DEF.

Locuţiunile sunt grupurile unitare de cuvinte cu înţeles propriu cecorespund,

din punct de vedere gramatical, unei părţi de vorbire.Astfel, în funcţie de partea
de vorbire căreia îi corespund, în limbaromână se pot distinge:
-
locuţiunile verbale, corespund unor verbe şi se manifestă în propoziţie ca acestea
fiind determinate de complemente;
-
locuţiunile substantivale, corespund unor substantive şi secomportă în propoziţie
ca acestea;
-
locuţiunile adjectivale, se comportă ca adjectivele;
-
locuţiuni pronominale, corespund unor pronume;
-
locuţiunile adverbiale, ce au drept corespondent un adverb;
-
locuţiunile prepoziţionale, au valoarea relaţională a unor prepoziţii;
-
locuţiunile conjuncţionale, corespund conjuncţiilor.
Cum recunoaştem o locuţiune? În general, o locuţiune poate fi recunoscută deoarece
estealcătuită din două sau mai multe cuvinte între care nu există olegătură
gramaticală.
Ex.
- în ‘’ a se da jos’’ nu avem un verb ‘’a se da’’ + un complementcircumstanţial de
loc ‘’ jos’’, deci două unităţi gramaticale, ci osingură unitate gramaticală cu
valoare de verb, având înţelesul de‘’ a coborî’’.
Locuțiunea este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă, din punct de
vedere gramatical, ca o singură parte de vorbire.

În afara contextului gramatical, o locuțiune (numită și sintagmă) care poate

desemna un grup de cuvinte cu un înțeles unic, la baza căruia se află adesea o
figură de stil. Față de locuțiunea gramaticală, însă, aceste alăturări de cuvinte
nu îndeplinesc o funcție unică în frază, deci componentele trebuiesc analizate
separat. Exemple de locuțiuni: „monstru sacru", „de la oul Ledei", „a înalbi un
arab" (cf. Harap Alb), „Cortina de Fier" ș.a.

-)
Locuțiunea adjectivală este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă
din punct de vedere gramatical ca un adjectiv. Locuțiunile adjectivale pot avea
grade de comparație.
Funcții sintactice

Atribut adjectival:
Ion a spus "Îmi plac oamenii de ispravă".
Nume predicativ:
George este om cu judecata.

-)Locuțiunea adverbială este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se comportă,

din punct de vedere gramatical, ca un adverb.

Locuțiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte cu sens unitar, cu valoare de

adverb. Ele pot fi :

de mod: pe de rost, incet-incet, de asemenea etc.

de timp: zi de zi, de-a pururea, pe inserate, in veci etc.

de loc: la dreapta, in mijloc, din loc in loc etc.

nehotarate: cine știe cand, cine știe cum, te miri cum etc.

Locuțiunile adverbiale au functia sintactica a adverbelor pe care le inlocuiesc.

-)Locuțiunea conjuncțională este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se

comportă din punct de vedere gramatical ca o conjuncție.
Exemple de locuțiuni conjuncționale terminate în:

că
pentru că
din cauză că
în caz că
măcar că
cu toate că
după ce că

să
cel puțin să
în loc să
măcar să
până să
fără să

ce
în timp ce
de vreme ce
odată ce

cum
ca și cum
după cum
față de cum

altele
măcar de
ca și când
și cu
-)Locuțiunea substantivală este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care se
comportă din punct de vedere gramatical ca un substantiv. Multe dintre ele sunt
rezultatele substantivării verbului la infinitiv din cadrul locuțiunilor verbale.

-)Locuțiunea verbală este un grup de cuvinte cu înțeles unitar care conțin în mod
necesar un verb și au valoare morfologică a unui verb, analizând-o ca un verb.

Locuțiunile Verbale au funcție sintactică de Predicat Verbal și pot fi conjugate la

majoritatea modurilor personale.

Exemple:
Locutiuni verbale Locutiuni substantivale
a-(i) parea rau parere de rau (regret)
a tine minte tinere de minte (memorie)
a aduce aminte aducere-aminte (amintire)
a baga de seama bagare de seama (atentie)
a lua aminte luare-aminte (grija, atentie)