Sunteți pe pagina 1din 14

C4 Medicina Legala

Identificarea medico-legala. Antropologie si odontostomatologie.


Obiective
- identificarea victimei şi/sau realizarea unui profil biologic al victimei: înălțime, sex,
vârstă, rasă, patologii osoase
- identificarea intervalului postmortem (funcție de caracteristicile rămășițelor osoase și
ale mediului în care au fost găsite)
- obținerea de informații cu privire la contextul în care s-a produs decesul (circumstanțe,
cauze, felul morţii)

Grade de identificare
- improbabilă - datele avute la dispoziție nu susţin apartenenţa fragmentelor osoase la o
anumită persoană, raportat la care s-a tentat identificarea
- posibilă - profilul obținut susţine apartenenţa la o anumită persoană, dar datele nu sunt
extrem de specifice, astfel că există o posibilitate rezonabilă ca profilul să se
potrivească și altor persoane.
- probabilă - există dovezi circumstanțiale care să susțină apartenenţa profilului la o
anumită persoană (ex. se găsește un buletin de identitate lângă nişte fragmente
osoase), dar datele antropologice/antropometrice nu sunt înalt specifice pentru o
identificare certă.
- certă - există dovezi obiective care să dovedească apartenenţa profilului obținut la o
anumită persoană (profil dentar, ADN).

Motivele pentru care este necesară


- identificarea victimei/criminalului
- recăsătorie - în multe religii o persoană se poate recăsători doar după confirmarea
decesului consortului
- financiare - ajutorul de înmormântare, plata asigurării de viață, intrarea în vigoare a
unor dispoziți testamentare
- păstrarea demnității decedatului - este esențial să fie corect identificat

Algoritm identificare
1. Evaluare date postmortem ce pot fi utilizate - dinți, oase, material genetic,
examene toxicologice, proteze/orteze, etc
2. Stabilirea unei identități probabile, pe baza datelor preliminare/de anchetă
3. obținerea de date antemortem de la persoanele identificate probabil, care să
poată fi comparate cu datele postmortem
4. structurarea datelor ante și post-mortem pentru a putea fi comparate
5. compararea datelor ante cu cele postmortem
6. stabilirea unui grad de identificare

Algoritm identificare (ABFO - American Board of Forensic Odontology)


1. Echipament necesar: oglinzi de gură, exploratoare bucale, echipamente de achiziție digitală,
grafice cu anatomia dentară, materiale pentru obținerea de impresiuni, cianoacrilat etc.
2. Obţinerea de date generale despre pacient: vârstă, rasă, sex, condiția generală a corpului
3. Realizarea unei diagrame anatomice dentare
4. Compararea datelor ante- și post-mortem

1
C4 Medicina Legala

ABFO - diagrama anatomică dentare trebuie să conțină:


- configurația tuturor procedurilor restaurative (inclusiv proteze), carii, fracturi,
anomalii, abraziuni, implanturi, eroziuni sau alte caracteristici dentare;
- materialele utilizate în restaurările dentare
- afecțiuni periodontale, calculi, pete;
- relații ocluzale, dinţi malpoziționați, lipsa congenitală sau dinți supranumerari
- fotografiile intraorale - evidenţierea reperelor anatomice, procedurilor restauratorii,
periodonțiului, ocluziei, leziunilor traumatice etc.
- impresiuni dentare - dacă trebuie evaluate mușcături sau patternul rugaelor;
- radiografii dentare
o intraorale (ideal similare celor antemortem, dacă sunt disponibile), inclusiv
pentru
 fragmente dentare
 arii edentate și dinţi avulsionati,
o extraorale (maxilar lateral, mandibular, sinus frontal etc.)

Nomenclatură
- se preferă nomenclatura FDI/ISO
- se precizează dacă dentiția este primară/definitivă și dacă există dinți supra numerari
sau dentiţie mixtă.
- se evaluează suprafețele mesială, ocluzală, distală, facială și linguală
- coroanele: completă, 3/4, 7/8, de suprafață.
- proteze: parțiale, complete, f xe/mobile
- dispozitive ortodontice (benzi, brackets-uri, menținătoare de spațiu etc.)

Se urmăresc cu precădere:
- morfologie dentară normală și patologică
- variante anatomice
- restaurări periodonțiu
- ligament periodontal
- structura oaselor de vecinătate (mandibulă, maxilar)
- alte procese patologice ale oaselor de vecinătate

Tipuri de date antemortem ce pot fi utilizate


- Rx sau alte explorări imagistice (CBCT), de preferat electronice
- diagrame dentare
- modele/mulaje dentare
- fotografii - dantura anterioară

Tipuri de date postmortem ce pot fi utilizate


- examinarea directă a țesuturilor orale
- examinări imagistice
- completarea diagramelor dentare
- examene fizico-chimice (spectrografie de masă) - detectarea materialelor restaurative
- examene biochimice, toxicologice, serologice, genetice, etc.

2
C4 Medicina Legala

Tipuri de expertize medico-legale pentru identificare


- antropologie medico-legală
o cadavre/piese scheletizate
o stabilire identitate
- examinare antropologică medico-legală clinică
o persoane (în viaţă)
o stabilire vârstă

Antropologia medico-legală
- subdisciplină a antropologiei
- este un subtip de antropologie biologică (împreună cu medicina evoluționistă,
antropologie nutrițională și conservarea primatelor)

Antropologia = evaluarea aspectelor particulare ce caracterizează unicitatea ființei umane din


punct de vedere biologic, comportamental, lingvistic și cultural

Antropologia medico-legală are ca principal scop aplicarea cunoștințe caracteristice


antropologiei biologice/fizice pe piese scheletice recente, pentru a ajuta organele judiciare în
stabilirea identității și, dacă este posibil, identificarea circumstanțelor sau chiar a cauzelor de
decess

Întinderea antropologiei medico-legale


Antropologie medico-legală < Vechime estimată 50 ani < Arheologie medico-legală

Subdiscipline ale antropologiei medioc-legale


- tafonomie medico-legală
- osteologie medico-legală
- odontologie (odontostomatologie) medico-legală
- entomologie medico-legală

Tafonomie medico-legală
- studiul modificărilor postmortem ale cadavrului determinate de mediu
(descompunerea cadavrului, deplasări – realizate de vânt, apă, animale, modificări
consevative - mumificare, tanificare, adipoceară, înghețare și modificări distructive
determinate de faună).

3
C4 Medicina Legala

Tafonomie odontostomatologică
- dinţii rezistă foarte bine modificărilor postmortem (conținut crescut în substanţe
minerale)
- dinţii rezistă mult mai bine decât oasele în cazul unor distrugeri mecanice, termice sau
chimice ale cadavrului
- ADN se poate recolta din pulpa dentară în unele situații în care nu se mai poate

Apar modificări postmortem, ce:


- trebuie diferenţiate de aspectele patologice
- utile în stabilirea cauzei/mecanismelor de deces
- utile în identificarea agentului tanatogenerator
- obține din alte surse

Distrugeri mecanice ale dinților


- extrem de rar, forța necesară fiind extrem de mare
- pot apărea:
o dinți intens cariați
o lucrări protetice extensive
o forțele dezvoltate local sunt extrem de mari (accidente aviatice, explozii)

Exemplu - Accidentul aviatic American Eagle Flight 4184 din 1994


În 1994 a avut loc un accident aviatic în nordul statului Indiana din SUA; la bord au fost 68 de
pasageri plus personalul de bord. În urma impactului, fragmentarea osoasă rezultată a fost
extremă, majoritatea oaselor fiind fracturate pe mai multe linii; de asemenea, după zile de
căutări au putut fi identificați un număr de 198 de dinţi (fie compleți, fie dinţi restaurați din
fragmentele găsite la fața locului), dintre care 163 au putut fi clasificați funcție de tip; pe baza
celor 163 de dinți s-au putut identifica în final 34 de persoane (deci aproape jumătate din
numărul total de cazuri)

Modificări termice ale dinților


- temperatura înaltă duce la nivelul dinților la:
o modificări de culoare
o modificarea structurii organice si cristaline
o pierdere în greutate
o scădere în volum
o fracturi
- modificările depind de:
o temperatura de ardere
- perioada de ardere

Exemplu - erupția vulcanului Vezuviu, 79AD


Erupția vulcanului Vezuviu a ucis un număr extrem de mare de indivizi prin efect termic
direct (acţiunea lavei) sau indirect (aer extrem de cald). Temperatura inițială medie la care au
fost expuşi cetățenii din Herculaneum a fost de 600oC; cu toate acestea, majoritatea oaselor
au prezentat caracteristici unor temperaturi de ardere mult mai mici (circa 3000C) - preluarea

4
C4 Medicina Legala

energiei termice de structuri supraiacente (țesuturi moi, haine) Teoretic, dinții ar fi trebuit să
fie expuși la temperaturi mai mari, deoarece ţesuturile moi periorale sunt relativ subțiri.
Cu toate acestea, modificările dentare induse de temperatură au fost relativ minore:
- precum înnegrirea rădăcinilor
- acoperirea dinţilor cu țesuturi moi carbonizate
- apariţia unor pete portocalii la nivelul smalțului
- alveole dentare negricioase;
- un număr mic de indivizi au prezentat fracturi prin efect termic la nivel dentar.
- în toate cazurile excavate de la Herculaneum, modificările termice la nivelul dentinei
au apărut anterior celor de la nivelul smalțului;
- în cazul dinţilor cu lipsă de smalt, rădăcinile erau maro închis.
- fracturile termice dentare au apărut mai frecvent pe suprafața labială a dinților, mai
des pe directie verticală
- în unele cazuri, coroanele au fost separate la nivelul joncţiunii cu cementul, posibil
datorită diferenţialului de temperatură dintre coroane (expuse la o temperatură mai
înaltă) și rădăcini (protejate de ţesuturile moi și de osul maxilar/mandibular)
Petele portocalii de pe suprafața dinților (identificate şi la nivel osos la scheletele de la
Herculaneum) conțin sulf, sodiu, siliciu, aluminiu și fier, elemente ce se regăsesc în
concentrații crescute în cenușa vulcanică

Odontologie și osteologie medico-legală


Stabilirea apartenenţei pieselor scheletice și dentare la specia umană
1. Stabilirea materialului din care sunt formate piesele analizate
a. structuri biologice - se merge la punctul 2
b. alte obiecte (ex. materiale educative, pietre, ceramică, etc) - este expertiza
antropologică este oprită
2. Stabilirea efectivă a apartenenţei pieselor la specia umană - se face dg dif cu:
a. mamifere mari ce trăiesc în același areal geografic (urs, câine, cerb, porc, cal,
ponei)
b. animale mici (câini, păsări, pisici, rozătoare mari) » copii/fetuși

Elemente utile pentru dg#


- maturitatea osoasă - utilă atunci când se compară oase de mici dimensiuni, pentru dg
dif între oasele de copii și de animale mici
- curburile oaselor lungi – variabilitate mare interspecii; la om, curburi particulare
datorită mersului biped
- raportul corticală-medulară: la om: 1:4; mamifere mari: 1:3; păsări: 1:8
- osteoane - dispoziție randomizată la om, relativ ordonată, pe rânduri la majoritatea
mamiferelor
- teste imunologice/genetice

Diferenţierea dinților umani de cei non-umani


- dg #facil, majoritatea speciilor care au o dantură asemănătoare cu cea umană dpdv al
mărimii având alte diete și implicit alte conformații dentare.
- molarii de porc - confundați relativ uşor cu cei umani, deoarece porcinele au o dietă
extrem de asemănătoare cu a noastră.

5
C4 Medicina Legala

o diferenţierea-mărimea (cei porcini sunt mai mari) și a cuspelor (care la porcine


sunt mai evidente și ceva mai ascuțite
Stabilirea vârstei
- Bazată pe:
o procese de creștere (feți, copii, adolescenți, adulţi tineri)
o procese deteriorative (adulți)
- precizia - variație invers proporțional cu vârsta cronologică
- vârsta determinată pe piese scheletice/dentare = vârstă osoasă » reprezintă vârsta
estimată la momentul decesului

Prenatal
- centri de osificare
- lungimea oaselor lungi
- gradul de mineralizare al smaltului
- metode histologice

Centri de osificare
- Oasele mamiferelor se dezvoltă dintr-un număr variabil de centri de osificare, care la
om încep să fie individualizați începând cu Soiu (la nivel frontal, maxilar și
mandibular)
- În Suiu, 806 centri de osificare
- La naștere - 450 => 206 oase la adult Tipuri
o primari
 primii centri de osificare ce apar la nivelul unui os
 apar de regulă antepartum
 la oasele formate prin osificare dermincă intramembranoasă pot fi
multipli
o secundari
 apar de regulă postnatal
 în cazul oaselor lungi - de regulă epifizar
 pot fi:
 de presiune - extremitatea oaselor lungi, formând suprafețe
articulare
 de completare - mici centri corticali ce se întind precum chitul
pe o suprafață (acetabul, stern)
 de tractiune - inserţia unor ligamente sau muşchi => mici
protuberante osoase (procesele transverse ale vertebralor)
 atavici - structuri osoase atavice

Estimarea vârstei fetale pe baza lungimii oaselor lungi


Etape:
1. stabilirea lungimii probabile a fătului
2. pe baza lungimii probabile - stabilirea VG

Utilizează:
1. ecuații de regresie

6
C4 Medicina Legala

2. Lumgimea probabilă a fătului - 2 parametri:


a. CRL (crown-rump lenght)= distanţa dintre vârful capului și porțiunea
inferioară a feselor
b. CHL (crown-heel length) = distanţa dintre vârful capului și călcâi

Ecuaţii de regresie
- CHL=5,188*Lfemur+90,935;
- CHL=6,038*Ltibie+82.858;
- CHL=6,896*Lperoneu+79,677;
- CHL=6,839*Lhumerus+45,571;
- CHL=8,196*Lradius+47,886;
- CHL=7,193*Lulna +51,642

CRL - determinată ecografic


- VG=8,052*SQR(1,037*CRL)+23.73,
- VG=SQR(CHL), dacă CHL<25cm și
- VG=CHL/5, dacă CHL>25cm

Metode bazate pe gradul de mineralizare al smalțului


- Rx - detectarea gradului de mineralizare
- se utilizează tabele

Metode histologice
- formarea smaltului in utero - secreția de proteine specifice de către ameloblaşti
- ulterior - proteinele se minealizează;
- în timpul fazei de mineraliare - ameloblaştii produc matricea smalțului cu o rată de
4um/zi, și cu o variabilitate ritmică a procesului de calcificare la 4Z * liniile Retzius =
benzi paralele, concentrice
- stresuri prelungite - întrruperea mineralizării
- cel mai important stres - cel neonata - linia neonatală

Subadulţi - centri de osificare sec (secundara?)


- apariția mai precoce la sexul feminin
- variabilitate extrem de largă în literatură în ceea ce privește valorile identificate, pe
motive ce țin de:
o particularitățile loturilor de studiu
o metoda de raportare (de exemplu, unele studii raportează data primei apariții a
unui centru de osificare, altele - data la care apar 50%, 80% sau 100%)
- utilă în antropologia medico-legală clinică și pe cadavre proaspete, când se pot face
analize imagistice;
- valoare limitată pe piese excavate, vechi, mulți centri de osificare secundari fiind
pierduți în procesul de recuperare a fragmentelor osoase

Uniunea epifizelor
- începe la 12-14 ani, mai precoce la fete

7
C4 Medicina Legala

- Etape:
o non-uniune (o = no union) - hiatus evident între epifiză și diafiză, cu aspect de
dinți de fierăstrău la nivelul marginilor epifizară și diafizară; complet separate
la cadavrele scheletizate
o inițierea uniunii (B - beggining): linie de separație evidentă la exterior, cu
pierderea aspectului de dinţi de fierărstrău și cu depunerea de os granular, de
novo, întredepresiunile dinților
o uniune recentă (R - recent): persistă o fină linie de demarcare între D și E, ușor
mai roșiatică:
o uniune completă (C - complete) - poate persista o fină linie de demarcație, de
aceeași culoare cu a restului ţesutului osos

Subadulți - metode dentare de estimare a vârstei


- dezvoltarea dentară - extrem de stabilă în timp =>utilă pentru estimarea vârstei.
- apariţia unui dinte, sau a unei caracteristici dentare nu este constantă în populație =>
metode probabilistice de

Factori ce moduleaza creșterea și dezvoltarea dentară


- genetici => 80% din totalul variabilității dentare este moștenit
- sexul. Apariția unei anumite caracteristici dentare apare mai devreme la persoanele de
sex feminin, diferența medie fiind de 0,3 ani, dar cu tendință de creștere în timp,
ajungând la 1,7 ani
- nutriție, igienă, educație, venit. Cu cât acești parametrii sunt mai apropiaţi de optim,
cu atât creșterea și dezvoltarea dentară este mai apropiată de valorile ideale.
- diferențe geografice - cauzate de factori genetici, rasiali, sau de mediu - dif de peste 1
an
- variații temporale:
o mineralizarea coroanei dentare - nu se constată diferențe statistic semnificative
între studiile pe populații istorice și studiile recente (control genetic mai strict
decât în cazul oaselor)
o erupția dentară se constată o accelerare în ultimele decade, fiind constate
diferențe de peste 1 an între diferite

Metode
- atlase (Ubelaker, AlQahtani)
- evaluarea incrementală a dezvoltării dentare (Moorrees, Demirjian, Cameriere)

Metoda Cameriere
- Se calculează numărul de dinţi cu dezvoltarea radiculară completă (apexul rădăcinilor
închis): No
- Se măsoară distanţa distanţa dintre porțiunea internă a vârfurilor rădăcinilor dinţilor
monoradiculari (Ai, cu i=1,2,3,4,5)
- Pentru dinții pluriradiculari, se calculează suma distanțelor dintre porțiunile interne ale
vârfurilor rădăcinilor (Ai, cu i=6,7)
- Se împart valorile obținute la lungimea dinţilor corespunzători (Li, cu i=1,2,...,7),
obținându-se niște valori normalizate (xi, cu i=1,2,...,7)

8
C4 Medicina Legala

- Se adună valorile normalizate ale dinților cu dezvoltare incompletă (s) și numărul de


dinți (No), cu dezvoltarea radiculară completă
- Valorile obținute se introduc în ecuația V=8,971+0,375g+1,631*X5+0,674*No-
1,0345-0,176*s*No,
- V= vârsta (între 5 şi 15 ani)
- s=suma obținută pentru dinții cu dezvoltare incompletă radiculară (si=sum(Xi))
- g=gen, cu valorile i pentru băieți și o pentru fete,
- X5=valoarea corespunzătoare premolarului 2

Adulți, metode osoase


- închiderea suturilor craniene. Deși au fost dezvoltate mai multe metode, asocierea
între închiderea suturilor și vârstă pare să fie destul de slabă
- morfologia capătului sternal al coastelor
- morfologia suprafeței auriculare a ileonului
- morfologia simfizei pubiene
- analiza microstructurii osoase
- metoda “complexă”, ce include analiza pierderii osului trabecular de la nivelul capului
femural și humeral, fie radiologic, fie prin secționarea oaselor și analiză morfologică
directă. Este o metodă des utilizată în Europa

Suturi craniene
- erori relativ mari
- se poate estima vârsta pe baza suturilor endocraniene, ectocraniene, sau palatine

Metoda Acsadi și Nemeskeri (suturi endocraniene)


- Identificarea suturilor sagitală (despărțită în 4 zone), coronală (despărțită în 3 zone pe
fiecare hemicraniu), și lambdoidă (în zone pe fiecare hemicraniu)
- Cuantificarea gradului de închidere al suturilor, cuantificat în 5 grade, respectiv:
o sutură complet deschisă;
o 1 - sutură închisă, dar clar vizibilă sub forma unei linii neregulate;
o 2 - linia de sutură este mai subțire, cu insule în care este complet închisă;
o 3 - sutura este complet închisă, dar mai pot fi identificate urme ale liniei de
sutură sub forma unor mici adâncituri;
o 4 - sutura este complet obliterată
- Se face media aritmetică a gradului de închidere al suturilor, pe toate suturile
analizate, după care se estimează vârsta pe baza datelor din grafic

Metode dentare de estimare a vârstei la adulți


- Metoda Gustafson
- Metoda Lamendin
- Metoda Prince&Ubelaker

Metoda Gustafson
- interes istoric
- erori relativ mari
- stă la baza majorității metodelor curente

9
C4 Medicina Legala

- Pași:
o se realizează un preparat microscopic (secțiune transversală printr-un dinte
o se calculează punctajele, conform tabelului de mai sus se calculează scorul
total ST=An+Pn+Sn+Cn+Rn+Tn, unde n{0,1,2,3}
- Estimarea vârstei se face pe baza ecuației de regresie: V(ani)=11,43+4,56*ST, cu o
eroare standard de 3,63

Metoda Lamendin
- utilizează doar doi parametri din cei şase prezentați anterior, respectiv transparența
radiculară și periodontoza, la nivelul unui singur dinte (incisiv, canin, premolar).
o Periodontoza : P=înălțimea periodontozei*100/înălțimea rădăcinii,
o Transparența radiculară: T=gradul de transparență radiculară*100/înălțimea
rădăcinii.
- cele două variabile se introduc apoi în formula de calcul V(ani)=0,18*P+0,42T+25,53.
- eroare de +/10 ani, fiind mai mare la vârste tinere (sub 40 ani) și înaintate (peste 80 de
ani).

Metoda Prince&Ubelaker
- derivată după metoda Lamendin,
- au introdus un parametru adițional - înălțimea rădăcinii (RH)
- au realizat ecuații distincte funcție de gen și rasă (caucazian/african), formulele
obținute fiind:
Caucazian, femelă: V=1,1*RH+0,31*P+0,39*T+11,82
Caucazian, mascul: V=0,15*RH+0,29*P+0,39*T+23,17
African, femelă: V=1,63*RH+0,48*P+0,48*T-8,41
African, mascul: V=1,04*RH+0,31*P+0,47*T+1,7

Stabilirea sexului
Intrauterin - Dimorfism sexual minim
Copilărie - atenuarea dimorfismului sexual
antepartum
Adolescent/Adult - dimorfism sexual intens
Vârstnic - atenuarea dimorfismului sexual

Metode
- antropometrice (identificare pe baza unor
măsurători
- antroposcopice (identificare vizuală)
- metode computerizate

Morfologia pelvisului
- cel mai dismorfic os
- elemente utile:
o lungime pubis
o lungime ischiatică

10
C4 Medicina Legala

o înălțimea totală
o lătimea iliacă
o lățimea incizurii ischiatice mari
o adâncimea incizurii ischiatice mari
o diametrul acetabular
- funcţii discriminante - acurateţe >90%
- maj - caracteristici intermediare între sexe

Dimorfism cranian
- se accentuează la pubertate
- se atenuează la vârste înaintate utilitate max - 20-55 ani
- cele mai dismorfice:
o robusticitatea crestei nucale
o mărimea procesului mastoid
o ascuțimea marginii supraorbitale
o proeminența glabelei
o proiecția eminenei mentoniere
- funcţii discriminante - acuratete de 1

Metode odontostomatologice
- dimorfismul sexual al dinților - extrem de variabil
- există diferențe statistic semnificative, dar ele sunt mici »id sexului pe baza
- dentiţiei utilă în studii populaționale nu pentru identificare
- dentiția permanentă - dismorfism sexual maxim - canini - #medie de lungime =3-9%
- dentiţia temporară- dismorfism sexual maxim - incisivi, apoi molari
- parametri cu utilitate max:
o dist bucolinguală, d. (suprafața labială coronară; suprafața linguală coronară)
o dist mesiodistală = distanţa dintre două linii paralele, perpendiculare pe planul
axial, mesiodistal, al dintelui
- greutatea caninilor m>f cu cca 2g (16 V 148)
- antropometric:
o aplazia/hipoplazia incisivului lateral maxilar - mai frecvent f
o hiperodonția, meziodenția, geminaţia incisivilor centrali, trei sau patru
premolari sau doi incisivi laterali - mai frecvent m

Metoda Black
- stabilirea sexului pe baza dentiţiei deciduale
- metodologie
o măsurarea distanţelor buccolinguală și mesiodistală pe hemiarcadele drepte o

11
C4 Medicina Legala

o includerea valorilor obţinute într-un dintre cele cinci funcții discriminante


obținute, respectiv:

Metoda Zorba
- utilizează molarii permanenți superiori (UM) și inferiori (LM), fiind cuantificați
următorii parametri:
o diametrul mesiobucal-distolingual coronar (MBDL) .
o diametrul mesiolingual-distobucal (MLDB)
o diametrul mesiobucal-distolingual cervical (cervical MBDL)
o diametrul mesiolingual-distobucal cervical (cervical MLDB)
- au fost construite 9 funcţii discriminante, cea mai utilă fiind:
o F3 = -46,849 + 0,650LMicervicalMLDB+ 1,002LM2cervicalMLDB +
1,252LMIMBDL+0,837LMicervicalMLDB +0,712LM2 MBDL
o acurateţe 88,4%

Stabilirea înălțimii
Metode:
- măsurători ale unor oase (de regulă oase lungi) și includerea valorilor obținute în
ecuații de regresie
- măsurarea tuturor elementelor scheletice, în poziție anatomică; înălțimea obținută va fi
apoi înmulțită cu un coeficient ce ia în calcul prezența țesuturilor moi și (ideal) și a
gradului de micşorare a oaselor lungi odată cu creșterea intervalului postmortem

Metoda Raxter
- calcularea înălțimii scheletice totale (IST), prin sumarea lungimii basion-bregma,
coloanei vertebrale între C2 și L5, înălțimii anterioare a primului segment sacral
lungimii fiziologice a femurului și tibiei (fără spina tibială dar cu maleola medială) și
înălțimea talo-calcaneeană.
- introducerea valorii obţinute într-una din ecuațiile de regresie obținute, respectiv:
o Hreală=11,7+0,996*IST (r=0,952) sau
o Hreală=1,009*IST-0,0426*vârsta+12,1 (r=0,956)

12
C4 Medicina Legala

Ecuaţii de regresie pe baza lungimii oaselor lungi


- H = 3,0379* Humerus+736m45+/-40,3mm;
- H = 2,3633* Femur (max)+634,56+/-33 și
- H = 2,5712*Tibie (max)+751,85+/-33,9
(studiu Ross&Konigsberg, caucazieni din Estul Europei)

Estimarea înălțimii pe baza unor măsurători craniene


- se pot stabili corelații între înălțime și circumferință sau alți parametri cranieni.
- erorile standard - mai mari decât la oasele lungi utilă atunci când sunt găsite cranii
izolate.
- orientativ, circumferința craniului este circa o treime din înălțimea corpului în cazul
persoanelor de dimensiunii medii

Ecuaţiile Chiba și Terazawa


- H=1,51 (diametru cranian+circumferință craniană)+59,4+/-6,81 pentru sexul masculin
- H=1,41*circumferința craniană+82,2+/-5,89 pentru sexul feminin și
- H=2,02*( diametru cranian+circumferință craniană)+22+/-7,28 pentru ambele sexe

Stabilirea rasei
- noțiunea de rasă - extrem de discutabilă actual datorită mixului interrasial crescut
- diferenţele prezentate sunt cele extreme, mediile fiind mult mai puțin intense
- caracteristicile identificate au, dpdv ml o importanţă mai mare pentru reconstrucția
facială decât pentru identificarea rasei

Stabilirea rasei pe baza caracteristicilor dentare


- antropometric - forma și mărimea dinţilor pe baza indexului coronar.
o africani - dinți mai largi (diametrul bucolingual mult crescut față de cel
mesiodistal), cu precădere la nivelul molarilor 2 inferiori, urmați de caninii
superiori
o dinții anteriori - diametrul bucolabial mai mare la cei din Africa subsahariană
decât la europeni
o dinții posteriori - diametrul bucolabial mai mare la europeni

Reconstrucție facială
Poate fi:
- manuală
- computerizată
Etape
1. analiza craniului:
- date demografice,
- caracteristici unice (inserţii musculare, caracteristici antroposcopice sau
antropometrice, date care permit stabilirea sexului, vârstei, înălțimii, rasei

13
C4 Medicina Legala

Adăugare de markei tisulari profunzi


Adăugare de țesut muscular profund și țesut adipos depind de rasă, sex
Adăugare caracteristici care țin de vârstă și rasă (riduri, păr)
Adăugare obiecte de podoabă caracteristice perioadei, afilierii religioase, etc.

14