Criterii de convergenţă pentru integrale din funcţii

pozitive (continuare)
Criteriul ı̂n α (pentru integrale de tipul I)
Fie f : [a, ∞) −→ R+ .
∞
a) Dacă există α > 1 astfel ı̂ncât să existe lim xα f (x) < ∞ atunci
R
f (x)dx
x%∞ a
este convergentă;
∞
b) Dacă există α ≤ 1 astfel ı̂ncât să existe lim xα f (x) > 0 atunci
R
f (x)dx
x%∞ a
este divergentă;
Dem.: Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că a > 0. Aplicăm
∞
teorema anterioară cu g(x) = x1α ∀x ≥ a, despre care ştim că x1α dx este
R
a
convergentă pentru α > 1 şi divergentă pentru α ≤ 1.
∞
1
R
Exemplu: x2 +x+1 dx este convergentă.
1
Există α = 2 > 1 astfel ı̂ncât
x2
lim = 1 < ∞.
x%∞ x2 + x + 1

Criteriul ı̂n λ(pentru integrale de tipul al II-lea)

Fie f : [a, b) −→ R+ .
a) Dacă există λ < 1 astfel ı̂ncât să existe lim (b − x)λ f (x) < ∞ atunci
x%b
b−0
R
f (x)dx este convergentă;
a
b) Dacă există λ ≥ 1 astfel ı̂ncât să existe lim (b − x)λ f (x) > 0 atunci
x%b
b−0
R
f (x)dx este divergentă;
a
1
Dem.: Aplicăm criteriul de comparaţie cu limită luând g(x) = (b−x) λ ∀x ≥ a,

b−0
1
R
despre care ştim că (b−x)λ
dx este convergentă pentru λ < 1 şi divergentă
a
pentru λ ≥ 1.
Criterii de convergenţă pentru integrale din funcţii cu
semn variabil

1
 Criteriul lui Dirichlet
b−0
R
Fie f, g : [a, b) −→ R. Dacă f (x)dx are integralele parţiale mărginite
  a
RA 
(∃K > 0 astfel ı̂ncât  f (x)dx ≤ K, ∀A ∈ [a, b)) iar g este monotonă şi
 
a 
b−0
R
lim g(x) = 0, atunci f (x)g(x)dx este convergentă.
x%b a
Dem.: Fără a restrânge generalitatea, putem presupune că funcţia g este
descrescătoare. Cum lim g(x) = 0 vom obţine că g(x) ≥ 0, ∀x ∈ [a, b).
x%b
Pentru demonstraţia teoremei vom aminti un rezultat ajutător:

Teorema a doua de medie: Fie f : [a, b] −→ R o funcţie integrabilă şi g o

funcţie monotonă. Atunci există ξ ∈ [a, b] astfel ı̂ncât

Zb Zξ Zb
f (x)g(x)dx = g(a + 0) f (x)dx + g(b − 0) f (x)dx.
a a ξ

Obs.: Prin g(a + 0) respectiv g(b − 0) se ı̂nţelege limita funcţiei g ı̂n a respectiv
b. Cele două limite există deoarece funcţia g este monotonă.

Această teoremă ı̂mpreună cu teorema lui Cauchy de caracterizare a convergenţei

integralelor ne vor conduce la demonstraţia Criteriului lui Dirichlet.
Pentru acest fapt, cum lim g(x) = 0, pentru ε > 0, există δ ∈ [a, b) astfel
x%b
ı̂ncât
ε ε
− < g(x) < oricare ar fi x ∈ (δ, b).
4K 4K
Dacă pornim cu b0 , b00 ∈ (δ, b), vom obţine faptul că există ξ ∈ [b0 , b00 ] astfel
ı̂ncât:
 b00  
Zξ

Z  
 Zb 

0 00
 
 f (x)g(x)dx = g(b + 0) f (x)dx + g(b − 0) f (x)dx

   
 0 
b  a ξ 
ξ   
Z  Zb 
 
≤ |g(b0 + 0)| ·  f (x)dx + |g(b00 − 0)| ·  f (x)dx
   
   
a ξ 
ε ε
≤ · 2K + · 2K = ε.
4K 4K
b−0
Cum b0 , b00 ∈ (δ, b), au fost alese ı̂n mod arbitrar, se obţine faptul că
R
f (x)g(x)dx
a
este convergentă.
∞
Exemplu: sin(x)
R
x dx este convergentă.
1

2
 Luând f (x) = sin(x) şi g(x) = x1 observăm că se verifică ipotezele criteriului
lui Dirichlet.
Criteriul lui Abel
b−0
R
Fie f, g : [a, b) −→ R. Dacă f (x)dx este convergentă iar g este monotonă
a
b−0
R
şi mărginită, atunci f (x)g(x)dx este convergentă.
a
Dem.:Deoarece funcţia g este monotonă şi mărginită atunci există lim g(x) =
x%b
l ∈ R, adică funcţia g0 (x) = g(x) − l ∀x ∈ [a, b) ı̂mpreună cu funcţia f satisfac
b−0
R
condiţiile Criteriului lui Dirichlet, ceea ce arată că f (x)g0 (x)dx este conver-
a
b−0
R
gentă ( f (x)dx are integralele parţiale mărginite deoarece este convergentă).
a
Scriind
b−0
Z b−0
Z b−0
Z
f (x)g(x)dx = f (x)g0 (x)dx + l · f (x)dx
a a a
b−0
R
obţinem că f (x)g(x)dx este convergentă deoarece s-a scris ca suma a două
a
integrale convergente.
∞
R 1
Exemplu: e− x sin(x)
x dx este convergentă.
1
sin(x) 1
Se ia ı̂n criteriului lui Abel f (x) = x şi g(x) = e− x .

Aplicaţie
Modul de utilizare a criteriilor sus amintite va fi exemplificat prin studiul
∞
convergenţei integralei sin x
R
xα dx.
1
Dacă α ≤ 0 atunci pentru orice δ > 0 există n ∈ N∗ astfel ı̂ncât b0 =
2nπ + π6 > δ, b00 = 2nπ + π2 > δ şi
00 00
Zb Zb
sin x 1 1 1 π π
dx ≥ dx ≥ · · (2nπ + )−α ,
xα 2 xα 2 3 6
b0 b0

∞
sin x
R
ceea ce arată că integrala xα dx nu este convergentă (Consecinţă a criteriului
1
Cauchy de caracterizare a integralelor improprii).
∞
Dacă α > 0 atunci x1α & 0 când x → ∞ iar sin xdx are integralele parţiale
R
1
mărginite deoarece
u 
Z 
 
 sin xdx ≤ |cos u| + |cos 1| ≤ 2, ∀u ≥ 1.
 
 
1

3
 Cele de mai sus arată că sunt ı̂ndeplinite condiţiile criteriului lui Dirichlet
∞
pentru convergenţă, prin urmare integrala sin x
R
xα dx este convergentă pentru
1
α > 0.
Pentru α > 0 vom studia  absoluta
 sin2 convergenţă.
Din inegalităţile x1α ≥  sin
xα
x
≥ xα x = 1−cos
2xα
2x
obţinem că

Z∞ Z∞   Z∞ Z∞
1  sin x  1 cos 2x
dx ≥   dx ≥ dx − dx.
xα  xα  2xα 2xα
1 1 1 1

∞
R  
Criteriul comparaţiei ne garantează că pentru α > 1 integrala  sinαx  dx este
x
1
∞
1
R
convergentă iar pentru α ≤ 1 integrala este divergentă deoarece 2xα dx este
1
∞
cos 2x
R
divergentă iar 2xα dx este convergentă.
1
∞
sin x
R
În concluzie, integrala xα dx este divergentă pentru α ≤ 0, convergentă
1
pentru α ∈ (0, 1] şi absolut convergentă pentru α > 1.