abducþia,
a b c d adducþia ºi rotaþia
d) Pronaþie-supinaþie
Pronaþia este miºcarea de rotaþie a mâinii, prin care policele se roteºte medial, palma privind în jos sau în spate.
La picior, planta priveºte spre lateral, iar marginea externã a piciorului se ridicã.
Supinaþia este miºcarea de rotaþie a mâinii prin care policele se roteºte lateral, palma privind în sus sau în faþã. La
picior, planta priveºte medial, iar marginea internã a piciorului se ridicã.
Rotaþie f g
e Protracþie-retracþie
Poate fi internã sau externã Inversie-reversie Ridicare-coborâre
Fig. 17 Tipuri de miºcãri ale articulaþiei sinoviale
Pârghie de ordinul I, în care Pârghie de ordinul II, în care Pârghie de ordinul III, în care
punctul de sprijin este situat între punctul de sprijin este situat dupã punctul de sprijin este situat înain-
forþa activã ºi rezistenþã, care se ºi în plan opus rezistenþei ºi forþei tea ºi în plan opus rezistenþei ºi
aflã în planuri opuse. active, aflate în acelaºi plan. forþei de acþiune.
F
F
R
F
R
S R F R S F R
S^ S^ S S^
F
Fig. 18 Categorii de pârghii: a) pârghie de ordinul I; b) pârghie de ordinul II; c) pârghie de ordinul III.
74
F SISTEMUL MUSCULAR
Os
Este constituit din totalitatea muºchilor (somatici ºi vis- Tendon
cerali) din organism. Fascie muscularã
Muºchii somatici (scheletici) sunt formaþi din þesut mus-
Epimisium
cular striat, îmbracã scheletul ºi, împreunã cu oasele ºi arti-
culaþiile corespunzãtoare, asigurã miºcarea segmentelor Perimisium
corpului.
Muºchii viscerali sunt formaþi din þesut muscular neted
ºi asigurã motilitatea viscerelor. Endomisium
Muºchii somatici au rol în menþinerea poziþiei corpului ºi
a segmentelor sale, precum ºi în miºcarea ºi deplasarea aces-
tora. Urmãriþi fig. 19 ºi reamintiþi-vã structura externã ºi Muºchi striat
internã a muºchiului scheletic.
Muºchiul este bogat vascularizat ºi are o inervaþie Fascicul
dublã, somaticã ºi vegetativã. Fig. 19 Structura muºchiului scheletic
Principalele grupe de muºchi somatici (fig. 20) sunt:
muºchii capului, ai gâtului, ai trunchiului ºi ai membrelor.
Flexori ai Frontal Temporal

mâinii Orbicular al pleoapelor Trapez
Trapez Zigomatic Deltoid
Maseter Triceps
Marele Orbicular al gurii brahial
pectoral
Sternocleido- Marele
Dinþat mastoidian Extensori dorsal
anterior ai degetelor
Deltoid Oblic
Oblici abdominal
abdominali Biceps brahial
Drepþi Fesieri
abdominali Cvadriceps
femural Semitendinoºi
Flexori ai Biceps crural
coapsei Tendon
rotulian
Croitor Gastrocnemian
Gastrocnemian
Extensori Flexori ai
ai piciorului degetelor
Tendonul
Solear lui Achile
Fig. 20 Sistemul muscular

Structura ºi fiziologia fibrei musculare*
Aºa cum aþi învãþat, fibra muscularã striatã conþine miofibrile, alcãtuite din miofilamente de mio-
zinã (groase) ºi de actinã (subþiri) (fig. 21 a, b) ºi care îi conferã fibrei musculare proprietãþi contractile.
O miofibrilã este alcãtuitã din aproximativ 1500 miofilamente de miozinã ºi 3000 miofila-
mente de actinã dispuse astfel: fiecare miofilament de miozinã este înconjurat de 6 miofilamente
de actinã ºi fiecare miofilament de actinã este înconjurat de 3 miofilamente de miozinã.
75
Miofilamentele sunt
DC DI H
dispuse ordonat ºi au forme DI DC Z
regulate la nivelul muscula- H
DI
turii striate ºi cardiace, iar la
nivelul musculaturii netede
sunt dispuse dezordonat ºi
au forme neregulate.
Discurile întunecate Sarcomer
(DI) ºi cele clare (DC) alter-
neazã ºi sunt aºezate la membrana Z DI DC
acelaºi nivel în toate fibrele H
musculare, conferindu-le Filamente
acestora aspectul striat.
În centrul discului actinã
întunecat se aflã o porþiune punþi miozinã
mai luminoasã banda H punþi
(Hensen), iar în centrul discu-
lui clar, o porþiune mai actinã miozinã
întunecatã membrana Z.
Douã membrane Z succesive Fig. 21 a Structura unei miofibrile
delimiteazã un sarcomer
unitatea morfofuncþionalã a Troponinã Tropomiozinã Situs de legare Situs de legare
Actinã a actinei
fibrei musculare. a ATP
Miozina are structurã Filament de
fibrilarã ºi manifestã reactivi- actinã
tate mare faþã de ioni, pre-
cum ºi puternice proprietãþi Cap miozinic
catalitice, favorizând desfa- Coada miozinicã
cerea legãturilor macro-
ergice din molecula de ATP. Filament de
Intervine în reglarea miozinã
cantitãþii de energie nece-
sarã contracþiei musculare.
Proprietãþile sale enzimatice
sunt activate de ionii de Ca2+
ºi Mg2+. Fig. 21 b Miofilamente:
Actina are structurã a) miofilamente de actinã; b) miofilamente de miozinã
fibrilarã ºi posedã proprietãþi
enzimatice, catalizând hidroliza ATP-ului. Un filament de actinã este format din: actinã, tropomiozinã
ºi troponinã. Tropomiozina este înfãºuratã în spiralã în jurul actinei, împiedicând atracþia dintre miofi-
lamentele de actinã ºi miozinã în timpul contracþiei. Troponina ataºeazã tropomiozina de actinã ºi are
o puternicã afinitate pentru Ca2+, iniþiind contracþia.
Mioglobina are structurã ºi proprietãþi asemãnãtoare hemoglobinei. Ea fixeazã reversibil oxi-
genul molecular, formând oximioglobina (rezerva localã de oxigen).
Miogenul este un amestec de enzime ce intervine în procesele biochimice ale contracþiei.
Principalele proprietãþi ale muºchilor:
1. Excitabilitatea reprezintã capacitatea de a rãspunde la excitanþi prin modificãri specifice. În
cazul muºchilor, forma specificã de rãspuns este contracþia, iar excitantul specific este influxul nervos.
Transmiterea influxului nervos la nivelul muºchilor striaþi se realizeazã la nivelul plãcii motorii (fig. 22).
În aceastã regiune, sarcolema fibrei musculare prezintã adâncituri în care pãtrund butonii ra-
mificaþiilor axonice ale unui singur neuron. Butonii sinaptici conþin vezicule cu acetilcolinã.
76
Transmiterea la nivelul Neuron motor
plãcii motorii se face similar Nucleul fibrei musculare
transmiterii sinaptice. Potenþi- Ramificaþii axonale
alul de repaus de la acest nivel
Placã motorie
are valoarea de 90 mV. Influxul
nervos, ajuns la capãtul axonului Miofibrilã
motoneuronului, descarcã mici
cantitãþi de acetilcolinã, care se
fixeazã pe membrana fibrei Mitocondrii
musculare, depolarizând-o ºi Sarcolema
generând un potenþial local ter- Vezicule sinaptice
minal de placã. Atunci când Fantã sinapticã
acest potenþial atinge un nivel
critic, se genereazã potenþiale Fig. 22 Placa motorie
de acþiune (cu valoare de +35 mV) care se vor propaga în toate direcþiile membranei fibrei musculare, deter-
minând excitarea simultanã a tuturor fibrelor musculare ce alcãtuiesc unitatea motorie. Viteza de propagare
este de 4 m/s. Acesta pot fi înregistrate cu ajutorul oscilografului (fig. 23).
90mV Stimul +35mV +35mV

0 mV
a. Înregistrarea potenþialelor cu ajutorul 90mV

oscilografului b. Înregistrarea graficã a potenþialelor
Fig. 23 Înregistrarea potenþialelor de repaus ºi de acþiune în fibra muscularã striatã
Parametrii excitabilitãþii musculare sunt reobaza, timpul util ºi cronaxia. Muºchiul este cu atât
mai excitabil cu cât reobaza ºi cronaxia au valori mai mici. La muºchii striaþi, cronaxia este egalã cu
0,1-0,5 ms, fiind mai mare la fibrele roºii decât la cele albe, ºi mai micã la flexori decât la extensori.
2. Contractilitatea este proprietatea muºchilor de GLICOGEN
a rãspunde la un excitant natural sau artificial prin modi-
ENZIME
ficarea formei, de obicei prin contracþie.

Mecanismele biochimice ale contracþiei mus-
culare sunt:
GLUCOZÃ
a. transformarea ATP în ADP, cu eliberare de 2 ADP 38 ADP
degradare anaerobã
energie (12 000 cal/mol);

degradare aerobã
Miozinã
ATP ADP + H3PO4 + E Energie Energie
b. resinteza ATP din ADP ºi PC (fosfocreatinã);
ADP + PC ATP + creatinã 2 ATP 38 ATP

c. degradarea glicogenului ºi a glucozei, cu for-
marea ATP ºi eliberare de energie (fig. 24); ACID LACTIC CO2 + H2O
d. refacerea glicogenului. Fig. 24 Degradarea glicogenului ºi a glucozei
77
Contracþia fibrei musculare este iniþiatã în
Sarcolema Miofibrile
momentul cuplãrii acesteia cu excitaþia.
Momentul principal al cuplãrii îl reprezintã eli-
berarea Ca2+ din reticulul sarcoplasmic, sub acþi-
unea influxului nervos generat la nivelul plãcii
Disc motorii. Potenþialul de acþiune ce ia naºtere la
întunecat acest nivel se propagã prin intermediul sistemu-
Cisterne Disc lui de tuburi (T) (fig. 25) orientate transversal,
terminale clar dinspre sarcolemã spre interiorul fibrei ºi ajunge
Reticul
în final la cisternele reticulului sarcoplasmic,
sarcoplasmic care conþin Ca2+. Are loc depolarizarea mem-
Membrana Z branelor reticulului sarcoplasmic, iar ionii de Ca2+
Tub T
eliberaþi din cisterne difuzeazã în vecinãtatea
Mitocondrii
Nucleu
proteinelor contractile, declanºând contracþia
prin cuplarea miozinei cu actina ºi formarea
actomiozinei (fig. 26).
Fig. 25 Sistemul T Scurtarea fibrelor musculare în cursul con-
Rezervor tracþiei apare ca o consecinþã a scãderii lungimii
Tub T
Sistem T
de Ca
2+
fiecãrui sarcomer în parte. Aceasta se realizeazã
Reticul fãrã scurtarea miofilamentelor, ca urmare a glisãrii
sarcoplasmic
miofilamentelor de actinã printre cele de miozinã.
Când influxurile nervoase înceteazã, Ca2+
Ca 2+
de actina
Tropomiozina reintrã în reticulul sarcoplasmic, complexul acti-

Filament
Actina
Troponina
nã-miozinã se desface ºi fibra muscularã se
relaxeazã.
Situs de În procesele de contracþie-relaxare, rolul
Situs de legare
Filament de
legare a ATP a miozinei principal îl are mecanismul de transport activ al

miozinã
Punte
Ca2+ prin intermediul pompelor de Ca2+ din
pereþii reticulului sarcoplasmic.
Aceleaºi mecanisme se manifestã ºi în
Fig. 26 Formarea actomiozinei fibrele musculare netede, dar dispoziþia particu-
larã a miofilamentelor, precum ºi unele particu-
laritãþi structurale ale proteinelor contractile la acest nivel fac ca viteza de reacþie sã fie micã, iar dura-
ta perioadei de contracþie ºi relaxare sã fie mare.
3. Extensibilitatea este proprietatea muºchiului de a se întinde sub acþiunea unei forþe.
4. Elasticitatea este proprietatea muºchiului de a reveni la forma iniþialã dupã ce forþa care a
acþionat asupra sa a încetat.
Tipuri de contracþii musculare
Contracþia muscularã se manifestã prin fenomene mecanice, electrice ºi termice.
1. Manifestãrile mecanice sunt reprezentate de modificãri de tonus muscular ºi de formã.
Existã douã tipuri principale de contracþie:
contracþii izotonice, în care muºchiul se scurteazã, dar tensiunea din interior rãmâne constantã.
Sunt caracteristice muºchilor membrelor ºi realizeazã lucru mecanic finalizat cu diverse forme de miºcare.
contracþii izometrice, în care muºchiul nu îºi modificã dimensiunile, dar tensiunea din interior
creºte. Sunt caracteristice musculaturii posturale.
Cele douã tipuri de contracþii se asociazã ºi se succed în timpul contracþiei musculare fiziologice.
Contracþia muscularã simplã se numeºte secusã (fig. 27 a) ºi apare în urma aplicãrii unui stimul unic.
78
Secusele se produc foarte rar în orga-
Faza latentã
Contracþie
Intenstitatea contracþiei
nism (un exemplu îl reprezintã frisoa-
Relaxare
nele). Contracþia muscularã normalã se
numeºte tetanos (fig. 27 b) ºi apare în
Tetanos
urma aplicãrii unor impulsuri repetate, incomplet Tetanos
succesive ºi de duratã. Contracþiile complet
tetanice sunt de douã tipuri: incomplete,
în cazul aplicãrii unor stimuli cu frec-
venþã mai redusã, ºi complete, în cazul
aplicãrii unor stimuli cu frecvenþã mare.
2. Manifestãrile electrice con-
stau în depolarizare ºi repolarizare la Stimul a) b) Timp (ms)
nivelul sinapsei de tip placã motorie. Fig. 27 Tipuri de contracþie
Fenomenele bioelectrice se înregis- a) secusã; b) tetanos
treazã cu ajutorul electromiografului.
Manifestãrile termice constau în eliberarea unei cantitãþi mari de cãldurã (termogenezã). În
condiþii de activitate (efort fizic), într-un mediu rece, termogeneza creºte prin creºterea tonusului mus-
cular. Dacã temperatura corpului nu poate fi menþinutã, apar frisoanele, care au drept consecinþã pro-
ducerea de cãldurã.
Particularitãþile contracþiei musculare:
tonusul muscular reprezintã starea permanentã de tensiune (contracþie uºoarã) a muºchilor
în repaus. Mecanismul de producere ºi menþinere este neuroreflex.
forþa muscularã reprezintã tensiunea dezvoltatã de muºchi în timpul contracþiei sale.
Depinde de intensitatea stimulilor ºi de proprietãþile morfofuncþionale ale muºchilor.
oboseala muscularã se manifestã prin scãderea forþei musculare ºi a preciziei miºcãrilor,
prin apariþia febrei musculare, datoritã acumulãrii acidului lactic în muºchi. Totodatã, scade cantitatea
de ATP, PC ºi glucozã, iar descompunerea ATP este mult mai rapidã decât sinteza acestuia.
PRACTICUM*
Evidenþierea proprietãþilor muºchilor scheletici* alungeºte. Dacã-i dai drumul, muºchiul revine la
lungimea iniþialã.
1. Contractilitatea muscularã
Atârnã apoi muºchiul de o barã metalicã
Spinalizaþi o broascã ºi apoi îndepãrtaþi tegu-
într-un stativ ºi leagã de tendonul lui Ahile un taler
mentul de pe membrele inferioare. Excitaþi
pe care pui diverse greutãþi. Pe taler montezi un
muºchiul gastrocnemian. Ce observaþi? Apoi
ac indicator, iar în dreptul acului, plasezi vertical
excitaþi muºchiul fibular situat pe partea infe-
o riglã pe care vei citi cu câþi milimetri se
rioarã. Ce observaþi? Formulaþi concluzii.
alungeºte muºchiul.
La unul din muºchii gastrocnemieni îndepãrtaþi
Pune în taler greutãþi de câte 50 g ºi noteazã
pe o micã porþiune sarcolema ºi apoi excitaþi cu o
într-un grafic, pe ordonatã, cu câþi milimetri se
picãturã de HCl ambii muºchi gastrocnemieni. Ce
întinde muºchiul dupã fiecare greutate adãugatã
observaþi? Formulaþi concluzii.
ºi pe abscisã, valoarea greutãþii. Vei obþine o
Ce observaþi dacã în loc de HCl folosiþi curen-
hiperbolã. Interpreteazã ºi formuleazã concluzii.
tul electric?
Scoate greutãþile ºi noteazã cu cât se scurteazã
2. Elasticitatea ºi extensibilitatea muscu- muºchiul. Veþi observa cã revenirea muºchiului la
larã (fig. 28) lungimea iniþialã este mai intensã atunci când se
Izoleazã muºchiul gastrocnemian de la o reduce mult din tracþiunea exercitatã asupra
broascã spinalizatã. Dupã secþionarea tendonului acestuia.
lui Ahile trage de muºchi ºi vei observa cã se
79
pare ºi muºchiul este contractat pe toatã durata
excitãrii (tetanos complet).
muºchi
gastrocnemian întrerupãtor
pilã 4,5 V
nerv
excitator sciatic
muschi
gastro
cnemian
suport fix
Fig. 28 Instalaþie pentru demonstrarea elasticitãþii
(a)
musculare
3. Excitabilitatea ºi contractilitatea muscu-

larã (fig. 29 a, b, c)
Se va utiliza muºchi prelevat cu 2-3 zile îna-
inte de experienþã, þinut la o temperaturã scãzutã (b)
(2-3°C). Explicaþi de ce. Excitaþi întâi nervul ºi
apoi muºchiul. Veþi obþine reacþie numai la
excitarea directã.
Excitaþi muºchiul gastrocnemian cu o frec-
venþã micã. Veþi obþine un numãr egal de secuse.
Excitaþi apoi cu o frecvenþã mai mare. Veþi obser- (c)
va cã relaxarea se întrerupe ºi muºchiul se con-
tractã din nou. Se obþine o stare de contracþie cu Fig. 29 Demonstrarea excitabilitãþii ºi contractilitãþii
stãri parþiale de relaxare (contracþie tetanicã musculare
incompletã). a dispozitiv de înregistrare
Creºteþi frecvenþa excitaþiilor astfel încât ele sã b secuse musculare
acþioneze în timp ce muºchiul este în stare de c tetanos complet
contracþie. Veþi observa cã starea de relaxare dis-
80
Prin respectarea normelor elementare de igienã locomotorie, printr-un aport adecvat de calciu,
prin evitarea excesului ponderal, prin prevenirea ºi corectarea poziþiilor vicioase, evitarea ortosta-
tismului îndelungat, a miºcãrilor bruºte sau ridicãrii greutãþilor mari, prin asanarea focarelor de infecþie
ºi corectarea diverselor inegalitãþi ale membrelor inferioare la copii, precum ºi prin evitarea factorilor
cu potenþial vãtãmãtor mecanici, fizici ºi biologici, putem avea un sistem locomotor sãnãtos, armonios,
o þinutã corectã ºi o capacitate de miºcare armonioasã. La nivelul sistemului locomotor pot apãrea dis-
funcþii ale sistemului osos ºi ale sistemului muscular.
A. DISFUNCÞII ALE SISTEMULUI OSOS
â Deformãri ale coloanei vertebrale cauzate fie de poziþii vicioase, fie de
boli infecþioase, fie de lipsa sau turtirea discurilor intervertebrale. Acestea pot fi:
a) cifozã accentuarea convexitãþii dorsale (toracale) a coloanei vertebrale;
b) scoliozã devierea lateralã a coloanei vertebrale (fig. 30);
c) lordozã accentuarea concavitãþii lombare a coloanei vertebrale
Se pot corecta prin gimnasticã medicalã.
â Entorse rãsuciri, îndoiri sau întinderi forþate ale ligamentelor, fãrã ca
oasele sã iasã din articulaþii. Se manifestã prin dureri vii ºi prin umflarea încheie- Fig. 30 Scoliozã
turii respective. Miºcãrile sunt dificile sau chiar imposibile.
â Luxaþii produse de un efort brusc, o loviturã sau
o rãsucire puternicã ce poate provoca întinderea ºi ruperea
ligamentelor, precum ºi deplasarea osului din articulaþie.
Drept urmare, încheietura se umflã, devine dureroasã, iar
membrul respectiv îºi modificã aspectul normal. Nu este indi-
catã repunerea oaselor la loc de cãtre persoane neavizate.
â Fracturi (fig. 31) a b c d e f
Fractura reprezintã ruptura unui os în urma unui trau- Fig. 31 Tipuri de fracturi:
matism de o anumitã violenþã. a) Fracturã incompletã; b) Fisurã;
c) Fracturã completã; d) Fracturã
Etapele vindecãrii unei fracturi (fig. 32) sunt: transversalã; e) Fracturã oblicã;
1. formarea unui hematom ca urmare a ruperii vaselor f) Fracturã în spiralã
sangvine;
Periost Þesut Þesut osos
2. formarea de þesut osos spongios ºi de vase de sânge osos spongios
noi în zona fracturii; compact
Hem
3. înlocuirea cartilajului fibros cu un calus osos; atom
4. înlãturarea þesutului osos în exces de cãtre osteoclaste,
Cavitate Cartilaj
astfel cã noua structurã osoasã va semãna cu cea iniþialã. fibros
1 medularã 2
â Hernia de disc apare ca rezultat al pãtrunderii dis-
curilor vertebrale în mãduva spinãrii, pe care o comprimã.
â Bolile reumatismale* sunt caracterizate prin îmbol- Calus
osos
nãviri mai mult sau mai puþin dureroase ale sistemului loco-
motor.
Fracturã
Fig. 32 Etapele vindecãrii unei fracturi 3 vindecatã 4
81
În prezent, aceste boli se pot grupa în trei categorii:
a) reumatismul inflamator se caracterizeazã prin prezenþa semnelor
de inflamaþie localã (roºeaþã, durere ºi tumefacþie) ºi generalã (febrã, leuco-
citozã, VSH crescut). Forme: reumatism poliarticular acut (cardioarticular),
reumatism infecþios, poliartrita reumatoidã (reumatism cronic), spondilita
anchilozantã (boala Bechterev).
b) reumatismul degenerativ (artroza) se caracterizeazã prin procese
degenerative ale componentelor articulaþiilor, începând cu modificãri ale car-
tilajului articular ºi terminând cu reacþii proliferative osoase ºi sinoviale
(fig. 33). Apare dupã vârsta de 40 de ani ºi are cauze metabolice, endocrine,
ereditare, disfuncþii ale sistemelor nervos ºi circulator. Forme: gonartroza (la
genunchi), coxartroza (la ºold), spondilozele (la coloana cervicalã).
c) reumatismul pãrþilor moi (reumalgii, fibrozite) afecteazã muºchii ºi
Fig. 33 Reumatism dege- tendoanele, bursele seroase, capsulele ºi aponevrozele, nervii periferici.
nerativ al mâinii Dintre acestea amintim: mialgiile (inflamaþii ale muºchilor), periartrita
scapulo-humeralã (afecteazã tendoanele ºi bursele seroase din regiunea
respectivã), lombosciatica, brahialgia, tendinita ºi tenosinovita.
B. DISFUNCÞII ALE SISTEMULUI MUSCULAR
â Scãderea forþei musculare: forþa muscularã este influenþatã de proprietãþile morfo-
funcþionale ale muºchiului ºi de intensitatea stimulilor. Ea depinde de suprafaþa de reacþie a fibrelor
unui muºchi ºi este cu atât mai mare cu cât sarcina pe care o poate deplasa muºchiul este mai mare.
Forþa muscularã a muºchilor lungi este mai mare decât cea a muºchilor scurþi. Un efort muscular pre-
lungit diminueazã forþa de contracþie, deoarece apare oboseala muscularã.
â Oboseala muscularã constã în reducerea temporarã a capacitãþii funcþionale a muºchiului
datoritã acumulãrii acidului lactic în fibrele sale. Drept urmare scade cantitatea de ATP, glucozã ºi fos-
focreatinã, iar descompunerea ATP-ului se face într-un ritm care depãºeºte capacitatea muºchiului de
a-l sintetiza.
Factorii care determinã apariþia oboselii musculare sunt: activitatea muscularã prelungitã sau
excesivã, încordarea neuro-psihicã, munca într-un mediu poluat chimic sau fonic.
Oboseala muscularã se manifestã prin scãderea forþei musculare ºi a excitabilitãþii ºi prin
creºterea duratei perioadei de relaxare, ceea ce poate duce la contracturã fiziologicã însoþitã de dureri.
În timpul unor eforturi fizice intense sau de lungã duratã apar întinderi sau rupturi ale fibrelor
musculare, însoþite de durere violentã ºi imediatã ºi de apariþia unor hematoame.
â Distrofia muscularã* este o maladie geneticã sex-linkatã, care se transmite de la mama
purtãtoare la fii. Forma cea mai rãspânditã este distrofia Duchenne care apare cu o frecvenþã de
1/5000. Constã în atrofie gradualã ºi slãbiciune muscularã accentuatã. Þesutul muscular atrofiat este
înlocuit treptat de þesut adipos. Bãieþii bolnavi nu mai pot merge, având nevoie de un scaun cu rotile
pentru deplasare. Cei mai mulþi mor înainte de a atinge vârsta de 20 de ani.
82
EVALUARE/AUTOEVALUARE
I. Gãseºte rãspunsurile corecte. 5. Gãsiþi ºi alte exemple de pârghii din corpul ome-
1.* În timpul contracþiei musculare: nesc.
a. discul întunecat rãmâne neschimbat; IV. Calculaþi:
b. discul întunecat se scurteazã; a. Ce cantitate de apã conþine musculatura striatã
c. membrana Z se lungeºte; a unei persoane care cântãreºte 80 kg, ºtiind cã
d. banda H rãmâne neschimbatã. muºchii conþin 75% apã?
Care dintre evenimentele de mai sus nu au loc în b. Ce greutate toracicã are o persoanã dacã toþi
timpul contracþiei musculare? muºchii sãi scheletici cântãresc 40 kg, ºtiind cã
A. numai a B. a ºi b C. b ºi c muºchii scheletici reprezintã 40% din greutatea corpu-
D. a ºi c E. b, c ºi d. lui?
c. Câte kilocalorii rezultã prin oxidarea a 20 de moli
2. Care este ordinea în care organismul utilizeazã de glucozã? (Mase atomice: C = 12, H = 1; O = 16.)
substanþele de mai jos pentru a obþine energie?
V.* Elaboraþi un eseu cu tema Contractilitatea
a. Glucozã; b. Creatinin-fosfat;
muscularã structurat dupã urmãtorul plan:
c. Glicogen; d. ATP. a. definiþia contractilitãþii;
II. Asociaþi corect noþiunile din cele douã coloane: b. mecanismele biochimice ale contracþiei muscu-
A. 1. sindesmoze a. suturi craniene lare;
2. sincondroze b. articulaþia genunchiului c. manifestãrile mecanice ale contracþiei muscu-
3. amfiartroze c. articulaþii intervertebrale lare;
4. artrodii d. simfiza pubianã d. manifestãrile electrice ale contracþiei musculare;
e. manifestãrile termice ale contracþiei musculare;
B. 1. miozinã a. amestec de enzime
f. disfuncþii ale contracþiei musculare.
2. actinã b. formeazã rezerva localã de
oxigen VI.* Identificaþi tipul de articulaþie ºi elementele sale
3. mioglobinã c. catalizeazã hidroliza ATP componente din figura de mai jos:
4. miogen
III. 1. Muºchii striaþi menþin poziþia corpului ºi a seg-
mentelor sale ºi favorizeazã miºcarea ºi deplasarea
acestora.
a. Enumeraþi muºchii membrelor inferioare
b.* Descrieþi structura unei miofibrile.
c. Precizaþi care sunt disfuncþiile sistemului muscu-
lar.
2. Sistemul osos este componenta pasivã a sis-
temului locomotor.
a. Enumeraþi ºi exemplificaþi tipurile de oase din
organism.
b. Enumeraþi ºi descrieþi etapele osteogenezei.
c. Enumeraþi oasele craniului.
3. În urma unui efort fizic intens apare febra mus-
cularã. De ce? Cum se poate înlãtura?
VII. Imaginaþi un experiment simplu prin care sã
4. Cum explicaþi faptul cã ºi dupã încetarea efortu-
evidenþiaþi potenþialul de repaus ºi de acþiune dintr-un
lui muscular un timp, se mai produce cãldurã?
preparat neuromuscular.
83
II.2. FUNCÞIILE DE NUTRIÞIE
Organismul uman realizeazã schimburi de materie ºi energie cu mediul de viaþã prin interme-
diul funcþiilor de nutriþie: digestia, circulaþia, respiraþia ºi excreþia.
Substanþe din alimente Prin digestie, substanþele
organice complexe specifice (glu-
Apã Zaharuri simple
(glucoza) cide, lipide, proteine) sunt trans-
Sãruri minerale Polizaharide Proteine Lipide formate, prin procese mecanice,
Vitamine (amidon) fizice ºi biochimice, în substanþe
Cavitatea
Maltaza
Ptialinã
simple, nespecifice, numite nutri-
bucalã
(salivã) mente (monozaharide, acizi graºi,
Proteaze Proteaze
glicerol ºi aminoacizi) (fig. 1).
Stomac
Lipaze Lipaze
(suc Procesele mecanice ºi fi-
gastric) zice faciliteazã acþiunea enzi-
Intestin melor, care prezintã specificitate
Maltaza
subþire de substrat (asupra fiecãrui tip de

(suc pancreatic,
suc intestinal) substanþã organicã acþioneazã
Apã un grup specific de enzime).
Rezultatele Acizi graºi
digestiei Sãruri minerale Glucozã Aminoacizi Nutrimentele se absorb în
Vitamine Hexoze Glicerol
sânge sau limfã, care le trans-
Fig. 1 Transformarea substanþelor organice complexe, în cursul portã la þesuturi ºi celule, unde
digestiei, în nutrimente intrã în multiple reacþii metabo-
lice. Toate aceste transformãri se realizeazã la nivelul sistemului digestiv. Apa, substanþele minerale ºi
vitaminele trec în sânge fãrã transformãri prealabile.
A. DIGESTIA ªI ABSORBÞIA
Segmentele tubului digestiv, prin structurile lor specifice, sunt perfect adaptate funcþiilor îndepli-
nite: secreþie-excreþie, absorbþie ºi motilitate.
ingestia alimentelor; digestie mecanicã ºi

Intestin subþire
masticaþie; propulsie;
Cavitate bucalã Ficat
digestie chimicã; digestie chimicã;
Pancreas
propulsia bolului alimentar în faringe. absorbþia nutrimentelor.
Faringe ºi deglutiþie ºi propusia bolului alimen-
esofag tar în stomac. digestie chimicã;
absorbþie: apã,
digestie mecanicã ºi propulsie; Intestin gros
electroliþi, vitamine;
Stomac digestie chimicã; propulsie ºi eliminare.
absorbþie: alcool, apã, cloruri.
F DIGESTIA
Digestia începe în cavitatea bucalã ºi se finalizeazã în intestinul gros.
a. Digestia bucalã
În cavitatea bucalã se realizeazã o digestie fizicã (masticaþia, care constã în triturarea,
fãrâmiþarea, înmuierea alimentelor ºi formarea bolului alimentar) ºi o digestie chimicã (sub acþiunea
salivei).
84
Masticaþia declanºeazã secreþia glandelor salivare ºi stimuleazã receptorii gustativi ºi olfactivi
care vor declanºa, la rândul lor, secreþia glandelor digestive. Masticaþia este un act reflex voluntar (la
adulþi) care se automatizeazã treptat, reglat de centrii bulbo-pontini ºi corticali.
Saliva este formatã din 99,5% apã ºi 0,5% reziduu uscat (cloruri, fosfaþi, carbonaþi, bicarbonaþi
de Na, K, Ca, NH4, fluor, proteine, acid uric, uree, lizozim, ptialinã, alcool, creatininã). Unul dintre cele
mai importante roluri ale salivei este cel digestiv, realizat de enzimele ptialinã (amilaza salivarã) ºi
maltazã, care descompun amidonul în dextrinã ºi, respectiv, în
Receptori
monozaharide.
Fibre somato-
Deglutiþia de desfãºoarã în trei timpi:

V, VII, IX, X
senzitive
1. timpul bucal, parþial voluntar, realizeazã trecerea bolului ali-

mentar din gurã în faringe;
2. timpul faringian, involuntar, realizeazã trecerea bolului ali-
Centrii veegtativi
mentar din faringe în esofag;

ai respiraþiei
Centrii 3. timpul esofagian, involuntar, constã în deplasarea bolului

bulbo-pontini alimentar, prin miºcãri peristaltice, de-a lungul esofagului ºi tre-
cerea lui în stomac.
Fibre somato-
Deglutiþia este un act voluntar numai pânã la nivelul arcurilor

V, IX, X, XII
palatine, de unde devine involuntar (reflexul de deglutiþie) (fig. 2).

motorii
b. Digestia gastricã
Reprezintã ansamblul transformãrilor mecanice ºi chimice prin
care bolul alimentar devine, la nivelul stomacului, chim gastric. La
Efectori realizarea acestui proces conlucreazã cele douã funcþii ale stoma-
Fig. 2 Arcul reflex al deglutiþiei
cului: secretorie ºi motorie.
Funcþia secretorie constã în elaborarea sucului gastric.
Acesta conþine 99% apã ºi 1% reziduu
pepsinogen inactiv
uscat: substanþe anorganice (HCl, cloruri,
HCl
pepsina fosfaþi) ºi organice (enzime ºi mucinã).
PROTEINE Albumoze ºi
peptone (peptide) Principalele procese chimice se des-
fãºoarã sub acþiunea urmãtoarelor enzi-
labferment
CAZEINOGEN Paracazeinã me: pepsinã, labferment, lipazã (fig. 3).
(numai la sugari) Ca2+
Mucina protejeazã mucoasa gastricã de
Coagularea laptelui Paracazeinat de calciu acþiunea pepsinei ºi a acidului clorhidric.
Funcþia motorie este asiguratã
lipazã de musculatura netedã a stomacului, care
LIPIDE COMPLEXE Glicerol + acizi graºi executã douã tipuri de miºcãri: peris-
(din friºcã, lapte) taltice (unde de contracþie ºi relaxare) ºi
Fig. 3* Acþiunea enzimelor din sucul gastric tonice (miºcãri de adaptare a capacitãþii
stomacului la conþinutul sãu). Rezultatul
peptidaze acestor miºcãri este reprezentat de amestecul ali-
DI, TRI, POLIPEPTIDE Aminoacizi mentelor cu sucul gastric ºi de evacuarea gastricã.
lipazã c. Digestia intestinalã

LIPIDE intestinalã Acizi graºi + glicerol
Constã în totalitatea transformãrilor fizice ºi
dizaharidaze chimice pe care le suferã alimentele în intestinul sub-
DIZAHARIDE Monozaharide þire, având drept rezultat chilul intestinal. Se reali-
maltazã
zaharazã zeazã sub acþiunea sucului pancreatic, a bilei ºi a
lactazã sucului intestinal (fig. 4).
Fig. 4* Acþiunea enzimelor din sucul intestinal Ca ºi stomacul, intestinul subþire îndeplineºte
douã funcþii: secretorie ºi motorie.
85
Funcþia secretorie constã în eliberarea sucului intestinal (lichid limpede, cu pH alcalin, ce
conþine bicarbonaþi, mucus ºi un bogat echipament enzimatic). Enzimele cu rol esenþial în des-
fãºurarea proceselor chimice de la acest nivel sunt: peptidazele, lipazele ºi zaharidazele. Ele sunt
asociate cu microvilii enterocitelor ºi nu sunt secretate în lumenul intestinal.
Alãturi de sucul intestinal, un rol important în buna desfãºurare a proceselor chimice de la nivelul
intestinului subþire îl au sucul pancreatic ºi bila.
Sucul pancreatic, produsul de secreþie al acinilor pancreatici, este un lichid incolor, inodor, cu
pH alcalin ºi care conþine un echipament enzimatic complex (proteaze, lipaze ºi amilaze) care
degradeazã toate tipurile de substanþe alimentare (fig. 5).
tripsinogen chimotripsinogen
enterokinazã tripsinã
tripsinã chimotripsinã carboxipeptidaze
PROTEINE Oligopeptide Dipeptide
neatacate de pepsinã, Tripeptide
rezultate din digestia gastricã Aminoacizi
elastaza
PROTEINE FIBROASE Oligopeptide
activatã de tripsinã
lipaza amilaza
LIPIDE Acizi graºi + glicerol AMIDON Maltozã
Fig. 5* Acþiunea enzimelor din sucul pancreatic
Bila, produsul de secreþie al hepatocitelor, este un lichid verde (bila colecisticã) sau galben (bila
hepaticã), cu pH alcalin, care conþine 98% apã, pigmenþi biliari (bilirubinã ºi biliverdinã), sãruri biliare,
colesterol ºi lecitinã. Rolul sãrurilor biliare constã în redu-
Lipide
cerea tensiunii superficiale ºi favorizarea emulsionãrii Glucide Proteine
grãsimilor, activarea lipazelor ºi formarea de micelii cu lipi- Picãturi lipidice
dele. Între mese, bila se acumuleazã în vezica biliarã. Sãruri biliare
Funcþia motorie este asiguratã de musculatura Micelii
intestinului subþire, care executã trei tipuri de miºcãri: Acizi graºi
peristaltice, segmentare (constau în apariþia, din loc în
Trigliceride
loc, a unor inele de contracþie care împart un segment
intestinal în mai multe segmente mai mici) ºi pendulare Glicerol
(contracþii ritmice ale anselor intestinale, care se lungesc Microvili
ºi se scurteazã). Rezultatul miºcãrilor intestinale îl consti- Reticul
tuie asigurarea unui contact cât mai intim al alimentelor cu endoplasmic
sucurile digestive ºi înaintarea masei alimentare cãtre Chilomicroni
intestinul gros.
F ABSORBÞIA INTESTINALÃ
Vilozitãþi
Reprezintã procesul complex prin care nutrimentele intestinale
rezultate în urma digestiei traverseazã celulele mucoasei
intestinale ºi trec în sânge sau limfã (fig. 6).
Duct limfatic
Fig. 6 Mecanismul absorbþiei intestinale
86
Nutrimentele se absorb la nivelul intestinului subþire prin douã tipuri de mecanisme:
a. pasive (fãrã consum de energie), prin difuziune sau osmozã, în sensul gradientului de con-
centraþie (de la concentraþie mare în lumen la concentraþie micã în sânge sau limfã);
b. active (cu consum de energie, furnizatã de ATP), cu ajutorul transportorilor specifici.
Absorbþia glucidelor
a. mecanism pasiv pentru unele pentoze;
b. mecanism activ pentru hexoze.
De exemplu, glucoza se absoarbe la polul bazal al enterocitelor prin cuplare cu un transportor
care realizeazã ºi absorbþia Na+. Odatã ajunsã aici, glucoza se desprinde ºi trece în capilarele
sangvine, ajungând în ficat pe cale portalã, iar transportorul îºi reia activitatea.
Absorbþia proteinelor
a. mecanism pasiv la polul luminal al enterocitului, se absorb sub formã de aminoacizi care
trec apoi pasiv în sânge, prin difuziune;
b. pinocitozã pentru anticorpii din colostrul matern care trec la nou-nãscut.
Absorbþia lipidelor
mecanism pasiv pentru acizi graºi ºi glicerinã. Glicerina este hidrosolubilã, trecând uºor în
sânge ºi limfã. Acizii graºi se absorb numai dupã ce se combinã cu sãrurile biliare ºi formeazã micelii
hidrosolubile. Acizii graºi sunt de 2 tipuri:
cu lanþ scurt (mai puþin de 10-12 atomi de C), care sunt transportaþi în stare liberã direct în
sângele portal;
cu lanþ lung (mai mult de 12 atomi de C), care se combinã cu glicerolul resintetizând
trigliceridele, ce trec în limfã, unde intrã în constituþia chilomicronilor (complexe formate din
trigliceride, fosfolipide, colesterol ºi o parte protidicã).
Apa, sãrurile minerale, vitaminele hidrosolubile (complexul B, vitamina C, biotina, acidul folic,
acidul pantotenic), aminoacizii, glucoza, glicerina, acizii graºi cu lanþ scurt, sunt preluate de sânge ºi
conduse prin circulaþia portalã la ficat. Vitaminele liposolubile (A, D, E, K) ºi chilomicronii sunt trans-
portaþi în limfã ºi, în final, ajung în sânge.
F FIZIOLOGIA INTESTINULUI GROS

Ca ºi celelalte segmente ale tubului digestiv, intestinul gros realizeazã trei funcþii esenþiale:
secreþie, absorbþie ºi motorie.
Funcþia secretorie constã în secreþia mucusului, care uºureazã înaintarea ºi eliminarea
materiilor fecale. Deoarece mucina nu conþine enzime, la acest nivel nu au loc procese de digestie.
Cantitãþi mici de alimente rãmase neprelucrate sunt supuse unor procese de fermentaþie ºi putrefacþie
sub acþiunea enzimelor secretate de bacteriile din lumenul intestinal (microorganisme).
Fermentaþia are loc la nivelul cecului, a colonului ascendent ºi a jumãtãþii drepte a colonului
transvers. Constã în degradarea glucidelor nedigerate pânã la acizi organici (acetic, lactic, butiric) ºi
gaze (CH4, CO2, H2).
Putrefacþia are loc în jumãtatea stângã a colonului transvers, în colonul descendent ºi sigmoid
ºi constã în degradarea proteinelor neabsorbite pânã la aminoacizi (care suferã apoi procese de deza-
minare ºi decarboxilare) ºi gaze (H2S ºi mercaptani). Produºii de putrefacþie sunt toxici. Cei care ajung
pe cale portalã în ficat sunt detoxifiaþi ºi eliminaþi prin urinã.
87
Funcþia de absorbþie constã în absorbþia apei, a electroliþilor, a vitaminelor ºi a unor mici can-
titãþi de glucozã ºi aminoacizi. În urma absorbþiei se formeazã materiile fecale. Acestea conþin apã
(65%), fosfaþi, sãruri de Ca, Mg, Fe, resturi alimentare, leucocite, celule epiteliale descuamate ºi bac-
terii. Prin miºcãri intestinale, materiile fecale ajung în rect de unde, prin anus, vor fi eliminate prin actul
defecaþiei.
Funcþia motorie este asemãnãtoare cu cea a intestinului subþire, intestinul gros realizând
miºcãri peristaltice, segmentare ºi tonice.
Defecaþia este un act reflex complex, vegetativ necondiþionat la copil, de la naºtere pânã la
14-15 luni ºi vegetativ-somatic condiþionat de la vârsta menþionatã pe toatã perioada vieþii. Acest act
este coordonat de centrii nervoºi medulari (S2S4) ºi controlat cortical.
PRACTICUM
1. Evidenþierea acþiunii enzi- 2. Evidenþierea rolului bilei în digestia lipi-
melor salivare asupra amidonului delor
(fig. 7 a, b, c, d) Materiale necesare: eprubete, apã, ulei, bilã,
Materiale necesare: eprubete, sta- hârtie de filtru.
tiv, soluþie Lugol (iod în iodurã de Pune într-o eprubetã (E1) apã cu ulei. Într-o altã
potasiu IIK), salivã (soluþie), amidon eprubetã (E2) pune apã, ulei ºi bilã. Agitã puter-
(crud ºi soluþie), soluþie Fehling. nic eprubetele.
Ia trei eprubete în care pui (fig. 7a) a. În care dintre eprubete emulsia are caracter
EA apã; a permanent?
EB lapte de amidon crud; b. Pe ce proprietãþi fizico-chimice se bazeazã
EC amidon fiert (soluþie) (apret). caracterul permanent al emulsionãrii grãsimilor
Pentru a demonstra digestia ami- de cãtre bilã?
donului în vitro (fig. 7b) ia patru
3. Compoziþia chimicã a alimentelor *
eprubete în care pui: Se realizeazã folosind o bucãþicã de carne
E1 soluþie de amidon fiert uscatã ce se va introduce într-o eprubetã curatã.
(apret); Pe buza eprubetei se vor aºeza separat, fãrã sã
E2 soluþie de amidon cu salivã; se atingã, o fâºie de hârtie de turnesol ºi o fâºie
E3 lapte de amidon cu salivã; b de hârtie de filtru îmbibatã pe o lungime de 1-2 cm
E4 salivã. în soluþie de acetat de plumb. Se þine eprubeta
Apoi pune în fiecare dintre cele deasupra unei flãcãri ºi se încãlzeºte încet.
patru eprubete soluþie Lugol (iod în În timpul încãlzirii se vor observa urmãtoarele
iodurã de potasiu IIK) (fig. 7c). fenomene: condensarea vaporilor de apã pe
Explicã de ce lichidele din cele patru peretele eprubetei; albãstrirea hârtiei de tur-
eprubete îºi schimbã culoarea. nesol; înnegrirea hârtiei de filtru; degajarea
unui miros caracteristic.
Dupã aceea adaugã în eprubetele
Explicaþi de ce apar aceste fenomene.
doi ºi patru soluþie Fehling (fig. 7d). Continuaþi încãlzirea la flacãrã puternicã. Veþi
c
În eprubeta doi se va forma un pre- observa carbonizarea materiei organice concomi-
cipitat roºu-cãrãmiziu, iar lichidul tent cu degajarea unui fum înecãcios. În eprubetã
din eprubeta patru devine bleu- va rãmâne în final numai cenuºã. Ce reprezintã
verzui. Explicã aceste transformãri aceasta? Se lasã cenuºa sã se rãceascã ºi se
ºi numeºte precipitatul format. Pre- adaugã puþinã apã. Dupã dizolvare, se introduce
cizeazã care sunt enzimele care în soluþie o bucãþicã de hârtie de turnesol. Ce
degradeazã amidonul pânã la mal- culoare va cãpãta aceasta ºi de ce?
tozã ºi glucozã. Formulaþi concluziile în legãturã cu compoziþia
chimicã a cãrnii pe care aþi folosit-o în experienþa
Fig 7 a, b, c, d voastrã.
d
88
Pentru a avea un sistem digestiv sãnãtos, trebuie respectate normele elementare de igienã ºi evitaþi fac-
torii de risc mecanici, fizici, chimici ºi biologici.
Dintre regulile elementare de igienã amintim: pãstrarea alimentelor alterabile la rece; spãlarea
atentã a fructelor ºi legumelor înainte de consum; respectarea orelor de masã; mestecarea corectã ºi
minuþioasã a hranei; evitarea mestecãrii gumei; spãlarea corectã a dinþilor dupã fiecare masã ºi a
mâinilor înainte de fiecare masã; schimbarea obligatorie a periuþei de dinþi la 2-3 luni; evitarea
extragerii dinþilor; consumarea raþionalã a zahãrului ºi dulciurilor; evitarea cititului ºi vorbitului la tele-
fon, privitului la televizor ºi enervãrii în timpul meselor; pãstrarea, prepararea ºi consumarea ali-
mentelor în condiþii stricte de igienã.
Dintre bolile care afecteazã sistemul digestiv enumerãm: cariile dentare, stomatitele, enterocoli-
tele, ocluzia intestinalã, diareea, constipaþia, ciroza hepaticã, litiaza biliarã, pancreatita.
ã Cariile dentare sunt produse de igiena defectuoasã a dinþilor, ceea ce duce la
acumularea ºi aderarea la suprafaþa dinþilor a unor colonii de bacterii (Streptococcus
mutans ºi Lactobacillus acidophilus). Ele pãtrund în dentinã ºi produc acizi care distrug
smalþul, acesta devenind moale ºi brun. Drept urmare se produc cavitãþi în dinte (fig. 8).
Începutul cariei dentare trece de multe ori neobservat pânã apare durerea vie, cu
caracter sãgetãtor, care dureazã de la câteva minute pânã la câteva ore ºi de multe ori
are caracter pulsatoriu. Dintele devine sensibil la variaþiile de temperaturã, la alimentele
dure sau dulci. Fig. 8 Carie
Apariþia cariilor este favorizatã de lipsa unor factori nutritivi din alimentaþie, ali- dentarã
mentaþia bogatã în zaharuri, diminuarea secreþiei salivare, îngrijirea deficitarã a dinþilor,
moºtenirea geneticã.
ã Stomatita, inflamaþia mucoasei cavitãþii bucale, poate fi cauzatã
de substanþe toxice, microorganisme sau leziuni / iritaþii apãrute sub acþi-
unea unor factori mecanici sau fizici (fig. 9).
Debuteazã cu mâncãrime / durere localizatã într-o regiune limitatã a
cavitãþii bucale, urmatã de creºterea cantitativã a secreþiei salivare ºi de
inflamarea ganglionilor submandibulari. Se caracterizeazã printr-un miros
specific al gurii, febrã, dureri de cap, insomnie, scãderea poftei de mân-
care, apariþia zãbalei (la colþurile gurii). Mucoasa bucalã ºi gingiile sunt Fig. 9 Stomatitã
roºii ºi acoperite cu secreþii. Alteori, mucoasa bucalã prezintã ulceraþii,
necrozã, cangrenã.
ã Faringita este inflamaþia mucoasei faringiene produsã de microorganisme.
Existã faringitã viralã (eritematoasã), care se manifestã prin febrã, arsuri ºi uscãciune a gâtului,
dureri la înghiþire, tuse, rãguºealã, stare permanentã de obosealã ºi faringitã bacterianã (streptococi-
cã), în care apare puroi la nivelul amigdalelor ºi inflamaþia dureroasã a ganglionilor limfatici maxilari ºi
cervicali. Dacã nu sunt tratate corespunzãtor, faringitele duc la apariþia nefritei, endocarditei, reuma-
tismului poliarticular.
ã Enterocolitele sunt, de fapt, inflamaþii ale mucoaselor care afecteazã simultan intestinul sub-
þire (enterite) ºi pe cel gros (colite). Cauzele cele mai obiºnuite sunt toxiinfecþiile alimentare sau intoxi-
caþiile de altã naturã. Boala debuteazã brusc cu febrã ºi dureri abdominale puternice localizate în jurul
ombilicului. Alte semne ale bolii sunt: ghiorãituri intestinale, diaree (10-30 scaune/zi), transpiraþie
abundentã, sete intensã, piele uscatã, deshidratare. Formele bolii sunt: acutã ºi cronicã.
ã Ocluzia intestinalã (ileusul = încurcãturã de maþe) se caracterizeazã prin oprirea completã
ºi permanentã a scaunelor ºi vânturilor. Dintre cauze enumerãm paraziþii (viermii) intestinali, pietrele,
89
cicatricile sau tumorile, înnodãrile sau rãsucirile intestinului, peritonitele, bolile infecþioase, intoxicaþiile
diverse etc.
Se manifestã prin dureri abdominale puternice, însoþite de vãrsãturi, urmate la scurt timp de
oprirea scaunelor ºi vânturilor, de ghiorãituri ºi miºcãri ale peretelui intestinal sub formã de valuri.
Dupã circa 3-7 zile de la debutul bolii, datoritã stãrii avansate de intoxicaþie, survine moartea.
ã Diareea apare ca o consecinþã a unei boli infecþioase (holerã, dizenterie, toxiinfecþie alimen-
tarã), inflamatoare (colitã), a unei tumori, sau ca urmare a unor boli endocrine.
ã Constipaþia înseamnã neevacuarea scaunului dupã mai mult de 48 de ore. Are cauze multi-
ple: sedentarism, obezitate, intoxicaþii de diverse etiologii, afecþiuni gastrointestinale sau endocrine,
alimentaþie bogatã în alimente rafinate ºi sãracã în fibre vegetale.
ã Ciroza hepaticã (fig. 10) constã în dezvoltarea anormalã
a þesutului conjunctiv, având drept consecinþã strivirea hepa-
tocitelor. Este o boalã gravã cu evoluþie cronicã progresivã.
Poate apãrea dupã o hepatitã epidemicã, dupã tuberculozã,
sifilis sau malarie. O cauzã foarte importantã o constituie con-
sumul exagerat ºi sistematic de alcool. Boala se instaleazã încet,
la început sub formã de tulburãri intestinale, iar ulterior apare
Fig. 10 Bolnav de cirozã hepaticã icterul sau ascita (apã în abdomen). Bolnavii prezintã un abdomen
voluminos, iar restul corpului este foarte slãbit.
ã Litiaza biliarã (piatra la fiere) este datã de prezenþa cal-
culilor (pietrelor) în vezica biliarã sau în cãile biliare extrahepatice
(fig. 11). La început calculii nu produc simptomatologie specificã
ci dau cel mult cefalee, lipsa poftei de mâncare ºi balonãri.
Ulterior, datoritã fie miºcãrii calculilor, fie greºelilor alimentare, fie
enervãrilor ºi eforturilor fizice mari, pot apãrea rãni la nivelul
vezicii biliare, care duc la dureri vii în partea dreaptã mai ales în
Fig. 11 Vezicã biliarã cu calculi timpul nopþii, acestea iradiind în spate sau în umãrul drept. Criza
biliari dureroasã dureazã de la câteva ore la câteva zile. Uneori, calculii
pot astupa canalul caledoc ºi drept urmare bila se va vãrsa în
sânge ºi va apãrea icterul. Alteori, datoritã stagnãrii bilei în colecist apare infecþia, care duce la colecis-
tite purulente sau cangrenoase ce perforeazã vezica biliarã. Existã situaþii în care calculii pot rãsuci
vezica biliarã sau pot crea fistule între vezicã ºi intestine.
ã Pancreatita (fig. 12) este o afecþiune inflamatorie a pan-
creasului soldatã cu necroza glandei. Afecteazã în special
oamenii obezi, gurmanzi, cu afecþiuni biliare, alcoolicii.
Debuteazã brusc, violent, cu dureri foarte mari în epigastru,
vãrsãturi ºi balonare.
Evolueazã fie spre ocluzie intestinalã, fie spre o supuraþie
localã. În unele cazuri survine decesul. Alteori are o evoluþie lentã
ºi îndelungatã, soldatã cu apariþia hematomului pancreatic.
Fig. 12 Þesut pancreatic afectat de
pancreatitã
90
I. Pentru itemii de mai jos gãsiþi o singurã III. 1. Utilizãnd ca model schema arcului reflex
variantã corectã: al deglutiþiei, completaþi schema de mai jos care
1. Se absorb prin mecanisme pasive: reprezintã arcul reflex salivar:
a. glucoza; c. fructoza;
Receptori gustativi
b. riboza; d. manoza.
Fibre ........
VII, ........
cranieni
nervilor
2. Caracteristicile salivei sunt:
ale
a. nu conþine enzime;
b. prezintã un pH slab alcalin;
c. conþine lizozim cu rol bactericid;
d. nu conþine apã. Centrii nervoºi ........
cranieni...,
nervilor
3. Asupra amidonului crud acþioneazã:
motorii
Fibre
ale
a. maltoza;
IX
b. amilaza salivarã;
c. lactoza;
d. amilaza pancreaticã. Glande salivare ...............
II. Asociaþi corect noþiunile din cele douã 2.* Prezentaþi schematic acþiunea enzimelor din
coloane: sucul gastric, sucul intestinal ºi sucul pancreatic.
3. Prezentaþi schematic mecanismul absorb-
A. þiei intestinale.
1. cavitate bucalã a. digestie mecanicã ºi
propulsie 4.* Imaginaþi ºi efectuaþi experimente simple
2. faringe ºi esofag b. masticaþie prin care sã evidenþiaþi:
3. stomac c. formarea materiilor a. acþiunea sucului gastric asupra proteinelor
fecale ºi glucidelor;
4. intestin gros d. deglutiþie b. rolul temperaturii în acþiunea enzimelor;
e. digestie chimicã. c. acþiunea sucului pancreatic asupra amido-
nului ºi lipidelor.
B.
1. digestie bucalã a. se realizeazã sub acþi- IV. Elaboraþi un eseu cu tema Digestia lipide-
unea sucului pancreatic, lor structurat dupã urmãtorul plan:
bilei ºi sucului intestinal a. definiþia digestiei;
2. digestie gastricã b. constã dintr-o etapã b. enumerarea segmentelor tubului digestiv ºi a
fizicã ºi una chimicã secreþiilor acestora cu rol în digestia proteinelor;
3.* digestie intes- c. se realizeazã cu aju- c. precizarea enzimelor ºi a acþiunii acestora
tinalã torul enzimelor: pepsinã, asupra lipidelor;
labferment ºi lipazã. d. absorbþia lipidelor.
91
B. CIRCULAÞIA
Totalitatea lichidelor corpului aflate în afara celulelor formeazã mediul intern. La om, acesta are
urmãtoarele componente principale: sângele, limfa ºi lichidul interstiþial.
F SÂNGELE
Sângele este principalul lichid circulant din corpul uman. Este un tip particular de þesut conjunc-
tiv, în care elementele figurate (eritrocite, leucocite, trombocite) reprezintã celulele, iar plasma (apa,
substanþe anorganice ºi organice) este substanþa fundamentalã (fig. 1). Sângele reprezintã aproxima-
tiv 6-8% din greutatea corpului.
Hematii
Trombocite
plasma
55% Limfocit
Neutrofilã
Eozinofilã
elemente figurate
45% Bazofilã Monocit
Fig. 1 Elementele constitutive ale sângelui
Hemostaza ºi coagularea sângelui *
Hemostaza este procesul de oprire a hemoragiilor prin constricþia puternicã a vasului lezat ºi
devierea sângelui prin dilatarea vaselor colaterale. Hemostaza poate fi:
temporarã, când se realizeazã prin aglutinarea trombocitelor la marginea rãnii ºi formarea do-
pului plachetar;
definitivã, când se realizeazã prin formarea trom-
busului (cheagului) în interiorul ºi la suprafaþa dopului pla- TROMBOCITE
chetar. ªI CELULELE ÞESUTULUI
Coagularea constã în transformarea fibrinogenului
plasmatic, solubil, în fibrinã insolubilã. Se realizeazã în
PROTROMBINA
urmãtoarele etape (fig. 2): 1
1. formarea tromboplastinei (enzimã proteoliticã) prin
cuplarea celor aproximativ 13 factori ai coagulãrii în 2
prezenþa ionilor de Ca2+; activatorul Ca2+
2. tromboplastina, în prezenþa ionilor de Ca , transfor- protrombinei
2+
FIBRINOGEN
mã protrombina (glucoproteinã) din plasmã în trombinã
(enzimã proteoliticã);
3
3. trombina activã transformã fibrinogenul plasmatic (so- TROMBINA
lubil) în fibrinã (insolubilã). Fibrina formeazã o reþea în
ochiurile cãreia se aglomereazã elementele figurate ºi se
formeazã cheagul. Ulterior, are loc retracþia cheagului sub
acþiunea retractozimului. Procesul de redizolvare a cheagu- FIBRINÃ
lui se numeºte fibrinolizã ºi constã în transformarea fibrinei
în produºi de scindare, sub acþiunea plasminei. Fig. 2 Etapele coagulãrii sângelui
92
Grupele de sânge
Hematiile prezintã pe suprafaþa lor aglutinogenele A ºi B (antigene). În plasmã existã aglutininele
(anticorpii) α ºi β, corespunzãtoare aglutinogenelor A ºi B. Consecinþa prezenþei acestor antigene ºi
anticorpi este apariþia grupelor sangvine: 0 (I), A (II), B (III) ºi AB (IV). (Tab. 1)
Tabelul 1 Grupele de sânge
Fenotip Genotip Antigene Anticorpi Pot dona la Pot primi de la
0 (I) ll − α ºi β toate grupele 0 (I)

A (II) LALA; LAl A β A (II), AB (IV) A (II), 0 (I)
B (III) LBLB; LBl B α B (III), AB (IV) B (III), 0 (I)
AB (IV) LALB A, B − AB (IV) toate grupele
Cunoaºterea grupelor de sânge este importantã în cazul transfuziilor ºi în determinarea pater-

nitãþii.
Factorul Rh
Pe lângã sistemul sangvin AB0 existã ºi sistemul Rh descoperit la maimuþele Maccacus rhesus
în anul 1939 de cãtre Landsteiner ºi Wiener. Acest sistem este constituit din 5 factori principali: C, c, D,
E ºi e. Factorul D se numeºte Rh ºi este prezent de circa 85% din populaþia umanã (indivizii sunt Rh+
homozigoþi-DD sau heterozigoþi-Dd). Restul de 15% din populaþia umanã nu posedã factorul Rh ºi sunt
Rh. Majoritatea oamenilor prezintã factorul Rh+, deoarece gena pentru Rh negativ este recesivã.
Factorul Rh are importanþã deosebitã în cazul transfuziilor ºi al mamelor cu Rh, care poartã copii
cu Rh pozitiv (Fig. 3 A, B). În mod normal, în timpul sarcinii, placenta izoleazã sistemul imunitar al
mamei cu Rh negativ de antigenul Rh al fãtului. În timpul naºterii, însã, sistemul imunitar al mamei poate
fi expus acþiunii respectivului antigen ºi sã producã anticorpi împotriva acestuia. Anticorpii respectivi tra-
verseazã placenta, provocând hemoliza eritrocitelor fãtului. În consecinþã, copilul se naºte anemic (mala-
dia hemoliticã a nou-nãscutului), necesitând înlocuirea sângelui cu Rh pozitiv cu sânge cu Rh negativ.
Ruperi ale placentei

la naºtere
a) b) c)
Aglutinine anti-Rh
ale mamei
Aglutinogene Rh Fetus cu Rh-pozitiv
ale fãtului ºi mamã Rh-negativ Aglutinogene Rh care pãtrund
în circulaþia sangvinã a mamei
Fig. 3 A Sarcini incompatibile mamã cu Rh
ºi fãt cu Rh+ (mama produce aglutinine anti Rh)
93
Circulaþia sangvinã Sângele îndeplineºte multiple funcþii
a mamei care au drept rezultat, pe de o parte trans-
Aglutinine
anti-Rh portul tuturor substanþelor necesare metabo-
lismului celular ºi, pe de altã parte,
menþinerea constantã a proprietãþilor fizico-
chimice ale mediului intern, adicã a homeo-
staziei. Aceste funcþii sunt:
nutritivã transportã substanþe nutri-
tive de la intestin la celule ºi þesuturi;
Fetus Rh+ respiratorie transportã gazele respi-
ratorii (O2 ºi CO2);
de excreþie transportã substanþele
Aglutinine anti-Rh de catabolism la organele excretoare;
Eritrocite fetale
care au pãtruns în de termoreglare menþine constantã
circulaþia fetalã aglutinate
temperatura corpului;
menþinerea constantã a echilibrului
ionic, acidobazic ºi a presiunii osmotice
Fig. 3B Sarcini incompatibile mamã cu aglutinine de apãrare (în imunitate) împotriva
anti-Rh ºi fãt cu Rh+ (fãtul se naºte cu anemie hemoliticã infecþiilor prin anticorpi ºi prin activitatea
eritroblastozã fetalã) fagocitarã a leucocitelor granulare
în hemostazã.
PRACTICUM
1. Determinarea grupelor de sânge în sis- Ser test
temul AB0 cu aglutinina cu aglutinina cu aglutinina Concluzii
Se utilizeazã 3 tipuri de ser hemotest: anti A anti B anti A ºi anti B
0 care conþine aglutinine α ºi β;
A care conþine aglutinine β; grupa A
B care conþine aglutinine α.
Pe o lamã degresatã cu alcool ºi eter marcaþi grupa B
cu un dermatograf o extremitate ºi cu câte o
pipetã depuneþi pe suprafaþa lamei câte o picã-
grupa AB
turã de ser hemotest în ordinea: 0 A B,
începând de la extremitatea marcatã.
ªtergeþi apoi pulpa unui deget cu alcool ºi eter grupa 0
ºi înþepaþi-o cu un ac flambat. Lângã picãturile de
hemotest puneþi câte o picãturã de sânge (în fãrã aglutinare cu aglutinare
raport de 1/20 între volumul picãturii de sânge ºi
cel al hemotestului). Amestecaþi fiecare picãturã 2. Determinarea factorului Rh
de sânge cu picãtura de hemotest din faþa sa cu Se foloseºte ser standard anti-D, sânge de
ajutorul unei baghete de sticlã. Puneþi lama pe analizat, lame ºi lamele.
fond alb ºi aºteptaþi 2-3 minute pentru a observa Pe o lamã se pune o picãturã de ser standard
aglutinarea (vezi figura). Dacã aglutinarea nu are ºi se adaugã o picãturã de sânge de analizat. Se
loc în cele 3 picãturi, sângele aparþine grupei 0 lasã 30 de minute la termostat ºi apoi se citeºte
(I). Dacã aglutinarea s-a produs în toate cele 3 ºi se interpreteazã rezultatele: dacã apare aglu-
picãturi, sângele aparþine grupei AB (IV). Dacã tinarea, persoana respectivã este Rh+; dacã nu
aglutinarea apare în serul hemotest 0 ºi A, sân- apare aglutinarea, este Rh.
gele aparþine grupei B (III), iar dacã apare în
hemotestul 0 ºi B, sângele aparþine grupei A (II).
94
F ACTIVITATEA CARDIACÃ
Sistemul circulator este format din:
sistemul cardiovascular, alcãtuit din inimã (forþa motrice) ºi vase de sânge (artere conducte
de distribuþie a sângelui; vene rezervoare de sânge; capilare la nivelul lor se realizeazã schimburile
de substanþe ºi gaze);
sistemul limfatic, alcãtuit din vase limfatice, ganglioni limfatici ºi organe limfoide.
Activitatea electricã a inimii constã în genera-
rea de potenþiale de acþiune. Experimentele pe celule
miocardice ºi observaþiile clinice fãcute pe bolnavi cu Nodul
maladii cardiace au arãtat cã multe regiuni ale inimii sino-
pot genera potenþiale de acþiune, funcþionând ca atrial Fascicul
generator cardiac de impulsuri (pacemaker). Hiss
Aceastã activitate aparþine þesutului nodal (fig. 4) for-
mat din celule miocardice modificate ºi care repre- Nodul
atrio-
zintã un sistem autonom de comandã al inimii, ventricular
responsabil de automatismul cardiac.
Principala regiune cu rol de generator de impul-
suri este nodul sinoatrial. Potenþialele de acþiune,
generate la nivelul nodulului sinoatrial, se rãspândesc
de-a lungul celulelor miocardice ale ambelor atrii. Reþeaua Purkinje
Deoarece miocardul atrial este separat de cel ven-
Fig. 4 Þesutul nodal
tricular, impulsurile nu pot ajunge direct de la atrii la
ventricule decât prin intermediul þesutului nodal. Viteza de conducere a potenþialului de acþiune gene-
rat în nodul sino-atrial este de 0,020,1 m/s. Vitezele de conducere ale potenþialului de acþiune variazã:
astfel: în celulele miocardice este de 0,31 m/s, iar în fibrele Purkinje de 4 m/s. Aceastã viteza mare de
conducere asigurã depolarizarea aproape instantanee a întregului miocard ºi astfel creºte eficienþa
contracþiei inimii. Ca urmare, contracþia ventricularã se declanºeazã la numai 0,1-0,2 secunde dupã cea
atrialã.
Spre deosebire de fibrele musculare striate, celulele cardiace nu pot menþine starea de con-
tracþie, deoarece atât miocardul atrial, cât ºi cel ventricular se comportã ca ºi cum ar fi constituite
dintr-o singurã celulã. Inima nu mai rãspunde la stimuli decât dupã ce s-a relaxat dupã o perioadã de
contracþie, celulele miocardice având perioade refractare lungi. Astfel, se asigurã activitatea ritmicã a
inimii. La nivelul nodului sino-atrial frecvenþa descãrcãrilor este de 70-80 potenþiale de acþiune/minut
iar la nivelul nodului artrio-ventricular de 40 potenþiale de acþiune / minut ºi a reþelei Purkinje de numai
25 potenþiale de acþiune/minut.
Ciclul cardiac (fig. 5) reprezintã succesiunea contracþiilor ºi relaxãrilor inimii ºi are o duratã de 0,8 s.
Contracþiile se numesc sistole, iar relaxãrile se numesc, diastole. Când atriile ºi ventriculele sunt rela-
xate, sângele venos umple atriile. Presiunea intraatrialã creºte ºi determinã deschiderea valvelor atri-
oventriculare, astfel cã sângele trece din atrii în ventricule. S-a estimat cã ventriculele se umplu cu
sânge în proporþie de 80% înainte ca atriile sã se contracte. Contracþiile atriilor (sistola atrialã) deter-
minã evacuarea restului (20%) de sânge din atrii în ventricule. Contracþia ventriculelor (sistola ventricu-
larã) propulseazã cca 2/3 din volumul de sânge pe care îl conþin, restul rãmânând în ventricule. La
urmãtorul ciclu, ventriculele se umplu din nou. La o frecvenþã cardiacã de 75 bãtãi / minut, fiecare ciclu
dureazã 0,8 s: diastola ventricularã dureazã 0,5 s, iar sistola ventricularã 0,3 s.
95
În timpul diastolei artriale, presiunea în sistemul
Sistola atrialã arterial este de cca 80 mm Hg. Când ventriculele
încep sã se contracte, valvele atrioventriculare se
închid. Pe mãsurã ce contracþia se propagã în ven-
tricule, presiunea intraventricularã creºte tot mai mult.
Când va-loarea ei o depãºeºte pe cea a presiunii
aortei, sângele este expulzat, prin valva semilunarã,
în aortã. În acest moment, presiunea în ventricule ºi
Zgomotele
inimii în aortã ajunge la 120 mm Hg. Ventriculele se golesc,
presiunea în interiorul lor scade, ceea ce face ca
valva semilunarã sã se închidã. Presiunea în aortã
revine la 80 mm Hg, în timp ce presiunea în ventricu-
lul stâng este de 0 mm Hg. Când presiunea intraven-
tricularã scade sub cea intraatrialã, sângele din atrii
trece în ventricule, ca urmare a deschiderii valvelor
atrioventriculare (în timpul diastolei ventriculare).
Fenomenele sunt asemãnãtoare în atriul ºi ven-
Diastola Sistola triculul drept, care deservesc circulaþia pulmonarã, dar
ventricularã ventricularã
presiunea maximã care se produce în timpul sistolei
Fig. 5 Ciclul cardiac ventriculare nu depãºeºte 25 mm Hg.
Deci sistola atrialã dureazã 0,1 s ºi are o efi-
cenþã redusã. Diastola atrialã dureazã 0,7 s. Sistola
ventricularã urmeazã dupã cea atrialã ºi are o du-
ratã de 0,3 s. Diastola ventricularã dureazã 0,5 s. De
la sfârºitul sistolei ventriculare ºi pânã la începutul
BD BS
sistolei atriale, inima se aflã în diastolã gene-
PS ralã (0,4 s). Valorile mãsurabile în timpul ciclului car-
diac sunt:
debitul sistolic (volumul de sânge expulzat
într-o sistolã), aprox. 75 ml.;
debitul cardiac (volumul de sânge trimis în
BD = braþ drept
corp într-un minut) = debit sistolic D frecvenþã car-
BS = braþ stâng diacã (75 D 75 = 5,5 l / min);
PS = picior stâng travaliul cardiac (lucrul mecanic al inimii în
sistolã) = volum sistolic D presiune arterialã medie
Sistolã
(75 ml D 100 mm Hg).
Diastolã
Zgomotele inimii (Z1 ºi Z2) sunt consecinþa
activitãþii mecanice a inimii.
a
Z1 zgomotul sistolic, cu tonalitate joasã, are
durata de 0,1 s. Se produce în sistola ventricularã,
prin închiderea valvelor atrioventriculare.
Z2 zgomotul diastolic, scurt ºi ascuþit, se pro-
b duce prin închiderea valvelor semilunare ale aortei ºi
arterei pulmonare.
Z1 Z2 Electrocardiograma (EKG) (fig. 6a) reprezin-
Fig. 6 Electrocardiograma (a) ºi fonograma (b) tã înregistrarea graficã a activitãþii electrice a inimii.
96
Corpul este un bun conducãtor de electricitate, deoarece lichidele tisulare conþin mari cantitãþi
de ioni a cãror deplasare, determinatã de diferenþele de potenþial, creeazã curenþi electrici. Diferenþele
de potenþial generate de miocard ajung, astfel, la suprafaþa corpului, unde pot fi înregistrate cu ajutorul
unor electrozi care se plaseazã la suprafaþa pielii.
Dispozitivul de înregistrare a electrocardiogramei se numeºte electrocardiograf. Acesta constã
din doi electrozi care mãsoarã diferenþa de potenþial între braþul stâng ºi braþul drept (I), între braþul
drept ºi piciorul stâng (II) ºi între braþul stâng ºi piciorul stâng (III).
Fiecare ciclu cardiac produce trei unde distincte, numite P, QRS ºi T: P reprezintã propagarea
depolarizãrii prin miocardul atrial, QRS reprezintã propagarea depolarizãrii prin miocardul ventricu-
lar, iar T reprezintã repolarizarea ventriculelor. Repolarizarea atriilor are loc simultan cu QRS dar este
mascatã de amplitudinea depolarizãrii ventriculare (vezi Practicum 1).
Fonograma (fig. 6b) reprezintã înscrierea graficã a oscilaþiilor sonore determinate de activitatea
mecanicã a inimii.
PRACTICUM
1. Interpretarea electrocardiogramei (EKG)*

EKG constã dintr-o succesiune de unde pozi-
tive (+) ºi negative () notate convenþional cu
literele P, Q, R, S ºi T. (fig. 7).
Undele P, R, T sunt pozitive, iar Q ºi S sunt
unde negative. Unda P corespunde activãrii atri-
ale. Ea este urmatã de segmentul izoelectric PQ
corespunzãtor timpului de conducere atrioven-
tricularã. În mod normal, intervalul ce cuprinde
unda P ºi segmentul PQ dureazã 0,12-0,20 s.
Uneori, unda P poate fi urmatã de o micã undã
negativã Ta, ce corespunde repolarizãrii atriale.
Ea este vizibilã, de obicei, în cazul blocului atrio-
ventricular.
Segmentul PQ este urmat de unda Q ce
corespunde începutului activãrii septului inter- Fig. 7 Fenomenele care însoþesc un ciclu cardiac:
ventricular. a contracþii atriale (A); b contracþii ventriculare
Urmeazã unda R cea mai amplã, corespunzã- (V); c inimã în contracþie; d inimã în diastolã
toare activãrii ventriculare. Unda S reprezintã (repaus); e zgomotele cardiace (I sistolic; II
sfârºitul activãrii ventriculare. diastolic); f deschiderea valvulelor atrioventriculare;
Undele Q, R ºi S formeazã complexul de acti- g deschiderea valvulelor sigmoide.
vare ventricularã cu o duratã de 0,04-0,10 s.
Punctul joncþional ST este urmat de unda T 2. Mãsurarea presiunii arteriale
(0,15-0,25 s), care reprezintã repolarizarea ven- Mãsurarea presiunii sangvine se face cu aju-
tricularã. Prezintã 2 faze: una ascendentã, mai torul tensiometrului (manual sau electronic). Cel
lentã ºi una descendentã, mai rapidã, care poate manual este alcãtuit dintr-un manºon pneumatic,
prezenta modificãri, în funcþie de disfuncþiile pro- în care se pompeazã aer cu o parã de cauciuc.
cesului de repolarizare.
Stetoscopul, plasat la nivelul încheieturii braþ-
Uneori, unda T este urmatã de unda U
(0,16-0,25 s), care semnificã o repolarizare supli- antebraþ, permite ascultarea arterei comprimate.
mentarã. Aceastã undã apare frecvent la per- Presiunea sangvinã se citeºte cu ajutorul unui
soanele în vârstã. manometru (fig. 8).
97
Se pompeazã aer în manºonul pneumatic pânã deja existent în vasele sangvine. Ca urmare, se
când nu se mai aude pulsul arterei. În acest produce o dilatare bruscã a pereþilor aortei.
moment, presiunea aerului în manºon este mai Aceastã dilatare se propagã cu o vitezã de 10 ori
mare decât cea a sângelui din arterã. mai mare decât cea a fluxului sangvin ºi repre-
Acul manometrului s-a deplasat pe scala ce zintã pulsul sangvin.
indicã creºterea presiunii în manºon. Aerul este Numãrul pulsaþiilor este de 60-80 pulsaþii pe
lãsat apoi sã iasã din manºon, supraveghindu-se minut.
manometrul. Când presiunea aerului din manºon a. Pulsul se poate evidenþia foarte simplu
scade suficient pentru a lãsa sângele sã treacã din stând picior peste picior. Relaxând piciorul de
nou prin arterã, acul manometrului vibreazã uºor deasupra, se observã cã vârful acestuia mani-
în dreptul unei anumite valori (este prima bãtaie a festã oscilaþii ritmice.
arterei). Aceasta indicã presiunea arterialã maxi- b. Mãsurarea pulsului se face prin douã
mã/sistolicã (120-140 mm Hg). metode:
ã metoda palpatorie se palpeazã o arterã
pe un plan dur (de obicei osos) ºi se numãrã pul-
saþiile într-un minut (fig. 9). Pulsul se poate palpa
pe urmãtoarele artere: radialã, femuralã, popli-
tee, temporalã superficialã, pedioasã, caroticã.
Fig. 8 Mãsurarea presiunii sangvine

(tensiunea arterialã)
Pe mãsurã ce manºonul se decomprimã,

bãtãile pulsului arterial (înregistrate în stetoscop)
sunt înlocuite de un zgomot care se diminueazã Fig. 9 Mãsurarea pulsului, metoda palpatorie
pânã la dispariþie. În acest moment se citeºte pre-
siunea arterialã minimã/diastolicã (70-80 mm ã metoda instrumentalã se numeºte sfig-
Hg) (este ultima bãtaie a arterei). Zgomotul mometrie. Constã în înregistrarea undei pulsative
reprezintã turbulenþa sângelui care circulã în (sfigmograma) cu ajutorul unui aparat de tipul
artera comprimatã. electrocardiograf.
Înregistrãrile utilizate în mod curent sunt: pul-
3. Evidenþierea ºi mãsurarea pulsului
sul aortic, carotidian ºi femural.
Pulsul sangvin
La fiecare sistolã ventricularã, inima împinge
în aortã un volum de sânge care se adaugã celui
98
F MAREA ªI MICA CIRCULAÞIE (fig. 10)
Venã cavã superiorã Celule sangvine
Capilarele plãmânului Artere pulmonare

CO2 Vene pulmonare
Alveole Plãmân stâng
O2
pulmonare Capilare Capilarele
sistemice plãmânului
CO2 CO2
O2
O2
Alveole
Atriul drept Atriul stâng pulmonare
Valvã pulmonarã Valvã bicuspidã
Valvã tricuspidã Valvã aorticã
Vena cavã inferioarã Ventricul stâng
Capilare sistemice Ventricul drept
Aorta
CO2 O2
Celule sangvine
Fig. 10 Marea ºi mica circulaþie
VASELE DE SÂNGE alcãtuiesc o reþea prin care sângele circulã de la inimã cãtre toate organele
corpului (artere) ºi de aici înapoi, la inimã (vene).
Circulaþia pulmonarã (mica circulaþie) este realizatã de vase sangvine care transportã sângele
cu CO2 (bioxid de carbon) de la ventriculul drept la plãmâni, unde are loc schimbul de gaze, iar sân-
gele cu O2 (oxigen) ajunge la atriul stâng. Sunt implicate trunchiul pulmonar, arterele pulmonare, care
transportã sânge neoxigenat la plãmâni, capilarele pulmonare din fiecare plãmân ºi cele 4 vene pul-
monare care transportã sângele oxigenat la inimã.
Circulaþia sistemicã (marea circulaþie) include aorta cu ramurile ei, toate capilarele (în afara
celor pulmonare) ºi toate venele (în afara celor pulmonare). Sângele oxigenat pleacã din ventriculul
stâng în corp, iar sângele venos, încãrcat cu CO2, se întoarce la inimã în atriul drept.
Circulaþia arterialã* (fig. 11)
Sângele circulã prin artere conform legilor hidrodinamicii: de la presiune mare, spre presiune
micã. Inima, prin activitatea sa de pompã, creeazã o presiune mare la capãtul iniþial al aortei. Aceastã
presiune determinã înaintarea sângelui spre capãtul venos al sistemului vascular, unde presiunea este
micã. Sângele trece prin imensa reþea de capilare sangvine, la nivelul cãrora se realizeazã schimburile
nutritive dintre sânge ºi þesuturi. Datoritã elasticitãþii vaselor de sânge, împingerea sacadatã a sângelui
din inimã, prin sistolele ventriculare, este transformatã în arborele vascular într-un flux continuu.
99
Sinus carotidian Artera carotidã
comunã stângã Arterele mari sunt vase tip de elastic ºi au
Artera un rol pasiv în circulaþia sângelui. În schimb,
subclavicularã Artera arterele mijlocii ºi mici, care sunt vase de tip
dreaptã subclavicularã
stângã muscular, au un rol activ: când ele se contractã,
Trunchiul rezistenta la curgerea sângelui din aortã creºte,
brahiocefalic Cârja aorticã iar când se relaxeazã rezistenþa scade.
Artera axilarã Trunchiul celiac
Deci arterele prezintã douã proprietãþi
importante: elasticitate ºi contractilitate.
Artera brahialã Artera Prin artere ciculã aproximativ 20% din
Aorta mezentericã volumul sângelui circulant, iar viteza acestuia în
superioarã
descendentã aortã este de 0,5 m/s ºi în arteriole de 0,5 mm/s.
Artera radialã Artera Presiunea sub care circulã sângele în
mezentericã artere se transmite pereþilor vasculari ºi repre-
Artera ulnarã inferioarã
zintã tensiunea (presiunea) arterialã. Valorile
Artera normale ale acesteia la adultul sãnãtos sunt:
iliacã comunã 120-140 mm Hg maxima (corespunde sistolei
Artera poplitee Artera
ventriculare) ºi 70-80 mm Hg minima (cores-
iliacã externã punde diastolei ventriculare). Valoarea sa scade
în timpul diastolei ºi creºte în timpul sistolei.
Artera femuralã
Arteriolele, datoritã peretelui muscular foarte
Artera tibialã gros, opun rezistenþã curgerii sângelui
(fenomenul se numeºte rezistenþã perifericã).
Artera fibularã
Ca urmare, presiunea sângelui la acest nivel,
Artera plantarã precum ºi în capilare, scade foarte mult.
Diametrul arteriolar poate varia prin vasocon-
Fig. 11 Sistemul arterial stricþie sau vasodilataþie, influenþând fluxul
Scoarþa cerebralã sangvin din capilare. Creºterea rezis-
Sinus carotidian tenþei periferice în urma vasoconstricþiei
Artera carotidã arteriolelor poate determina mãrirea pre-
siunii sangvine. Acelaºi efect se obþine ºi
prin creºterea frecvenþei cardiace, deter-
minatã de diverse cauze.
t a Valoarea presiunii sangvine este
Fibre or
senzitive A influenþatã de factori importanþi, precum:
Hipotalamus
Nodul elasticitatea pereþilor arteriali; frecvenþa
Centrul SA cardiacã; debitul sangvin; rezistenþa peri-
le
cardiac
e v aga tice fericã totalã.
a
Bulb Fibrrasimp Nodul
pa Creºterea oricãruia dintre para-
AV
metrii enumeraþi poate determina creº-
terea presiunii sangvine.
Mãduva Reglarea presiunii sangvine (fig.
spinãrii 12) se realizeazã prin mecanisme ner-
Fibre cardiace
simpatice voase ºi umorale. Reglarea umoralã se
Lanþ ganglionar realizeazã prin sistemul reninã-angio-
simpatic tensinã (hormoni secretaþi de rinichi) ºi
Fig. 12 Reglarea presiunii sangvine prin acetilcolinã.
100
Stimularea simpaticului determinã creºterea presiunii sangvine prin douã mecanisme:
stimularea vasoconstricþiei arteriolelor ºi a frecvenþei cardiace;
stimularea constricþiei vaselor renale ºi, în consecinþã, scãderea fluxului urinar.
Menþinerea presiunii în limite normale se realizeazã prin intermediul baroreceptorilor recep-
tori specializaþi pentru înregistrarea variaþiilor de presiune, situaþi în cârja aorticã ºi în sinusul caroti-
dian. Creºterea presiunii sangvine în aceste regiuni determinã întinderea pereþilor vasculari ºi stimu-
larea terminaþiilor nervoase receptoare. Scãderea presiunii determinã scãderea frecvenþei poten-
þialelor de acþiune în aceleaºi fibre. Fibrele senzitive de la nivelul baroreceptorilor ajung prin nervii vagi
ºi glosofaringieni la centrii vegetativi bulbari:
centrii vasomotori controleazã vasoconstricþia ºi vasodilataþia ºi, deci, rezistenþa perifericã;
centrii cardiaci regleazã frecvenþa cardiacã.
Circulaþia venoasã* (fig. 13)
Aceastã circulaþie este condiþionatã de:
particularitãþile structurale ale venelor (pe care le-aþi învãþat) ºi de factorii funcþionali.
Dintre factorii funcþionali menþionãm diferenþa de presiune dintre teritoriul capilar venos ºi locul
de vãrsare a sângelui în inimã. ªi în vene, ca ºi în artere, sângele circulã de la presiunea mai mare
spre cea mai micã.
Astfel, deºi presiunea ºocului ventricular este scãzutã, rãmâne totuºi o presiune suficientã pen-
tru a împinge sângele în venele colectoare care converg spre inimã. În capilarele venoase presiunea
este de 10-15 mm Hg, presiune capabilã sã împingã sângele în vene. Viteza cu care circulã sângele
în vene creºte progresiv (0,5 mm/s în venule ºi
10 cm/s în venele mari). Vena jugularã Vena subclavicularã
Diferenþa de presiune dintre cele douã extre- stângã
mitãþi ale sistemului venos este asiguratã de tonusul
ºi motricitatea capilarelor. Astfel, se menþine con- Vena cavã
superioarã
stantã presiunea crescutã în capilarele venoase.
Aceastã presiune este mai mare decât cea din Vena brahialã
venele mari, la vãrsarea lor în inimã.
Alþi factori care favorizeazã circulaþia venoasã
sunt: Vena iliacã
venele prezintã un strat muscular subþire, ce comunã
le permite sã se lãrgeascã suficient pentru a se
Vena
adapta creºterilor de volum sangvin; iliacã internã
venele situate sub nivelul inimii prezintã
valve pe peretele intern, dispuse astfel încât sân- Vena iliacã
externã
gele sã curgã într-un singur sens;
valoarea medie a presiunii intravenoase este
Vena femuralã
de 2 mm Hg;
din cauza presiunii scãzute, venele nu pot Vena
Vena poplitee safenã mare
propulsa sângele spre inimã, astfel cã ele sunt
aºezate printre muºchi scheletici, care le comprimã
atunci când sunt acþionaþi. De asemenea, respiraþia
Vena tibialã
contribuie la propulsarea sângelui din venele
abdominale în cele toracice: în inspiraþie, diafragmul Vena fibularã
se contractã (coboarã), determinând creºterea pre-
siunii intraabdominale, comprimarea venelor ºi
scãderea presiunii în cavitatea toracicã.
Fig. 13 Sistemul venos
101
Circulaþia capilarã*
Capilarele stabilesc legãtura între artere ºi vene. Existã capilare arteriale ºi capilare venoase.
Deºi prin ele circulã doar circa 5% din sângele circulant, ele reprezintã componenta funcþionalã
cea mai importantã a circulaþiei, deoarece la nivelul lor au loc schimburile de substanþe nutritive ºi plas-
tice ºi cele respiratorii dintre sânge ºi celule. Aceste schimburi se pot realiza datoritã particularitãþilor
structurale ale capilarelor, prin difuziune, osmozã, filtrare, pinocitozã (datoritã permeabilitãþii capilare).
În fiecare minut trece din capilare în interstiþii o cantitate de lichide egalã cu volumul plasmatic.
În capilarele arteriale presiunea sângelui este de 20-40 mm Hg, iar în cele venoase de 10-15 mm Hg.
În capilare sângele circulã în flux continuu ºi uniform, fãrã ondulaþii pulsatile. Nu toate capilarele sunt
deschise în acelaºi timp într-un þesut. În funcþie de necesitãþile ºi intensitatea proceselor metabolice
se deschid mai multe sau mai puþine capilare. Aceastã variaþie depinde de reglarea nervoasã ºi
umoralã a circulaþiei în arteriolele precapilare. Reglarea umoralã este asiguratã de compoziþia chimi-
cã a sângelui, de prezenþa în sânge a unor hormoni, ioni ºi substanþe rezultate din metabolismul celu-
lar. Reglarea nervoasã este realizatã de fibrele vegetative simpatice ºi parasimpatice.
Circulaþia limfaticã* (fig. 14)
Fig. 14 Sistemul Amigdale Aceasta reprezintã o cale derivatã a marii cir-
limfatic culaþii prin care reintrã în vene o parte din lichidele
interstiþiale. Limfa circulã printr-un sistem vascular
închis care începe la nivelul þesuturilor prin capilare
Ganglioni închise, se colecteazã în vase din ce în ce mai mari
limfatici Timus ºi, în final, se varsã în cele douã colectoare limfa-
cervicali tice mari: canalul toracic ºi canalul limfatic drept.
Acestea se deschid în venele subclaviculare.
Ganglioni Circulaþia limfei se face cu vitezã foarte micã,
limfatici iar presiunea la periferie este zero. Ea este influ-
axilari Duct
toracic
enþatã de factorii intrinseci (contracþiile ritmice ale
Ganglioni vaselor limfatice mari) ºi extrinseci (presiunile tisu-
limfatici Splinã lare). Miºcãrile membrelor în timpul mersului stimu-
abdominali leazã circulaþia ascendentã a limfei. Prezenþa
valvulelor la nivelul vaselor limfatice împiedicã
refluxul limfei. Presiunea intratoracicã negativã din
timpul expiraþiei stimuleazã fluxul limfatic.
F IMUNITATEA ORGANISMULUI
Ganglioni
limfatici Organismul uman manifestã faþã de ceea ce-i
pelvieni este propriu (self) o toleranþã totalã (imunologicã)
dobânditã în viaþa embrionarã, în timp ce faþã de
Ganglioni substanþele strãine (non-self) are o reacþie brutalã,
limfatici
Mãduvã inghinali având tendinþa de a le elimina, prin punerea în joc a
osoasã unui sistem de apãrare numit sistem imun. Acesta
este unul dintre sistemele cordonatoare ºi integra-
toare ale organismului, alcãtuit din organe ºi celule limfoide ºi din mediatori solubili. Componentele sis-
temului imun circulã în organism prin intermediul sângelui, ajung în þesuturi unde stau o perioadã,
dupã care se reîntorc în circulaþia sangvinã pe calea capilarelor limfatice.
Unele mecanisme imune sunt generale, ele rãspunzând de imunitatea nespecificã. Acestea
sunt: rezistenþa naturalã a speciei, barierele mecanice, mecanismele enzimatice, interferonul, infla-
maþiile ºi fagocitoza.
102
Alte mecanisme (fig. 15) sunt foarte precise ºi ele induc protecþia la acþiunea unor agenþi speci-
fici. Acestea aparþin imunitãþii specifice. Celulele implicate în imunitatea specificã sunt limfocitele T ºi
B (fig. 16) ºi macrofagele.
Mãduvã osoasã roºie (1) Celulele stem vor forma limfocite
nediferenþiate.
Terminaþie Bazofilã Histaminã Limfocite
nervoasã nediferenþiale
(2) Limfocitele
(3) Unele limfocite sunt nediferenþiate
Vas de pãtrund în
transformate de timus sânge
sânge în limfocite T.
ã
nin Regiune
ichi Timusul necunoscutã
ad Monocite (ficat fetal?)
Br
Neutrofilã (4) Alte limfocite
sunt transformate
Macrofage în limfocite B în
Limfocite T regiuni necunos-
cute
Bacterii Limfocite B
Ganglion limfatic (5) Limfocitele T ºi B sunt
Fig. 15 Reacþie inflamatorie transportate de sânge la
organele limfoide
Când un vas sangvin este afectat,
bazofilele elibereazã histaminã ºi bradi- Fig. 16 Originea limfocitelor B ºi T
chininã, cu efect vasodilatator. Bradi-
chinina stimuleazã ºi receptorii pentru Dualitatea sistemului imun rezidã din funcþionarea sa,
durere. Neutrofilele ºi monocitele se asiguratã de douã sisteme: celular ºi umoral. Deci ºi rãspun-
adunã la nivelul rãnii ºi trec prin peretele sul imun va fi de douã feluri: celular, în care intervin lim-
capilar. Neutrofilele încep sã fagociteze
bacteriile. Monocitele devin macrofage focitele T (care protejeazã organismul faþã de: virusuri, bac-
(celule specializate pentru fagocitozã), terii, fungi, paraziþi, celule tumorale ºi þesuturi strãine) ºi
stimulând ºi alte celule sangvine sã intre umoral, în care intervin limfocitele B (care protejeazã orga-
în acþiune.
nismul de infecþii virale ºi bacteriene extracelulare).
Tot în rãspunsul imun intervin celulele cu memorie (la un contact ulterior cu acelaºi antigen, ele produc
anticorpi), celulele helper (stimuleazã multiplicarea celulelor producãtoare de anticorpi) ºi celulele Killer
(distrug celulele organismului atacate de agenþii patogeni).
Imunitatea specificã poate fi: înnãscutã (se manifestã la o persoanã care devine rezistentã la
un agent patogen; când îl reîntâlneºte nu mai face boala respectivã, ca rezultat al rãspunsului imun
primar) ºi dobânditã (prin vaccinare, de exemplu). Imunitatea dobânditã poate fi activã (vaccinare cu
agenþi patogeni cu virulenþã scãzutã obþinuþi în culturi, în laborator) ºi pasivã (introducere de anticorpi
specifici în organismul bolnav).
Activitatea sistemului imun se diminueazã odatã cu vârsta. Drept urmare, persoanele în vârstã
prezintã o incidenþã mare a tumorilor ºi o rezistenþã scãzutã la gripã, pneumonie ºi tuberculozã.
Tot sistemul imun este cel care intervine în reacþiile alergice (fig. 17) ºi în rejecþia grefelor de
þesuturi sau organe (fig. 18).
103
(a) Contactul iniþial cu Organul donatorului este transplantat la primitor
un alergen Alergen
Alergen Urmãtorul
contact cu un Celulele primitorului recunosc ca non-self
Limfocitã B alergen celulele donatorului
Mastocitã
Plasma Granule cu Celulele T ºi B ale primitorului vor

celulei histaminã reacþiona împotriva celulelor donatorului
Receptor
pentru IgE
Histaminã Apar anticorpi împotriva celulelor donatorului
Eliberare de Reacþie
ºi alte sub-
anticorpi alergicã
stanþe
(IgE)
Organul donat este respins
Mastocitã
Fig. 18 Etapele mecanismului de rejecþie
Fig. 17 Mecanismul reacþiei alergice a grefelor

Pentru a menþine sistemul circulator într-o perfectã stare de sãnãtate trebuie respectate reguli
elementare de igienã: activitãþi fizice variate; dozarea efortului fizic ºi intelectual; alimentaþie variatã ºi
echilibratã; alternarea corectã a perioadelor de activitate cu cele de odihnã; program de viaþã ordonat;
evitarea factorilor cu potenþial vãtãmãtor mecanici (corpuri tari, ascuþite, îmbrãcãminte ºi încãlþãminte
strâmte), fizici (variaþii mari de temperaturã), chimici (alcool, nicotinã, cofeinã, droguri, exces de
medicamente), biologici (bacterii, virusuri, organisme parazite).
Sistemul circulator este afectat de boli ale sistemului cardiovascular.
Dintre bolile sângelui amintim: anemiile; leucemiile; hemoragiile.
ã Anemiile caracterizate prin scãderea numãrului de eritrocite, urmatã de modificãri în forma,
structura ºi compoziþia chimicã a hematiilor. Existã urmãtoarele tipuri de anemii:
a) anemii posthemoragice;
b) anemia feriprivã, caracterizatã printr-o cantitate redusã de hemoglobinã în sânge; apare la
persoanele ce prezintã insuficienþã de fier;
c) anemia pernicioasã apare datoritã imposibilitãþii maturãrii hematiilor, cauzatã de insuficienþa
sau lipsa factorului antianemic din mucoasa gastricã;
d) anemiile hemolitice au urmãtoarele cauze de apariþie: scãderea exageratã a numãrului
hematiilor, acþiunea unor factori chimici (benzen, plumb, fosfor, sulfamide, chininã, toxinele unor
microorganisme sau ale unor paraziþi). Anemia hemoliticã a nou-nãscutului apare datoritã incompati-
bilitãþii Rh-ului matern (negativ) cu cel al copilului (pozitiv).
e) anemii prin defecte de generare a eritrocitelor, care pot fi hipoplastice sau aplastice; apar
datoritã incapacitãþii mãduvei hematogene de a produce hematii. Apar de obicei în cazul leucemiilor.
104
ã Leucemiile sunt boli ale globulelor albe ºi sunt de urmãtoarele tipuri:
a) leucemia mieloidã cronicã se caracterizeazã prin creºterea numãrului de globule albe
(50 000 200 000 pe mm3); afecteazã ºi seria roºie ºi pe cea trombocitarã;
b) leucemia limfaticã cronicã se localizeazã la nivelul organelor limfoide;
c) leucemia acutã este forma cea mai gravã, evoluând mortal în 2-3 sãptãmâni.
ã Hemoragiile reprezintã pierderi de sânge. Dupã felul vasului rãnit se disting: hemoragii arte-
riale, venoase ºi capilare. Dupã locul apariþiei sunt hemoragii externe ºi interne.
O hemoragie este gravã atunci când persoana afectatã pierde 1,5-2 l de sânge. O pierdere de
peste 50% din cantitatea totalã de sânge este mortalã.
Dintre bolile sistemului cardiovascular fac parte: aritmiile ºi cardiopatiile.
ã Aritmiile apar ca urmare a unor dereglãri în formarea sau transmiterea stimulilor nervoºi. Se
manifestã prin schimbãri în ritmul cardiac normal (ritm rãrit, accelerat, normal însã neregulat). Unele
aritmii nu sunt percepute, în timp ce altele deranjeazã persoana afectatã.
Cele mai comune aritmii sunt tahicardia sinusalã, bradicardia sinusalã, aritmia extrasistolicã,
tahicardia paroxisticã, flutterul atrial, fibrilaþia atrialã, blocuri ale inimii.
ã Cardiopatiile apar ca
urmare a aterosclerozei arterelor
coronare (fig. 19), care duce la
îngustarea (stenoza) acestora ºi la
ischemia (diminuarea irigãrii miocar-
dului) inimii. Existã urmãtoarele
tipuri de cardiopatii (însoþite de
durere):
a) anghina pectoralã, care se
manifestã prin apariþia durerilor pec-
torale ori de câte ori miocardul,
Fig. 19 Artera coronarã cu aterosclerozã
supus la efort, nu este oxigenat cum
trebuie;
b) sindromul intermediar este de fapt preludiul infarctului miocardic, în care durerea apare ºi în
repaus ºi nu cedeazã la nitroglicerinã;
c) infarctul miocardic apare datoritã întreruperii circulaþiei sângelui într-o arterã coronarã ºi duce
la necroza (distrugerea) teritoriului irigat de artera respectivã. Apare ca o durere bruscã, atroce, retro-
sternalã, persistentã, însoþitã de anxietate, transpiraþii reci ºi palpitaþii.
105
I. Pentru itemii de mai jos gãsiþi un singur are o duratã de 0,8 s, iar debitul sistolic este de
rãspuns corect: 70 ml sânge.
1. Nu aparþine þesutului nodal al inimii: 3. Realizaþi un experiment simplu prin care sã
a. fasciculul His ºi reþeaua Purkinje; demonstraþi automatismul cardiac.
b. nodulul sinoatrial;
4. Ce raport existã între valorile tensiunii arte-
c. nodulul atrioventricular;
riale, forþa de contracþie a inimii, debitul sistolic,
d. septul interatrial.
vâscozitatea sângelui ºi elasticitatea pereþilor
2. Debitul cardiac: vasculari? Încercaþi sã exprimaþi acest raport
a. creºte în timpul somnului; printr-o relaþie matematicã.
b. scade în timpul efortului fizic;
c. este produsul dintre volumul sistolic ºi IV. Sistemul circulator sangvin este alcãtuit din
frecvenþa cardiacã pe minut; inimã ºi vase de sânge.
d. scade în timpul stãrilor febrile. a. Numiþi, localizaþi ºi precizaþi rolul compo-
nentelor sistemului excitoconductor.
3. Fonograma reprezintã:
b. Reprezentaþi grafic ºi interpretaþi o electro-
a. înregistrarea graficã a activitãþii inimii;
cardiogramã a unei persoane sãnãtoase.
b. înscrierea graficã a oscilaþiilor sonore deter-
c. Reprezentaþi schematic marea ºi mica cir-
minate de activitatea mecanicã a inimii;
culaþie.
c. înregistrarea undei pulsatile cu ajutorul
electrocardiografului; V. Comentaþi schema de mai jos, referitoare la
d. creºterea ventilaþiei pulmonare concomitent intervenþia sistemului imun în apãrarea organis-
cu scãderea presiunii arteriale. mului.
II. Asociaþi corect noþiunile din cele douã
coloane:
A. 1. sistola atrialã a. 0,5 s
2. sistola ventricularã b. 0,1 s
3. diastola atrialã c. 0,4 s
4. diastola ventricularã d. 0,7 s
5. diastola generalã e. 0,3 s.
B. 1. volum sistolic
2. debit cardiac
3. zgomot sistolic
4. zgomot diastolic
a. apare în urma închiderii valvelor semilunare
b. este cantitatea de sânge expulzatã în timpul
sistolei ventriculului stâng
c. apare în urma închiderii valvelor atrioven-
triculare
d. creºte în timpul efortului fizic.
VI. Elaboraþi un eseu cu tema: Imunitatea
III. 1. Calculaþi cu aproximaþie debitul cardiac organismului structurat dupã urmãtorul plan:
al unui adult care depune un efort fizic, ºtiind cã a. definiþia imunitãþii;
frecvenþa cardiacã a acestuia este de 80 de b. structura sistemului imun;
bãtãi/min. c. tipuri de imunitate;
2. Calculaþi volumul de sânge pompat de ven- d. tipuri ºi mecanisme de rãspuns imun.
triculul stâng în 10 minute, ºtiind cã ciclul cardiac
106
C. RESPIRAÞIA
Aºa cum aþi învãþat, respiraþia (schimbul de gaze dintre organism ºi mediu) implicã trei procese:
1. ventilaþia pulmonarã (inspiraþia ºi expiraþia); 2. schimbul de gaze, care are loc la nivel pul-
monar, între aer ºi sângele din plãmâni, ºi la nivel tisular, între sânge ºi þesuturile corpului; 3. respi-
raþia celularã (utilizarea oxigenului de cãtre celule), proces în care se elibereazã energie.
Ventilaþia ºi schimbul de gaze dintre aer ºi sânge reprezintã respiraþia externã. Schimbul de
gaze dintre sânge ºi celule, precum ºi utilizarea oxigenului de cãtre celule reprezintã respiraþia
internã. Structurile implicate în conducerea aerului constituie porþiunea conducãtoare, iar cele impli-
cate în schimbul gazelor respiratorii reprezintã porþiunea respiratorie a sistemului respirator.
F VENTILAÞIA PULMONARÃ
Constã în succesiunea a douã procese: inspiraþia ºi expiraþia (fig. 1).
Inspiraþia este un proces activ ºi constã în creºterea volumului cutiei toracice prin mãrirea diame-
trelor antero-posterior, transversal ºi longitudinal. Drept urmare, scade presiunea intrapulmonarã ºi aerul
pãtrunde în plãmâni.
Expiraþia este un proces pasiv, prin care cutia toracicã revine la dimensiunile iniþiale. Drept urmare,
creºte presiunea intrapulmonarã ºi aerul este expulzat.
INSPIRAÞIE EXPIRAÞIE
În timpul ventilaþiei pulmonare se realizeazã
Presiune deplasarea volumelor de aer din ºi în plãmâni. Aceste
atmosfericã
de 760 mmHg volume de aer caracterizeazã capacitatea funcþionalã a
plãmânului. Capacitatea pulmonarã reprezintã suma
mai multor volume pulmonare:
volumul curent (VC) volumul de 500 cm3 de aer
introdus în plãmâni în timpul inspiraþiei ºi eliminat prin
expiraþie;
Diafragma coboarã Diafragma se ridicã volumul inspirator de rezervã (VIR) volumul
de cca 1500 cm3 aer care poate fi introdus în plãmâni
în cursul unei inspiraþii forþate;
volumul expirator de rezervã (VER) volumul
Presiune Presiune de 1000-1500 cm3 aer care se poate elimina printr-o
intrapulmonarã intrapulmonarã
de 761 mmHg expiraþie forþatã ce urmeazã unei inspiraþii normale;
de 759 mmHg
volumul rezidual (VR) volumul de cca 1500 cm3
aer care rãmâne în plãmâni chiar dupã o expiraþie
Diafragmã contractatã Diafragmã relaxatã forþatã. Plãmânii nu se golesc complet de aer deoarece se
Fig. 1 Ventilaþia pulmonarã aflã permanent în distensie uºoarã.
Capacitatea vitalã reprezintã suma volumelor
VIR, VC ºi VER. Înmulþind VC cu numãrul de res-
Capacitatea pulmonarã (cm3)
piraþii/minut obþinem volumul total/minut. În

VIR repaus, acesta este de cca 6 l/minut. În timpul
CV efortului, VC ºi numãrul de respiraþii/minut cresc, ast-
fel cã volumul total/minut creºte la 100-200 l/minut.
CP La femei, atât capacitatea pulmonarã, cât ºi
volumele respiratorii sunt cu cca 20-25% mai mici
VC VER decât la bãrbaþi. Toate volumele pulmonare, cu
excepþia celui rezidual, se mãsoarã spirometric.
VR Spirometria permite diagnosticarea bolilor pul-
monare. Graficul miºcãrilor respiratorii se
Fig. 2 Spirograma numeºte spirogramã (fig. 2).
107
F SCHIMBURILE GAZOASE RESPIRATORII
Se realizeazã datoritã diferenþei presiunilor parþiale ale O2 ºi CO2 în aerul inspirat, în aerul alve-
olar ºi în sângele capilar. Se desfãºoarã în trei etape:
1. Etapa pulmonarã, în care O2 trece din alveolele pulmonare în sânge, iar CO2 trece din sânge
în aerul alveolar datoritã diferenþelor de presiune parþialã din cele douã sectoare.
2. Etapa sangvinã (transportul gazelor respiratorii) (fig. 3 a, b) constã în transportul O2 ºi CO2 prin
intermediul sângelui. Transportul sangvin al O2 se face în proporþie de 1% sub formã dizolvatã, în plas-
mã, iar restul sub forma unei combinaþii labile cu hemoglobina (Hb), numitã oxihemoglobinã (HbO2).
Sânge
Circulaþia sângelui dinspre þesuturile corpului Molecule de hemoglobinã
PO = 95 mm Hg
2 Capilar
Circulaþia sân-
gelui spre
Alveolã plãmâni
Difuzie netã
Molecule a oxigenului
de oxigen Sânge
PO = 40 mm Hg
Perete 2
alveolar Celulele þesutului
Molecule de PO = 40 mm Hg
2
hemoglobinã
Molecule de oxihemoglobinã
Difuzia
oxigenului
(a)
Celulã
Þesut
PCO2= 45mm/Hg
Sânge
Sensul de curgere al sângelui PCO2= 45mm/Hg
CO2 dizolvat
în plasmã CO2 combinat cu CO2 + H2O H2CO3
hemoglobinã pentru H2CO3 H + H2CO3
+
Sânge a forma carbamino-

hemoglobina
PCO2= 40mm/Hg H+ Combinat cu HCO3
hemoglobinã
Plasmã Eritrocite Capilar Sensul de curgere al sângelui
(b)
Fig. 3 Transportul gazelor respiratorii
a trasportul O2; b trasportul CO2
108
Hemoglobina conþine fier bivalent ºi de aceea se combinã foarte rapid cu O2. În repaus, sângele
arterial transportã sub formã de oxihemoglobinã 97,5% din cantitatea totalã de oxigen. Forma dizolvatã
este cea mai importantã din punct de vedere funcþional, deoarece realizeazã schimburile directe cu
celulele. Transportul sangvin al CO2 se face în proporþie de 8% sub formã dizolvatã, în plasmã, iar restul
sub forma de combinaþii labile (carbaminohemoglobinã ºi bicarbonaþi). Atât în plasmã cât ºi în
eritrocite, CO2 se hidrateazã rezultând H2CO3, care disociazã rapid, rezultând HCO3. Acesta se com-
binã cu K+ în eritrocite ºi cu Na+ în plasmã, rezultând bicarbonaþi (cca 80% din CO2 din corp).
3. Etapa tisularã constã în schimbul de gaze între sânge ºi þesuturi. Procesul are loc prin difu-
ziune, în sensul gradientului de presiune parþialã. Oxigenul este utilizat de celule în procesul respiraþiei
celulare, prin care substanþele organice sunt oxidate pânã la CO2 ºi H2O, eliberând energie.
Fixarea CO2 sub diferite forme la nivelul þesuturilor, ca ºi eliberarea lui la nivelul plãmânilor sunt
influenþate de presiunea parþialã a CO2 ºi de gradul de oxigenare a Hb.
PRACTICUM
Mecanica respiraþiei Determinarea elas- 1
ticitãþii pulmonare Experienþa lui Donders.
Se introduce un plãmân de mamifer într-un
cilindru de sticlã. La bazã, cilindrul este închis
ermetic printr-o membranã elasticã de care este
fixat un dispozitiv de suspensie a unor greutãþi. 2
Pe la partea superioarã a cilindrului se vor intro-
duce douã tuburi: unul în trahee ºi altul conectat 3
la un manometru în spaþiul din jurul plãmântului.
4
Deplasaþi membrana elasticã în jos. Ce se întâm-
plã în cilindrul de sticlã? Comparaþi cu ce se întâm- A B
plã atunci când membrana revine la poziþia iniþialã.
Pentru a demonstra elasticitatea pulmonarã, astu-
paþi tubul introdus în trahee dupã destinderea
plãmânului ºi mãsuraþi cu ajutorul manometrului Aparatul Donders:
1 trahee; 2 plãmâni; 3 cavitate pleuralã;
presiunea dezvoltatã în aceste condiþii. Ea va fi
4 diafragmã; A inspiraþie; B expiraþie
egalã cu forþa elasticitãþii pulmonare.

Pentru ca sistemul respirator sã fie sãnãtos trebuie respectate normele igienice privind calitatea
aerului respirat (temperaturã: 18°20°C, umiditate ºi puritate), sã se respire normal pe nas ºi nu pe
gurã, sã se practice sistematic exerciþii fizice ºi gimnasticã respiratorie, sã se evite factorii de risc
mecanici, fizici, chimici ºi biologici.
ã Rãceala este cea mai rãspânditã boalã respiratorie. Este determinatã de diverse tulpini virale,
imunitatea dobânditã dupã contacul cu una dintre ele neputând conferi protecþie ºi împotriva altei tul-
pini. Se manifestã prin inflamarea acutã a mucoasei respiratorii, febrã, dureri de cap.
ã Gripa este o boalã viralã contagioasã care poate apãrea izolat sau în epidemii cu grade
diferite de severitate. Prezintã forme clinice variate mergând de la un simplu guturai ºi pânã la rino-
faringo-laringo-traheo-bronºite ce se pot complica cu pneumonii.
ã Sinuzita reprezintã inflamarea sinusurilor.
ã Amigdalita constã în inflamarea amigdalelor.
ã Laringita este inflamarea laringelui.
109
1. Pneumonia
reprezintã inflamaþia acutã a alveolelor pulmonare, putând sã
cuprindã o parte dintr-un plãmân sau întreg plãmânul. Lobulii
pulmonari devin nefuncþionali ºi se umplu cu mucus ºi puroi.
2. Fibroza pulmonarã
este determinatã de inhalarea unor particule micro-
scopice de siliciu (praf, nisip), cãrbune sau azbest.
Pãtrunderea acestora în plãmâni duce la formarea de
þesut conjunctiv în plãmâni, ceea ce afecteazã capaci-
tatea respiratorie ºi poate determina apariþia cancerului.
Azbestul, material izolant ºi ignifug, este responsabil de
cancerul pulmonar.
3. Tuberculoza pulmonarã
este determinatã de o bacterie (bacilul Koch). Alveolele
pulmonare sunt distruse ºi înlocuite cu þesut conjunctiv lip-
sit de elasticitate. Porþiunile de þesut pulmonar invadate de
bacili se înconjoarã de o capsulã protectoare (tubercul),
pentru a proteja þesuturile învecinate. Tuberculoza
reprezenta principala cauzã a morþii în secolul trecut, dar
apariþia antibioticelor a permis vindecarea ei. Din pãcate,
în zilele noastre tuberculoza este provocatã de tulpini bac-
teriene care s-au adaptat la tratamentul cu antibioticele
obiºnuite.
4. Emfizemul
reprezintã degenerarea þesutului elastic pulmonar însoþitã 6. Bronºita
de destinderea exageratã a plãmânilor, ca urmare a reprezintã infla-
reþinerii aerului, ºi de scãderea puterii de contracþie a alve- marea bronhiilor.
olelor. Aerul reþinut determinã ruperea alveolelor, suprafaþa 5. Cancerul pulmonar,
pentru schimburile de gaze respiratorii scade ºi nu se mai provocat în special de fumat, se caracterizeazã prin
furnizeazã suficient oxigen inimii ºi creierului. Inima îngroºarea þesutului care cãptuºeºte bronhiile.
lucreazã mai mult pentru a satisface nevoile de oxigen, Celulele acestuia îºi pierd cilii, astfel cã pãtrunderea
ceea ce duce la îmbolnãvirea ei. Creierul insuficient irigat corpilor strãini în plãmâni nu mai poate fi împiedi-
provoacã stãri de depresie ºi iritabilitate. catã. Celulele respective suferã ºi alte modificãri, se
înmulþesc haotic ºi astupã bronhiile. Pãtrund apoi ºi
în þesuturile înconjurãtoare (metastazã).
Modificãri de ritm respirator normale ºi patologice*

Reglarea miºcãrilor respiratorii se realizeazã prin mecanisme nervoase ºi umorale. Variaþiile con-
centraþiei CO2 ºi O2 din sânge, precum ºi a pH-ului sangvin modificã automatismul centrilor respiratori.
ã În timpul efortului fizic (fig. 4) ventilaþia se intensificã, deoarece muºchii consumã mai mult oxi-
gen ºi produc mai mult dioxid de carbon. Totuºi, PO2, PCO2 ºi pH-ul sângelui arterial rãmân aproximativ
la fel atât pe parcursul exerciþiilor fizice uºoare, cât ºi a celor mai intense.
În timpul perioadei de acomodare la efort fizic, muºchii respirã anaerob, deoarece sistemele res-
pirator ºi circulator nu au timp suficient pentru a realiza adaptãrile necesare satisfacerii unei cerinþe
crescute de oxigen. Pe mãsurã ce aceste adaptãri au loc, muºchii primesc cantitatea de oxigen de
care au nevoie. Astfel, la începutul practicãrii unui exerciþiu fizic, o persoanã poate simþi o oarecare
greutate, dar dupã un timp, aceastã greutate dispare, deoarece muºchii primesc oxigenul de care au
nevoie pentru realizarea efortului. Dacã efortul continuã, muºchii consumã cca 50-60% din cantitatea
de oxigen preluatã de organism. Peste un anumit nivel de oxigen consumat trec la respiraþie anae-
robã. Acest nivel se numeºte prag de anaerobiozã. Depãºirea pragului de anaerobiozã determinã
creºterea concentraþiei de acid lactic din sânge, fenomen asociat cu febra muscularã.
ã La o înãlþime de 2500 m, PO2 din sângele arterial este de 74 mm Hg (în timp ce, la nivelul mãrii,
valoarea PO2 este de 100 mm Hg), iar saturarea în HbO2 scade de la 97% la 94%. Astfel, conþinutul
sangvin în O2 scade odatã cu creºterea înãlþimii. De la o înãlþime de 1500 m, scãderea PO2 determinã
creºterea ventilaþiei ºi scãderea PCO2 din sângele arterial (proces numit hiperventilaþie).
110
La nivelul alveolelor ajunge mai mult aer ºi, astfel, sângele este mai bine oxigenat. Hiperventilaþia
nu poate creºte însã PO2, astfel cã, de exemplu, la populaþia din Anzii peruvieni, PO2 este de cca 45 mm
Hg. Ca rãspuns la hipoxia tisularã, rinichii secretã un hormon
numit eritropoietinã, care stimuleazã producerea de eritrocite ºi Efort moderat
de Hb de cãtre mãduva osoasã. Astfel, concentraþia de Hb la Efort intens
PO2 (mmHg)
populaþia din Anzii peruvieni este de 19,8 g/100 ml sânge, com-
parativ cu 15 g/100 ml sânge la populaþiile ce trãiesc la nivelul
mãrii. Deºi saturarea în oxihemoglobinã este mai micã la altitu-
dini mari, concentraþia O2 sangvin este mai mare la altitudini mari
(22,4 ml O2/100 ml sânge) comparativ cu nivelul mãrii (20 ml
O2/100 ml sânge). La înãlþimi de peste 1500 m poate apãrea rãul
(mmHg)
de altitudine, caracterizat prin dureri de cap, ameþeli, anorexie,
somn agitat. Scãderea PO2 din sângele arterial stimuleazã
dilatarea vaselor de sânge din pia mater, ceea ce determinã
creºterea fluxului ºi a presiunii sangvine intracraniene. Aceste
CO2
procese pot alterna cu vasoconstricþia cerebralã provocatã de
P
hiperventilaþie. De la 3000 m, apar edeme pulmonare care
afecteazã respiraþia, provoacã tuse ºi febrã. La înãlþimi de peste
3500 m apar edeme cerebrale, caracterizate prin stãri de con-
fuzie ºi chiar halucinaþii.
pH
Fig. 4 Efectul efortului moderat ºi intens asupra concentraþiei O2 ºi CO2 în Timp (minute)
sângele arterial ºi asupra pH-ului sangvin
I. Pentru itemii de mai jos gãsiþi un singur d. O2 trece din alveolele pulmonare în sânge
rãspuns corect: e. CO2 trece din sânge în aerul alveolar.
1. Presiunea parþialã a oxigenului în aerul alve- III. 1. O persoanã cu o frecvenþã respiratorie
olar la o presiune atmosfericã normalã este de: de 16 respiraþii/min prezintã CV = 4 500 ml aer,
a. 100 mm Hg; b. 120 mm Hg; c. 80 mm Hg; VER = 1 500 ml ºi VIR = 2 500 ml. Calculaþi debi-
d. 40 mm Hg. tul respirator într-un minut.
2. Nu participã la stabilirea valorii capacitãþii vitale: 2. Un sportiv are CPT = 6 000 ml ºi un VR = 25%
a. volumul curent; b. volumul rezidual; c. volu- din CPT. Care este debitul sãu ventilator maxim
mul inspirator de rezervã; d. volumul expirator de în condiþiile unei frecvenþe respiratorii de 18 res-
rezervã. piraþii/min?
3. Hematoza pulmonarã reprezintã:
a. combinarea CO2 cu Hb; b. transportul IV. Schimburile gazoase respiratorii se reali-
gazelor respiratorii; c. oxigenarea sângelui la zeazã în trei etape: pulmonarã, sangvinã ºi tisularã.
nivelul capilarelor alveolare; d. formarea HbO. a. Enumeraþi factorii care favorizeazã schim-
burile gazoase pulmonare.
II. Asociaþi corect noþiunile din cele douã coloane: b. Explicaþi în ce constã etapa tisularã a
A. 1. CV a. CV + VR schimburilor gazoase respiratorii.
2. CPT b. VC x frecvenþa respiratorie c. Precizaþi care dintre formele de transport ale
3. DV c. VC + VIR + VER. O2 este cea mai importantã funcþional ºi de ce.
B. 1. etapa pulmonarã
2. etapa tisularã V. Elaboraþi un eseu cu tema Boli ale sistemu-
3. etapa sangvinã lui respirator structurat dupã urmãtorul plan:
a. schimbul de gaze între sânge ºi þesuturi a. factorii favorizanþi;
b. transportul O2 ºi CO2 prin intermediul sângelui b. enumerarea bolilor;
c. prin difuziune, în sensul gradientului de pre- c. caracterizarea emfizemului ºi a cancerului
siune parþialã pulmonar.
111
D. EXCREÞIA
Excreþia substanþelor nefolositoare se realizeazã prin structuri nespecializate (tegument, pro-

ducþii tegumentare, glande sudoripare, tubul digestiv, plãmân) ºi specializate (sistemul urinar).
Sistemul urinar este alcãtuit din doi rinichi ºi din cãi urinare intrarenale [calice mici, calice mari,
pelvis renal (bazinet)] ºi extrarenale (uretere, vezicã urinarã, uretrã). Rinichii au ca funcþie principalã
menþinerea homeostaziei lichidului extracelular (plasma ºi lichidele interstiþiale). Aceasta se realizeazã
prin formarea urinii, care este o plasmã filtratã (deproteinizatã). În procesul formãrii urinii, rinichii
regleazã: volumul plasmei sangvine (în consecinþã, a presiunii sangvine); concentraþia deºeurilor din
sânge; concentraþia electroliþilor (a diferiþilor ioni); pH-ul plasmei.
F URINA
Compoziþia urinei
Urina, soluþie heterogenã, conþine: sãruri din plasma sangvinã, produºi rezultaþi în urma catabo-
lismului ºi diverse substanþe introduse accidental în organism, apã (95%), Na+ (0,35%), Cl (0,6%),
uree (2%), acid uric (0,005%) ºi alþi cataboliþi (0,115%). În condiþii normale are culoarea galben-citrin.
Culoarea depinde de alimentaþie ºi de starea organismului. Densitatea urinei este cuprinsã între 1,015 g
ºi 1,025 g 0/00. Are un pH slab acid (5-7,4).
ULTRAFILTRAREA REABSORBÞIA SECREÞIA Formarea urinei
GLOMERULARÃ TUBULARÃ TUBULARÃ Urina se formeazã în nefron, în
urmãtoarele etape (fig. 1):
1. Ultrafiltrarea glomerularã constã
în trecerea tuturor componentelor plasmei
Tub (cu excepþia proteinelor cu greutate mole-
Tub contort
REABSORBÞIA
Capsula contort cularã mare) din capilarele glomerulare în

proximal
glomerularã distal capsula Bowmann ºi în tubii uriniferi. Spre
APEI
Bowmann H2O
deosebire de capilarele din muºchii striaþi,
H2O capilarele glomerulare (capilare fenestrate)
prezintã pori de dimensiuni mari (200-500 Å
în diametru), care le fac de 100-400 de ori
Ansa Tub
Henle mai permeabile pentru plasmã, apã ºi sub-
colector
stanþe dizolvate. Proteinele plasmatice ºi
celulele sangvine nu pot trece prin porii
Fig. 1 Etapele formãrii urinei la nivelul capilarelor glomerulare, datoritã dimensi-
nefronului EXCREÞIE
unilor mari. În plus, stratul intern al capsulei
glomerulare, aflat în contact strâns cu capilarele glomerulare, prezintã dispozitive de filtrare.
Când sângele pãtrunde în glomerul, apa, împreunã cu substanþele dizolvate, trece din plasma
sangvinã în interiorul spaþiului capsular sub acþiunea presiunii hidrostatice a sângelui. Lichidul ajuns în
capsula glomerularã (ultrafiltratul glomerular sau urina primarã) are o compoziþie asemãnãtoare
plasmei, dar este lipsit de proteine (este o plasmã deproteinizatã).
Volumul de filtrat/minut produs de ambii rinichi reprezintã rata de filtrare glomerularã (RFG).
Valoarea RFG este de cca 120 ml/minut, sau de cca 180 l/zi. Aceasta înseamnã cã întregul volum de
sânge din corpul uman (5 l) este filtrat în rinichi la fiecare 40 de minute. Cea mai mare parte a apei fil-
trate trebuie sã se întoarcã în sânge, pentru a preveni deshidratarea.
112
2. Reabsorbþia tubularã constã în trecerea apei ºi a altor substanþe din urina primarã
înapoi în sânge ºi are drept rezultat formarea urinei secundare sau definitive (1,5 l/zi).
Reabsorbþia apei ºi a altor molecule în sânge are loc la nivelul tubului contort proximal ºi se rea-
lizeazã prin diverse mecanisme:
transport activ, împotriva gradienþilor de concentraþie: Na+, K+, HCO3, unele vitamine (B12,C),
glucoza, unii aminoacizi, acidul uric, fosfaþii anorganici, sulfaþii. Tot prin transport activ se face reab-
sorbþia selectivã a nutrienþilor.
transport pasiv, în sensul gradienþilor de concentraþie: ionii de clor, uree, apã.
3. Secreþia tubularã se desfãºoarã la nivelul tubului contort distal ºi proximal ºi constã în trans-
portul substanþelor din sânge în lumenul tubului urinifer prin mecanisme diferite de cele ale ultrafiltrãrii
glomerulare. Unele substanþe ca ionii de H+, amoniacul ºi penicilina, mici cantitãþi de acid uric ºi crea-
tininã sunt eliminate prin secreþie tubularã, deci rolul acestui proces este acela de a elimina atât sub-
stanþele care pot fi toxice organismului cât ºi pe cele în exces. Se desfãºoarã prin mecanisme active
ºi pasive.
F MICÞIUNEA
Este un act reflex prin care urina este evacuatã din vezica urinarã. La sugari ºi la copiii mici,
micþiunea este un act reflex, provocat de un anumit grad de distensie al vezicii urinare. Controlul vo-
luntar al micþiunii apare la vârsta de 2-3 ani ºi implicã dezvoltarea funcþiei inhibitorii a cortexului cere-
bral ºi maturarea anumitor regiuni medulare. Un adult produce cca 1500 ml de urinã/zi, iar capacitatea
vezicii urinare este de 700-800 ml. Acumularea a 200-300 ml urinã determinã o distensie a vezicii sufi-
cient de puternicã pentru a declanºa reflexul micþiunii (tradus prin dorinþa de a urina).
Vezica urinarã este caracterizatã prin plasticitate proprietatea de a-ºi mãri capacitatea în timpul
umplerii fãrã modificãri semnificative ale tensiunii pereþilor ºi ale presiunii intravezicale. În timpul umplerii,
presiunea intravezicalã înregistreazã iniþial o uºoarã creºtere, apoi un platou, dupã care, la 300-400 ml,
presiunea intravezicalã creºte brusc, determinând senzaþia necesitãþii imperioase de a urina.
Reflexul micþiunii este declanºat de distensia peretelui vezical, în care se gãsesc receptori speci-
fici. Impulsurile sunt transmise unui centru nervos simpatic din mãduva lombarã. Acesta trimite efe-
renþe prin fibre postganglionare care, alãturi de fibrele hipogastrice, inhibã contracþiile, relaxeazã
muºchiul vezical ºi mãresc tonusul sfincterului intern. În acelaºi timp, distensia vezicii declanºeazã
impulsuri care se transmit la mãduvã prin nervii ruºinoºi (somatici) ºi apoi, pe cãi aferente nespecifice,
la scoarþa cerebralã, determinând senzaþia necesitãþii
inervaþie simpaticã
de a urina. Scoarþa trimite eferenþe centrilor medulari,
inervaþie parasimpaticã
inhibând tonusul muºchiului vezical ºi mãrind tonusul S5

S1
sfincterului uretral extern. Astfel, continenþa vezicalã
S2 nervi pelvici S2
creºte. Dacã este posibil însã, are loc micþiunea.
S3
Distensia vezicalã stimuleazã ºi centrii sacrali,
parasimpatici, prin fibre aferente ale nervilor pelvici. S4
fibre nervoase hipogastrice
Centrii sacrali trimit eferenþe tot prin nervii pelvici,
S2
inervaþie somaticã
determinând contracþia muºchiului vezical ºi S3 sfincter intern

relaxarea sfincterului uretral intern. Concomitent, S4 sfincter extern
sfincterul extern se relaxeazã voluntar ºi urina se
evacueazã din vezicã. Reflexul medular al micþiunii nervi ruºinoºi
este controlat de centrii nervoºi corticali (fig. 2).
Fig. 2 Inervaþia vezicii urinare
113
PRACTICUM
Evidenþierea compuºilor normali (cloruri de soluþie de sodã. Încãlzeºte
compuºi organici azotaþi) ºi anormali (gluco- la un bec de gaz pentru a
zici, albuminã) din urinã accelera reacþia ºi introdu în
Materiale necesare: urinã proaspãt recoltatã, eprubetã o fâºie de hârtie de
eprubete, reactivi (acid nitric, nitrat de Ag, apã de turnesol. Cum se coloreazã
Javel, sodã, reactiv Fehling), bec de gaz, hârtie indicatorul? De ce? Care este
de turnesol. substanþa eliberatã prin
Mod de lucru: 1 reacþie?
în eprubeta 1 pune în eprubeta 4 pune urinã
urinã peste care toarnã peste care toarnã câteva picã-
3
câteva picãturi de acid turi de reactiv Fehling. Adu la
nitric. Ce observi? Adaugã fierbere. Dacã se formeazã un
câteva picãturi de nitrat de precipitat roºu-cãrãmiziu, urina conþine glucozã,
Ag. Ce reprezintã precipi- ceea ce poate fi un indicator al diabetului.
tatul alb care s-a format? în eprubeta 5 pune urinã. Adu la fierbere ºi
în eprubeta 2 pune urinã toarnã câteva picãturi de acid nitric. Dacã se
peste care toarnã câteva picãturi formeazã un precipitat care continuã sã se aglu-
de apã de Javel. Ce observi? Ce tineze, urina conþine albuminã. Prezenþa albu-
reprezintã bulele de gaz care se minei în urinã semnaleazã o disfuncþionalitate a
degajã? rinichilor, deoarece albumina nu este un con-
în eprubeta 3 pune urinã 2 stituent obiºnuit al urinii. Dacã precipitatul se
peste care adaugã câteva picãturi dizolvã, este dovada prezenþei sãrurilor minerale.

Având în vedere importanþa extraordinarã a sistemului excretor în funcþionarea organismului,
acesta trebuie menþinut în perfectã stare de funcþionare printr-o alimentaþie corectã, prin practicarea
sistematicã a exerciþiilor fizice, prin adoptarea unui regim de viaþã ordonat ºi prin evitarea factorilor cu
potenþial vãtãmãtor fizici (variaþiile mari de temperaturi), chimici (substanþe toxice, alcool, droguri,
sãruri minerale în exces) ºi biologici (microorganisme patogene).
Dintre bolile sistemului excretor menþionãm: cistite, nefrite, insuficienþã renalã, blocajul renal.
ã Cistitele reprezintã inflamaþii ale vezicii urinare, datorate microorganismelor. Existã cistite
acute ºi cronice. De obicei, cistitele survin dupã rãceli ºi se manifestã printr-o jenã în regiunea abdo-
minalã inferioarã ºi printr-o nevoie de urinare cât mai deasã. În timpul urinãrii apar dureri vii, iar per-
soana respectivã nu reuºeºte sã elimine decât câteva picãturi de urinã. Alteori, deºi simte nevoia sã
urineze, nu eliminã nimic.
ã Nefrita este datã de inflamaþia glomerulilor renali ºi de aceea se mai numeºte ºi glomeru-
lonefritã acutã. Este produsã de microorganisme, în special de streptococi. Alþi factori favorizanþi
sunt: umezeala, rãcelile, traumatismele din regiunea rinichilor. Debuteazã cu dureri de cap, ameþealã,
greaþã, vãrsãturi spontane ºi dureri în regiunea rinichilor. Ulterior apar edeme la pleoape ºi glezne,
urinã roºiaticã, tulburãri de vedere, vâjâituri în urechi, palpitaþii ºi înþepãturi precardiace. În sângele
bolnavului azotul se gãseºte într-o concentraþie de 0,50 g 0/00.
ã Insuficienþa renalã* este consecinþa acumulãrii în organism a unor produºi toxici ce nu mai
pot fi eliminaþi datoritã scãderii numãrului nefronilor. Se manifestã prin tulburãri cardiovasculare, diges-
tive, neurologice, de nutriþie, osteoporozã etc.
114
ã Atunci când rinichii nu mai sunt capabili sã asigure echilibrul electrolitic ºi sã elimine produºii
de metabolism apare blocajul renal* (acut sau cronic).
Blocajul renal reprezintã incapacitatea rinichiului de a
mai asigura echilibrul electrolitic ºi de a elimina produºii de
metabolism. Blocajul acut reprezintã pierderea bruscã a capa-
citãþii rinichiului de a funcþiona, determinat de ºoc, hemoragii
sau traumatizarea fizicã a rinichilor. Blocajul cronic este rezul-
tatul unei boli care a distrus progresiv þesutul renal. Persoanele
cu blocaj renal cronic nu pot supravieþui independent, hemodi-
aliza sau transplantul renal fiind absolut necesare.
Rinichiul artificial, sau aparatul de hemodializã (fig. 3),
permite filtrarea sângelui. Sângele arterial, colectat din artera
radialã, este pompat printr-un tub într-un dispozitiv ce conþine
o membranã semipermeabilã. Aceasta separã sângele de o
soluþie izotonã ce conþine molecule de care sângele are nevoie
(cum ar fi glucoza). Prin procesul numit dializã, produºii finali
de metabolism difuzeazã din sânge prin membranã, în timp ce
moleculele necesare organismului rãmân în sânge. Dupã
curãþare, sângele este returnat în corp printr-o venã.
Fig. 3 Aparat pentru hemodializã
EVALUARE/AUTOEVALUARE
I. Pentru itemii de mai jos gãsiþi un singur 2. O persoanã adultã prezintã în repaus un
rãspuns corect. debit cardiac de 5,5 l sânge/minut. Calculaþi fluxul
1. Identificaþi constituentul ultrafiltratului sangvin prin ambii rinichi în 24 de ore, ºtiind cã
glomerular care iniþial este resorbit ºi ulterior se- aceºtia primesc 20-25% sânge din debitul car-
cretat la nivelul tubului urinifer. diac de repaus.
a. ionii de K+; c. ionii de Na+; 3. Dacã în urma efectuãrii analizelor urinei
b. glucoza; d. ionii de Cl. unei persoane i se descoperã glucozã ºi albuminã
2. Prin urinã se eliminã urmãtoarele substanþe în urinã, de ce boli credeþi cã suferã aceasta?
cu excepþia: IV. Comparaþi datele din tabelul de mai jos ºi
a. ionul K+; c. creatinã realizaþi un studiu privind activitatea renalã.
b. NH3; d. ionul H+.
Constituenþi Plasmã (o/oo) Urinã (o/oo)
II. Urina se formeazã în 3 etape. principali
a. Enumeraþi ºi definiþi cele 3 etape.
proteine 80 0
b. Precizaþi mecanismele prin care se reali-
zeazã. glucozã 1 0
c. Explicaþi de ce ultrafiltratul glomerular este sãruri minerale 6 10
considerat plasmã deproteinizatã.
uree 0,3 20
III. 1. Calculaþi canitatea maximã de apã fil-
tratã glomerular în 12 ore de o persoanã aflatã în acid uric 0,02 0,5
stare de veghe. amoniac 0 0,5
115
E. METABOLISMUL
Metabolismul reprezintã schimbul permanent de materie ºi energie dintre organism ºi mediul de

viaþã ºi se desfãºoarã în trei etape: digestivã, celularã ºi excretoricã.
a. Etapa digestivã se desfãºoarã de-a lungul tubului digestiv ºi constã în transformarea ali-
mentelor în nutrimente absorbabile.
b. Etapa celularã constã în totalitatea transformãrilor prin care trec nutrimentele la nivelul celular
ºi reprezintã metabolismul intermediar (glucidic, lipidic ºi proteic). La nivelul celulelor au loc reacþii ana-
bolice (sinteza unor constituenþi celulari / de rezervã) ºi catabolice (scindarea substanþelor pânã la
compuºi finali neutilizabili.
c. Etapa excretorie constã în eliminarea din organism a produºilor neutilizabili: apã, CO2, sub-
stanþe azotate etc.
F METABOLISMUL INTERMEDIAR
GLUCIDE Reprezintã totalitatea transformãrilor suferite de con-
stituenþii exogeni sau endogeni în organism, pânã la
obþinerea produºilor finali, nemetabolizabili.
GLUCOZÃ Glucidele ºi lipidele au rol energetic preponderent, iar
proteinele, rol plastic. Toate au, în acelaºi timp, rol funcþio-
Excesul este depozitat
nal, intrând în compoziþia enzimelor, acizilor nucleici, hor-
sub formã de glicogen monilor etc.
în ficat ºi în muºchi Metabolismul intermediar al glucidelor * (fig. 1)
ACID PIRUVIC Glucidele, odatã absorbite la nivelul intestinului sub-
þire (sub formã de monozaharide) ajung la ficat, unde sunt
Excesul este tranformat metabolizate de cãtre hepatocite. Metabolismul intermediar
în depozite lipidice al glucozei constã în urmãtoarele procese: oxidare tisularã,
ACETIL-CoA glicogenogenezã, gluconeogenezã, glicogenolizã, lipo-
genezã.
a. Oxidarea tisularã se desfãºoarã în douã etape
CICLUL CO2 succesive:
KREBS glicoliza anaerobã are loc în condiþii de anaero-
biozã ºi se finalizeazã cu obþinerea acidului piruvic (care, în
hipoxie, se transformã în acid lactic). Degradarea anaerobã
furnizeazã o cantitate de energie suficientã pentru sinteza
a douã legãturi macroergice de ATP.
NADH+H+ glicoliza aerobã are loc în condiþii de aerobiozã ºi
FADH2 constã în transformarea glucozei în acetil-CoA, care este
ATP La degradatã pe calea ciclului Krebs (ciclul acizilor tricarboxi-
nþ
Cãldurã ATP d e
tra
ele nsp
lici) pânã la CO2, H2O ºi E. Degradarea aerobã din cadrul
ctr ort
O2 Cãldurã
ATP on r
i
o ciclului Krebs elibereazã energia necesarã pentru sinteza a
Cãldurã H2O
38 de legãturi macroergice de ATP.
Oxidarea completã a 1g glucozã elibereazã 4,1
Fig. 1* Metabolismul glucidelor calorii.
b. Glicogenogeneza (sinteza de glicogen din glu-
cozã) se realizeazã la nivelul ficatului, cu consum de energie, sub acþiunea unor enzime specifice.
116
c. Gluconeogeneza reprezintã sinteza de glucozã din produºi neglucidici (de tipul cetoacizilor,
acidului lactic, acidului piruvic, glicerolului) sub acþiunea unor enzime specifice. În condiþii de inaniþie,
gluconeogeneza este singura sursã de glucozã a organismului.
d. Glicogenoliza (degradarea glicogenului celular ºi transformarea lui în glucozã sub acþiunea
unor enzime specifice) se realizeazã atât la nivelul hepatocitelor, cât ºi al altor celule.
e. Lipogeneza apare atunci când aportul de glucozã este excesiv. Drept urmare, glucoza în
exces se transformã în lipide (acizi graºi, glicerol, trigliceride, colesterol). Reprezintã principala cauzã
a obezitãþii.
Reglarea metabolismului glucidic (fig. 2) se face printr-un mecanism complex neuro-endo-
crino-umoral, în care rolul principal îl deþine insulina.
Nivel crescut Eliberare de insulinã

de glucozã - stimuleazã preluarea glucozei de cãtre celule;
- stimuleazã depozitarea glucozei sub formã de
glicogen în celulele ficatului ºi ale muºchilor;
Stimul:
asimilare de carbohidraþi - stimuleazã depozitarea aminoacizilor ºi grãsimilor.
Stimularea
celulelor β
Creºterea Scãderea
nivelului nivelului
Nivel normal glucozei Stimul: sangvin al Creºterea
al glucozei fixarea glucozei glucozei nivelului
sangvin al
glucozei
Stimularea
celulelor α
Eliberare de glucagon
Nivel scãzut
de glucozã - stimuleazã mobilizarea aminoacizilor ºi a grãsimilor;
- stimuleazã eliberarea glucozei depozitate în ficat
(gluconeogeneza).
Fig. 2 Reglarea metabolismului glucidic
Concentraþia normalã a glucozei în sânge (glicemia) este de 90-120 mg/100 ml sânge. Nivelul
glicemiei este menþinut prin mobilizarea ºi depozitarea glucozei în þesutul hepatic sau muscular, prin
consumul glucozei în organism, prin absorbþia ei la nivel intestinal ºi prin eliminarea acesteia în anu-
mite condiþii. În esenþã, intervin douã mecanisme antagonice: hiperglicemiant ºi hipoglicemiant.
Factorii hiperglicemianþi sunt: hormonii tiroidieni, glucocorticoizii, ACTH-ul, glucagonul, adrenali-
na. Dintre factorii hipoglicemianþi, rolul esenþial revine insulinei.
Metabolismul intermediar al lipidelor * (fig. 3)
Întreaga cantitate de lipide din sânge reprezintã lipemia ºi are valori cuprinse între 400-800 mg
/100 ml sânge. Dintre lipide, un interes deosebit pentru organismul nostru îl prezintã: trigliceridele sau
grãsimile neutre (50-150 mg/100 ml sânge), colesterolul (150-250 mg/100 ml sânge), fosfolipidele sau
fosfatidele (160-260 mg/100 ml sânge) ºi acizii graºi (100-180 mg /100 ml sânge).
Dupã ce sunt absorbite, lipidele pot ajunge în þesutul adipos, în ficat ºi în celule, având o triplã
destinaþie: sursã de energie, elemente plastice în biosinteze, sau depozite de rezervã.
a. Trigliceridele se scindeazã în acizi graºi liberi, monogliceride, digliceride ºi glicerol. Ulterior se
resintetizeazã la nivelul lumenului intestinului subþire. Peste 80% dintre trigliceride trec în limfã ºi apoi în
circulaþia generalã, restul de 20% ajungând la ficat pe cale portalã. Trigliceridele sunt vehiculate de cãtre
plasmã sub formã de lipoproteine.
117
Trigliceridele ajunse în circulaþia generalã sunt depozi-
LIPIDE tate în þesuturi sub douã forme: lipide de rezervã (care se
descompun ulterior în acizi graºi ºi glicerol sub acþiunea unor
enzime specifice) ºi lipide protoplasmatice (de structurã, sau
GLICEROL ACIZI GRAªI constituþionale).
b. Glicerolul trece prin urmãtoarele stadii: α-glicerolfos-
fat, dioxiacetonfosfat ºi aldehidã fosfoglicericã, ce va urma
ACID PIRUVIC Depozite
adipoase trei cãi metabolice:
transformarea în acid piruvic ºi apoi în acetil-CoA
care intrã în ciclul Krebs ºi este degradatã pânã la CO2 ºi
ACETIL-CoA Excesul este
transformat H2O;
în corpi transformarea în glicerol, din care se vor resintetiza
cetonici
trigliceridele ºi fosfolipidele;
CICLUL CO2 transformarea în glucozo-1,6-difosfat.
KREBS c. Acizii graºi din plasmã existã sub formã de
trigliceride (25%), esterificaþi cu colesterolul (20%), fosfolipi-
de (50%) ºi liberi (5%) care circulã legaþi de albuminele plas-
matice. Acizii graºi se sintetizeazã la nivelul mitocondriilor
din ficat ºi þesutul adipos, pornind de la acetil-CoA. La nivel
NADH+H+
celular, acizii graºi suferã urmãtoarele transformãri:
FADH2 degradare pânã la acetil-CoA, care va fi descom-
ATP L an
þ
pusã în ciclul Krebs pânã la CO2 ºi H2O, cu eliberare de
de tran
Cãldurã
ATP ele sp
c o
energie (prin degradarea unei molecule-gram de acid gras
O2 ATP tron rtor
Cãldurã i cu 6 atomi de C se obþin 44 molecule de ATP);
Cãldurã
H2O transformarea în corpi cetonici (produºi intermediari
toxici) care, în condiþii normale, sunt degradaþi în ciclul
Fig. 3* Metabolismul intermediar Krebs, iar în condiþii patologice se acumuleazã în sânge ºi
al lipidelor
þesuturi producând acidocetoza.
Acizii graºi liberi sunt utilizaþi în biosinteza trigliceridelor ºi a fosfolipidelor, precum ºi la esterifi-
carea colesterolului.
d. Fosfolipidele se sintetizeazã cu consum energetic la nivelul celulelor, în special din lipidele
alimentare digerate ºi absorbite. Deºi toate organele pot sintetiza fosfolipide, ficatul este singurul care,
dupã ce le sintetizeazã, le deverseazã în plasmã. Catabolismul fosfolipidelor are loc numai la nivelul
þesuturilor ºi organelor. Etapele lui sunt incomplet elucidate.
Fosfolipidele au douã roluri esenþiale: structural (intrã în alcãtuirea membranei mitocondriale ºi
celulare, cãreia îi conferã permeabilitate selectivã) ºi energetic.
e. Colesterolul de origine endogenã ºi exogenã poate fi transformat în:
acizi biliari (prin reacþii enzimatice la nivelul mitocondriilor);
hormoni steroizi (prin numeroase etape intermediare la care participã ACTH-ul, acidul ascorbic
ºi diverse enzime);
vitamina D3 (la nivelul pielii, sub acþiunea razelor solare).
Colesterolul se sintetizeazã din acizi graºi ºi poate fi esterificat cu aceºtia.
Reglarea metabolismului lipidic se face prin mecanisme nervoase (coordonate de la nivelul
hipotalamusului) ºi endocrine (prin intermediul adenohipofizei, tiroidei, pancreasului endocrin, glande-
lor sexuale, epifizei, suprarenalei).
118
Metabolismul intermediar al proteinelor * PROTEINE
(fig. 4) Proteine Glucozã
Proteinele îndeplinesc roluri majore în organism: plasmatice
1. structural fiecare celulã ºi þesut se carac- Proteine AMINOACIZI Acizi graºi
din ficat
terizeazã printr-un tip structural specific de proteinã;
Anticorpi, Depozite
2. plastic de creºtere, dezvoltare ºi reparare a nucleotide lipidice
celulelor uzate; NH3 Uree Corpi
3. funcþional proteine enzime; proteine hor- cetonici
moni (cu excepþia celor sintetizaþi din colesterol); proteine ACID PIRUVIC
de transport (hemoglobina pentru gazele respiratorii,
albuminele ca transportor sangvin, transportori ai
substanþelor prin membranele celulare); apãrare ACETIL-CoA
antimicrobianã (anticorpii); coagularea sângelui (fac-
torii plasmatici, protrombina, fibrinogenul ºi plasmina);
contracþia muscularã (actina ºi miozina); fotorecepþia CICLUL CO2
(rodopsina ºi iodopsina); controlul tensiunii arteriale KREBS
(renina, angiotensina); controlul eritropoiezei (eritro-
poietina, cortizolul); transmiterea influxului nervos
(mediatorii chimici); controlul schimburilor hidroelec-
trolitice; menþinerea echilibrului acido-bazic (sistemele
tampon sangvine); memoria ºi învãþarea (proteine NADH+H+
neuronale); FADH2
4. energetic se exercitã în carenþele alimentare,
La
prin catabolizarea unui gram de proteine eliberându-se ATP nþ
de tran
ATP ele sp
4,1 kcal. Cãldurã ctr ort
on or
La nivelul sistemului digestiv, proteinele sunt O 2 Cãldurã
ATP i
descompuse pânã la aminoacizi care, absorbiþi la Cãldurã H2O

nivelul vilozitãþilor intestinale, ajung prin sistemul port
la ficat unde cea mai mare parte (80%) sunt metabo- Fig. 4* Metabolismul intermediar al proteinelor
lizate, iar restul (20%) ajung prin circulaþia sistemicã la
þesuturi ºi celule.
Metabolizarea aminoacizilor se desfãºoarã în urmãtoarele etape:
a. transaminarea sinteza unor aminoacizi din alþi aminoacizi sub acþiunea unor enzime specifice
numite transferaze. Pe aceastã cale nu se pot sintetiza ºi aminoacizi esenþiali, aceºtia ajungând în organ-
ism numai prin alimentaþie.
b. dezaminarea pierderea, de cãtre aminoacid, a grupãrii amino (NH2) ºi formarea unui
cetoacid ºi a amoniacului (în cazul dezaminãrii oxidative), sau a unui acid gras ºi a amoniacului (în cazul
dezaminãrii reductive).
Cetoacizii pot urma una dintre urmãtoarele cãi:
degradare pânã la acetil-CoA ºi intrarea în ciclul Krebs;
transformare în glucide prin funcþia gluconeogeneticã a ficatului;
transformare în corpi cetonici (la nivelul ficatului);
transformare în aminoacizi prin transaminare.
Amoniacul este o substanþã toxicã ºi este neutralizat rapid prin urmãtoarele cãi:
eliminare sub formã de sãruri de amoniu;
eliminare prin urinã, sub formã de uree (funcþia urogeneticã a ficatului);
transformare în glutaminã (prin combinare cu acidul glutamic) la nivelul ficatului ºi a sistemu-
lui nervos.
119
O parte a azotului amoniacal este utilizatã pentru biosinteza creatinei (produs al anabolismului
protidic) ºi a creatininei (forma sub care se eliminã surplusul de creatinã din organism, prin urinã).
c. decarboxilarea eliminarea grupãrii carboxil (COOH) din molecula aminoacizilor, obþinân-
du-se amine biogene (primare): serotonina (necesarã proceselor nervoase superioare), histamina ºi
tiamina (cu rol vasomotor). Acest proces poate fi iniþiat de cãtre flora anaerobã ºi de putrefacþie la
nivelul colonului descendent, rezultând amine toxice (cadaverina ºi putresceina), care se eliminã prin
materiile fecale.
Aºa cum aþi învãþat, biosinteza proteinelor depinde de informaþia geneticã din nucleu ºi se reali-
zeazã în ribozomi prin transcripþie ºi translaþie.
Reglarea metabolismului proteic se face printr-un mecanism neuroumoral. Simpaticul stimu-
leazã catabolismul, iar parasimpaticul stimuleazã anabolismul. STH, insulina ºi hormonii estrogeni au
rol anabolic. Glucocorticoizii ºi hormonii tiroidieni au rol catabolic. Un rol important au ºi mecanismele
genetice de reglare prin feedback a biosintezei proteice.
F METABOLISMUL ENERGETIC
Reprezintã totalitatea transformãrilor energetice din cursul metabolismului intermediar ºi a
schimburilor energetice dintre organism ºi mediu. Din întreaga cantitate de energie eliberatã de sub-
stanþele energetice, numai 20-30% este utilizatã în procesele vitale, cea mai mare parte fiind trans-
formatã în energie caloricã. O altã parte de energie este stocatã în celule sub formã de ATP, fiind uti-
lizatã ulterior sub formã de energie mecanicã, chimicã, osmoticã, electricã, caloricã.
ACTIVITATE CELULARÃ
MECANICÃ CHIMICÃ OSMOTICÃ ELECTRICÃ CALORICÃ
Contracþie Diviziune Biosinteze Schimburi Potenþial

celularã celulare de acþiune
Activitate Activitate
de sintezã secretorie Permeabilitate Transport
intracelular
Secreþie
Excreþie Absorbþie
Cantitatea de energie eliberatã de organism prin catabolism este egalã cu cea eliberatã prin arderea
substanþelor energetice în bomba calorimetricã (1g lipide 9,3 kcal; 1g proteine 5,3 kcal; 1g glucide
4,1 kcal). În corpul omenesc: 1 g lipide 9,3 kcal; 1 g proteine 4,1 kcal; 1 g glucide 4,1 kcal.
Intensitatea metabolismului energetic se exprimã în calorii (caloria = cantitatea de cãldurã nece-
sarã pentru a ridica temperatura unui gram de apã cu 1°C), iar determinarea cantitãþii de cãldurã pro-
dusã de organism se face prin metode calorimetrice directe (se mãsoarã cantitatea de cãldurã cu aju-
torul calorimetrelor) ºi indirecte (determinarea consumului de O2 ºi a eliminãrilor de CO2 în unitatea
de timp, adicã a coeficientului respirator CR). În cazul lipidelor, CR este 0,7, în cel al proteinelor
0,8, iar pentru glucide 1.
Prin calorimetrie indirectã (cu ajutorul spirometrelor) se poate determina metabolismul bazal.
El reprezintã cheltuielile energetice minime (în condiþii de repaus fizic, chimic, alimentar, la tempe-
raturã constantã) necesare realizãrii funcþiilor vitale ale organismului pe o anumitã perioadã de timp.
120
Metabolismul bazal se exprimã pe metri pãtraþi de suprafaþã corporalã, pe orã, dupã formula:
numãr total de calorii
M.B. = suprafaþa corpului (m2)
Valorile metabolismului bazal sunt influenþate de: vârstã (este cel mai mare la tineri), sex (este
cel mai mare la bãrbaþi), stare de activitate (este mai mare la sportivi ºi la cei care muncesc fizic),
ingestie de alimente (este mai scãzut la vegetarieni), temperaturã (este mai mare la cei ce trãiesc în
zonele reci, faþã de cei din zonele tropicale), stare de sãnãtate (este crescut în în hiperfuncþia hipofizei
ºi a medulosuprarenalei precum ºi în hipertiroidism ºi este scãzut în hipotiroidism).
În funcþie de intensitatea efortului fizic prestat, deosebim urmãtoarele tipuri de cheltuieli ener-
getice;
a. de repaus 2 500 kcal/24 ore;
b. de efort fizic uºor 3 000 kcal/24 ore;
c. de efort fizic mediu 3 500 kcal/24 ore;
d. de efort fizic greu 4 000 4 500 kcal/24 ore;
e. de efort fizic foarte greu 5 000 kcal/24 ore.
F NUTRIMENTELE
Omul îºi acoperã cheltuielile energetice zilnice printr-o raþie Tabelul 1 Necesarul de calorii în
diverse activitãþi
alimentarã echilibratã ce va conþine: glucide, lipide, proteine, sãruri
minerale, vitamine ºi apã în cantitãþi corespunzãtoare vârstei ºi Activitate Cal/orã
activitãþii desfãºurate (tab. 1). Urcatul scãrilor 1 100

Glucidele, lipidele ºi proteinele reprezintã macronutrienþii, iar Alergat 570
mineralele ºi vitaminele micronutrienþii.
Înot 500
Necesarul caloric al unei persoane adulte normoponderale
care depune un efort fizic moderat este de 30 kcal/kg corp. Acesta Exerciþii intense 450
trebuie ajustat în concordanþã cu sexul, vârsta, tipul de activitate fizi- Plimbare 200
cã, temperatura mediului ambiant, starea de sãnãtate. Aportul Odihnã 100
caloric trebuie sã acopere cheltuielile metabolismului bazal (2/3),
cheltuielile metabolizãrii alimentelor (~10%) ºi cheltuielile activitãþii fizice (se exprimã în multipli de
metabolism bazal).
Glucidele trebuie sã acopere cel puþin 50-55% din raþia caloricã, lipidele sã nu depãºeascã 30%
[acizii graºi saturaþi 1/3 din raþia lipidicã, acizii graºi mononesaturaþi 1/3 ºi cei polinesaturaþi 1/3 din
raþia lipidicã (colesterolul < 300 mg)], iar proteinele 10-15% din raþia caloricã. Restul, pânã la 100%
raþie caloricã, este asigurat de micronutrienþi.
Necesarul de micronutrienþi pentru un adult sãnãtos
ã Microelemente: Calciu 800-1200 mg; Fosfor 800-1200 mg; Magneziu 270-400 mg (la bãrbaþi
B), 280-300 (la femei F); Fier 10-12 mg (la B), 10-15 mg (la F); Zinc 15 mg (la B), 12 mg (la F); Iod 150
Üg; Seleniu aprox. 50 Üg; Cupru 1,5-3 mg; Mangan 2-5 mg; Crom 50-100 Üg; Molibden 75-250 Üg.
ã Vitamine liposolubile: vitamina A 1000 Üg (la B) ºi 800 Üg (la F); vitamina D 5-10 Üg; vitami-
na E 10 mg (la B) ºi 8 mg (la F); vitamina K 45-80 Üg (la B) ºi 45-65 Üg(la F).
121
ã Vitamine hidrosolubile: vitamina C 50-60 mg; tiamina 1-1,5 mg; niacina 15-20 mg (la B) ºi
13-15 mg (la F); vitamina B6 1,4-2 mg (la B) ºi 1,4-1,6 mg (la F); vitamina B12 2 Üg; biotina 50-100
Üg; acid pantotenic 4-7 mg.
Necesarul hidric
La adultul în repaus se propune 1 ml apã / kcal de energie consumatã. Modificarea nivelului de
activitate creºte necesarul la 1,5 ml apã / kcal consumatã. Aportul trebuie sã acopere pierderile de apã,
pentru a se evita deshidratãrile (50-100 ml excreþie prin fecale, 500-1000 ml se eliminã prin evaporare
ºi respiraþie, 1000 ml sau mai mult se eliminã prin urinã). Vârstnicii, femeile gravide ºi cele care
alãpteazã au nevoi crescute de lichide, cu aproximativ 1000 ml/zi.
Raþia alimentarã ºi meniul
Principii:
Ingerarea unei cantitãþi de alimente corespunzãtoare nevoilor.
Calcularea raþiei calorice în funcþie de metabolismul bazal ºi de intensitatea efortului.
Respectarea obiectivelor nutriþionale în structura raþiei, stabilite de OMS (sunt precizate apor-
tul minim necesar pentru prevenirea deficienþelor nutriþionale, precum ºi nivelul maxim pânã la care
aportul este compatibil cu prevenirea bolilor cronice). Lipide totale: 15-30% din E (energie)/zi; acizi
graºi saturaþi: 0-10% din E/zi; acizi graºi polinesaturaþi: 3-7% din E/zi; colesterol alimentar: 0-300 mg/zi;
glucide totale: 55-75% din E/zi; dulciuri complexe: 50-75% din E/zi; fibre alimentare: 27-40 g/zi; dul-
ciuri rafinate: 0-10% din E/zi; proteine: 10-15% din E/zi; sare: 0-6 g/zi.
Se selecteazã alimentele calitativ ºi cantitativ, cu respectarea acestor recomandãri (piramida ali-
mentarã) (fig. 5).
Fig. 5 Piramida hranei ºi consumul

alimentar zilnic grasimi, uleiuri, zahãr
lapte, produse lactate carne, peºte,

(23 ori/zi) leguminoase,
fasole, linte
(23 ori/zi)
zarzavaturi,
legume
(56 ori/zi) fructe
(56 ori/zi)
cartofi, pâine,
paste fãinoase,
orez, fulgi de
cereale
(610 ori/zi)
122
Pâine, cereale, orez, paste fãinoase, mãmãligã = 6-11 porþii/zi.
1 porþie = 1 felie pâine, 1/2 canã cereale, orez sau paste fãinoase fierte, 1 biscuit.
Legume, zarzavaturi, cartofi = 3-5 porþii/zi.
1 porþie = 1/2 canã vegetale proaspete sau fierte, 1 canã legume frunze fierte, 1/2 canã zarza-
vaturi fierte, 3/4 canã suc de roºii, 1 cartof mijlociu.
Fructe = 2-4 porþii/zi.
1 porþie = 1 fruct mediu (mãr, bananã, portocalã), 1/2 grapefruit, 3/4 canã suc, 1/2 canã de
cireºe, 1 felie medie de pepene, 1 ciorchine mijlociu de strugure.
Carne, peºte, fasole boabe, ouã ºi fructe oleaginoase = 2-3 porþii/zi.
1 porþie = 100 g carne gãtitã, 1 ou, 1/2 canã legume uscate fierte.
Lapte, iaurt, brânzã = 2-3 porþii/zi.
1 porþie = 1 canã de lapte sau iaurt, 1/2 canã brânzã de vacã, 50 grame telemea.
Grãsimi, uleiuri ºi dulciuri = se consumã moderat, rar.
1 porþie = 1 linguriþã de ulei, margarinã, unt sau zahãr;
KCALORII 1600 2000 2800

Pâine, cereale, orez, paste, fãinoase (porþii) 6 porþii 9 porþii 11 porþii
Legume, zarzavaturi, cartofi (porþii) 3 porþii 4 porþii 5 porþii
Fructe (porþii) 2 porþii 3 porþii 5 porþii
Lapte, iaurt, brânzã (porþii) 2-3 porþii 2-3 porþii 2-3 porþii
Carne, peºte, fasole boabe, ouã, fructe oleaginoase (porþii) 2 porþii 3 1/2 porþii 3 porþii
Grãsimi totale (porþii) 53 porþii 73 porþii 93 porþii
Zahãr total (porþii) 6 porþii 12 porþii 18 porþii
1600 kcal femei sedentare, unii adulþi în vârstã;

2000 kcal copii, fete tinere, femei active, bãrbaþi sedentari;
2800 kcal bãieþi tineri, bãrbaþi activi.
Se indicã un comportament alimentar normal care presupune: se servesc 3 mese principale pe
zi ºi 2-3 gustãri. Sã nu lipseascã micul dejun! Sã nu se ciuguleascã între mese. Sã existe obligatoriu
repaus alimentar nocturn. Ritmul de alimentare sã fie lent, alimentele sã fie bine mestecate. Sã nu se
bea apã în timpul meselor. În timpul meselor atmosfera sã fie relaxatã.
123
F VITAMINELE*
Vitaminele sunt biocatalizatori absolut necesari în raþia alimentarã. Nu au rol plastic sau ener-
getic, dar prin funcþia lor cataliticã sunt indispensabile bunei desfãºurãri a proceselor vitale. În funcþie
de proprietãþile fizico-chimice, vitaminele se împart în douã categorii: hidrosolubile (complexul B,
vitaminele C, PP ºi P) ºi liposolubile (A, D, E, K).
VITAMINA SURSE PROCESE ÎN CARE INTERVINE AVITAMINOZA
A morcovi, ardei, creºterea organismului xeroftalmie

mazãre, piersici, funcþionarea epiteliilor ºi a cecitate nocturnã
produse lactate, þesutului nervos (hemeralopie)
ouã vedere
B1 drojdie de bere metabolismul glucidic beri-beri

funcþionarea neuronilor polinevrite
afecþiuni cardiace
B2, B6 produse lactate, respiraþie tisularã tulburãri de ficat

metabolismul aminoacizilor, creºtere ºi vedere tulburãri neuro-
flora intestinalã hematopoiezã musculare, insomnii
B12 ficat combaterea anemiei anemie

stimuleazã sinteza ARN, a tulburãri de creºtere ºi
aminoacizilor ºi a proteinelor dezvoltare
C ardei, coacãze, citrice, procesele de oxido-reducere - scorbut

frunze de mãrar, ºi enzimatice - tulburãri respiratorii
pãtrunjel, ficat,
rinichi, creier
D drojdie de bere, metabolismul calciului rahitism

lapte, ulei de peºte. ºi al fosforului spasmofilie
Se sintetizeazã în organis- calcifierea þesutului osos sensibilitate la boli
mele animale sub influenþa
razelor UV.
E seminþe încolþite. þelinã, diviziunea celularã sterilitate

mere, mãceºe, rezistenþa la infecþii leziuni nervoase
ulei, carne, ouã, ficat
F numai în celulele vegetale metabolizarea lipidelor ºi tulburãri ale ciclului

a colesterolului menstrual
formarea tegumentului migrene
eczeme
K flora intestinalã, formarea protrombinei hemoragii

varzã, spanac, coagularea sângelui
ulei de porumb ºi
floarea-soarelui
PP ciuperci, grâu, morcovi, coenzimã respiratorie pelagrã (demenþã,

citrice, ficat, peºte metabolismul glucidic, diaree, dermatite)
lipidic, protidic ºi energetic
circulaþia perifericã
124
I. Pentru itemii de mai jos gãsiþi o singurã elibereazã 4,1 kcal, a 1 g lipide 9,3 kcal ºi a 1 g
variantã corectã. proteine 4,1 kcal.
1. Are efect anabolizant proteic:
IV. În condiþii de inaniþie, gluconeogeneza
a. STH-ul;
reprezintã singura sursã de glucozã a organis-
b. tiroxina;
mului:
c. insulina;
a. definiþi procesul de gluconeogenezã;
d. cortizolul.
b. enumeraþi metaboliþii intermediari ce provin
2. Se sintetizeazã în ficat:
din precursori neglucidici;
a. corpii cetonici;
c. enumeraþi hormonii inhibitori ai acestui
b. creatina;
proces.
c. glutamina;
d. serotonina. V. Elaboraþi un eseu cu tema Metabolismul
3. Glicogenogeneza: energetic structurat dupã urmãtorul plan:
a. are loc în hepatocite; a. definiþie;
b. este stimulatã de insulinã; b. enumerarea metodelor de determinare;
c. are loc în muºchi; c. coeficientul respirator.
d. este stimulatã de glucagon. *VI. În figura de mai jos sunt notate cu cifre de
II. Asociaþi corect noþiunile din cele douã la 1 la 29 alimentele care conþin vitamine din
coloane: A. complexul B ºi cu litere AH disfuncþiile cauzate
1. insulina a. stimuleazã sinteza de lipsa acestor vitamine din organism. Recu-
de proteine noaºteþi aceste alimente ºi gãsiþi ºi alte alimente
2. glucocorticoizii b. stimuleazã ce conþin complexul B, precum ºi alte disfuncþii
catabolismul lipidic cauzate de lipsa acestor vitamine din organism.
3. STH c. stimuleazã cata-
bolismul proteic
4. troxina d. stimuleazã sinteza
lipidelor
5. catecolaminele
B.
1. cetoacizi a. precursor al acizilor biliari
2. colesterol b. constituie material pentru
sinteza corpilor cetonici
3. acizi graºi c. constituie material pentru
sinteza glucozei
4. acid lactic d. se formeazã din acid piruvic
în condiþii de hipoxie
E
III. 1. Calculaþi câte kilocalorii sunt necesare
pentru sinteza unei legãturi de ATP, în cazul
oxidãrii complete a unui mol de glucozã, ºtiind
cã prin oxidarea a 1 g de glucozã se elibereazã
4,1 kcal.
2. Raþia alimentarã a unui elev conþine: 400 g
glucide, 75 g proteine ºi 60 g lipide în 24 de ore.
Care este valoarea energeticã a raþiei sale zil-
nice, ºtiind cã prin oxidarea a 1 g de glucide se
125
II.3. FUNCÞIA DE REPRODUCERE
Reproducerea este o caracteristicã fundamentalã a vieþii. Reproducerea sexuatã comportã par-
ticiparea a doi indivizi de sexe diferite ºi implicã obligatoriu fecundaþia, care constã în contopirea unui
gamet femel (ovul) cu unul mascul (spermatozoid). La om, ovulul fecundat se fixeazã pe mucoasa
uterului unde se dezvoltã, devenind embrion, apoi fãt, care este expulzat prin actul naºterii.
A. SISTEMUL REPRODUCÃTOR
F SISTEMUL REPRODUCÃTOR FEMININ (fig. 1)

Ovarul (fig. 2) produce ovule, gameþii sexuali fe-
Ovar
minini. La suprafaþã este înconjurat de un epiteliu de
Oviduct
acoperire. Prezintã douã zone:
Fimbrii zona medularã, situatã central, formatã din þesut
Uter conjunctiv lax în care se gãsesc vase sangvine, limfatice
ºi fibre nervoase;
Cervix zona corticalã, situatã periferic, prezintã foliculi
ovarieni în diverse stadii de dezvoltare (primordiali,
Vezicã urinarã plini, cavitari ºi maturi). La naºtere, în ambele ovare se
gãsesc cca 400 000 de foliculi ovarieni primordiali. Cei
mai mulþi degenereazã, doar 300-400 rãmânând sã se
Anus Uretrã matureze în perioada de fertilitate, formând ovule.
Ciclul ovarian cuprinde totalitatea fazelor prin care
Labii mici trece un folicul de la stadiul primordial pânã la matu-
Vagin
rare. Foliculul primar devine folicul secundar, apoi
Labii mari
folicul de Graaf (cavitar). Cavitatea folicularã se
mãreºte progresiv, pânã când membrana foliculului
Fig. 1 Sistemul reproducãtor feminin proeminã în afara ovarului, se rupe ºi elibereazã ovulul
Folicul secundar (aflat în stadiu de ovocit secundar), proces numit ovu-
laþie. Foliculul devine corp galben, care secretã proge-
Folicul primar
Folicul de steron ºi estrogeni. Dacã ovulul nu a fost fecundat, cor-
Graaf pul galben degenereazã în cca 10 zile. Dacã ovulul a
fost fecundat, corpul galben persistã ºi desfãºoarã o
activitate endocrinã intensã în primul trimestru al
sarcinii. Ovulul expulzat în timpul ovulaþiei este captat
de fimbriile trompelor uterine (conducte musculo-
membranoase la nivelul cãrora are loc fecundaþia) ºi
condus cãtre uter (organ cavitar nepereche situat între
Corp
vezica urinarã ºi rect, pe a cãrui extremitate inferioarã
galben
col uterin se inserã vaginul conduct musculo-con-
degenerat Ovulaþie juctiv la nivelul cãruia are loc acuplarea).
Corp galben
Fig. 2 Structura ovarului ºi a foliculilor Funcþiile ovarului sunt:
ovarieni 1. Ovogeneza* (fig. 3) producerea de gameþi
feminini (ovule).
Ovogoniile (celulele germinative primare diploide) se divid prin mitozã, rezultând ovocite de
ordin I, diploide. În timpul ovulaþiei are loc prima diviziune meioticã, rezultând ovocitele de ordin II
(haploide), care sunt expulzate din ovar în trompa uterinã, ºi primul globul polar.
126
Ovocitele de ordin II se divid mitotic în trompa uterinã, rezultând ovotidele (preovule haploide) ºi
al doilea globul polar. Preovulele se matureazã devenind ovule fecundabile.
2. Secreþia de hormoni ovarieni (estrogeni ºi progesteron) este rezultatul activitãþii foliculilor
ovarieni, a corpului galben ºi a placentei (în timpul sarcinii). Cantitãþi mici de estrogeni ºi progesteron
sunt secretate ºi de corticosuprarenale ºi testicule.
Sub acþiunea hormonilor ovarieni, mucoasa uterinã suferã modificãri care se desfãºoarã pe par-
cursul a 28 de zile (ciclul menstrual) (fig. 4).
Ovocit
primar
SECREÞIA
GONADOTROPI-
Folicul Corp NELOR
Corp galben
Meioza I Maturarea foliculilor matur galben degenerativ
Primul FAZE OVARIENE
Ovocit
secun- globul FAZA FOLICULARÃ
polar OVULAÞIE FAZA LUTEALÃ
dar
Mitoza II
Al doilea
Ovotidã globul SECREÞIA
polar HORMONILOR
OVARIENI
Primul
globul
polar
Ovul MODIFICÃRILE
ENDOMETRULUI
ZILE
Menstra Faza proliferativã Faza secretorie Menstra
Fig. 3 Ovogeneza Fig. 4 Ciclul ovarian
Ciclul ovarian (fig. 4) cuprinde urmãtoarele faze:

menstrualã (între prima ºi a 5-a zi), în care nivelul Lobi
scãzut de hormoni ovarieni determinã dezintegrarea stratului Coastã glandulari
superficial al mucoasei uterine ºi ruperea vaselor de sânge la Orificiile
acest nivel. Stratul superficial al mucoasei uterine se eliminã Þesut canalelor
adipos galactofore
prin vagin împreunã cu ovulul nefecundat, proces însoþit de
hemoragie. Muºchi
proliferativã (între a 6-a ºi a 13-a zi), în care, sub influ- intercostal
enþa estrogenilor, mucoasa uterinã (endometrul) se îngroaºã,
dezvoltã glande ºi vase sangvine; Muºchi
ovulaþia (a 14-a zi); pectoral
secretorie (din a 15-a pânã într-a 28-a zi), în care, sub
influenþa progesteronului, endometrul îºi dubleazã grosimea
ºi produce o secreþie vâscoasã pentru a gãzdui embrionul.
Dacã fecundaþia nu a avut loc, corpul galben degenereazã,
nivelul hormonal scade ºi are loc menstruaþia.
Glandele mamare (fig. 5) sunt glande anexe, de tip Canale
tubuloacinos, fiind alcãtuite fiecare din câte 12-24 lobi care se galactofore
deschid la nivelul mamelonului prin canalele galactofore. Fig. 5 Glandele mamare
127
F SISTEMUL REPRODUCÃTOR MASCULIN (fig. 6)
Este alcãtuit din testicule, cãi excretoare, glande anexe ºi organ copulator (penis).
Testiculul (fig. 7) este învelit de albuginee, o membranã fibroasã din care pornesc spre interi-
or septuri conjunctive care împart testiculul în 200-300 lobuli. La partea superioarã, albugineea se
îngroaºã, formând mediastinul testiculului, strãbãtut de vase sangvine, canale excretoare ºi nervi.
Ureter Epididim Canal deferent
Vezicã urinarã Canal eferent
Cale Reþea testicularã în

excretoare interiorul mediastinului
testiculului
Corp spongios
Corp cavernos
Secþiune
Veziculã Lumenul tubului
seminalã seminifer
Testicul
Cale
excretoare Epididim Penis Tubi seminiferi
Anus Celule
Glandã interstiþiale
bulbouretralã Celulã
epitetialã
Testicul Uretrã Membranã
Scrot bazalã
Fig. 6 Sistemul reproducãtor masculin Fig. 7 Structura testiculului Spermatii
Membranã
Lobulul testicular conþine 1-4 tubi
Spermatocit
bazalã seminiferi contorþi, în interiorul cãrora se
primar
formeazã gameþii masculini (spermato-
zoizii). Între tubii seminiferi se aflã þesut
Meioza I
conjunctiv interstiþial în care se gãsesc vase
sangvine, nervi ºi celulele interstiþiale
Spermatocite Leydig, care secretã hormonii androgeni.
Spermatidã
Spermatocit II
secundare Tubul seminifer este alcãtuit din mai

Spermatocit I
Mitoza II multe straturi de celule seminale (producã-

toare de spermatozoizi), printre care se gã-
Spermatogonie
sesc celule de susþinere. Tubii unui lobul se

Spermatide
Acrozom unesc într-un tub drept (colector) care se
Cap
deschide într-o reþea de canale neregu-
late, apoi în 10-12 canale eferente, care se
Piesã îndreaptã spre epididim, unde se deschid
intermediarã
Spermatozoizi
în canalul epididimar. Acesta se continuã
cu canalul ejaculator, care se uneºte cu
Flagel canalul de excreþie al veziculelor semi-
b
nale, strãbate prostata ºi ajunge în uretrã.
a Spermatozoid Fig. 8 a, b Spermatogeneza Lichidul secretat de veziculele seminale
serveºte la hrãnirea spermatozoizilor. Funcþiile testiculului sunt:
1. Spermatogeneza* (fig. 8 a, b) producerea de gameþi masculini (spermatozoizi).
128
Pe membrana bazalã a tubilor seminiferi se gãsesc spermatogonii (celule germinative primare),
care au setul complet de cromozomi (sunt diploide). Spermatogoniile se divid prin mitozã, rezultând
spermatocite de ordin I, diploide. Dupã maturare, acestea se divid meiotic, rezultând spermatocite
de ordin II (haploide). Spermatocitele de ordin II se divid mitotic, rezultând spermatide (haploide)
care, prin maturare, se transformã în spermatozoizi.
Spermatozoidul este alcãtuit din cap, piesã intermediarã ºi flagel. La partea anterioarã prezintã
acrozomul, un corpuscul ce conþine o enzimã care faciliteazã pãtrunderea spermatozoidului în ovul în
timpul fecundaþiei. Piesa intermediarã conþine glicogen, care furnizeazã energie pentru miºcãrile sper-
matozoidului. Flagelul asigurã mobilitatea spermatozoidului.
2. Secreþia de hormoni androgeni constã, în principal, în secreþia de testosteron de cãtre
celulele interstiþiale Leydig.
Glandele anexe sunt:
a. veziculele seminale care secretã un lichid cu rol de transportor ºi mediu nutritiv pentru sper-
matozoizi;
b. prostata glandã tubuloacinoasã ce secretã un lichid lãptos ce intrã în compoziþia spermei.
Penisul este format din doi corpi cavernoºi ºi din corpul spongios, care acoperã complet uretra.
Glandele bulbo-uretrale se deschid în uretrã ºi secretã un lichid ce se adãugã celui spermatic.
B. CONCEPÞIA, SARCINA ªI NAªTEREA

F CONCEPÞIA
Prin funcþia de reproducere se asigurã continuitatea speciei umane. O nouã viaþã apare în
momentul contopirii spermatozoidului cu ovulul prin procesul fecundaþiei (concepþiei).
Concepþia începe cu actul sexual. În timpul acestuia, sperma, ce conþine milioane de spermato-
zoizi este depozitatã în vagin. Spermatozoizii, datoritã chimiotactismului pozitiv, strãbat uterul ºi ajung
în treimea lateralã a trompei uterine unde vor întâlni ovulul. Dintre milioanele de spermatozoizi care
ajung în jurul ovulului doar
1 spermatozoidul ajunge la
unul îl va penetra. Acesta coroana radiantã a ovulului;
este spermatozoidul fe- 2 acrozomul elibereazã
cundant (fig. 9). Odatã enzimele;
pãtruns în ovul, spermato- 3, 4 spermatozoidul pene-
treazã zona pellucida a ovu-
zoidul fecundant se con- lului;
topeºte cu acesta, fuzio- 5 membranele spermato-
nându-ºi nucleii (amfimixie zoidului ºi ovulului
fuzioneazã.
= fecundaþie propriu-zisã).
Prin fuzionarea celor doi
Nucleul (conþine Acrozomul Perforaþii în peretele
nuclei se reface numãrul cromozomi) (conþine enzime) acrozomului Membrana ovulului
de cromozomi (46) carac-
teristic speciei, deter-
minând astfel ºi sexul
viitorului copil.
Dupã fecundaþie,
ovulul fecundat se de-
plaseazã din trompã în
uter, unde va avea loc
nidaþia.
Fig. 8 Etapele fecundaþiei
129
F SARCINA ªI NAªTEREA
În urma fecundaþiei rezultã celula-ou sau zigotul care, în circa 3 zile, este
transportat în cavitatea uterinã. În timpul transportului ºi apoi timp de încã 3 zile oul
se segmenteazã. La circa 10 zile de la fecundaþie are loc fixarea (nidaþia) (fig. 10)
oului (devenit blastocist) în membrana uterinã (endometru). Dupã nidaþie, celula-
ou, devenitã embrion, se dezvoltã progresiv, stabilind relaþii funcþionale cu
organismul matern prin anexele embrionare: amnios, alantoidã, cordon ombili-
cal, placentã.
Din luna a 3-a de dezvoltare, embrionul devine fãt. Embrionul, ulterior
devenit fãt, trãieºte 9 luni în organismul matern. Aceastã perioadã se numeºte
sarcinã. În timpul celor 9 luni de dezvoltare intrauterinã au loc o serie de modi-
ficãri privind talia, greutatea ºi gradul de dezvoltare a organelor ºi sistemelor de Fig. 10 Nidaþia
organe (fig. 11 a, b, c, d). Durata unei sarcini normale este de 9 luni (280 de zile, începând cu prima
zi a ultimului ciclu menstrual). La sfârºitul celor 9 luni are loc naºterea, adicã expulzia fãtului din uter
(fig. 12).
ureche lichid amniotic membranã
externã amnioticã
ochi ureche
crestãturi cordon
între pleoapã omblical
degetele de degete
la mâini placentã
crestãturi între
viitoarele peretele
degetele de uterului
la picior în degete de la
dezvoltare picioare cervix
(a) Embrion uman (45 zile) (b) (49 zile) (c) 8 sãptãmâni (d) Fetus pregãtit pentru naºtere
Fig. 11 Modificãri ale embrionului ºi fãtului în cursul dezvoltãrii intrauterine
placenta
simfiza pubianã
vezicã urinarã
uretrã sac aminiotic rupt

vagin
cervix
rect
a. poziþia fetalã normalã b. dilataþia cervicalã ºi ruperea sacului amniotic

uter
cordon
ombilical
placenta
placenta
c. expulzia fãtului d. expulzia placentei

Fig. 12 Stadiile unei naºteri normale
130
C. SÃNÃTATEA REPRODUCERII
OMS defineºte sãnãtatea reproducerii ca fiind o stare de sãnãtate fizicã, mentalã ºi socialã com-
pletã care este legatã de tot ce þine de sistemul reproducãtor ºi de funcþiile sale. Sãnãtatea reprodu-
cerii presupune ca oamenii sã fie capabili sã aibã o viaþã sexualã normalã ºi lipsitã de riscuri, precum
ºi libertatea lor de a decide momentul reproducerii. Aceasta presupune dreptul cuplurilor de a fi infor-
mate ºi de a avea acces liber la metode de planning familial (controlul fertilitãþii cuplurilor) sigure, efi-
ciente ºi ieftine, precum ºi la alte metode legale de reglarea fertilitãþii. În acelaºi timp, implicã accesul
permanent la servicii medicale de calitate, care sã permitã femeii sã parcurgã în siguranþã perioadele
de sarcinã ºi naºtere, ºi sã aibã copii sãnãtoºi.
F CONTRACEPÞIA
Utilizarea corectã a metodelor contraceptive împiedicã atât apariþia unei sarcini nedorite, cât ºi
contactarea unei infecþii cu transmitere sexualã.
Existã multiple metode contraceptive: hormonale, de barierã, de urgenþã, naturale ºi sterilizare
chirurgicalã voluntarã.
Contracepþie hormonalã oralã Contraceptive hormonale injectabile
1. Pilula combinatã produse injectabile ce conþin hormoni;
conþine o combinaþie în proporþii variabile îngroaºã mucusul cervical ºi împiedicã ovulaþia.
între un estrogen ºi un progesteron;
are o eficienþã de 98-99%;
împiedicã ovulaþia (eliberarea ovulelor din ovare;
modificã înveliºul intern al uterului endometru),
în sensul dificultãþii de implantare a zigotului;
îngroaºã mucusul cervical prevenind pene-
trarea spermei;
reduce transportul spermei în cãile genitale
superioare.
2. Pilula monohormonalã
conþine numai progesteron;
Implante subdermale Norplant
are o eficienþã de 96-98%;
contraceptive ce conþin progesteron, cu
îngroaºã mucusul cervical, îngreunând tre-
aspect de beþiºoare foarte subþiri ce se introduc
cerea spermatozoizilor;
sub piele, pe faþa internã a jumãtãþii superioare a
poate împiedica ºi ovulaþia.
braþului;
au valabilitate mare de acþiune (5 ani);
pot fi extrase oricând;
restabilesc fertilitatea imediat dupã
extragere.
Contraceptive de barierã
1. Prezervativul
învelitoare din cauciuc, foarte subþire, sub
forma unui tub închis la capãt, care se aplicã pe
penisul în erecþie;
eficienþã 85-98%;
131
împiedicã pãtrunderea spermei în tractul
genital feminin.
Contracepþia de urgenþã
se utilizeazã numai în situaþii când v-aþi
expus unui contact sexual neprotejat;
se administreazã în primele 72 de ore dupã
2. Diafragma contactul sexual neprotejat;
membranã de cauciuc ce se introduce prin constã în contraceptive hormonale care se
vagin ºi acoperã colul uterin; iau în douã doze;
eficienþã 85%; opreºte ovulaþia, împiedicã fertilizarea ovu-
împiedicã pãtrunderea spermei în uter. lului sau fixarea oului în mucoasa uterinã;
eficienþã 75%.
Contracepþia naturalã
constã în metode de identificare a perioadei
fertile a femeii, pentru evitarea contactului sexual
în acea perioadã.
Identificarea perioadei fertile se face: pe baza
calendarului ciclului menstrual, prin înregistrarea
modificãrilor mucusului cervical, prin mãsurarea
temperaturii bazale sau prin asocierea metodelor
de mai sus.
3. Spermicidele
substanþe chimice sub formã de tablete,
spume, creme, geluri, supozitoare, ovule, filme,
care se introduc în vagin;
eficienþã 75-80%;
distrug spermatozoizii sau le afecteazã
miºcãrile în aºa fel încât împiedicã întâlnirea lor
cu ovulul.
Sterilizarea chirurgicalã voluntarã

metodã chirurgicalã de întrerupere a fertili-
tãþii la cererea femeii sau a bãrbatului;
la femei se realizeazã blocarea (legarea)
trompelor uterine;
la bãrbat se realizeazã blocarea canalelor
deferente (vasectomie).
4. Steriletul
mic dispozitiv prevãzut cu douã fire flexibile
ce se introduce în uter;
eficienþã 97-99%;
inhibã fertilizarea ºi implantarea oului.
132
Aºa cum am discutat la început, prin contacte sexuale neprotejate se pot contacta boli cu trans-
mitere sexualã.
Termenul de boli venerice era foarte utilizat în trecut. Astãzi se preferã un termen mai adecvat:
infecþii cu transmitere sexualã (ITS). Gravitatea evoluþiei acestora depinde de cât de repede se
depisteazã ºi cât de devreme începe tratamentul. Unele pot avea urmãri grave ºi permanente asupra
sãnãtãþii dacã sunt lãsate netratate. Cele mai frecvente infecþii cu transmitere sexualã sunt: sifilisul,
gonoreea, candidoza, SIDA.

Pentru menþinerea unei bune sãnãtãþi a sistemului reproducãtor trebuie respectate regulile ele-
mentare de igienã ºi evitaþi factorii de risc mecanici, fizici, chimici ºi biologici.
În patologia femininã, primul loc este ocupat de inflamaþia organelor genitale ale cãrei cauze
sunt: igienã necorespunzãtoare, diverºi agenþi patogeni, constipaþia, excese sexuale, tulburãri hor-
monale, avorturi etc. În funcþie de localizare, inflamaþiile sunt: vaginite, metrite, anexite.
ã Vaginitele sunt inflamaþiile vaginale produse de diverºi agenþi patogeni (stafilococ, strepto-
coc, gonococ, ciuperci etc.). Se manifestã prin usturimi, dureri care se intensificã la urinat ºi în timpul
contactului sexual, mâncãrimi intense.
ã Metritele sunt inflamaþii ale uterului produse de diverºi agenþi patogeni. În perioada acutã se
manifestã prin febrã, secreþii purulente, sensibilitatea uterului ºi dureri care iradiazã în ºezut. În caz de
inflamaþie puternicã sunt însoþite de pierderi de sânge care nu au nici o legãturã cu ciclul menstrual.
ã Anexitele sunt inflamaþii ale trompelor uterine (salpingite) ºi ale ovarelor (ovarite), care de
obicei apar împreunã. În perioada acutã simptomele sunt: febrã, dureri sub formã de înþepãturi în
coapse ºi ºolduri, iritaþie peritonealã ºi uneori hemoragii, scurgeri albe, abundente ºi continue, greþuri,
vãrsãturi, balonãri, constipaþii, dereglãri ale ciclului menstrual. Aceste simptome se accentueazã în
timpul ciclului menstrual. Anexitele sunt boli cu evoluþie cronicã ce alterneazã cu perioade acute ºi care
duc la sterilitate dacã nu sunt tratate corespunzãtor.
ã În patologia masculinã un loc aparte îl ocupã ade-
nomul de prostatã, neoformaþie benignã produsã la nivelul
þesutului glandelor genitale anexe situate în jurul uretrei ºi a
gâtului vezical. Drept urmare, apare o jenã în timpul golirii
vezicii urinare. Musculatura vezicii urinare cedeazã treptat ºi
are loc o evacuare incompletã cu apariþia reziduului vezical
(persistenþa de urinã în vezicã dupã micþiune). Muºchiul ure-
tral va împinge cu greutate urina cãtre vezicã ºi, drept
urmare, presiunea din cãile urinare superioare creºte,
favorizând infecþiile supraadãugate.
Cauzele apariþiei nu sunt bine cunoscute. Se pare cã
vina principalã o poartã tulburãrile hormonale ce apar în jurul
vârstei de 50-60 de ani.
În etapa iniþialã simptomele sunt: dificultate de Þesut al prostatei afectat de adenom
micþionare, scãderea forþei jetului urinar ºi reducerea calibru-
lui acestuia, prelungirea perioadei de evacuare ºi senzaþia de evacuare incompletã.
În etape mai avansate apar: urinãri mai dese, senzaþie de greutate în bazin, incontinenþa urinarã
(pierdere involuntarã de urinã). În aceste etape se poate instala: disfuncþia renalã, suprainfecþii cu dez-
voltarea unei pielonefrite, insuficienþã renalã, calculi urinari, infecþii sau sângerãri genitale. Complicaþia
cel mai des întâlnitã este retenþia acutã de urinã.
133
I. Pentru itemii de mai jos gãsiþi o singurã vari- III.* 1. Prezentaþi schematic ºi explicaþi ovo-
antã corectã. geneza ºi spermatogeneza.
1. Gameþii feminini sunt produºi de foliculii:
2. La pubertate, concomitent cu iniþierea ovo-
a. primordiali; c. cavitari;
genezei se manifestã ºi funcþia endocrinã a
b. plini; d. alþii.
ovarului.
2. Nu intrã în structura testiculului: a. Precizaþi localizarea ovarului.
a. celulele interstiþiale Leydig; b. Enumeraþi ºi descrieþi efectele hormonilor
b. fibre nervoase; ovarieni.
c. canale aferente; c. Explicaþi de ce lezarea sistemului port-
d. reþea testicularã. hipofizar poate altera funcþiile sistemului repro-
3. Secreþia de FSH: ducãtor.
a. provoacã ovulaþia; 3. Pe baza diagramei de mai jos descoperiþi
b. este inhibatã la întuneric; perioadele nefertile ºi fertile ale ciclului ovarian
c. stimuleazã secreþia de testosteron la bãr- normal de 28 de zile.
bat; Perioada posibilã Perioada posibilã
d. stimuleazã activitatea corpului galben la de viaþã a de viaþã a ovulului
femeie. spermatozoizilor emis în a 16-a zi
II.* Asociaþi corect noþiunile din cele douã
coloane:
A. Perioada posibilã
1. ovogonie a. se formeazã prin de ovulaþie
mitozele ovogoniei
2. ovocit de ordinul I b. gamet feminin
3. ovocit de ordinul II c. prin mitozã dã
naºtere unei celule
diploide
4. ovul d. se formeazã prin
mitozã
B.
1. vezicule seminale
2. prostatã
3. testicule Începutul ciclului menstrual
a. localizate deasupra prostatei IV. Elaboraþi un eseu cu tema Contracepþia
b. secretã un lichid ce formeazã sperma structurat dupã urmãtorul plan:
(împreunã cu spermatozoizii) a. definiþia contracepþiei;
c. organ glandular impar, cu funcþie exocrinã b. metode de contracepþie;
d. coboarã în scrot înainte de naºtere. c. importanþa metodelor contraceptive.
134
II.4. ORGANISMUL UN TOT UNITAR
F HOMEOSTAZIA MEDIULUI INTERN HIPOTALAMUS
FEEDBACK LUNG (reglare indirectã)

Aºa cum aþi învãþat, sistemele biologice, deci
ºi organismul uman, realizeazã schimburi perma- Neurohormoni
nente de substanþe, energie ºi informaþii atât între
subsistemele componente, cât ºi cu mediul de viaþã.
Rolul esenþial în aceste schimburi revine mediului ADENOHIPOFIZÃ
FEEDBACK SCURT
intern, care asigurã o funcþionare constantã a
reglarea indirectã
organismului, în condiþiile în care existã o variaþie Hormoni tropi
destul de mare a factorilor din mediul extern.
Constanþa mediului intern este condiþia inde-
pendenþei organismului faþã de influenþa mediului de
viaþã, ºi este cunoscutã sub numele de home- GLANDÃ
ostazia mediului intern (starea de variaþie în limite ENDOCRINÃ
foarte înguste a valorilor unui parametru intern stimulator
(reglare directã)
presiune, temperaturã, pH, volum de apã, presiune Hormon
FEEDBACK
inhibitor
osmoticã atunci când valorile aceluiaºi parametru
variazã în limite destul de largi în mediul extern).
Principalele constante fiziologice* EFECTOR
Homeostazia mediului intern se realizeazã
prin mecanisme de autoreglare complexe neuro-
endocrine, de tip feedback pozitiv ºi negativ, în care Efect (rãspuns)
rolul esenþial revine hipotalamusului (fig. 1). Un de- stimulator/inhibitor
zechilibru datorat creºterii sau descreºterii unei va- Fig. 1 Mecanisme de reglare a secreþiei endocrine
lori în afara intervalului de variaþie normalã face sã
intre în funcþiune mecanismele de corectare a abaterii
(de ex.: mecanismul de reglare a glicemiei) (fig. 2). Pancreas
Temperatura corpului este menþinutã con-
stantã printr-un mecansim de termoreglare ce asi- scãderea nivelului
gurã echilibrul dinamic între producerea de cãldurã glucozei în sânge
(termogenezã) ºi pierderea de cãldurã (termolizã). creºterea nivelului
glucozei în sânge
Termogeneza este rezultatul reacþiilor
metabolice producãtoare de energie, iar sursa cea Insulinã Ficat Glucagon
mai importantã de cãldurã este activitatea muscu- scade creºte
laturii striate. nivelul nivelul
Termoliza este rezultatul unor procese fi- glucozei glucozã glicogen glucozei
în sânge în sânge
zice de tipul radiaþiei (pierdere de cãldurã sub
formã de radiaþii infraroºii), conducþiei (transferul de
cãldurã între douã solide aflate în contact direct),
convecþiei (miºcarea moleculelor de aer încãlzit acizi graºi
prin contactul cu pielea spre zone mai reci ale aeru- lipide
glicerol
lui din jur), evaporãrii (apei). Intensitatea termolizei
este reglatã prin mecanisme fiziologice.
Menþinerea constantã a temperaturii corpului Þesut adipos
implicã, deci, modificãri metabolice, circulatorii, res-
piratorii, musculare, hidroelectrolitice ºi hormonale, aminoacizi proteine
controlate de hipotalamus.
Pentru a participa eficient la menþinerea home-
ostaziei, secreþia glandelor endocrine este reglatã în Þesut muscular
permanenþã direct (independent de controlul Fig. 2 Reglarea glicemiei
hipofizei, hipotalamusului sau a sistemului vegetativ) sau indirect (umoral sau nervos). Controlul indirect
se face în funcþie de concentraþia sangvinã a hormonului respectiv.
135
F ROLUL INTEGRATOR AL SISTEMELOR NERVOS ªI ENDOCRIN*
Sistemul nervos împreunã cu cel endocrin sunt cele douã sisteme de control, reglare ºi coor-
donare ale organismului uman. Ele interacþioneazã în permanenþã atât între ele, cât ºi cu celelalte sis-
teme din corpul nostru (fig. 3). Drept urmare, suntem capabili sã ne integrãm ºi sã ne adaptãm la mediu.
SISTEMUL MUSCULAR
SISTEMUL OSOS SISTEMUL REPRODUCÃTOR
asigurã inervaþia muºchilor,
coordonându-le activitatea
gonadele produc hormoni
ANALIZATORII asigurã inervaþia menþine temperatura sexuali care influenþeazã
oaselor ºi articulaþiilor, optimã, necesarã bunei dezvoltarea creierului
coordonându-le activitatea funcþionãri a neuronilor ºi comportamentul sexual
neuronii ºi fibrele ner- rol mecanic ºi de SISTEMUL
protecþie coordoneazã ºi
voase intrã în structura lor stocheazã ºi furni- regleazã activitatea RESPIRATOR
furnizeazã informaþiile zeazã Ca necesar organelor reproducã-
pe baza cãrora se bunei funcþio- toare ºi comporta-
nãri a neuronilor mentul sexual
formeazã senzaþiile coor-
coordoneazã ºi furnizeazã oxigen ºi doneazã ºi
regleazã activitatea eliminã dioxid de carbon, regleazã
SISTEMUL asigurând buna funcþio- activitatea
SISTEMUL glandelor endocrine
NERVOS nare a organelor nervoase organelor
ENDOCRIN hormonii respiratorii
regleazã neuro-
secreþiile prin regleazã volumul, transportã gazele,
feedback negativ
pH-ul ºi concen- nutrimentele ºi flu- asigurã imunitatea
furnizeazã nutrimentele traþia electroliþilor idele de la ºi înspre organelor nervoase
necesare creºterii, dezvoltãrii, din sângele de la organele nervoase
bunei funcþionãri ºi reparãrii acest nivel coordoneazã ºi
organelor nervoase tot prin sânge, coordoneazã ºi regleazã
eliminã reziduurile regleazã activitatea activitatea
coordoneazã ºi regleazã acti- metabolice cardiovascularã organelor limfoide
vitatea motorie ºi secretorie a
organelor digestive, precum ºi coordoneazã ºi
comportamentul alimentar regleazã activitatea
organelor excretoare
SISTEMUL SISTEMUL
CIRCULATOR CIRCULATOR
SANGVIN LIMFATIC
SISTEMUL DIGESTIV
SISTEMUL URINAR
SISTEMUL NERVOS SISTEMUL OSOS SISTEMUL MUSCULAR SISTEMUL REPRODUCÃTOR
hipotalamusul con- rol meca-
muºchii striaþi au rol de protecþie asigurã reglarea umoralã a
troleazã ºi regleazã nic ºi de
miocardul ºi muºchii netezi asi- activitãþii gonadelor
activitatea hipofizei protecþie
gurã fluxul sangvin necesar influenþeazã dezvoltarea ca-
SNV coordoneazã ºi depozit ºi racterelor sexuale primare
regleazã activitatea furnizor hormonii anabolizanþi
glandelor endocrine de calciu stimuleazã creºterea hormonii sexuali
ºi dezvoltarea influenþeazã acti-
hormonii, prin vitatea glandelor
mecanisme de feed- hormonii anabo- hormonii catabolizanþi
lizanþi îi stimuleazã inhibã activitatea pro- endocrine
back negativ, regleazã
neurosecreþiile dezvoltarea teinelor musculare îi coor-
îi asigurã doneazã ºi
asigurã furnizeazã
SISTEMUL SISTEMUL protecþia regleazã SISTEMUL
reglarea oxigen ºi activitatea
RESPIRATOR umoralã a eliminã ENDOCRIN împotriva CIRCULATOR
infecþiilor stimuleazã
activitãþii dioxid de imunitatea LIMFATIC
organelor carbon
respiratorii transportã oxigen ºi nutrimente la
asigurã eliminarea sub- glandele endocrine ºi preia
stanþelor nefolositoare substanþele nefolositoare
asigurã reglarea umoralã a transportã hormonii la
activitãþii glandelor digestive furnizeazã
asigurã reglarea celulele ºi organele þintã
nutrimentele
umoralã a activi-
necesare
tãþii rinichilor asigurã reglarea umoralã a
SISTEMUL DIGESTIV metabolismului
activitãþii cardiovasculare
hormonal
SISTEMUL URINAR SISTEMUL CIRCULATOR SANGVIN

Fig. 3 Interrelaþii la nivelul sistemelor nervos ºi endocrin în coordonarea organismului
136
Factorii care tind sã creeze dezechilibre prin creºterea sau descreºterea valorilor unui parametru
al mediului intern se numesc stresori, iar starea indusã de aceºtia reprezintã stresul. Stresorii sunt de
naturã fizicã (temperaturã, zgomot), chimicã (hranã, hormoni), patologicã (virusuri, bacterii), fiziolo-
gicã (disfuncþii, tumori), psihologicã. În schema de mai jos sunt prezentate efectele stresului asupra
organsimului ºi mecanisme de contracarare (fig. 4).
În concluzie, toate sistemele fiziologice ºi comportamentale ale organismului uman inter-
acþioneazã ºi coopereazã în menþinerea homeostaziei (fig. 511).
STRES
Hormon eliberator
de corticotropinã
SNV simpatic HIPOTALAMUS HIPOFIZA
ACTH
MEDULOSUPRARENALA CORTICOSUPRARENALA
ADRENALINA ªI NORADRENALINA CORTIZOL
stimuleazã stimuleazã
mobilizeazã transportul inhibã reacþiile
VASE DE transformarea aminoacizilor
INIMA CREIER glicogenului grãsimile alergice; efect
SÂNGE în celulele antiinflamator
în glucozã hepatice
constricþia dilatarea furnizare transformarea

vaselor
creºterea
creºte alertã vaselor din de nutrienþi altor
pielii
nivelului
frecvenþa muºchi ºi pentru nutrienþi
corticalã ºi ale
zahãrului
cardiacã creier respiraþia în glucozã
rinichilor
în sânge
celularã
creºterea
fugã sau luptã
nivelului
zahãrului
în sânge
Fig. 4 Efectele stresului asupra organismului ºi mecanisme de contracarare
137
SISTEMUL MUSCULAR
SISTEMUL SISTEMUL
NERVOS
NERVOS OSOS muºchii striaþi au rol de protecþie SISTEMUL
furnizeazã informaþii despre gradul de întindere REPRODUCÃTOR
REPRODUCÃTOR
rol a muºchilor ºi ºi despre tensiunea fibrelor tendi-
mecanic ºi noase în timpul contracþiei muculare
participã la formarea furnizeazã
de protecþie informaþii
unor analizatori, cãrora le coor- furnizeazã informaþii de la
doneazã ºi regleazã activitatea despre miocardul ºi muºchii nivelul gonadelor
miºcãrile netezi asigurã fluxul sangvin
rãspund la stimuli externi ºi interni, articulare ºi hormonii sexuali
necesar bunei funcþionãri a
pe care îi transformã în potenþiale de acþiune, tensiunea la influenþeazã percepþia
analizatorilor
activând neuronii senzitivi nivelul ten-
doanelor SISTEMUL
asigurã
prin inter-
schimburile gazoase RESPIRAT
RESPIRATOR
respiratorii prin inter-
mediul interoceptorilor,
mediul sângelui
stimuleazã secreþia glan- ANALIZATORII coordoneazã ºi
SISTEMUL delor endocrine
regleazã activitatea
ENDOCRIN hormonii le asigurã pro- organelor respiratorii
regleazã metabolis- tecþia împotriva
regleazã volumul, pH-ul infecþiilor
mul analizatorilor ºi concentraþia electroliþilor din
prin infor-
sângele de la acest nivel
aduce oxigen ºi maþiile furnizate,
furnizeazã nutrimentele tot prin sânge, eliminã sub-
nutrimente ºi preia sub- regleazã activitatea
stanþele nefolositoare
necesare bunei funcþionãri stanþele de excreþie organelor limfoide
furnizeazã sistemului
furnizeazã informaþiile necesare
sistemului nervos ºi endocrin pentru endocrin ºi nervos informaþiile furnizeazã sistemului nervos
coordonarea ºi reglarea activitãþii necesare pentru coordonarea ºi informaþiile necesare pentru coor-
organelor digestive reglarea activitãþii rinichilor donarea ºi reglarea activitãþii
SISTEMUL DIGESTIV SISTEMUL URINAR SISTEMUL CIRCULAT

CIRCULATOR SANGVIN
Fig. 5 Interrelaþii între analizatori ºi celelelte sisteme ale organismului
SISTEMUL NERVOS
NERVOS ANALIZAT
ANALIZAT ORII SISTEMUL URINAR SISTEMUL
REPRODUCÃTOR
REPRODUCÃTOR
eliminã sub-
îi coordoneazã ºi stanþele nefolositoare
regleazã activitatea pielea acoperã ºi activeazã vitamina D
protejeazã musculatura, rol mecanic ºi de protecþie
regleazã concentraþia Ca
intervine în termoreglare ºi musculatura uterinã, prin contracþie,
ºi a fosfaþilor
în sinteza vitaminei D expulzeazã fãtul
rol mecanic ºi de protecþie
interoceptorii îi furnizeazã informaþi- rol mecanic ºi
hormonii sexuali
ile necesare pentru coordonarea pro- rol mecanic de protecþie
intervin în creºterea, dez-
priei activitãþi ºi de protecþie intrã în structura
voltarea ºi buna funcþionare a
sursã de calciu pentru buna intrã în structura unor organelor excretoare
þesutului osos ºi muscular
funcþionare a neuronilor analizatori
intrã în limfocitele îi
RESPIRATOR
rol asigurã pro- SISTEMUL

SISTEMUL
structura organelor SISTEMUL

furnizeazã mecanic tecþia împotriva
RESPIRAT
respiratorii CIRCULAT
CIRCULAT OR
rol mecanic ºi de oxigen ºi eli- LOCOMOTOR
LOCOMOTOR ºi de pro- infecþiilor
minã dioxid de
tecþie menþine con- LIMFA
LIMFATIC
protecþie mãduva stant volumul
asigurã ventilaþia carbon prin osoasã pro- lichidului inter-
intermediul duce ºi stiþial
plãmânilor ºi zgo- depoziteazã
motele inimii sângelui
limfocite
rol mecanic ºi de protecþie transportã oxigen ºi nutrimente organelor locomotorii ºi preia

substanþele nefolositoare
furnizeazã nutrimentele ºi mineralele transportã hormonii necesari creºterii, dezvoltãrii ºi bunei funcþionãri
necesare creºterii, dezvoltãrii, reparãrii ºi bunei rol mecanic intervine în termoreglare
funcþionãri ºi de protecþie înlãturã acidul lactic
mãduva roºie a oaselor are rol hematopoietic

SISTEMUL DIGESTIV hormonii îi controleazã ºi sursã de Ca pentru contracþia musculaturii netede
regleazã creºterea ºi dezvoltarea intrã în structura miocardului ºi a vaselor sangvine
asigurã reglarea umoralã a activitãþii
organelor locomotorii
SISTEMUL rol esenþial în contracþia muscularã SISTEMUL CIRCULAT
CIRCULAT OR
ENDOCRIN SANGVIN
Fig. 6 Interrelaþii între sistemul locomotor ºi celelalte sisteme ale organismului

138
ANALIZAT
ANALIZAT ORII SISTEMUL URINAR SISTEMUL
SISTEMUL NERVOS
NERVOS
REPRODUCÃTOR
REPRODUCÃTOR
furnizeazã activeazã vitamina D,

furnizeazã nutrimentele nece-
nutrimentele necesare necesarã absorbþiei Ca
sare creºterii, dezvoltãrii ºi bunei furnizeazã nutrimentele
creºterii, dezvoltãrii ºi
funcþionãri a organelor nervoase necesare bunei funcþionãri
bunei funcþionãri eliminã
furnizeazã nutrimentele necesare
produºii catabolici
asigurã reglarea nevoasã a pielea contribuie la creºterii ºi dezvoltãrii embrionului ºi
furnizeazã nutrimentele
activitãþii organelor digestive sinteza vitaminei D, care par- fãtului
necesare bunei
regleazã ºi coordoneazã procesele de ticipã indirect la absorbþia Ca funcþionãri
digestie ºi absorbþie pielea depoziteatã în hipo- prin hormonii steroizi, influ-
derm trigliceride enþeazã metabolismul
RESPIRATOR
furnizeazã
SISTEMUL
furnizeazã SISTEMUL
nutrimentele SISTEMUL
RESPIRAT
furnizeazã îi asigurã nutrimentele

necesare CIRCULAT
CIRCULAT OR
creºterii, dez-
oxigen ºi eli- DIGESTIV protecþia necesare
minã dioxid de împotriva bunei LIMFA
LIMFATIC
voltãrii ºi bunei
carbon prin infecþiilor funcþionãri
funcþionãri
intermediul sân-
gelui
contribuie la transportã nutrimentele ºi gazele necesare
reglarea
rol mecanic ºi de protecþie bunei funcþionãri a organelor digestive
umoralã a
intrã în structura organelor digestive activitãþii
depozit de Ca ºi P organelor furnizeazã nutrimentele care, prin intermediul sângelui,
asigurã activitatea motorie a organelor digestive digestive ajung în þesuturi ºi celule
furnizeazã nutrimentele ºi mineralele nece-

furnizeazã nutrimentele necesare creºterii,
sare creºterii, dezvoltãrii, reparãrii ºi bunei
dezvoltãrii ºi bunei funcþionãri
funcþionãri
ficatul produce ºi metabolizeazã hormoni SISTEMUL CIRCULAT
CIRCULAT OR
SANGVIN
SISTEMUL LOCOMOTOR
LOCOMOTOR SISTEMUL ENDOCRIN
Fig. 7 Interrelaþii între sistemul digestiv ºi celelalte sisteme ale organismului
SISTEMUL URINAR
SISTEMUL NERVOS
NERVOS
ANALIZAT
ANALIZAT ORII SISTEMUL
menþine constante
REPRODUCÃTOR
REPRODUCÃTOR
prin intermediul sângelui volumul, pH ºi concentraþia
transportã gazele respiratorii ºi electroliþilor la nivel sangvin
nutrimentele necesare creºterii, dez- prin intermediul sân-
intervine în reglarea presiunii
voltãrii ºi bunei funcþionãri gelui furnizeazã nutrimentele ºi
arteriale
îi asigurã imunitatea realizeazã schimbul de gaze prin sânge, transportã nutri-
necesare bunei funcþionãri mentele ºi gazele respiratorii nece-
transportã
coordoneazã ºi regleazã prin sare bunei funcþionãri
nutrimentele ºi gazele
feedback activitatea organelor din sis- pielea îl protejeazã
respiratorii necesare
temele circulatorii sangvin ºi limfatic împotriva infecþiilor ºi inter- hormonii sexuali intervin în
bunei funcþionãri
vine în termoreglare reglarea activitãþii cardiovasculare
prin
RESPIRATOR
sânge, trans-
SISTEMUL
intrã în
MUSCULAR
portã O2 la prin sânge,

SISTEMUL
SISTEMUL
RESPIRAT
furnizeazã structura miocar-

celule ºi þesuturi transportã nutri-
gazele respi- CIRCULAT
CIRCULAT OR dului ºi pereþilor
mentele ºi gazele
ºi CO2 la
ratorii vaselor de sânge ºi
respiratorii nece-
plãmâni limfatice
sare bunei
intervine în ter-
funcþionãri
prin sânge, transportã nutri- contribuie la reglarea moreglare
mentele ºi gazele respiratorii nece- umoralã a activitãþii organelor
sare bunei funcþionãri digestive mãduva roºie a oaselor are
rol hematopoietic
prin sânge, transportã nutri- transportã nutrimentele ºi prin mãduva galbenã a oaselor este sursã
mentele ºi gazele respiratorii nece- gazele necesare bunei funcþionãri sânge, transportã ºi depozit pentru limfocite ºi alte
sare bunei funcþionãri transportã hormonii spre celulele ºi nutrimentele ºi celule implicate în imunitate
organele þintã gazele respiratorii rol mecanic ºi de protecþie
necesare bunei
funcþionãri
SISTEMUL DIGESTIV SISTEMUL OSOS
SISTEMUL ENDOCRIN
Fig. 8 Interrelaþii între sistemul circulator ºi celelalte sisteme ale organismului
139
SISTEMUL NERVOS
NERVOS SISTEMUL SISTEMUL SISTEMUL
ENDOCRIN URINAR REPRODUCÃTOR
REPRODUCÃTOR
ANALIZAT
ANALIZAT ORII
intervine în schimbul
de gaze din organele nervoase
furnizeazã furnizeazã
regleazã debitul sangvin de la furnizeazã
gazele respiratorii gazele respiratorii
nivelul organelor nervoase gazele respiratorii
furnizeazã O2
ºi preia CO2 participã, regleazã respiraþia în
coordoneazã ºi asigurã
alãturi de plãmâni, timpul actului sexual
regleazã activitatea reglarea umoralã a
pielea la reglarea pH-ului furnizeazã gazele respiratorii
organelor respiratorii respiraþiei
are rol de pro- sangvin organelor reproducãtoare, embri-
tecþie onului ºi fãtului
ENDOCRIN
SISTEMUL
asigurã furnizeazã
MUSCULAR
reglarea
SISTEMUL
furnizeazã SISTEMUL contracþia mus-
O2 pentru res-
umoralã a res-
piraþiei
gazele respi- RESPIRAT
RESPIRAT OR cularã intervine în piraþia celularã
ratorii ventilaþia pul- ºi preia CO2
monarã
furnizeazã nutrimentele sângele transportã oferã

necesare creºterii, dezvoltãrii ºi O2 la celule ºi þesuturi, de imunitate protejeazã organele respiratorii
bunei funcþionãri unde preia CO2 pe care îl mãduva roºie a oaselor produce hematiile,
furnizeazã
care transportã gazele respiratorii
furnizeazã O2 necesar respi- duce la plãmâni gazele respiratorii
raþiei celulare ºi preia CO2 furnizeazã O2 pentru respi-

furnizeazã gazele respiratorii
raþia celularã ºi preia CO2
SISTEMUL
SISTEMUL DIGESTIV SISTEMUL CIRCULAT
CIRCULAT OR CIRCULAT
CIRCULAT OR
SANGVIN LIMFA
LIMFATIC SISTEMUL OSOS
Fig. 9 Interrelaþii între sistemul respirator ºi celelalte sisteme ale organismului

SISTEMUL
SISTEMUL NERVOS
NERVOS SISTEMUL ENDOCRIN
ANALIZAT
ANALIZATORII REPRODUCÃTOR
REPRODUCÃTOR
regleazã concentraþia elec- regleazã concen-

troliþilor, pH-ul ºi volumul sângelui ºi traþia electroliþilor, pH-ul ºi regleazã volumul, presiunea ºi
regleazã concen-
al lichidului cefalorahidian volumul sângelui pH-ul sângelui la acest nivel
traþia electroliþilor, pH-ul ºi
eliminã produºii catabolismului neu- volumul sângelui eliminã substanþele
ronal nefolositoare la bãrbat prezintã continuitate
eliminã substanþele
(uretra penianã)
nefolositoare
regleazã ºi coordoneazã regleazã pe cale preia ºi eliminã produºii de catabolism
activitatea organelor excretoare ºi pielea împiedicã umoralã activitatea
micþiunea pierderile de lichide organelor excretoare
CIRCULAT
CIRCULAT OR
SISTEMUL
LIMFA
RESPIRAT OR
LIMFATIC
regleazã
preia
SISTEMUL
volumul, pre-
SISTEMUL
RESPIRAT
produºii de furnizeazã îi asigurã siunea ºi pH-ul

catabolism gazele respi- URINAR imunitatea lichidelor inter-
ratorii stiþiale
rol de protecþie furnizeazã nutri- transportã nutrimentele, gazele respi-

mentele necesare creºterii,
depozit de Ca ºi P ratorii ºi produºii de catabolism
dezvoltãrii ºi bunei
rol mecanic ºi de funcþionãri
regleazã concentraþia elec- regleazã volumul, presiunea, pH-ul ºi
troliþilor, pH-ul ºi volumul sângelui protecþie concentraþia electroliþilor din sânge
regleazã
eliminã produºii catabolismului regleazã concentraþia elec- volumul, presiunea
troliþilor, pH-ul ºi volumul sângelui ºi pH-ul sângelui la
acest nivel
conlucreazã în procesul micþiunii SISTEMUL CIRCULAT
CIRCULATOR
SANGVIN
SISTEMUL OSOS
SISTEMUL MUSCULAR SISTEMUL DIGESTIV
Fig. 10 Interrelaþii între sistemul urinar ºi celelalte sisteme ale organismului

140
SISTEMUL
SISTEMUL NERVOS
NERVOS SISTEMUL ENDOCRIN
ANALIZAT
ANALIZATORII URINAR
hormonii sexuali
hormonii sexuali
hormonii sexuali influenþeazã activitatea glan- la bãrbat, penisul
influenþeazã dezvoltarea
influenþeazã cantitatea ºi dis- delor endocrine conþine uretra, prin care urina
organelor nervoase ºi com-
portamentul sexual tribuþia pãrului ºi a grãsimii la este expulzatã la exterior
ambele sexe hormonii hipofizari ºi
gonadali regleazã întreaga activi-
regleazã ºi coordoneazã regleazã volumul, pH-ul ºi
pielea are rol tate de reproducere
activitatea ºi comportamentul sex- concentraþia electroliticã a sângelui
de protecþie influenþeazã dezvoltarea carac-
ual ºi de îngrijire a copiilor la acest nivel
terelor sexuale primare
CIRCULAT
CIRCULAT OR
regleazã
SISTEMUL OSOS
SISTEMUL
LIMFA
LIMFATIC
hormonii volumul, pre-
sexuali influ- SISTEMUL
îi asigurã siunea ºi pH-ul
enþeazã rol mecanic REPRODUCÃTOR
REPRODUCÃTOR imunitatea lichidelor inter-
creºterea ºi ºi de protecþie
stiþiale
dezvoltarea
scheletului
furnizeazã nutrimentele nece-
transportã nutrimentele, gazele respi-
sare creºterii, dezvoltãrii ºi bunei
rol de protecþie ratorii ºi produºii de catabolism
funcþionãri a organelor reproducãtoare,
influenþeazã motilitatea gameþilor
a embrionului ºi fãtului estrogenii influenþeazã concentraþia
hormonii sexuali influenþeazã volu- colesterolului în sânge
prin hormonii steroizi, influ-
mul ºi activitatea musculaturii
enþeazã metabolismul
SISTEMUL CIRCULAT
CIRCULATOR
SANGVIN
SISTEMUL MUSCULAR SISTEMUL DIGESTIV
Fig. 11 Interrelaþii între sistemul reproducãtor ºi celelalte sisteme ale organismului
Analizând figurile 311 veþi înþelege cã organismul uman (ca tot unitar) este un sistem biologic,
adicã un sistem deschis care, datoritã organizãrii sale complexe, îndeplineºte funcþii esenþiale pentru
integrare, adaptare ºi supravieþuire: metabolismul, autoconservarea, autoreglarea ºi autoreprodu-
cerea. De asemenea, realizeazã ºi funcþiile oricãrui sistem biologic: integralitatea, echilibrul dinamic ºi
autoreglarea, a cãror strânsã interdependenþã asigurã dinamica acestora: echilibrul dinamic asigurã
integralitatea sistemului ºi se menþine prin autoreglare.
141

XI Sigma Arinis

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

XI Sigma Arinis

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

Redactor: Renata Roºu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

ISBN (10) 973-649-257-5; ISBN (13) 978-973-649-257-0

© 2006  Editura SIGMA

ISBN (10) 973-649-257-5

Cuvânt înainte ..................................................................... 3

II. FUNCÞIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

II.2. FUNCÞIILE DE NUTRIÞIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84

II.3. FUNCÞIA DE REPRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126

II.4. ORGANISMUL  UN TOT UNITAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

Prezentul manual de biologie respectã curriculum-ul naþional în vigoare ºi urmãreºte formarea

Spermatozoizi 3. DIVIZIUNI SUCCESIVE

Epiderma ºi producþiunile sale

Fig. 4  Þesuturile, organele ºi sistemele de organe derivate din foiþele embrionare

Sistemul circulator lim-

I.2. TOPOGRAFIA ORGANELOR

CAP GÂT TRUNCHI MEMBRE

Fig. 5  Cavitãþile corpului

F PLANURI ªI RAPORTURI ANATOMICE ALE CORPULUI UMAN

prin axul sagital ºi transversal;

 de exemplu: nasul este situat cranial faþã de gurã,

B. Pentru observarea þesutului muscular striat

2. Pentru studiul organizãrii interne ºi a relaþi-

SISTEMUL NERVOS PERIFERIC

 GANGLIONI Spinali ºi omologii lor cranieni

funcþionalã a acestuia. SENZITIVÃ zitivi din ganglionii spinali.

• Funcþia reflexã realizeazã neuroni somatici (motoneuroni din

CENTRU DE neuroni de asociaþie) ºi vegetativi

F PROPRIETÃÞILE NEURONULUI*. SINAPSA*.

Componenta presinapticã (buton axonal)

Canal ependimar Cordon posterior

Fig. 6  Mãduva spinãrii Corn anterior

Fig. 9  Reflexe somatice monosinaptic (a) ºi polisinaptic (b)

Tabelul 2* Ganglion vegetativ

Fascicul PUNTE zonã limitatã.

Tabelul 3*  Cãile medulare ascendente

Tract (fascicul) spinotalamic anterior spinotalamic lateral spinobulbar Goll (gracilis)

cornul posterior nucleii Goll ºi Burdach

spinobulbar Goll (gracilis) ºi spinocerebeloase posterior spinotalamic anterior

 fusuri neuromusculare  fusuri neuromusculare  interoceptori

Protoneuron ganglionii spinali ganglionii spinali ganglionii spinali

nucleii Goll ºi Burdach din bul-

cordoanele laterale cordoanele anterior ºi

Aria sen- SCOARÞA CEREBRALÃ

2.* Cãile descendente Nucleul roºu

conduse prin fasciculele pirami- lateral cerebral

fine. Comenzile conduse prin (Burdach)

fasciculele extrapiramidale con- Fascicul Fascicul

fibre contrala- conduce influxul nervos motor vo-

nuclear motor nervilor cranieni cerebral, care îl transmit muºchilor

Cortico- neocortexul coordoneazã reflexele de

Rubro- încruciºare în coarnele ante- coordoneazã tonusul muscular,

Reticulo- nucleii încruciºat ºi direct coarnele ante-

b.* Nervii cranieni (fig. 13), în numãr de 12 Bulb olfactiv

Fig. 13  Structura ºi distribuþia nervilor cranieni

XII. hipogloºi motori fibre somatomotorii musculatura limbii miºcãrile limbii

BULB  reflexe secretorii ºi motorii digestive, respiratorii ºi adaptative cardiovasculare (ve-

PUNTE  reflexe salivare (submaxilare ºi sublinguale), lacrimal, respiratorii ºi cardiovascu-

MEZENCEFAL  reflexul pupilar fotomotor (pupilo-constrictor) ºi de acomodare (vegetative), refle-

 Funcþia de conducere este îndeplinitã de substanþa albã.

F DIENCEFALUL (creierul intermediar) Hipotalamus Talamus

mentelor. Pe baza acestei funcþii se ela- primarã Lobul parietal

nucleii motori ai nervilor mânã

© 2006 Editura SIGMA

II.4. ORGANISMUL UN TOT UNITAR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135

Fig. 4 Þesuturile, organele ºi sistemele de organe derivate din foiþele embrionare

Fig. 5 Cavitãþile corpului

de exemplu: nasul este situat cranial faþã de gurã,

GANGLIONI Spinali ºi omologii lor cranieni

F PROPRIETÃÞILE NEURONULUI. SINAPSA.

Fig. 6 Mãduva spinãrii Corn anterior

Fig. 9 Reflexe somatice monosinaptic (a) ºi polisinaptic (b)

Tabelul 3* Cãile medulare ascendente

fusuri neuromusculare fusuri neuromusculare interoceptori

Fig. 13 Structura ºi distribuþia nervilor cranieni

BULB reflexe secretorii ºi motorii digestive, respiratorii ºi adaptative cardiovasculare (ve-

PUNTE reflexe salivare (submaxilare ºi sublinguale), lacrimal, respiratorii ºi cardiovascu-

MEZENCEFAL reflexul pupilar fotomotor (pupilo-constrictor) ºi de acomodare (vegetative), refle-

Funcþia de conducere este îndeplinitã de substanþa albã.

Fig. 25 Plexuri nervoase vegetative

este formatã din axonii neuronilor

Efectele stimulãrii sistemului nervos vegetativ

Muºchii pilomotori Contracþie

Metabolism Creºtere pânã la 100%

Fig. 1 Segmentele unui analizator

Fig. 2 Receptorii analizatorului cutanat

Fig. 19 Localizarea corpusculilor neurotendinoºi

Fig. 1 a Primul mecanism de acþiune a hormonilor

Fig. 1 b Al doilea mecanism de acþiune a hormonilor

creºterea þesuturilor moi ºi a oaselor (în lungime ºi în grosime);

în copilãrie produce gigantismul (înãlþime peste 2 m);

în copilãrie produce piticismul (nanismul hipofizar), caracterizat prin dimensiuni

PROCESE la femeie stimuleazã dezvoltarea glandelor mamare ºi menþine secreþia lactatã;

secreþia este controlatã de hipotalamus prin 2 neurohormoni: unul cu rol sti-

scade diureza ºi creºte concentraþia urinei;

neurohipofiza secretã ADH sub influenþa impulsurilor provenite de la baro- ºi osmore-

MOD DE ACÞIUNE contracþia celulelor mioepiteliale din pereþii canalelor galactofore.

în condiþii obiºnuite, activitatea tiroidei este coordonatã de adenohipofizã prin TSH, în

la nivelul oaselor, inhibã activitatea osteoliticã ºi formarea osteoclastelor;

stimuleazã reabsorbþia intestinalã de

produce boala Recklinghausen*, caracterizatã prin decalcifiere osoasã urmatã

la copii se soldeazã cu dezvoltarea defectuoasã a dinþilor ºi cu întârziere

secreþia de PTH este reglatã în principal în funcþie de concentraþia sangvinã a

produce diferite tulburãri, în funcþie de tipul de hormon produs în exces:

La nivelul stimuleazã SRAA, determinând o stare de aceleaºi efecte dar mai

duce la apariþia diabetului zaharat, caracterizat prin: hiperglicemie, glicozurie (eliminarea

reglarea secreþiei de glucagon se face prin douã mecanisme:

Fig. 12 Structura testiculului endocrin

produce dezvoltarea organelor genitale masculine;