basmul cult

Marii scriitori clasici au avut convingerea ca o

literaturaadevarata si durabila mu poate intemeia decat pe graiul viu al poporului
nostru
, pe traditiile, obiceiurile si istoria, fiindca earu patrunsi de valoarea
inestimabila a folclorului si de raportul necesar al riteraturii culte cu
litaratura
populara .De aceea nu au creat basme culte de neintrecuta valoare etica estetica.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult in care sunt valorificate
teme si motive de circulatie universlasa si poulara( confruntarea dintre
fortele binelui si fortele raului, motivul superioritatii mezinului, incercarea
puterii prin trei imprejurari diferite , motivul petitului, pedeapsa , casatoria)
Existenta acestor teme si motive a fost determinata de faptul ca
izvorul principal de inspiratie il reprezinta folclorul romanesc, pe care
marele nostru povestitor , Ion Creanga, il asimileaza, fara insa sa improvizeze pe
baza unei scheme narative de tip polular ce pun accentul pe intamplari
si nu pe trairile afective ale personajelor.
Subiectul basmului e simplu: Verde Imparat ii cere fratelui sau sa i
trimita pe cel mai viteaz dintre cei trei feciori ai sai ca sa-l lase urmas
dupa moartea sa. Craiul, tatal feciorilor pleaca imbracat intr o piele de urs
pentru a le pune curajul la incercare. Ii sperie pe primii doi feciori ai sai iar,
cel mai mic reuseste prin curaj sa obtina incuviintarea parintelui de a prni la
drum spre imparatia unchiului sau. Povatuit de Sf. Duminica pe care o
ajutase , feciorul cel mic isi alege calul , armele si hainele tatalui sau , si
pleaca spre imparatia lui Verde-Imparat , nu inainte de a-i promite parintelui
sau ca nu se va insoti la drum cu omul rosu sau span.
In ciuda sfaturilor primite, el este pacalit de Span si ajunge robul
acestuia. Sub amenintarea mortii , feciorul jura ca va pastra taina pana cand
va muri si iar va invia. Acesta ii da numele Harap-Alb. Ajunsi la casa IMparatului
Verde , spanul se da drept nepotul sau si dintr un orgoliu nemasurat il
supune pe Harap-Alb la incercari primejdioase, crezand ca in acest fel va scapa de
el. Incercarile au fost : sa-i aduca salata din gradina ursului, pielea
unui cerb fabulos batuta in nestemate si fiica imparatului Ros. Ajutat de Sfanta
Duminica, furnici si un roi de albine, povatuit tot timpul de calul sau, si
de cei 5 mosntrii simpatici : Ochila, Setila Flamanzila , Gerila si Pasari-Lati-
Lungila. Harap-Alb isi indeplineste cu multe riscuri sarcinile primite de la Span.
Fiica Imparatului Ros dezvaluie faptul ca Harap-Alb este defapt nepotul imparatului
Verde.Spanul furios taie capul lui Harap-Alb cu o lovitura de palos,
iar calul lui Harap-Alb il azvarle pe Span pana in inaltul cerului , omorandu l.
Harap-Alb este inviat de fiica imparatului Ros cu apa vie. Cei doi se casatoresc,
si primesc mostenire averea Imparatului Ros.
Respectand schema traditionala, acest basm fiind cult se deosebeste de
cel popular prin detalii specifice, prin insistenta aspura aspectului particular
prin nuantarea miscarilor, a gesturilor, a vietii sufletesti. La povestitorul
poular, faptele sunt mai putin reliefate.La Creanga apar amnanunte discrete
sugestive,
ce indreapta atentia nu numia asupra peripetiilor ci si asupra starilor sufletesti
ale tipurilor morale prezentate. De exemplu, scena in care feciorii craiului,
supusi unei noi probe a curjului, se dovedesc fricosi, scoate in evidenta mai mult
suferinta unui tata dezamagit: " Din trei feciori cati are tata, nici unul sa nu
fie
bunde nimica?! Apoi, drept sa va spun, ca atunci degeaba stricati mancarea , dragii
mei! ".
Arta povestirii lui Creanga nu este dominata de actiune ( o alta
trasatura a basmului cult ) , desi cititorl este surprins de navala intamplarilor,
scriitorul
are ochi pentru ceea ce este particular, iar auzul lui retine cu exactitae schimbul
de cuvinte dintre oameni . Cerbul care vaine " boncaluind " este nuantat de
miscarea lui prin atatea amanunte, incat un povestitor care ar vrea sa reproduca
momentul nu ar putea sa tina minte si trebuie sa improvizeze. La fel procedeaza
si in descrierea lui Gerila : "o dihanie de om" ; "cu urechi clapauge" ; si
"buzoaie groase" ; " si cand sufla cu dansele, ce de deasupra se rasfrange in sus
peste
scafarlia capului, iar cea dedesupt atarna in jos, de ii acoperea pantecele".
Dupa cum se vede , prin detalii particulare, Creanga face ca basmul sa nu
mai poata fi repovestit decat in pierdere.El trebuie citit ca o opera culta,
individuala.
O alta trasatura a acestuli basm este tendinta lui Creanga de a dramatiza
actiunea prin , dialog. La povestitorul popular , utilizarea dialogului este
urmarea unei
optiuni intre stilul indirect si direct. La Creanga dialogul are functie dubla, ca
in teatru. Prin el se dezvolta actiunea si se caracterizeaza personajele.
In basmul popular fantasticul este antropomorfizat : personajelefabuloase
se comporta in general ca oamenii, insa umanizarea lor e conventionala, abstracta
fara
particularitati psihice , sociale , nationale. La Ion Creanga , fantasticul nu
numai ca este umanizat dar tipurile lui au un comportament , gesturi, o psihologie,
o mentalitate
su un limbaj care amintesc de eroii din " Amintiri din copilarie" , deci o lume
concreta , taraneasca, humulesteana. Imaratul Ros se uita "de-a mirarea" la
petitori, iar in
alta imprejurare, "cauta prin asternut" sa vada ce l a piscat de i a stricat
somnul. La fel se poarta si Harap-Alb, desi e fiu de imparat.El plange cand il
dojeneste tatal sau,
se manie si loveste calul cel bubos cu fraul in cap , ca un flacau de la tara ,
este pacalit de span pentru ca era "boboc in felul sau la trebi' aieste"; "se bate
cu mana peste
gura", uimindu-se de" smintitul" de Ochila, are simtul umorului, petrecand pe seama
tovarsilor sai de drum si a poznelor lor. Omeneste se poarta si insotitorii lui
Harap-Alb.
Cand fata IMparatului Ros se preface intr-o pasarica si zboara peste cinci straji.
Ochila ii spune lui Pasarila astfel : Mai, fetisoara imparatuluine-a tras butucul.
A dracului
zgatie de fata!...".
Povestea lui Harap-Alb, prin infatisarea atat de taraneasca a lumii
evocate, apare ca un scurt roman de aventuri cu subiect fabulos.Basmul urmareste
formarea unui tanar
in contact cu experienta vietii, cuprinzand motivul calatoriei initiatice .
Intamplarile prin care trece Harap-Alb si incercarile la care este supus sun
modalitati de formare a trasaturle
lui dominante . Eroul trebuie sa ajung imparat, dar nu inaintede a dovedi ca
merita. Drumurile si actiunile pe care le savarseste ii relefiaza vredniciacurajul
loialitatea, puterea ,
intelepciunea ii desavarseste cunoasterea oamenilor. Scopul este limpede sintetizat
de unul din personaje " cand vei ajung si tu odata mare si tare ii cauta sa judeci
lucrurile
de-a fir-a-par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii cum ce e
necazul". Textul cuprinde o adevarata carte de invatatura.
O alta noutate a acestui basm consta in modul in care este prezentat eroul
principal pozitiv, Harap-Alb. Noutatea este de a identifica in el un erou
dilematic, purtator al
unei drame de constiinta si al unei dileme. El trebuie sa si tina fagaduinta de a
ajunge la Verde-Imparat, respectand neconditionat consemnul tatalui sau de a nu se
intovarasi
cu omul span , sau onul ros. Ajuns in imposibilitatea de a-si continua drumul din
cauza unei paduri nesfarsite si neumblate de oameni, el nu stie ce sa faca : sa
acepte tovarasia
omuli span , sau sa respecte sfaturile tatalui sau. Apare acum binecunoscuta proba
a labirintului. Eroul se bizuie pe riscanta intelepciune a disperarii: " Rau-i rau,
dar e mai
rau far de rau".
Jucand rolul calauzei ideale, spanul isi impinge victima spre deplina
subordonare. Acum are loc inversarea raportului dintre bine si rau .Odata prins in
capcana
Spanului, Harap-Alb se lasa manevrat fara ceam mai slaba rezerva,intr-o completa
pierdere a simtului de prevedere. Aceasta a semnului dintre bine si rau are loc in
chipul
cel mai firesc . FAntana isi modifica destintia benefica, devenind temnita , unde
diavoulul(Spanul) isi exercita puterea de stapan absolut.
Episoadele in care sunt narate incercarile spanului de a-l duce pe
harap-alb la pieire sunt "micro-nuvele" fantastice (Pompiliu Constantinescu ).
Harap-Alb are constiinta situatiei in care se afla in fata fiecarei
incercari impuse de Span.De aici deriva memorabila autenticitate umana.Desi ar
trebui sa fie
voinicul din poveste,caruia in viziunea folclorica ii este caracteristic atributul
invincibilitatii.Harap-Alb ne ofera surpriza de a-l vedea uneori ca pe un ins slab
in fata
deciziilor , asemenea fratilor sai sau asemanator omului de rand. El reuseste sa
duca la bun-sfarsit cele tri probe , nu prin vitejia lui , ci cu ajutorul
prietenilor sai , dobanditi
prin bunatate sufleteasca. El se remarca in acest basm prin respect , sensibilitate
, harnicie. La creanga intalmin o solidaritate a personajelor mici si mari , ce
tine de etica
spiritulitatii satului traditional.
In ciuda grelelor incercari , numeroase si pline de primejdii, Harap-Alb
reuseste sa atinga sublimul in planul erotic si cel al adevarului si al dreptatii,
obtinand libertatea
si fericirea mult visate.
Acest basm ramnae in literatura romana o opera valoroase si prin
problemele de limbaj sau placerea cu care povesteste I. Creanga. Autoruol este o
fiinta joviala
cu umor si carui aoo place sa starneasca veselie , o veselie contagioasa provocata
prin mijloace diferite .
Un mijloc de exprimare al veseliei este ironia , realizata prin
folosirea diminutivelor "buzisoare" , "bauturica" .
Tot referitor la stilul lui I. Creanga, G. Ibraileanu afirma ca
autorul lui Harap-Alb este singurul scriitor din literatura romana care nu
intrebuinteaza metafora in opera sa.
oralitatea operei sale este data de sintaxa frazei , deoarece cuvintele curg dupa o
ordine a vorbirii ,si nu a scrisului.

Basmul cult " Povestea lui Harap-Alb " ramane in literatura noastra o
opera de valoare in care " realismul rezultat din cultivarea detaliului si punerea
in evidenta a unei
individualitati stilistice " evidentiaza, "arta de scriitor genial" a lui Ion
Creanga.